Proiect cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin POAT 2007 -2013 Acord pentru servicii de asistenţă tehnică privind armonizarea proiectelor finanţate de la bugetul de stat cu cele finanţate de UE în regiuni Soluţii tehnice şi tehnologii eficiente şi inovatoare pentru investiţiile în infrastructura publică din România - Raport final - 26 iunie 2015 Prezentul raport corespunde livrabilului „Raport final privind soluţii tehnice şi tehnologii eficiente şi inovatoare pentru investiţii în infrastructura publică din România” din cadrul componentei 3 – „Asistenţă pentru o mai bună utilizare a soluţiilor tehnice şi a tehnologiilor în investiţii, coordonate de MDRAP” a Acordului pentru servicii de asistenţă tehnică privind „Armonizarea proiectelor finanţate de la bugetul de stat cu cele finanţate de UE în regiuni”, încheiat între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare la data de 27 mai 2014. Raportul a fost întocmit de o echipă de bază formată din Radoslaw Czapski, Antonio Nunez, Marcel Ionescu-Heroiu, Sebastian Burduja, Alina Burlacu, Marius Cristea, Florian Gaman, Oana Luca, Andrei Stănescu, Alina Armaşu şi Cristian Postolache. Raportul a beneficiat de observaţii pertinente din partea următorilor evaluator i inter pares: Thierry Davy, Antti Talvitie, Megan Schlotjes, Rakesh Tripathi şi Carmen Racanel. Echipa dore şte să mulţumească lui Juan Gaviria şi lui Jean- Francois Marteau pentru sfaturile, sprijinul şi îndrumarea oferite pe tot parcursul elaborării raportului. De asemenea, membrii echipei doresc să exprime mulţumiri faţă de omologii lor din Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru feedbackul prompt, sprijinul acordat la elaborarea studiului de faţă şi excelenta colaborare avută de la început până la sfârşit. Constatările, interpretările şi concluziile exprimate în prezentul raport nu reflect ă neapărat opiniile şi poziţia directorilor executivi ai Băncii Mondiale, ale Uniunii Europene sau ale Guvernului României. 2 Cuprins CUPRINS..................................................................................................................................................................3 LISTA FIGURILOR....................................................................................................................................................7 LISTA TABELELOR...................................................................................................................................................8 LISTA ACRONIMELOR ............................................................................................................................................9 1 REZUMAT......................................................................................................... 10 1.1 ASPEC TE CU REL EVANŢĂ GENERALĂ ............................................................................. 10 1.2 INFRASTRUCTURA RUTIERĂ ....................................................................................... 12 1.3 INFRASTRUCTURA PENTRU ALIMENTARE C U APĂ ŞI EVACUARE A APEL OR UZA TE ......................... 15 1.4 INFRASTRUCTURA SOCIAL Ă ....................................................................................... 16 2 INTRODUCERE .................................................................................................. 18 3 INFRAS TRUCTURĂ BINE PLANIFICATĂ .................................................................. 21 3.1 ASPEC TE GENERALE ................................................................................................ 21 3.2 PRINCIPALELE PROBLEM E P RIVIND ELABORAREA ŞI IMPLEM ENTAREA STRATEGIILOR ÎN R OMÂNIA ..... 23 3.3 ORGANIZA REA A UTORITĂŢILOR L OCALE ........................................................................ 25 3.3.1 ADMINISTRAREA DRUMURI LOR JUDEŢENE ............................................................ 25 3.3.2 ADMINISTRAREA SISTEMULUI DE ALIMENTARE CU AP Ă ŞI DE CANALIZARE ........................ 27 3.3.3 ADMINISTRAREA INFRASTRUC TURII SOCIALE .......................................................... 29 3.4 CONCLUZII .......................................................................................................... 35 4 INFRASTRUCTURĂ BINE PREGĂTITĂ..................................................................... 38 4.1 CADRUL JURIDIC ................................................................................................... 38 4.2 STUDII PREGĂTITOARE ............................................................................................ 38 4.2.1 STUDIUL SFEREI DE ACŢIUNE ............................................................................ 39 4.2.2 STUDIUL D E PREFEZABILITATE .......................................................................... 40 4.2.3 STUDIUL D E FEZABILITATE / DOCUMENTAŢIA PENTRU AVIZAREA LUCRĂRILOR D E INTERVENŢIE 41 4.2.4 PROIECTUL TEHNIC ŞI DETALIIL E D E EXECUŢIE ........................................................ 45 4.3 OPORTUNITĂ ŢI DE FINANŢARE ................................................................................... 45 4.4 ASPEC TE SPECIFICE PNDL ........................................................................................ 47 4.5 CONCLUZII .......................................................................................................... 53 5 INFRASTRUCTURĂ BINE CONCEPUTĂ ................................................................... 56 5.1 SISTEMUL ROMÂNESC DE ASIGURARE A CALITĂ ŢII ÎN C ONSTRUCŢII ......................................... 56 3 5.2 ANALIZA STANDARDELOR TEHNICE ACTUALE UTILIZATE ÎN PROIECTELE DE INFRASTRUCTURĂ DIN ROMÂNIA ŞI A STADIULUI ACTUAL AL CONFORMĂ RII C U STANDARDELE UE .......................................... 58 5.2.1 PARTICULARITĂŢILE SEC TORULUI RUTIER .............................................................. 58 5.2.2 PARTICULARITĂŢILE INFRASTRUCTURII PENTRU ALIMENTARE CU APĂ ŞI EVACUAREA APELOR UZATE ............................................................................................................. 67 5.2.3 PARTICULARITĂŢILE INFRASTRUC TURII SOCIAL E ...................................................... 71 5.3 STADIUL ACTUAL AL CERC ETĂRII, DEZVOLTĂRII ŞI INOVĂ RII ÎN ROMÂNIA .................................. 75 5.4 ANALIZA SOLUȚIILOR TEHNICE UTILIZATE LA NIVEL INTERNAȚIONAL PROPUSE PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA EFICIENȚEI C OSTURIL OR P ROIECTELOR DE INFRASTRUCTURĂ DIN R OMÂNIA .......................................... 76 ASPEC TE INTERSEC TORIALE .................................................................................................. 76 5.4.1 MONITORIZAREA CONFORMITĂŢII ..................................................................... 76 5.4.2 SISTEME DE MANAGEMENT AL DATELOR ŞI D OCUMENTELOR (DMS) ............................. 77 5.4.3 I NFRASTRUC TURĂ EFICIENTĂ ENERGETIC ŞI ECOLOGICĂ ............................................. 77 5.4.4 I NFRASTRUC TURĂ INTELIGENTĂ ........................................................................ 80 DRUMURI ...................................................................................................................... 81 5.4.5 I NFRASTRUC TURĂ RUTIERĂ SIGURĂ ŞI COMOD Ă ..................................................... 81 5.4.6 D RUMURI LIZIBILE ....................................................................................... 82 5.4.7 D RUMURI „CARE IARTĂ” ................................................................................ 84 5.4.8 STRĂZI C OMPLETE ....................................................................................... 89 5.4.9 D RUMURI DUR ABILE ..................................................................................... 92 ALIMENTA RE CU APĂ ŞI EVACUAREA APELOR UZATE ..................................................................... 94 5.4.10 SISTEMEL E D E C ONTROL ŞI TEHNOL OGIA DE MANAGEMENT AL APEI ............................. 94 5.4.11 GESTIONAREA APEL OR UZATE ........................................................................ 97 INFRASTRUCTURA SOCIAL Ă ................................................................................................ 101 5.4.12 I NFRASTRUC TURĂ SOCIAL Ă SIGURĂ ................................................................ 101 5.4.13 CLĂDIRI DURABILE ................................................................................... 102 5.4.14 MODELAREA INFORMAŢION ALĂ A CLĂDIRII (BIM)............................................... 104 5.5 CONCLUZII ........................................................................................................ 104 6 INFRASTRUCTURĂ BINE CONTRACTATĂ ............................................................. 106 6.1 ACHIZIŢIIL E PUBLICE ÎN R OMÂNIA ............................................................................. 106 6.1.1 CADRUL JURIDIC ....................................................................................... 106 6.1.2 PROCESUL DE ACHIZI ŢIE PUBLICĂ .................................................................... 108 6.2 PRINCIPALELE PROBLEM E LEGATE DE ACHIZIŢIIL E PUBLIC E ÎN ROMÂNIA ................................. 112 4 6.3 RECOMANDĂRI PENTRU ÎMBUNĂ TĂŢIREA CADRULUI DE REGL EMENTARE A ACHIZIŢIIL OR PUBLICE ... 115 6.4 ALEGEREA TIPULUI DE C ONTRACT .............................................................................. 120 6.5 CONCLUZII ........................................................................................................ 125 7 INFRASTRUCTURĂ BINE CONSTRUITĂ ................................................................ 126 7.1 ROLURI ŞI RESP ONSABILITĂŢI ................................................................................... 126 7.2 ETAPE PREGĂTITOARE ........................................................................................... 129 7.3 ANALIZA TEHNOLOGIILOR UTILIZATE LA NIVEL INTERNAȚIONAL PROPUSE PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA EFICIENȚEI C OSTURIL OR INVESTIȚIIL OR DE INFRASTRUC TURĂ DIN ROMÂNIA ....................................... 131 INFRASTRUCTURĂ RUTIE RĂ ......................................................................................... 132 INFRASTRUCTURĂ DE ALIMENTARE CU APĂ ȘI E VACUARE A APELOR UZATE ...................... 146 INFRASTRUCTURĂ SOCIALĂ ......................................................................................... 149 7.4 PROC ESUL DE CONSTRUC ŢIE ŞI SIGURANŢA .................................................................. 152 7.5 PERSONAL ŞI ECHIPAMENTE .................................................................................... 155 7.6 VERIFICARE ŞI C ONTROL ......................................................................................... 156 7.7 CONCLUZII ........................................................................................................ 159 8 INFRASTRUCTURĂ BINE ÎNTREŢINUTĂ ............................................................... 162 8.1 CADRUL GENERAL ................................................................................................ 162 8.2 FAZA POST -IMPLEMENTARE .................................................................................... 169 8.3 ADMINISTRAREA INVESTI ȚIILOR ............................................................................... 174 8.3.1 ADMINISTRAREA ACTI VELOR ÎN SEC TORUL RUTIER ................................................. 175 8.3.2 ADMINISTRAREA ACTI VELOR ÎN SEC TORUL AP EI ŞI APELOR UZATE ................................ 179 8.4 ADMINISTRAREA ACTIVEL OR ÎN PROIEC TELE DE INFRASTRUC TURĂ FINA NŢA TE PRIN PNDL ........... 181 SECTORUL INFRASTRUCTURII RUTIERE .......................................................................... 181 SECTORUL ALIMENTĂRII CU APĂ ŞI EVACUĂRII APELOR UZATE ........................................ 182 SECTORUL INFRASTRUCTURII SOCIALE .......................................................................... 185 8.5 CONCLUZII ........................................................................................................ 187 9 CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI ........................................................................... 189 9.1 STRATEGII ȘI ACȚIUNI SPECIFIC E P ROP USE PE NTRU INVESTIȚIILE P UBLICE DIN ROMÂNIA .............. 189 9.2 SOLUȚII TEHNICE ȘI TEHNOLOGII EFICIENTE ȘI INOVATOARE PROPUSE PENTRU INVESTIȚIILE ÎN INFRASTRUC TURA PUBLICĂ DIN ROMÂNIA .............................................................................. 194 ASPEC TE GENERALE ......................................................................................................... 195 9.2.1 I NFRASTRUC TURĂ EFICIENTĂ ENERGETIC ȘI ECOLOGICĂ ........................................... 195 9.2.2 I NFRASTRUC TURĂ INTELIGENTĂ ...................................................................... 196 5 INFRASTRUCTURA RUTIERĂ ................................................................................................ 197 9.2.3 D RUMURI LIZIBILE ..................................................................................... 198 9.2.4 D RUMURI „CARE IARTĂ” .............................................................................. 199 9.2.5 STRĂZI C OMPLETE ..................................................................................... 200 9.2.6 TEHNOLOGII P ENTRU DRUMURI DURABILE .......................................................... 201 9.2.7 R ECICLAREA ÎMBRĂCĂMIN ȚILOR RUTIERE ........................................................... 203 INFRASTRUCTURA DE ALIMENTARE CU APĂ ȘI EV ACUAREA APELOR UZATE .......................................... 205 9.2.8 SISTEME DE CONTROL PEN TRU ALI MENTAREA CU AP Ă ............................................ 205 9.2.9 GESTIONAREA APEL OR UZATE ........................................................................ 206 9.2.10 MATERI ALE NOI ...................................................................................... 209 INFRASTRUCTURA SOCIAL Ă ................................................................................................ 211 9.2.11 CLĂDIRI SIGURE ȘI ACC ESIBILE ...................................................................... 211 9.2.12 CLĂDIRI DUR ABILE ................................................................................... 211 9.2.13 MODELAREA INFORMAŢION ALĂ A CLĂDIRII (BIM)............................................... 212 9.2.14 MATERI ALE D E C ONSTRUC ȚIE ECOL OGICE ......................................................... 213 ANEXA 1: CONTRACTANŢI AI LUCRĂRILOR DE D RUMURI AI CONSILIILOR JUDEŢENE ........... 217 ANEXA 2: ADI ŞI OPERATORII REGIONALI, PE JUDEŢE ...................................................... 218 ANEXA 3: RECOMANDĂRI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A DOCUMENTAŢIEI TEHNICE A CANDIDAŢILOR ... ..................................................................................................................... 220 ANEXA 4 : PROPUNERE DE FORMĂ SCURTĂ DE CONTRACT .............................................. 221 ANEXA 5: COSTURI DE ÎNTREŢINERE ............................................................................. 245 6 Lista figurilor Figura 1. Niveluri de planificare în România....................................................................... 21 Figura 2. Cadrul de dezvoltare a proiectului ...................................................................... 39 Figura 3. Planificarea pregătitoare ideală .......................................................................... 54 Figura 4. Distribuţia drumurilor judeţene şi comunale nepavate (2012) ................................. 59 Figura 5. Clasificarea funcţională a reţelei rutiere............................................................... 60 Figura 6. Accesul la serviciile de canalizare (sus) şi de alimentare cu apă (jos) ......................... 67 Figura 7. Exemple de infrastructură ecologică ................................................................... 78 Figura 8. Radiaţia solară în România................................................................................. 79 Figura 9. Panouri pentru viteze variabile în Danemarca - Indicator „Trafic fluctuant”............... 80 Figura 10. Exemple de proiectare a drumurilor autoexplicative ............................................ 82 Figura 11. Ce să nu faci: un mediu rutier intolerant ............................................................ 84 Figura 12. Conceptul de zonă liberă a marginii drumului ..................................................... 85 Figura 13. Sisteme periculoase colectare a apelor pluviale .................................................. 86 Figura 14. Stâlpi deformabili ........................................................................................... 86 Figura 15. Sisteme tip barieră nesigure ............................................................................. 87 Figura 16. Sisteme tip barieră sigure cu capete corespunzătoare.......................................... 88 Figura 17. Suprafeţe rutiere cu benzi rezonatoare de -a lungul axei drumului şi marcajului lateral .................................................................................................................................. 89 Figura 18. Conceptul de străzi complete ........................................................................... 90 Figura 19. Înainte şi după aplicarea conceptului de „stradă completă” .................................. 91 Figura 20. Sisteme permeabile de colectare a apelor pluviale .............................................. 93 Figura 21. Ciclul de tratare a apei .................................................................................... 95 Figura 22. Selectarea tipului corect de contract (culoa rea FIDIC corespunzătoare) este relativ simplă ....................................................................................................................... 122 Figura 23. Tipuri de structuri rutiere .............................................................................. 132 Figura 24. Distribuţia tipică a forţelor în cazul unei îmbrăcăminţi rutiere rigide şi a uneia flexibile ................................................................................................................................ 133 Figura 25. Consum de energie în raport cu temperatura mixturii asfaltice ........................... 134 Figura 26. Pavele fotocatalitice utilizate în Antwerp, Belgia ............................................... 135 Figura 27. Îmbrăcăminte rutieră din beton de ciment ....................................................... 136 Figura 28. Componentele de bază ale unei îmbrăcăminţi rutiere de beton ........................... 137 Figura 29. Îmbrăcăminte rutieră asfaltică........................................................................ 138 Figura 30. Aderenţă scăzută între straturi ....................................................................... 139 Figura 31. Rost tăiat prea târziu (stânga) faţă de rost tăiat prea devreme (dreapta) .............. 139 Figura 32. Momentul optim de efectuare a reciclarii mixturii asfaltice................................. 142 Figura 33. Îmbrăcăminte rutieră flexibilă înainte şi după reciclare ...................................... 142 Figura 34. Reciclare la cald in situ .................................................................................. 143 Figura 35. Reciclare la rece in situ .................................................................................. 144 Figura 36. Clasa de vulnerabilitate a clădirilor in funcție de perioada de construcție .............. 150 Figura 37. Tencuire armată a pereților (stânga); placare cu beton armat a grinzilor și stâlpilor (dreapta) ................................................................................................................... 150 Figura 38. Cămășuirea cu fibră de carbon a stâlpilor unei clădiri de birouri (Japonia) ............. 151 7 Figura 39. Construirea unui perete de beton armat într-un gol de cadru (stânga); introducerea de contravântuiri din oțel în golurile de cadru – clădirea magazinului Cocor, București (dreapta) 151 Figura 40. Cadre din beton armat conectate din exterior cladirii existente – scoala in Japonia (stanga); cadre contravantuite din otel conectate din exterior cladirii existente – Spitalul de urgente, Slobozia (dreapta) .......................................................................................... 152 Figura 41. Schema de dispunere a sistemului de izolare la baza stâlpilor unei clădiri (stânga); dispozitive elastomerice dispuse sub stâlpi – Primăria municipiului București (dreapta) ........ 152 Figura 42. Cadrul general al administrării activelor ........................................................... 176 Figura 43. Planificarea pregătitoare ideală ...................................................................... 191 Figura 44. Clasificarea funcţională a reţelei rutiere........................................................... 198 Figura 45. Consum de energie în raport cu temperatura mixturii asfaltice ........................... 202 Figura 46. Îmbrăcăminte rutieră flexibilă înainte şi după reciclare ...................................... 203 Figura 47. Clasa de vulnerabilitate a clădirilor in funcție de perioada de construcție .............. 213 Figura 48. Tencuire armată a pereților (stânga); placare cu beton armat a grinzilor și stâlpilor (dreapta) ................................................................................................................... 214 Figura 49. Cămășuirea cu fibră de carbon a stâlpilor unei clădiri d e birouri (Japonia) ............. 214 Figura 50. Construirea unui perete de beton armat într-un gol de cadru (stânga); introducerea de contravântuiri din oțel în golurile de cadru – clădirea magazinului Cocor, București (dreapta) 215 Figura 51. Cadre din beton armat conectate din exterior cladirii existente – scoala in Japonia (stanga); cadre contravantuite din otel conectate din exterior cladirii existente – Spitalul de urgente, Slobozia (dreapta) .......................................................................................... 215 Figura 52. Schema de dispunere a sistemului de izolare la baza stâlpilor unei clădiri (stânga); dispozitive elastomerice dispuse sub stâlpi – Primăria municipiului București (dreapta) ........ 216 Lista tabelelor Tabelul 1. Caracteristicile principale ale sistemului de clase funcţionale ................................ 61 Tabelul 2. Sinteza standardelor româneşti din domeniul construcţiei de drumuri ................... 63 Tabelul 3. Sinteza normativelor şi regulamentelor româneşti din domeniul construcţiei de drumuri ....................................................................................................................... 65 Tabelul 4. Sinteza standardelor româneşti din domeniul infrastructurii de alimentare cu apă şi eliminarea apelor uzate ................................................................................................. 69 Tabelul 5. Sinteza reglementărilor şi standardelor româneşti privind protecţia împotriva cutremurelor................................................................................................................ 75 Tabelul 6. Reciclarea la nivel internațional ...................................................................... 141 Tabelul 7. Impactul întârzierilor în execuţie ..................................................................... 155 Tabelul 8. Costuri unitare pentru întreţinere curentă........................................................ 168 Tabelul 9. Costuri unitare pentru întreţinere pe timp de iarnă ........................................... 168 8 Lista acronimelor ANRSC Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice ASR Audit de siguranţă rutieră BEI Banca Europeană de Investiţii BERD Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare CE Comisia Europeană CESTRIN Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică CNADNR Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţional e din România DALI Documentaţia de Avizare a Lucrărilor de Intervenţii DG DRI Direcţia Generală Dezvoltare Regională şi Infrastructură DJ Drum Judeţean EPA Agenţia Americană pentru Protecţia Mediului ESAL Echivalent sarcină pe osie standard FV Fotovoltaic FWD Deflectometru cu sarcină căzătoare GPR Georadar GR Guvernul României HDM4 Software pentru Dezvoltarea şi Managementul Autostrăzilor ISO Organizaţia Internaţională de Standardizare ISR Inspecţie de siguranţă rutieră MDRAP Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice ONU Organizaţia Naţiunilor Unite PBMC Contracte de întreţinere bazate pe performanţă PNDI Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii PNDL Programul Naţional de Dezvoltare Locală PNDR Programul Naţional de Dezvoltare Rurală PO Program Operaţional POR Programul Operaţional Regional SEAU Staţie de epurare a apelor uzate UAT Unitate administrativ-teritorială UE Uniunea Europeană VOC Costurile de exploatare ale vehiculului VTTS Valoarea economiilor la timpul de călătorie 9 1 Rezumat 1. Raportul de faţă este menit să ofere recomandări esenţiale cu privire la utilizarea unor solu ţii tehnice inovatoare în infrastructura locală din România. Scopul general este realizarea unei compara ţii între practicile româneşti şi cele interna ţionale în materie de proiectare, construc ţie şi întreţinere a infrastructurii rutiere, a infrastructurii de alimentare cu apă şi evacuarea a apelor uzate şi a infrastructurii sociale. Obiectivul este de a examina potenţiala contribuţie a soluţiilor tehnice şi tehnologiilor inovatoare la obţinerea unor proiecte de infrastructură de mai bună calitate, mai rentabile şi mai durabile. 2. În vederea realizării acestui obiectiv, raportul cuprinde o analiză completă a solu ţiilor tehnice şi tehnologiilor utilizate în prezent pentru o serie de investi ţii în infrastructura publică din România. În plus, acesta prezintă o serie de bune practici acceptate la nivel mondial care s-ar putea dovedi benefice în contextul românesc. 3. Raportul include ş i o evaluare a aspectelor fără caracter tehnic care au un impact direct asupra proiectării, construcţiei şi practicilor legate de între ţinere. Este adevărat că soluţiile tehnice inovatoare şi eficiente contribuie la realizarea unei infrastructuri superioare, dar acest element nu este suficient. Toate aspectele legate de planificare, pregătirea proiectului, achiziţii, construcţie şi etapa post-execuţie trebuie să garanteze că mediul general de realizare a proiectului favorizează eficienţa şi rentabilitatea pe întreaga durată de viaţă a proiectului. Constatările şi recomandările sunt consecvente cu raportul intitulat „Criterii îmbunătățite de ordonare după prioritate a proiectelor PNDL”, înaintat în decembrie 2014 în cadrul aceluiaşi program de asistenţă tehnică acordată de Banca Mondială Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administra ţiei Publice (MDRAP). De asemenea, acest raport a influenţat modul în care au fost gândite criteriile de selecţie pentru anumite instrumente, cum ar fi Programul Na ţional de Dezvoltare Locală (PNDL), în speranţa că procedurile de selecţie vor facilita adoptarea unor soluţii tehnice şi tehnologii de mai bună calitate. 4. Raportul face o trecere în revistă completă a principalelor aspecte legate de modul în care se concep proiectele în România. Poate servi ca punct de pornire pentru munca de teren suplimentară care se va desfăşura în ultima etapă a actualei misiuni; acest fapt va ajuta la diseminarea de bune practici şi la primirea de feedback din partea beneficiarilor, proiectanţilor şi factorilor de decizie cu privire la modalităţile de îmbunătăţire a eficienţei şi rentabilităţii infrastructurii din România. 1.1 Aspecte cu relevan ţă generală 5. Ar trebui să existe o corelare în timp şi spaţiu a strategiilor şi proiectelor de infrastructură. Strategiile locale ar trebui să ţină seama de proiectele strategice identificate în cadrul strategiilor de dezvoltare la nivel mai înalt (na ţional, regional şi judeţean). Proiectele de investiţii ar trebui să fie integrate teritorial la nivel local pentru a maximiza efectele şi a reduce ineficienţa. Prezentul raport, împreună cu raportul specific 10 pe această temă din cadrul Componentei 1 privind „Coordonarea strategiilor şi programelor privind investiţiile în infrastructura României finanţate de la bugetul de stat şi de către UE” face recomandări specifice referitoare la armonizarea strategiilor şi a proiectelor de infrastructură. 6. Este nevoie de o planificare mai solidă, de o mai bună punere în aplicare şi de o capacitate administrativă sporită pentru a se putea asigura utilizarea optimă a resurselor existente. În România se observă deficienţe clare în materie de capacitate în toate sectoarele şi la toate nivelurile (de la nivel na ţional până la nivel judeţean şi local), ceea ce afectează calitatea proiectelor. 7. În cursul planificării, părţile interesate ar trebui să caute proiecte de infrastructură moderne, eficiente ş i durabile, care să fie fiabile, ecologice, sigure ş i inteligente. Raportul de fa ţă consideră că aceştia sunt principalii piloni (grupe de caracteristici) urmăriţi şi cerceta ţi în proiectarea noilor infrastructuri, care răspund actualelor cerinţe şi probleme: • O infrastructură fiabilă este mereu în stare de funcţionare şi este durabilă, adică este de bună calitate, iar componentele necesită doar un nivel redus de întreţinere. Acest concept este strâns legat de acela de „lifetime engineering” (proiectare din perspectiva întregului ciclu de via ţă) şi presupune optimizarea proiectului, cu accent special pe între ţinere, modernizare şi renovare. • O infrast ructură ecologică are la bază soluţii tehnice cu consum energetic mic şi impact redus asupra mediului. Acest concept este relevant atât în etapa de proiectare, cât şi în etapele de construire şi exploatare, inclusiv în ceea ce prive şte materialele, tehnicile şi gestionarea intrărilor, proceselor şi ieşirilor. • O infrastructură sigură minimizează riscul de accidente pentru utilizatori şi operatori/lucrători. De asemenea, se presupune că infrastructura este proiectată de aşa natură încât efectele unui eventual accident să fie diminuate. • O infrastructură inteligentă este capabilă să comunice cu utilizatorii, operatorii şi cu alte infrastructuri. Infrastructurile moderne sunt tot mai conectate la mediul real şi virtual: ele îi informează direct pe utilizatori cu privire la condiţiile din momentul respectiv, pe operatori cu privire la necesitatea de a efectua repara ţii, consum energetic etc. şi se adaptează singure la condiţiile de utilizare. 8. În situaţiile în care acest lucru este posibil, ar trebui să fie operată reorientarea criteriilor de atribuire de la „preţul cel mai mic”, cum este în prezent, la „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” (criteriul MEAT - most economically advantageous tender). Astfel, concurenţa între întreprinderi se va baza pe aspecte tehnice şi nu doar pe considera ţii financiare, ceea ce va conduce la o ameliorare a calităţii tehnice şi va reduce riscul ca proiectanţii/contractanţii/alţi furnizori de servicii să facă compromisuri pentru a se putea încadra într-un buget foarte limitat. În plus, această măsură va obliga întreprinderile să caute la rândul lor soluţii tehnice de proiectare şi tehnologii de construcţie mai eficace şi poate chiar mai ieftine. 11 9. În vederea îmbunătăţirii eficien ţei ş i transparenţei, se recomandă ca România să adopte şi să pună în aplicare contractele internaţionale standard FIDIC, dar adaptate la actuala legislaţie. Se recomandă, de asemenea, încercarea unor forme alternative de achiziţie, cum ar fi „design and build” (proiectare şi execuţie) şi/sau „build and maintenance”(execuţie şi întreţinere). 10. Este obligatorie alinierea standardelor tehnice în vigoare la standardele europene în ceea ce priveşte schimbările climatice, modificările de trafic şi alte concepte noi, precum cele prietenoase cu mediul înconjurător. Din punct de vedere juridic, această aliniere a fost realizată, dar problema este importanţa care se acordă în timpul punerii în aplicare şi lipsa de atenţie faţă de aspectele legate de mediu, ceea ce duce la aplicarea unor standarde învechite, cu conţinut depăşit, dar şi la standarde existente, cu conţinut contradictoriu, sau chiar la absenţa completă a standardelor în anumite domenii specifice la momentul actual. 11. Specialiş ti atestați ca verificatori de proiecte, diferiţi ş i independen ţi de proiectan ţi ar trebui să verifice acurateţea proiectelor, în conformitate cu legisla ţia actuală. Specialiştii verificatori de proiecte atestaţi ar trebui să fie contractaţi de beneficiari, fa ţă de care aceştia ar fi direct răspunzători. O modalitate de a fa ce acest lucru este de a solicita includerea asigurării profesionale în documentele de ofertare. Astfel, proiectanţii care fac greşeli pot fi sancţionaţi (spre deosebire de sistemul actual în care nu pot fi tra şi la răspundere pentru calitatea serviciilor prestate). 12. Perioada de garan ţie este men ţionată în specificaţiile tehnice ale ofertei şi este, de obicei, de minimum doi ani pentru majoritatea lucrărilor de construc ţii. Această perioadă ar trebui reglementată şi stabilită prin norme naţionale, ţinându-se cont de clasa tehnică a drumului, volumul de trafic, tipul de structură rutieră, tipul de sistem de distribuţie a apei, caracteristicile sta ţiei de epurare şi alţi factori. Prin adoptarea unei astfel de măsuri, va creşte responsabilitatea constructorului pentru executarea unor lucrări corecte şi în conformitate cu standardele în vigoare. Evident, autorităţile trebuie să se asigure apoi că drumurile sunt folosite corect şi că, de exemplu, limitele de greutate sunt respectate cu stricte ţe. Conform datelor provenite din interviuri, se pare că acest lucru nu este valabil la momentul actual, ceea ce face ca în cursul perioadei de garan ţie să fie necesare repara ţii semnificative. 1.2 Infrastructura rutieră 13. Clasificarea drumurilor în România ar trebui realizată pe criterii noi, funcţionale. Clasele tehnice şi clasele de întreţinere ar trebui să aibă legătură cu clasificarea funcţională, ţinându-se seama de viteza pentru care a fost proiectat drumul şi de volumul traficului. Utilizarea categoriilor func ţionale asigură o continuitate a caracteristicilor cu care sunt prevăzute drumurile şi îi ajută atât pe administratorii drumurilor, cât şi pe utilizatori să structureze reţeaua. 14. Este nevoie de o întreţinere mai eficientă a drumurilor. Reglementările tehnice pentru întreţinerea drumurilor sunt bazate pe intervale de timp, pe cantităţi şi pe tipuri de 12 echipament (de exemplu, se asfaltează o dată la 6 ani; un anumit tip de echipament prevăzut pentru deszăpezire etc.), nu pe starea drumurilor. Aceste reglementări nu sunt doar învechite, ci şi foarte costisitoare şi ineficiente prin raportare la întreg ciclul de via ţă. 15. Ar trebui să se aibă în vedere asigurarea întreţinerii prin contracte bazate pe performan ţă. În cadrul acestui sistem, reglementările tehnice de întreţinere sunt specificate de Compania Na ţională de Autostrăzi şi Drumuri Na ţionale din România (C.A.D.N.R. – S.A.), iar constructorul este liber să aleagă metodele şi mijloacele de a aduce drumul la standardul respectiv şi de a-l menţine la nivelul necesar. Constructorul trebuie să aibă un sistem de asigurare a calităţii cu ajutorul căruia să monitorizeze calitatea lucrărilor şi să trimită raportări periodice în acest sens. Clientul verifică aceste rapoarte de calitate prin intermediul unor inspec ţii la faţa locului şi plăteşte lunar constructorului o sumă forfetară. În cazul în care nivelul prevăzut pentru serviciul respectiv nu este atins, se impun sancţiuni dacă deficienţele nu se remediază în termenele specificate. 16. Standardele de siguran ţă au evoluat mult în ult imii ani şi ar trebui să fie permanent îmbunătăţite. În România, în vreme ce drumurile na ţionale şi expres se conformează standardelor europene în această privinţă, cerinţa de a găsi soluţii tehnice care iau în calcul aspectele legate de siguranţa drumurilor judeţene şi comunale a intrat recent în vigoare. De la 1 ianuarie 2015, auditul de siguranţă rutieră a devenit obligatoriu pentru toate tipurile de drumuri, cu scopul de a îmbunătăţi siguranţa infrastructurii rutiere. 17. Ar trebui să se analizeze noi soluţii pentru a se îmbunătăţi construcţia drumurilor. La ora actuală, pe plan internaţional accentul se pune pe îmbunătăţirea mecanizării în domeniul lucrărilor de suprastructură rutieră precum şi pe introducerea de tehnologii noi, avansate, cu eficienţă tehnico-economică sporită, care să asigure utilizarea raţională a resurselor şi dotărilor de care se dispune. Creşterea volumului de trafic, creşterea încărcării pe osie precum şi creşterea presiunii în pneuri pe reţeaua de drumuri europene conduce la necesita tea utilizării unor drumuri mai rezistente şi mai durabile, care să asigure în timp reducerea timpilor de întrerupere a traficului datorită lucrărilor de întreţinere şi reabilitare. Pentru aceasta, pe plan european se pot constata următoarele tendinţe: • Utilizarea pe o scară tot mai largă a bitumurilor modificate cu polimeri şi a folosirii aditivilor; • Reciclarea atât a mixturilor asfaltice dar şi a betonului de ciment rutier. Conceptul de reciclare îşi face tot mai simţită prezenţa şi în domeniul construcţiei şi reabilitării de drumuri, contribuind la optimizarea utilizării resurselor naturale, la introducerea în sistemul economic a unor materiale impropriu denumite „deşeuri”, toate acestea în final contribuind la punerea în operă a unor materiale performante, cu durabilitate mare; • Din punct de vedere al betonului de ciment rutier se constată preocupări pe plan mondial în folosirea de îmbrăcăminţi prefabricate din beton de ciment, utilizarea îmbrăcăminţilor armate continuu, precum şi folosirea betonului de cim ent rutier la reabilitarea structurilor rutiere cu mixturi asfaltice ca strat de uzură; 13 • Recent, se poate observa o tendinţă de creştere a interesului privind utilizarea reciclării la rece pentru construcţia şi întreţinerea drumurilor, folosind diverse tehnologii precum bitumul spumat, emulsii bituminoase sau ciment, cu efecte benefice din punct de vedere al reducerii emisiilor de gaze arse şi al reducerii consumului energetic; • Utilizarea de tehnologii care reduc temperatura de malaxare şi punere în operă a mixturilor asfaltice – conceptul de mixturi asfaltice cu temperatură redusă („ warm mix”); • Reţeaua rutieră ocupă o suprafaţă foarte mare, cu un potenţial ridicat de producere a energiei. Astfel, la ora actuală se dezvoltă tehnologii noi de utilizare a acestei energii prin diverse sisteme: elemente piezoelectrice, reţele de ţevi colectoare care absorb căldura din timpul verii, urmând ca aceasta să fie returnată iarna pentru combaterea fenomenelor de producere a poleiului şi a gheţii. Reducerea temperaturii straturilor bituminoase pe timpul verii are efecte benefice asupra apariţiei făgaşelor, ceea ce ar conduce la prevenirea apariţiei degradărilor la drumuri. • Utilizarea pavelelor fotocatalitice, în special în zonele urbane. Acestea sunt constituite din materiale ce au rolul de a minimiza poluarea aerului. Rezultatele de laborator au indicat o eficiență crescută în reducerea noxelor din aer, fiind din ce în ce mai utilizate în Belgia, Marea Britanie, Italia, Japonia, cât și Franța. 18. La drumurile locale, de tipul drumurilor comunale sau sătești, care în prezent sunt pietruite, se poate folosi pietruirea existentă dacă aceasta prezintă caracteristici corespunzătoare unui strat de fundație, sau aceasta se poate trata, prin diferite metode, astfel încât să se transfo rme într-un strat de formă care să ajute la preluarea corespunzătoare a încărcărilor ulterioare din trafic și din mediul înconjurător. Aceasta presupune utilizarea unor materiale de adaos de tipul lianților hidraulici (atâ t ciment, cât și lianți hidraulici rutieri), emulsiilor bituminoase, bitumului spumat sau a unor enzime ecologice, toate având rolul de a obține un strat capabil de a prelua eforturi verticale mai mari decât pietruirea existentă. Prin aceste metode noi, inovatoare, se pot obține structuri rutiere mai subțiri, care însă pot asigura preluarea acelorași încărcări ca și în cazul structurilor rutiere executate prin metodele clasice. 19. Proiectarea soluţiei tehnice nu ar trebui să înceapă fără efectuarea unor studii de trafic şi de impact asupra mediului, aşa cum în prezent se cer în mod obligatoriu studii geotehnice şi topografice. Astfel, soluţiile pentru realizarea unei construc ţii noi, de modernizare sau de reabilitare vor avea o mai bună susţinere tehnică. 20. În ceea ce priveşte specificităţile regionale, datele referitoare la procentul de drumuri neasfaltate în fiecare jude ţ arată faptul că Sudul, Vestul ş i Centrul României au deosebită nevoie de investiţii. Per total, în 2012, 34 000 km din drumurile judeţene şi comunale erau drumuri de pământ sau drumuri acoperite cu pietriş şi trebuiau modernizate, la un cost de aproximativ 8,1 miliarde EUR. În plus, 21 000 de km de drumuri judeţene şi comunale beneficiaseră doar de tratament bituminoase şi necesitau reabilitare. Această situaţie face ca alegerea soluţiilor tehnice şi a tehnologiilor să fie şi mai importantă, în conformitate cu nevoile, oportunităţile şi capacitatea din fiecare 14 localitate / judeţ / regiune. Criteriile pentru selectarea proiectelor propuse în cadrul componentei 2 a acestui progra m de asistenţă tehnică ţin seama de : nevoia de investiţii, calitatea actuală a segmentelor de drum propuse spre modernizare, numărul beneficiarilor, nivelul traficului etc. 1.3 Infrastructura pentru alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate 21. România are în continuare una din reţelele cel mai puţin dezvoltate de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate din Europa . După cum s-a menţionat şi în raportul intitulat „Criterii îmbunătățite de ordonare după prioritate a proiectelor PNDL” (Componenta 2), datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică arată că unele regiuni sunt deosebit de deficitare în această privinţă – mai precis, regiunile de Est şi Sud ale ţării, pe teritoriul cărora se găsesc unele din cele mai sărace judeţe din România. Acest lucru înseamnă şi că nivelul resurselor pe care populaţia le poate aloca pentru a plăti pentru servicii de alimentare cu apă şi canalizare, servicii pe care nu le -a mai folosit sau plătit până acum, este redus (cu alte cuvinte, disponibilitatea de a plăti pentru apă potabilă şi servicii de canalizare este, în medie, foarte scăzută). De asemenea, resursele pe care le pot direcţiona administraţiile locale din aceste regiuni către subvenţionarea costurilor sunt foarte limitate şi, adesea, chiar inexistente. În consecinţă, alegerea soluţiilor tehnice şi tehnologiilor este de importanţă crucială pentru a putea minimiza costurile post -execuţie astfel încât utilizatorii să îşi poată permite să se conecteze la noile servicii şi să se genereze suficiente venituri pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare şi întreţinere. 22. Următoarele recomandări se bazează pe faptele prezentate mai sus şi promovează utilizarea unor soluţii tehnice mai bune şi mai rentabile. În primul rând, trebuie sporită eficienţa pompelor. Există o marjă de creştere a eficienţei energetice a sistemelor de pompare a apei potabile şi a apei uzate de aproximativ 30%. De asemenea, ar trebui să se generalizeze utilizarea unui sistem de staţii de pompare cu mecanism de separare a solidelor, ceea ce ar putea conduce la reduceri suplimentare de consum energetic de aproximativ 20%. 23. Ar trebui introdus peste tot un sistem de Control de Supervizare şi Achiziţie de Date (SCADA). În vederea sporirii eficienţei energetice a sistemelor de alimentare cu apă şi de evacuare a apelor uzate şi pentru a îmbunătăţi întreţinerea acestora, utilizarea SCADA permite o scădere semnificativă a costurilor de exploatare. Dat fiind că aceste sisteme sunt foarte variate din punctul de vedere al dimensiunii şi capacităţilor, iar costurile de implementare pot fi ridicate, dimensiunea şi funcţionalităţile trebuie gândite astfel încât să fie rentabile. 24. Calitatea apei potabile trebuie să fie monitorizată continuu, deoarece problemele nu pot fi detectate decât prin prelevare periodică de eşan tioane. Prelevarea şi analizarea ar trebui să se efectueze la puţ, la priza de apă, în punctul în care apa iese din sistemul de aducţiune, şi în întreg sistemul de distribuţie. În acelaşi timp, punctele de monitorizare trebuie să fie localizate de aşa manieră încât să asigure un anumit grad de reprezentativitate (distanţa până la staţia de epurare, debitele, caracteristicile hidro - morfologice). 15 25. Toţi consumatorii trebuie să aibă apometru. Toate sistemele de alimentare cu apă potabilă au o anumită cantitate de apă pentru care nu plăteşte nimeni. O companie de utilităţi bine gestionată menţine nivelul acesteia sub 15%, iar clienţii plătesc pe baza datelor înregistrate de apometru. 26. Sistemele de distribuţie a apei necesită utilizarea unor produse de foarte bună calitate, întrucât echipamentul se instalează sub pământ, sub stratul de asfalt. După experienţe neplăcute, multe companii de apă au ajuns să înţeleagă că echipamentele mediocre te ajută să economiseşti bani la cumpărare, dar sunt mult mai scumpe pe termen lung. 27. Există o foarte mare nevoie de a introduce un sistem descentralizat pentru apa uzată. Aceste sisteme sunt adeseori foarte rentabile, şi asta nu numai pentru zonele rurale. În cazul unei aglomerări, sistemele descentralizate sunt relevante doar când densitatea populaţiei nu este foarte ridicată şi/sau când poluarea nu este suficient de concentrată. 28. Eliminarea nămolului este de importanţă majoră. În vreme ce România analizează încă utilizarea nămolului de epurare în agricultură, alte ţări vest -europene au început să adopte incinerarea ca metodă principală de eliminare a acestuia. Eliminarea nămolului prin utilizare în agricultură necesită nămol (fără aşa -numitele „substanţe aflate pe lista roşie”), care este interzis în anumite regiuni cu sensibilitate la nitraţi, şi reclamă suprafeţe de depozitare considerabile, deoarece există doar un interval scurt de timp în care condiţiile legate de sol şi de culturi permit aplicarea nămolului. Pentru a ameliora impactul staţiilor de epurare asupra mediului, se recomandă utilizarea unor incineratoare de nămol, acestea reducând cantitatea de nămol rezultată cu până la 60%. 29. Ar trebui avute în vedere apele neconvenţionale ca soluţii alternative. În contextul schimbărilor climatice, reutilizarea apei în condiţii de siguranţă este un aspect important pentru sectorul industrial (turnuri de răcire), realimentarea artificială a straturilor acvifere, în agricultură şi pentru reabilitare a ecosistemelor naturale. 1.4 Infrastructura socială 30. Asigurarea unei infrastructuri sociale adecvate este fundamentală pentru securitatea şi sănătatea oamenilor şi pentru capacitatea acestora de a avea o contribuţie în comunitate. Toate clădirile publice, precum cele care fac parte din infrastructura socială, trebuie să respecte anumite stand arde pentru ca persoanele cu dizabilităţi să aibă acces şi să le poată utiliza cu uşurinţă. 31. Se poate îmbunătăţi eficienţa energetică a infrastructurii sociale. Deşi legea prevede o ţintă naţională orientativă de reducere a consumului de energie cu 19% până în 2020, s-au pus aplicare foarte puţine iniţiative menite să asigure utilizarea unor proiecte, moduri de construcţie şi de exploatare mai eficiente din punct de vedere energetic în infrastructura socială. Trebuie să se introducă stimulente, atât financiare, cât şi juridice, 16 pentru ca sistemele de încălzire eficiente, izolaţia eficientă, sursele noi de energie, inclusiv panourile solare etc. să devină standard. 32. Există multe materiale de construcţie care sunt considerate în general „ecologice”; acestea ar trebui adoptate pe o scară mult mai largă decât în prezent. Printre acestea se numără lemnul pentru construcţii provenit din păduri care respectă standarde forestiere certificate de o ter ţă parte, materialele vegetale cu regenerare rapidă – de exemplu, bambusul şi paiele, piatra naturală, piatra reciclată, metalul reciclat şi alte produse netoxice, reutilizabile, regenerabile şi/sau reciclabile. 33. În funcție de nivelul de degradare a clădirii (clasa de vulnerabilitate seismică), de sistemul structural (cadr e, pereți, mixtă), de materialele folosite (beton armat, oțel, zidărie, lemn etc.) ș i de clasa de importanță-expunere a acesteia, se stabilește soluția de reabilitare structurală. În cadrul raportului sunt detaliate mai multe soluții tehnologice pentru rea bilitarea clădirilor din categoria infrastructurii sociale. 17 2 Introducere 34. Guvernul României (GR) a solicitat Băncii Mondiale să îi susţină eforturile în vederea armonizării investiţiilor publice finanţate de Uniunea Europeană şi de la bugetul de stat. Obiectivele lucrării de faţă sunt încurajarea sinergiilor, obţinerea unui impact mai puternic şi promovarea în România a unei dezvoltări durabile şi favorabile incluziunii. Acest angajament reprezintă o continuare a Programului Băncii Mondiale pentru dezvoltarea regională a României, implementat între noiembrie 2012 şi martie 2014, şi care se bazează în continuare pe Memorandumul de Înţelegere din ianuarie 2012 privind parteneriatul şi sprijinul pentru implementarea fondurilor structurale şi de coeziune ale UE în România şi modernizarea administraţiei publice. Acest angajament cuprinde următoarele patru activităţi secundare: (1) Componenta 1 – Asistenţă privind coordonarea strategiilor şi planurilor de investiţii în infrastructură finanţate de la bugetul de stat şi de UE: 1. Raport iniţial; 2. Raport intermediar şi raport final privind armonizarea strategiilor şi planurilor pentru dezvoltarea infrastructurii locale; 3. Raport intermediar şi raport final privind strategia de prioritizare şi criteriile de selecţie. (2) Componenta 2 – Asistenţă tehnică privind portofoliul de proiecte de investiţii existent în MDRAP, inclusiv ordonarea lor optimă în funcţie de prioritate şi pregătirea potenţialelor investiţii finanţate de UE pentru perioada de programare 2014 -2020: 1. Raport iniţial; 2. Raport intermediar şi raport final privind criteriile de ordonare după prioritate; 3. Raport intermediar şi raport final privind portofoliul de proiecte din cadrul MDRAP. (3) Componenta 3 – Asistenţă privind o mai bună utilizare a soluţiilor tehnice şi a tehnologiilor eficiente în investiţiile coordonate de MDRAP: 1. Raport iniţial; 2. Raport intermediar şi raport final privind tehnologiile şi standardele pentru investiţiile coordonate de MDRAP. (4) Componenta 4 – Asistenţă privind elaborarea unei strategii de dezvoltare a locuinţelor şi a infrastructurii: 1. Raport intermediar privind intrările în strategia României în domeniul construcţiei de locuinţe; 2. Raport intermediar privind construcţia de locuinţe şi infrastructura socială; 3. Raport final privind strategia României în domeniul construcţiei de locuinţe; 18 4. Raport intermediar şi raport final privind complementaritatea fondurilor de la bugetul de stat/de la UE; 5. Raport intermediar şi raport final privind mecanismul de ordonare după prioritate pentru sectorul construcţiei de locuinţe . 35. Prezentul raport final corespunde celei de-a treia componente de mai sus (scrisă cu caractere cursive) – şi anume asistenţa pentru implementarea soluţiilor tehnice inovatoare pentru a livra proiecte mai eficiente din punctul de vedere al costurilor . Obiectivul general este de a compara practicile româneşti şi internaţionale în domeniul proiectării, construcţiei şi întreţinerii drumurilor, infrastructurii de apă şi canalizare şi a infrastructurii sociale. Scopul este de a evalua modul în care soluţiile tehnice şi tehnologiile inovatoare pot contribui la proiecte de infrastructură de o calitate mai bună, eficiente din punct de vedere al costurilor şi durabile 36. În acest demers, prezentul raport final conţine o evaluare completă a soluţiilor tehnice şi tehnologiilor curente implementate pentru o serie de investiţii în infrastructura publică din România. În plus, acesta prezintă un set de bune practici la nivel mondial care ar putea fi recomandate în situaţia României. 37. Prezentul raport final conţine, de asemene a, o evaluare a aspectelor non- tehnice cu impact direct asupra practicilor de proiectare, construcţie şi întreţinere. Într- adevăr, problemele legate de costurile standard, procesele de achiziţii, precum şi capacitatea de planificare a autorităţilor publice influenţează multe rezultate ale proiectării din România. 38. Prezentul raport final oferă o prezentare completă a problemelor fundamentale actuale legate de conceperea proiectelor în România. De asemenea, serveşte ca bază pentru activitatea practică ulterioară în faza finală a misiunii actuale; acest lucru va contribui la diseminarea celor mai bune practici şi va culege reacţii de la beneficiari, proiectanţi şi factori de decizie cu privire la modalitatea de a face infrastructura românească mai eficientă şi mai rentabilă. Raportul este organizat după cum urmează:  Capitolul 1 prezintă o introducere cu privire la raport, cu principalele componente ale activităţii desfăşurate de către Banca Mondială. Acesta oferă o privire de ansamblu asupra întregului material.  Capitolul 2 prezintă o privire de ansamblu asupra planificării infrastructurii, descrie contextul de politică în care proiectele sunt identificate şi implementate în România şi abordează procesele de formulare a strategiei. Atât planurile statutare, cât şi cele informative sunt luate în considerare.  Capitolul 3 prezintă o imagine de ansamblu a cadrului juridic pentru etapele pregătitoare ale proiectării infrastructurii, dar şi oportunităţile de finanţare pentru diferite tipuri de lucrări de infrastructură . Secţiunea prezintă diferite tipuri de etape prevăzute în legislaţia românească, împreună cu un cadru ideal pentru fazele pregătitoare. 19  Capitolul 4 trece în revistă principalele reglementări tehnice din România şi corelarea acestora cu reglementările UE, dar oferă şi o prezentare generală a elementelor tehnice principale luate în considerare în proiectarea infrastructurii rutiere, de apă şi canalizare, cât şi socială. Acesta prezintă stadiul curent al practicilor din România şi evoluţia acestora de -a lungul timpului şi face unele comparaţii cu bunele practici internaţionale. Sunt prezentate de asemenea și o serie de soluții tehnice eficiente și inovatoar e utilizate cu succes la nivel internațional și propuse spre implementare și la noi în țară.  Capitolul 5 prezintă aspectele generale ale procesului de achiziţii publice . Acesta discută cadrul legal, principalele probleme la nivel naţional, dar şi recomandări privind tipul de contract în lumina bunelor practici internaţionale.  Capitolul 6 prezintă actorii implicaţi în procesul de construcţie a infrastructurii, împreună cu responsabilităţile lor . Acesta discută, de asemenea, etapele pregătitoare, materialele, tehnicile de construcţie şi siguranţă, personalul şi echipamentele, precum şi verificarea şi controlul în cazul procesului de construcţie a infrastructurii. Sunt de asemenea prezentate o serie de tehnologii utilizate la nivel internațional, ce pot avea un impact bun și asupra investițiilor din România.  Capitolul 7 prezintă aspectele esenţiale cu privire la întreţinerea infrastructurii. Acesta descrie pe scurt sistemul românesc de asigurare a calităţii în construcţii, politicile post-implementare şi gestionarea activelor pentru diferite tipuri de lucrări de infrastructură. De asemenea sunt prezentate tehnol ogii noi privind îmbunătățirea procesului de întreținere a investițiilor publice din țară.  Capitolul 8 prezintă succint principalele aspecte aborda te și descrise în cadrul acestui raport. Sunt menționate propuneri de îmbunătățire a strategiilor și a acțiunilor specifice pentru investițiile din România, cât și o serie de soluții tehnice și tehnologii eficiente și inovatoare utilizate la nivel internațional cu succes, ce pot fi implementate și în România. 20 3 Infrastructură bine planificată 3.1 Aspecte generale 39. Sistemul de planificare din România conţine planuri statutare şi planuri informative. Ambele tipuri definesc priorităţile sectoriale de investiţii: transporturi, social, economic, mediu etc. Calitatea, complexitatea şi relevanţa acestor documente variază foarte mult, după cum se va explica în cele ce urmează. 40. Există mai multe tipuri de planuri statutare, în funcţie de nivelul teritorial aplicabil. Planul statutar pentru nivelul unităţilor administraţiei locale este Planul Urbanistic General (PUG), un tip de plan de dezvoltare, combinat cu reglementările privind zonarea, care este valabil timp de 10 ani. La rândul lor, judeţele au Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean (PATJ), cu secţiuni specifice: transport, apă şi canalizare, amenajarea teritoriului et c. Ambele planuri au un cadru metodologic şi o procedură de aprobare stabilite de MDRAP prin Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. 41. Localităţile şi judeţele au, de asemenea, planuri informative, strategii sau planuri de dezvolta re, de obicei proiectate pentru o perioadă de programare a UE (7 ani). Acestea vizează diferite sectoare pentru a sprijini dezvoltarea comunităţii (economie, transporturi şi infrastructura de mediu, serviciile sociale, buna guvernare etc.). Din punctul de vedere al conţinutului, strategiile cuprind capitole cum ar fi analiza situaţiei existente, evaluarea SWOT, viziunea şi obiectivele strategice de dezvoltare, politicile, programele şi lista proiectelor prioritare care să răspundă la problemele identificate . Figura 1. Niveluri de planificare în România 21 42. Nu există niciun cadru metodologic legal pentru formularea strategiei. Cu toate acestea, sunt disponibile diferite ghiduri, în special cele elaborate la nivelul UE, cum sunt, de exemplu: Referenţialul pentru Ora şe Europene Durabile (http://app.rfsc.eu/); bunele practici şi ghidurile cu privire la planurile de ac ţiune locală pe platforma URBACT (http://urbact.eu/urbact-local-groups); ghidurile şi metodologiile elaborate în cadrul platformei proiectului pentru dezvoltarea urbană durabilă şi integrată de MDRAP din România (http://www.dezvoltareurbanaintegrata.ro/ghiduri-si-metodologii). Consiliile locale şi judeţene, în temeiul Legii nr. 215/2001 privind administra ţia publică locală, aprobă aceste planuri. De obicei, aceste autorităţi subcontractează majoritatea planurilor statutare şi informative către organizaţii private sau publice, cum ar fi firmele de consultanţă, universităţile şi entităţile de cercetare. Din cauza lacunelor existente în cadrul metodologic, calitatea strategiilor depinde de termenii de referinţă şi de competenţa contractantului. 43. Activitatea de planificare a devenit mai importantă pentru administraţiile locale după 2007, deoarece majoritatea programelor europene au solicitat ca proiectele să fie incluse într-o strategie locală sau sectorială pentru a fi eligibile pentru finan ţare (sau au acordat prioritate acestui tip de proiecte). De exemplu, era obligatoriu ca proiectele din domeniul infrastructurii de apă şi canalizare finanţate prin intermediul Programului Operaţional de Mediu 2007-2013 (POS MEDIU) să facă parte dintr -un Master Plan regional de apă şi canalizare. În plus, oraşele care solicitau finanţare pentru dezvoltare urbană în cadrul Axei 1 a POR erau oblig ate să includă proiectele propuse într -un Plan Integrat de Dezvoltare Urbană (PIDU), vizând promovarea integrării funcţionale şi teritoriale într -o zonă delimitată de intervenţie. În acelaşi timp, unele strategii judeţene şi locale de dezvoltare au primit finanţare din partea UE în procesul de elaborare, prin intermediul PO Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PO DCA) 2007 -2013. În prezent, aproximativ 42% din unităţile administrativ-teritoriale din România au Planuri Urbanistice Generale învechite. Aceeaşi situaţie apare şi în cazul Planurilor de Amenajare a Teritoriului Judeţean, unele dintre acestea având o vechime mai mare de 15 de ani. În acest context, Guvernul României a emis o decizie în 2012 cu privire la prelungirea valabilităţii acestor planuri până în decembrie 2015. 44. Master Planul General de Transport este documentul de referinţă pentru strategia de transport la nivel naţional. Acesta va stabili priorităţile de investiţii pentru perioada 2014-2030, acoperind astfel cel puţin următoarele două perioade de programare, cu accent pe axa de transport rutier, feroviar, maritim şi aerian ca parte a unei reţele transeuropene de transport (TEN -T) centrală şi cuprinzătoare . În plus, fiecare dintre cele opt regiuni de dezvoltare au elaborat planuri de dezv oltare regională pentru perioada de programare 2014-2020, coordonate de Agenţiile de Dezvoltare Regională (ADR) corespunzătoare. Acestea includ o listă de priorităţi de investiţii pentru reabilitarea şi modernizarea drumurilor judeţene, aprobată de consiliile pentru dezvoltare regională (reprezentanţi ai consiliilor judeţene componente şi ai municipiilor/oraşelor/comunelor). Aceste priorităţi au fost stabilite în mod participativ, fiind consultate toate judeţele din fiecare regiune, sub supravegherea MDRAP, avându-se în vedere două criterii principale: 22 • Drumul trebuie să asigure conectarea centrelor regionale şi a unui procentaj semnificativ de cetăţeni la reţeaua TEN -T, conform obiectivului Master Planului General de Transport. • Drumul trebuie să promoveze mobilitatea interjudeţeană şi să fie realizat în cadrul unui parteneriat între părţile interesate implicate. 45. Deşi proiectele strategice prioritare prevăzute de Master Planul General de Transport vor fi finanţate în principal prin intermediul Programului Operaţional Infrastructură Mare 2014-2020, cele identificate de Planul Regional de Dezvoltare au în vedere fondurile POR. În final, trebuie menţionat că nici Master Planul General de Transport şi nici Planurile de Dezvoltare Regională nu au fost încă aprobate (la sfârşitul lunii mai 2015) şi că fac obiectul unor consultări cu diferite categorii de părţi interesate. 46. De asemenea, există judeţe care şi-au elaborat propriile master planuri sau strategii de transport pentru drumurile judeţene şi locale, cum ar fi Iaşi sau Timiş. Cu toate acestea, priorităţile de investiţii locale pentru dezvoltarea drumurilor sunt în general identificate prin strategia de dezvoltare integrată local. 3.2 Principalele probleme privind elaborarea şi implementarea strategiilor în România 47. Majoritatea strategiilor judeţene şi locale nu reflectă pe deplin nevoile comunităţii şi sunt în schimb elaborate pentru a îndeplini cerinţele diferitelor programe de finanţare şi personalizate pentru a justifica selectarea unei liste de proiecte aprobate anterior. Pe de altă parte, nu sunt incluse documentele de planificare la diferite niveluri. Priorităţile de investiţii stabilite la nivel naţional sau regional nu corespund celor prevăzute de strategiile locale. 48. Există o corelaţie slabă între documentele de planificare strategică şi cele de amenajare spaţială / a teritoriului. Unele dintre priorităţile de investiţii nu pot fi puse în aplicare deoarece sunt în contradicţie cu reglementările urbane sau cu cerinţele de mediu. Cu toate acestea, în cadrul unor a dintre strategii trebuie să se efectueze o evaluare de mediu, în temeiul HG nr. 1.076/2004, în scopul de a asigura coerenţa cu cerinţele de mediu, mai ales dacă acestea au un portofoliu de proiecte care ar putea influenţa mediul. În practică, nu toate st rategiile trec prin acest proces (de exemplu, planurile de dezvoltare regională). 49. Nivelul de asumare a documentelor de programare şi implicarea faţă de acestea sunt slabe. Acesta este rezultatul unei abordări participative superficiale în ceea ce priveşte elaborarea strategiilor şi al lipsei unui consens între părţile interesate cu privire la priorităţile de investiţii. 50. Influenţa ciclurilor politice asupra procesului de programare şi implementării strategiei este puternică. În general, fiecare reprezentant legal ales are tendinţa de a -şi impune propria agendă şi de a abandona priorităţile comunitare stabilite anterior, afectând credibilitatea procesului de planificare în general şi contribuind, în principiu, la problema portofoliului tot mai mare de proiec te care sunt începute şi lăsate neterminate. 23 51. Lipsa instrumentelor de implementare şi de monitorizare este, de asemenea, problematică. Odată elaborată, implementarea strategiilor nu mai este evaluată de autorităţile locale sau de părţile interesate. De fapt, aceste documente nu dispun de un set de indicatori de monitorizare şi de evaluare obiectivi. 52. Se observă, de asemenea, o lipsă de prioritizare a investiţiilor. După cum s-a menţionat mai sus şi în alte componente legate de această asistenţă tehnică mai amplă, 1 acest lucru a avut drept rezultat liste mari de proiecte prioritare care depăşesc resursele financiare existente şi viitoare pe care comunitatea le poate accesa pentru pregătirea şi realizarea acestora. Mai rău, majoritatea autorităţilor locale nu dispun de resursele financiare şi umane necesare pentru elaborarea şi implementarea proiectelor. 53. Se impune o finanţare multianuală şi o corelare între priorităţile de investiţii şi bugete. Deşi strategiile sunt aprobate de consiliile judeţene sau locale, acestea nu conţin, în mod normal, nicio evaluare a nevoilor de finanţare pentru întreaga perioadă de programare, nici sursele de finanţare potenţială pentru fiecare proiect propus , şi/sau nu există nicio alocare specifică în bugetul local pentru proiectele prioritare identificate în cadrul strategiei. 54. Se impune o „cultură a parteneriatului” mai puternică la nivelul părţilor interesate. Până în prezent, majoritatea alternativelor la parteneriatele publice -private pentru implementarea proiectelor strategice au fost complet ignorate, existând o axare doar pe programele finanţate de UE, la dispoziţia schemelor inovatoare fiind puse resurse limitate. 55. Nu toate documentele de planificare sunt întocmite în mod corespunzător . Lipsa unui cadru standard sau a unor te rmeni de referinţă pentru contractanţi, împreună cu resursele financiare limitate disponibile pentru elaborarea strategiilor locale şi lipsa de experienţă la nivelul beneficiarilor au drept rezultat documente de planificare de calitate scăzută şi uneori inutile. 56. În ultimii ani, România a trecut prin schimbări majore în ceea ce priveşte structurile responsabile de coordonare a fondurilor structurale . Normele de finanţare, orientările şi legislaţia privind achiziţiile au suferit numeroase modificări. Această lipsă de predictibilitate se traduce în proiecte prost concepute, întârzieri în evaluarea proiectelor şi perioade lungi de procesare a cererilor de rambursare. 2 1 A se vedea rapoartele Băncii Mondiale cu privire la Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL) (2015), elaborate ca parte din aceeaşi asistenţă tehnică cu MDRAP. 2 Pentru o evaluare amplă a acestor probleme şi a altora, a se vedea cele două rapoarte din cadrul „POR 2.0: Colaborarea între AM-OI şi sprijinul pentru beneficiarii Programului Operaţional Regional 2014-2020” (Banca Mondială, 2013). 24 3.3 Organizarea autorităţilor locale 3.3.1 Administrarea drumurilor judeţene 57. O administrare şi o gestionare modernă a drumurilor ar trebui să se organizeze în jurul a patru actori: proprietarul, administratorul, directorul şi furnizorul (furnizorii). Funcţiile acestor actori sunt definite după cum urmează: • Proprietarul este responsabil de finanţare şi de cadrele de politică, juridice şi de reglementare (de ex., standardele de proiectare şi de întreţinere). Pentru drumurile judeţene, proprietarul este Statul român reprezentat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. • Administratorul este reprezentantul proprietarului de drum, asigurându-se că performanţele sistemului de transport îndeplinesc obiectivele proprietarului. Administratorul drumurilor judeţene este Consiliul Judeţean. • Directorul specifică activităţile selectate de administrator care urmează a fi efectuate şi supraveghează şi monitorizează executarea acestora. În majoritatea judeţelor din România, directorul este Direcţia Tehnică judeţeană. Tendinţa actuală este de a contracta gestionarea unei firme externe. • Furnizorii oferă servicii şi lucrări, selectate şi supravegheate de director. De preferat, furnizorul este un contractant din sectorul privat, selectat în urma unei proceduri de concurs. În prezent, în majoritatea judeţelor din România, compania de construcţii judeţeană îndeplineşte aceste funcţii, fără a avea vreun concurent. Anexa 1 indică contractanţii lucrărilor rutiere deţinute de consiliile judeţene . 58. În România, aceşti actori şi responsabilităţile lor nu sunt definite în mod clar, conducând la costuri de tranzacţionare ridicate şi la ineficienţă . Cazurile de micro- management şi de interferenţă politică netransparentă în selectarea şi priorităţile proiectelor sunt elemente obişnuite. Din cauza consultărilor publice deficiente şi a activităţilor de planificare ad-hoc , procesul decizional nu este transparent. 59. Un alt factor esenţial care cauzează deficienţe şi încetineşte procesul decizional este lipsa asigurărilor de răspundere civilă profesională pentru personalul profesionist. Personalul este reticent în ceea ce priveşte luarea unor decizii de teama comiterii unor erori – care sunt foarte frecvente (de exemplu, erori de date, erori de proiectare, din cauza calităţii proaste a datelor sau a studiilor iniţiale etc.) – în cazul în care este personal răspunzător de acestea şi, în ciuda faptului că ar putea încheia poliţe de asigurare de răspundere civilă profesională , nu prea fac acest lucru. De asemenea, trebuie menţionată, în acest context, slaba motivare a funcţionarilor publici ca urmare a: salariilor mici, condiţiilor de lucru precare, pachetelor de dezvoltare personală neatrăgătoare, schimbărilor frecvente la nivelul conducerii, lipsei procedurilor şi a monitorizării evaluării performanţelor interne etc. 60. Organizarea întreţinerii la nivel local a fost evaluată prin inte rmediul interviurilor. Acestea s-au desfăşurat la nivel de judeţ cu entităţile responsabile cu întreţinerea infrastructurii şi la nivel de comună cu primarul şi/sau cu alţi funcţionari publici locali. 25 61. Organizarea şi funcţiile entităţii responsabile cu întreţinerea drumurilor judeţene pot fi diferite de la un judeţ la altul. În unele locuri, entitatea responsabilă este Direcţia Administrării Domeniului Public (DADP), iar în alte locuri entitatea responsabilă cu întreţinerea reţelei de drumuri judeţene este fosta direcţie tehnică judeţeană – Serviciul Administrare Drumuri şi Poduri. În unele locuri, DADP nu dispune de niciun mijloc tehnic, subcontractând astfel executarea lucrărilor de întreţinere. În alte judeţe, entitatea responsabilă deţine şi operează diferite mijloace şi echipamente tehnice şi lucrează în baza unui contract multianual pentru întreţinerea drumurilor judeţene. Competenţele acestor entităţi diferă semnificativ. În majoritatea judeţelor, aceste entităţi sunt responsabile numai cu întreţinerea drumurilor judeţene, însă uneori competenţele includ şi drumurile comunale (DC). Cel puţin în unele judeţe, entitatea responsabilă (la nivel judeţean) acordă asistenţă tehnică comunei în vederea întreţinerii reţelei de drumuri, aflată în responsabilitatea comunei. 62. La nivel judeţean, direcţia tehnică are, în general, următoarele responsabilităţi: • culegerea informaţiilor şi pregătirea proiectelor de activităţi anuale şi lunare (investiţii, reparaţii, întreţinere), în conformitate cu lista aprobată de Ministe rul Transporturilor; • organizarea de licitaţii pentru executarea programului de lucrări rutiere prevăzut în programul consiliului judeţean; • organizarea supravegherii şantierului şi deţinerea responsabilităţii pentru toate lucrările rutiere finanţate de Consiliul Judeţean şi sprijinirea consiliilor locale în acest sens, pentru lucrările de monitorizare a progreselor înregistrate şi a verificării volumului, calităţii şi valorii lucrărilor executate de constructori, aşa cum sunt raportate în documentele referit oare la construcţii, necesare pentru darea în exploatare a drumurilor; • organizarea şi participarea la recepţiile parţială şi finală ale lucrării, punerea la dispoziţie a secretariatului comisiei şi aplicarea măsurilor aprobate în cadrul etapei de recepţie; • garantarea verificărilor şi gestionarea proiectelor pentru lucrările rutiere, de poduri şi de artă, asigurându-se că acestea respectă cerinţele clientului şi asigurând executarea corespunzătoare a lucrărilor; • legătura permanentă dintre client (Consiliul Judeţean), proiectanţi, constructori şi Inspectoratul de Stat în Construcţii, în vederea executării contractelor; • colaborarea cu consiliile locale pentru administrarea eficientă a drumurilor locale; • evaluarea ofertelor pentru lucrările rutiere şi pregătirea documentelor necesare pentru negocierile desfăşurate între Consiliul Judeţean şi constructori/proiectanţi; • actualizarea documentaţiei tehnico-economice pe baza actelor normative în vigoare şi pregătirea documentelor necesare pentru aprobare de către Consi liul Judeţean; • verificarea tehnologiilor, a calităţii lucrărilor desfăşurate şi a materialelor şi transmiterea de propuneri pentru întreruperea lucrărilor, după caz, solicitând colaborarea departamentului de asigurare a calităţii; 26 • participarea în calitate de membri ai comisiilor de licitaţii în vederea selectării companiilor de proiectare şi de construcţie a drumurilor şi podurilor; • pregătirea şi organizarea recepţiei lucrărilor de infrastructură rutieră, la solicitarea consiliilor locale; • acordarea de asistenţă tehnică şi supravegherea lucrărilor aprobate de Programele de Dezvoltare Rurală pentru infrastructura rutieră, la solicitarea consiliilor locale; • întocmirea şi transmiterea către Ministerul Transporturilor a rapoartelor privind situaţia lucrărilor de construire a drumurilor; • îndeplinirea responsabilităţilor specifice pentru managementul calităţii; • îndeplinirea altor atribuţii desemnate de către Consiliul Judeţean, Preşedinte, Vicepreşedinte şi conducerea Direcţiei Tehnice. 63. Organizarea întreţinerii drumurilor la nivel comunal este foarte asemănătoare la nivel naţional. În general, unul dintre viceprimari este responsabil cu întreţinerea drumurilor. În scopul întreţinerii reţelei de drumuri aflată în răspunderea comunei, viceprimarul poate solicita asistenţă persoanelor care primesc „ajutor social” în temeiul dispoziţiilor legale corespunzătoare. Comuna poate angaja locuitorii care nu au nicio sursă de venit şi îi poate plăti pentru timpul lucrat (remuneraţia pentru o lună este echivalentul a 72 de ore de muncă necalificată). Prin urmare, persoanele necalificate sunt angajate pentru a curăţa şanţurile, podeţele şi conductele, pentru a tăia iarba de pe marginea drumurilor, pentru câteva lucrări simple de întreţinere, cum ar fi umplerea gropilor, terasamente etc. 64. Mai multe comune au propriile cariere care furnizează materialele (piatră, balast şi/sau nisip). De obicei, calitatea agregatelor respectă standardele, fiind folosite pentru lucrările de structură obişnuite efectuate asupra străzilor şi drumurilor comunale. În unele cazuri, în care materialele de bază nu sunt de bună calitate, comuna poate solicita alte materiale în baza unui acord de concesionare şi, în schimbul exploatării carierei de pietriş, Contractantul poate pune la dispoziţia comunei o parte din echipamente pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere. 65. De asemenea, uneori comunele mobilizează locuitorii împreună cu propriile lor echipamente sau doar ca mână de lucru. O astfel de mobilizare este mai ales folosită pentru întreţinerea pe timp de iarnă, pentru reparaţiile importante, campaniile anuale de reparare a drumurilor sau pentru îndepărtarea zăpezii de pe drumurile comunale şi străzile rurale în timpul iernii. 3.3.2 Administrarea sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare 66. După o perioadă de mai mult de patru decenii de gestionare centralizată, România a decis să se întoarcă la principiul autonomiei locale prin descentralizare, transferând unele responsabilităţi către administraţiile publice locale . Procesul de regionalizare a sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare a început în anul 2001. Acest proces a fost modelat de patru constrângeri principale: 27 • problemele de integrare europeană şi necesitatea de a respecta standardele de mediu; • motive economice, constând în economiile de scară care au rezultat dintr-un sistem de exploatare cu un număr mare de consumatori; • solidaritatea – deşi oraşele mari sunt autosustenabile, comunităţile mici nu îşi pot permite să elaboreze, să implementeze şi să susţină proiecte de investiţii; • viabilitatea: analiza cost-beneficiu nu justifică investiţiile în comunităţile mici, dintre care unele nu dispun de experienţa necesară sau înregistrează datorii vechi. În acest context, regionalizarea este elementul principal în ceea ce priveşte îmbunătăţirea calităţii şi a eficienţei costurilor sistemului de alimentare cu apă şi de canalizare, respectându-se cerinţele de mediu. 67. În prezent, delegarea gestionării serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare reprezintă baza operaţională şi instituţională a sistemul ui. Acestea asigură o relaţie echilibrată între autorităţile publice şi operatorii regionali, accentul punându -se pe implementarea planurilor de investiţii şi pe îmbunătăţirea eficienţei sistemului în vederea asigurării unei gestionări eficiente şi durabile a sistemului, în special cu privire la politica tarifară, procesul de raportare şi de controlare, precum şi gestionarea financiară şi a bunurilor. 68. Arhitectura instituţională a procesului de regionalizare în sectorul de alimentare cu apă şi de canalizare cuprinde doi actori principali: • Asociaţiile de dezvoltare intercomunitară (ADI): au statut de asociaţie non -profit, cuprinzând unităţile administrative urbane şi rurale dintr -un judeţ (nu este permisă implicarea privată). Această structură le permite autorităţilor locale să deţină o parte din operatorul de apă, să monitorizeze şi să supravegheze investiţiile pentru extinderea şi reabilitarea reţelei. ADI preia majoritatea competenţelor pe care autorităţile locale le deţin în domeniul serviciilor publice şi reprezintă interesul tuturor membrilor. Asociaţia oferă servicii exclusiv membrilor săi (unităţi administrativ-teritoriale care au fost de acord să se alăture unui anumit ADI). • Operatorul regional: trebuie să fie 100 % proprietate publică, autorizat de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC) şi să demonstreze că are capacitatea de a opera într -un mod durabil şi având capital iniţial suficient. După caz, operatorul regional poate delega o parte din competenţele sale altor operatori. Întregul profit obţinut trebuie să fie reinvestit în reţea . 69. ADI şi operatorul regional trebuie să încheie un contract de delegare a serviciilor publice. ADI trebuie să elaboreze o strategie comună pentru dezvoltarea infras tructurii alimentării cu apă şi a canalizării, împreună cu un plan de investiţii şi o politică tarifară care vizează alinierea preţurilor pe termen lung. În final, se preconizează că ADI este entitatea responsabilă cu implementarea Master Planului judeţean privind alimentarea cu apă şi evacuarea apelor uzate. Aceste documente reprezintă baza accesării finanţării din 28 partea UE din Programul Operaţional Infrastructură Mare 2014 -2020. Acestea sunt similare celor absorbite în perioada de programare 2007-2014 (pentru PO Mediu). 70. Unităţile administrative care nu fac parte din ADI judeţean/regional îşi pot stabili propriii operatori pentru serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare, îi pot folosi pe cei existenţi sau pot delega serviciul unei companii private . În orice caz, aceşti operatori trebuie să fie autorizaţi de ANRSC. Având în vedere că aceştia nu fac parte din ADI judeţean, aceste unităţi administrative nu pot solicita finanţare din partea UE pentru proiectul lor de investiţii, dar pot solicita finanţare din partea PNDR şi PNDL. Anexa 2 indică operatorii ADI şi pe cei regionali, în funcţie de judeţ. 71. Sistemul românesc de alimentare cu apă şi de canalizare se confruntă cu o serie de probleme şi constrângeri care afectează calitatea serviciilor oferite cetăţenilor. Unele dintre acestea sunt: • un sistem instituţional necorespunzător; • rolul şi competenţele neclare ale diferitelor autorităţi implicate în gestionarea serviciilor publice comunitare; • gestionarea ineficientă a costurilor în legătură cu exploatarea, personalul şi întreţinerea; • lipsa personalului cu experienţă pentru pregătirea şi implementarea proiectelor majore de infrastructură; • nevoile uriaşe de investiţii pentru extinderea şi reabilitarea reţelei în zonele rurale; • în unele zone, există un nivel redus de conectare de uz casnic la reţea, dar şi un volum mare al consumului neplătit de apă, cauzat de pierderile din reţea şi de colectarea unor taxe mici (în contextul unei schimbări radicale de mentalitate privind necesitatea de a plăti pentru serviciile de apă/salubritate); recuperarea costurilor constituie un aspect important, în primul rând, deoarece aceasta este o cerinţă a Directivei-cadru privind apa şi, în al doilea rând, deoarece are un impact asupra durabilităţii investiţiilor; • sisteme de exploatare şi întreţinere necorespunzătoare etc. 3.3.3 Administrarea infrastructurii sociale 72. Potrivit Legii nr. 196/2006 privind descentralizarea, autorităţile administraţiei publice locale au competenţe exclusive cu privire la o gamă largă de active ale infrastructurii sociale. Acestea vizează: • administrarea domeniului public şi privat al comunei sau oraşului; • administrarea instituţiilor de cultură de interes local; • administrarea unităţilor sanitare publice de interes local; • servicii primare de asistenţă socială pentru protecţia copiilor şi a persoanelor în vârstă; • servicii de asistenţă socială primară şi specializată pentru victimele violenţei în familie. 29 73. Autorităţile publice locale din comune şi oraşe împart competenţele cu autorităţile publice de la nivel central în domenii legate de infrastructura socială care necesită atât o abordare la nivel naţional, cât şi una la nivel local . Aceste domenii includ construirea de locuinţe sociale şi locuinţe pentru tineri; învăţământul preuniversitar de stat (cu excepţia educaţiei elevilor cu nevoi speciale); servicii medicale şi sociale de asistenţă pentru persoanele cu probleme sociale şi servicii de asistenţă socială primară pentru persoanele cu dizabilităţi. 74. Autorităţile administraţiei publice judeţene împart, de asemenea , unele competenţe cu autorităţile publice centrale în domeniul infrastructurii sociale. Acestea includ: învăţământul de stat pentru elevii cu nevoi speciale; servicii medicale şi sociale de asistenţă pentru persoanele cu probleme sociale; servicii de asistenţă socială primară şi specializată pentru protecţia copiilor şi servicii de asistenţă socială specializată pentru persoanele cu dizabilităţi. 75. Pentru infrastructura educaţională, Legea nr. 1/2011 (Legea Educaţiei Naţionale) este principalul document car e stabileşte rolurile şi administrarea unor astfel de active. Terenul şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie şi ale unităţilor de educaţie pregătitoare, primară şi secundară (inclusiv orice alte unităţi pe nivel educaţional, în modul stabilit de către stat) aparţin domeniului public local şi sunt administrate de consiliile locale. Celelalte componente care constituie baza materială a unităţilor sunt în proprietatea lor şi sunt administrate de consiliile executive, conform legislaţiei în vigoare. 3 În ceea ce priveşte şcolile de stat pentru elevii cu nevoi speciale şi centrele educaţionale judeţene de asistenţă, terenul şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea fac parte din domeniul public judeţean (inclusiv al municipiului Bucureşti) şi sunt administrate de către consiliul judeţean prin consiliile de administraţie ale respectivelor unităţi de învăţământ. Celelalte componente din baza materială a acestor unităţi sunt proprietatea lor şi sunt gestionate de consiliile de administraţie respective. În ceea ce priveşte palatele copiilor, cluburi studenţeşti şi cluburile sportive, ele fac parte din domeniul public şi sunt gestionate de către Ministerul Educaţiei prin inspectoratele şcolare judeţene şi prin consiliile de conducere ale acestor unităţi. Infrastructura aceasta (inclusiv terenurile şi clădirile) poate fi transferată din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea, la cererea Consiliului Judeţean/local şi prin hotărâre a Guvernului. 76. Sistemul de învăţământ preşcolar se confruntă cu un deficit major în ceea ce priveşte infrastructura. În conformitate cu Acordul de parteneriat semnat de România cu UE pentru perioada 2014-2020, procentul de acoperire al grădiniţelor în mediul rural este de doar 7,44% din numărul înregistrat la nivel naţional în anul şcolar 2012 -2013. PNDR menţionează că din 295 de creşe în 2011 doar 1% au fost amplasate în mediul rural, dar 45,5% dintre copiii cu vârsta între 0 şi 4 ani au fost înregistraţi în mediul rural. Educaţia preşcolară timpurie are o disponibilitate limitată, o calitate şi o accesibilitate inconsecvente din cauza nivelului foarte scăzut al investiţiilor în infrastructură şi dezvoltare instituţională. În 2013, a fost adoptat un nou cadru legal pentru organizarea şi funcţiile creşelor, necesitând noi investiţii în dezvoltarea instituţională. 3 A se vedea Art. 112 din Legea nr. 1/2011. 30 77. În mod similar, există o disponibilitate limitată a educaţiei alternative informale, cum ar fi Programul Şcoala după şcoală sau A doua şansă pentru elevii cu risc de părăsire timpurie a şcolii. Din cauza subfinanţării cronice şi a lipsei de stimulente, cei ce abandonează şcoala de timpuriu au puţine oportunităţi de a reintra în sistemul educaţional. Acest lucru constituie o problemă deosebită în rândul comunităţilor de romi, unde doar 6% dintre femei şi 12% dintre bărbaţi termină liceul. 78. Începând cu anul 2009, a avut loc o închidere progresivă a şcolilor de arte şi meserii, ca urmare a restructurării educaţiei şi formării profesionale iniţiale (EFPI ) din cauza numărului mic de înscrieri şi a infrastructurii deficitare. Acest lucru s-a întâmplat mai ales în liceele agricole, în care a existat o scădere cu peste 80% în ultimii 15 ani. Şcolile EFPI rămase sunt considerate neatractive din cauza calităţii necorespunzătoare a infrastructurii, echipamentelor şi personalului. 79. O mare parte a infrastructurii educaţionale continuă să fie depăşită şi neatractivă şi limitează eficienţa politicilor existente. De interes special sunt şcolile din mediul rural şi şcolile izolate din zonele defavorizate. Acestea au condiţii sanitare precare (o treime din şcolile din mediul rural nu îndeplinesc cerinţele autorităţilor sanitare). De asemenea, acestea duc lipsă de o sursă corespunzătoare de apă (aproape jumătate din şcolile primare din mediul rural), nu sunt conectate la canalizare, cu riscurile aferente pentru sănătate (o cincime din şcolile din mediul rural) şi sunt insuficient încălzite (mai mult de jumătate din şcolile din mediul rural şi mai mult de o treime din mediu l urban, situaţia cea mai gravă fiind înregistrată în şcolile primare). Disponibilitatea facilităţilor şi echipamentelor specializate de predare pentru elevii dezavantajaţi, inclusiv pentru cei cu nevoi educaţionale speciale, este limitată. 80. Potrivit Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Regională, schimbările continue care au avut loc în procesul de restructurare a sistemului de învăţământ din România, împreună cu Legea Educaţiei din 2011, au dus la reorganizarea reţelei unităţilor de învăţământ. Principala modificare a fost făcută la nivelul învăţământului preşcolar (grădiniţe). Acestea au fost alocate şcolilor acreditate/autorizate, cu personalitate juridică. Acest lucru a dus la o organizare verticală a sistemului de învăţământ, cu o conducere unică şi un număr mai mare de preşcolari şi elevi pe unitate şcolară. A existat o scădere importantă a numărului de şcoli din mediul rural, datorită unificării unităţilor de învăţământ, pe baza scăderii numărului de elevi. În ceea ce priveşte şcolile profesionale, acestea s-au confruntat cu o scădere a numărului, ca urmare a Legii Educaţiei, care a impus ca educaţia tehnică şi profesională să se facă prin liceele tehnologice. 81. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii stabileşte cadrul juridic, institu ţional şi politic al sistemului sanitar românesc .4 Potrivit acesteia, unităţile de sănătate publică din România sunt: 4Legea nr. 95/2006 reglementează, în principal, următoarele aspecte: principiile care stau la baza asistenţei de sănătate publică, autorităţile din sistemul de sănătate publică, controlul sănătăţii publice, asistenţa medicală, asistenţă farmaceutică, implementarea şi finanţarea programelor naţionale de sănătate, medicina de familie, asistenţa medicală primară, primul ajutor şi asistenţa 31 • Spitalele (regionale, judeţene, locale), serviciile ambulatorii şi de asistenţă de urgenţă, din subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, consiliilor judeţene sau locale; • Unităţile de asistenţă medico-socială (dispensar/policlinici), sanatoriu, preventoriu şi centre de sănătate – în subordinea administraţiei publice locale. 82. Reţeaua spitalicească actuală este formată din spitale locale / municipale, judeţene şi universitare, dar condiţiile tehnice ale spitalelor nu sunt conforme cu furnizarea unui serviciu sanitar modern şi eficient . În general, infrastructura spitalicească este cunoscută ca fiind deficitară. Unele servicii sunt furnizate în clădiri vechi de mai mult de 100 de ani, care sunt dispersate şi nu pot funcţiona la standardele aplicabile unor spitale moderne (de exemplu, clădiri dispersate la kilometri distanţă una faţă de cealaltă, împiedicând un diagnostic / tratament multidisciplinar prompt în cazurile urgente grave, circuite defectuoase în spitale, dotări insuficiente etc.). 83. Una dintre provocările cu privire la infrastructura de sănătate, subliniată în Acordul de parteneriat, o constituie infrastructura şi echipamentele slab dez voltate şi de multe ori depăşite. Există o mare concentrare a resurselor în cadrul zonelor urbane, cu o capacitate slabă de a ajunge la comunităţile rurale sărace şi izolate. Nivelul dintotdeauna scăzut al investiţiilor în sectorul sanitar, în perioada post-comunistă, dar şi factorii externi (de exemplu, infrastructura rutieră) au dus la o capacitate limitată de a sprijini accesul echitabil la servicii medicale de calitate în această perioadă. 84. Spitalele publice de pe lângă administraţia locală pot primi fo nduri de la bugetul de stat şi din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii pentru diferite scopuri, cum ar fi: finalizarea investiţiilor (pentru proiectele noi sau în curs); dotarea cu echipamente medicale; reparaţii capitale; modernizarea, transformarea şi extinderea construcţiilor existente, precum şi expertiza, proiectarea tehnică şi consolidarea clădirilor. Autorităţile publice locale pot, de asemenea, participa la finanţarea cheltuielilor cu administrarea şi funcţionarea, respectiv a costurilor legate de personal, bunuri şi servicii, investiţii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotarea cu echipamente medicale etc. 85. Ministerul Sănătăţii centralizează obiectivele de investiţii/proiectele şi alte cheltuieli de capital care sunt eligibile pentru a fi acoperite prin diverse programe de investiţii (inclusiv documentaţiile tehnico -economice, documentele de avizare etc.). Proiectul programului de investiţii este elaborat împreună cu propunerea de buget a Ministerului Sănătăţii. Trebuie să ia în considerare următoarele: limitele de cheltuieli medicală de urgenţă, serviciile judeţene de ambulanţă, serviciile de intervenţie de urgenţă, serviciile de reanimare şi descarcerare, asistenţa medicală comunitară, organe umane, donaţii şi transplanturi de ţesuturi şi celule, organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor, asigurările de sănătate, serviciile medicale acoperite de Fondul Naţional de Asigurări de Sănătate, organizarea Caselor de Asigurări de Sănătate, furnizorii de servicii medicale, companiile de asigurări de sănătate facultative, profesia de medic, dentist, farmacist, Colegiile româneşti ale Medicilor, Dentiştilor, Farmaciştilor, medicamente (fabricare, import, etichetare, prospect, clasificare, distribuţie, publicitate, informaţii publice). 32 bugetare stabilite de Ministerul Finanţelor Publice şi strategia Ministerului Sănătăţii cu privire la politica de investiţii în sectorul de sănătate şi solicitările din partea unităţilor publice de pe lângă Ministerul Sănătăţii şi/sau de la structurile sale specializate. 86. Conform Legii asistenţ ei sociale din 2011, furnizori publici de servicii sociale pot fi: • structurile specializate din cadrul/subordinea autorităţilor administraţiei publice locale şi autorităţile executive din unităţile administrativ -teritoriale organizate la nivel de comună, oraş, municipiu; • autorităţile administraţiei publice centrale sau alte instituţii aflate în subordinea sau coordonarea acestora; • unităţile sanitare, unităţile de învăţământ şi alte instituţii publice care dezvoltă, la nivel comunitar, servicii sociale integrate. 87. Serviciile sociale sunt clasificate, având în vedere beneficiarul, în următoarele categorii: destinate copiilor şi/sau familiei, persoanelor cu han dicap, persoanelor în vârstă, victimelor violenţei în familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor dependente, victimelor traficului de fiinţe umane, oamenilor închişi, persoanelor cu boli mintale, persoanelor din comunităţile izolate, şomerilor pe termen lung şi îngrijitorilor lor. Serviciile sociale pot fi oferite la domiciliu, în centre de zi, în centre rezidenţiale, în comunitate, în locuinţe şi unităţi protejate, în complexe multifuncţionale sau complexe de servicii, cantine sociale, servicii mobile de distribuţie a hranei etc. Una dintre reformele majore asumate de sistemul de asistenţă socială după 1989 a fost închiderea instituţiilor mari şi dezvoltarea serviciilor la scară mică şi bazate pe comunitate. 88. Serviciile sociale oferite şi gestionate de către autorităţile administraţiei publice locale se bazează pe decizia consiliilor locale. Acestea ar putea fi organizate ca structuri cu personalitate juridică proprie (ca instituţii de asistenţă socială conduse de un director, susţinute de un consiliu de consultanţă format din reprezentanţi ai beneficiarilor şi ai partenerilor sociali din zonă) sau fără personalitate juridică proprie (ca unităţi de asistenţă socială în interiorul aparatului de specialitate al primăriei oraşului/comunei sau în interiorul serviciului public de asistenţă socială din subordinea consiliilor judeţene sau locale). 89. După cum s -a menţionat în Acordul de parteneriat, infrastructura socială este insuficient dezvoltată pentru a satisface cerinţele actuale . În 2011, au existat 524 de unităţi de îngrijire pentru adulţi, dintre care 27% au fost servicii rezidenţiale funcţionale pentru persoanele în vârstă, în timp ce numărul de persoane în vârstă din mediul rural este în creştere. O situaţie similară se aplică şi creşelor (după cum s -a menţionat mai sus): existau 295 de unităţi în 2011, la nivel naţional, dintre care doar 2 unităţi în mediul rural, în timp ce numărul de copii între 0 şi 4 ani a fost de 1.054.946 în 2012, din care 45,5% erau copii înscrişi în zonele rurale. 90. Conform HG nr. 90/2010, Ministerul Culturii este o structură de specialitate a administraţiei publice centrale, care elaborează şi asigură punerea în aplicare a strategiilor şi politicilor din sectorul cultural. Ministerul trebuie să asigure gestionarea 33 eficientă a sistemului său instituţional, inclusiv a instituţiilor subordonate şi a serviciilor publice deconcentrate. Ministerul trebuie să susţină, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale, buna funcţionare şi activitatea instituţiilor şi aşezămintelor culturale care sunt subordonate autorităţilor locale şi judeţene. Mai mult, Ministerul are atribuţia de a propune şi de a promova parteneriatele cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu actorii societăţii civile, în vederea diversificării, modernizării şi optimizării serviciilor publice oferite de instituţiile şi aşezămintele culturale . 91. Unităţile publice de cultură sunt: bibliotecile, muzeele, cinematografele, instituţiile şi companiile de arte ale spectacolului sau concerte (centre sau case de cultură) şi sunt subordonate Ministerului Culturii, autorităţilor administraţiei judeţene sau locale. În ultimii ani a existat o scădere a numărului de biblioteci şi o creştere a numărului de muzee şi instituţii de arte ale spectacolului sau concerte. 92. An exa 2 a HG nr. 90/2010 enumeră unităţile care funcţionează în subordinea Ministerului Culturii şi sunt finanţate integral de la bugetul de stat. Acestea sunt următoarele: direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul naţional, Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi Secretariatul de Stat pentru Culte. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este un organ de specialitate sub coordonarea ministrului Culturii şi este finanţat de la bugetul de stat. Direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul naţional reprezintă serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi directorii acestora sunt numiţi de către ministrul Culturii. Patrimoniul acestor departamente cuprinde drepturile şi obligaţiile asupra bunurilor mobile şi imobile care sunt în proprietatea publică sau privată a statului şi care sunt administrate de aceste direcţii. 93. Există, de asemenea, organe de specialitate la nivel central şi instituţii culturale de interes naţional, care sunt finanţate atât din venituri proprii, cât şi prin subvenţii de la bugetul de stat. Acestea sunt următoarele: muzeele naţionale, teatrele naţionale, operele naţionale, Filarmonica şi corul, centrele naţionale artistice, Institutul Naţional al Patrimoniului, Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală, Administraţia Fondului Cultural Naţional, Studioul de Creaţie Cinematografică Bucureşti, Editura „Video” etc. Există, de asemenea, unele instituţii culturale care sunt finanţate din veniturile lor proprii/extrabugetare – acesta este cazul Artexim. În fine, există unităţi care funcţionează sub autoritatea Ministerului Culturii: Compania Naţionala a Imprimeriilor „Coresi” S.A., Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor „RomâniaFilm”, Studiourile cinematogra fice „Rofilm”, „Sahia”, „Animafilm” etc . 94. Patrimoniul cultural, incluzând infrastructura culturală, are un rol important în păstrarea identităţii locale, specificitatea zonelor şi păstrarea tradiţiilor pentru următoarea generaţie. În conformitate cu Strat egia pentru Cultură şi Patrimoniu 2014 - 2020, 75% dintre monumentele istorice sunt pe cale de dispariţie şi 35% din monumente au un grad ridicat de degradare. 95. HG nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului stabileşte rolurile şi responsabilităţile acestui organ de specialitate al 34 administraţiei publice centrale. 5 Printre alte responsabilităţi, Ministerul are competenţa de a înfiinţa centre de tineret prin utilizarea spaţiilor şi clădirilor nefolosite din domeniul public al statului sau a spaţiilor care sunt administrate de către instituţiile din subordinea sa şi are sarcina de a elabora şi implementa planul pentru reabilitarea şi extinderea centrelor de agrement şi caselor de cultură ale studenţilor. Trebuie, de asemenea, să asigure organizarea şi funcţionarea acestora. 96. Anexa 2 la Hotărârea de Guvern nr. 11/2013 cuprinde unităţile subordonate Ministerului Tineretului şi Sportului şi menţionează sursele lor de finanţare: venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat. Direcţiile judeţene pentru sport şi tineret funcţionează ca servicii publice deconcentrate ale Ministerului. 6 Cluburile sportive aparţin, de asemenea, Ministerului Tineretului şi Sportului. 97. În conformitate cu Acordul de parteneriat, transferul de co mpetenţe de la nivel central la administraţia locală (educaţie, sănătate, evidenţa populaţiei, serviciile publice de bază) a fost făcut fără o evaluare adecvată a capacităţii administrative şi financiare a autorităţilor locale. Transferul de responsabilităţi a fost de multe ori incomplet sau neclar/difuz, iar serviciile publice descentralizate furnizate de autorităţile locale sunt, în multe cazuri, subfinanţate. 3.4 Concluzii 98. Pentru a îmbunătăţi calitatea şi utilizarea instrumentelor de planificare pentru următorul ciclu de programare al UE, se pot lua mai multe măsuri . În primul rând, toate strategiile de infrastructură, precum şi proiectele curente aferente, ar trebui să fie corelate în spaţiu şi timp. Un exemplu grăitor ar fi infrastructura rutieră şi a utilităţilor, multe dintre drumurile recent reabilitate fiind afectate de lucrările de construcţii efectuate în sectorul alimentării cu apă, al canalizării şi al gazelor. Raportul privind coordonarea (elaborat, de asemenea, ca parte a prezentei asistenţe tehnice) discută acest subiect în profunzime. 7 99. Strategiile locale ar trebui să ia în considerare proiectele strategice identificate de strategiile de dezvoltare de nivel superior (naţionale, regionale sau judeţene). De exemplu, în cazul în care Master Planul General de Transport prevede reabilitarea unui anumit drum naţional sau realizarea unei noi autostrăzi, autorităţile locale ar trebui să investească cu prioritate în drumurile judeţene şi locale care asigură conectarea la drumul respectiv. 100. Proiectele de in vestiţii ar trebui să fie integrate teritorial la nivel local pentru a maximiza efectele acestora. De exemplu, dacă se are în vedere o anumită regiune urbană 5 Structura organizatorică a Ministerului Tineretului şi Sportului este cuprinsă în Anexa 1 la HG nr. 11/2013, modificată prin HG nr. 30/2013. 6 Activitatea direcţiilor judeţene pentru sport şi tineret este reglementată de HG nr. 776/2010 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor judeţene pentru sport şi tineret. 7 A se vedea „Coordonarea strategiilor şi programelor de investiţii finanţate de UE şi de la bugetul de stat în infrastructura din România”, Banca Mondială, 2015. 35 sau rurală pentru extinderea drumurilor în vederea reabilitării, ar trebui să se ia în considerare realizarea de investiţii cu prioritate în infrastructura de utilităţi sau cea socială pentru zona respectivă. În acest sens, un exemplu adecvat este abordarea PIDU pentru regiunile urbane sau proiectele de modernizare rurală integrată în cadrul PNDR 2007 - 2013. 101. Ar trebui să se desfăşoare un proces consistent de ordonare după prioritate a proiectelor de investiţii, corelat cu resursele financiare şi umane reale ale comunităţilor. În acest sens, acest raport pledează pentru utilizarea unor criterii de ordonare după prioritate pentru fiecare proiect de investiţii propus (infrastructură rutieră, de alimentare cu apă şi de canalizare, socială). O listă completă de criterii potenţiale (care urmează să fie aplicate pentru Programul Naţional de Dezvoltare Locală finanţat de la bugetul de stat) a fost pusă la dispoziţie de Banca Mondială în cadrul componentei 2 a acestui serviciu de asistenţă tehnică . 8 Criteriile legate de capacitatea beneficiarului de a cofinanţa proiectele sunt deosebit de importante. 102. Evaluarea periodică a implementării strategiei, pe baza unui set de indicatori obiectivi, ar trebui efectuată cel puţin o dată la 2 -3 ani, în timp ce monitorizarea ar trebui să fie continuă. În acest fel, va fi permisă revizuirea în curs a strategiei sau vor fi întreprinse măsurile corective. 103. Trebuie analizate surse alternative de finanţare. Deşi finanţarea din partea UE va continua să fie principala sursă de finanţare pentru majoritatea proiectelor de investiţii şi în perioada de programare 2014-2020, strategiile de dezvoltare ar trebui să ia în considerare toate sursele financiare potenţiale (un amestec de surse de finanţare), inclusiv bugetele proprii (după caz), parteneriatele publice -private, fondurile PNDL sau împrumuturile. 104. Autorităţile ar trebui să ia în considerare instituirea unui grup de coordonare între direcţii la nivel de beneficiar (în cazul municipiilor şi judeţelor), condus de o unitate de implementare la nivel de departament/proiect pentru a sprijini procesul şi a garanta asumarea strategiei de dezvoltare. Legea nr. 215/2001 ar trebui revizuită pentru a preciza clar faptul că autorităţile locale/judeţene ar trebui să elaboreze şi să adopte o decizie privind strategiile şi listele de proiecte prioritare, cu dispoziţii clare referitoare la sursele de finanţare (reflectate şi în bugetul multianual al autorităţii respective). 105. Strategia ar trebui să demonstreze/ofere informaţii cu privire la implicarea comunităţii şi a părţilor interesate în procesul de formulare. Ar trebui să se desfăşoare consultări publice şi online cu privire la strategii, inclusiv cu privire la lista de proiecte prioritare, iar opinia părţilor interesate ar trebui să fie clar precizată într -un capitol dedicat al documentului şi integrat în conţinutul documentului de planificare. Pentru a garanta implicarea concretă şi responsabilitatea fiecărei părţi interesate în etapa de implementare, ar trebui elaborat un contract de parteneriat, care ar trebui semnat de parteneri şi de autorităţile locale. Acest contract ar trebui să includă atât beneficiile, cât şi sancţiunile aplicabile părţilor care şi-au asumat responsabilităţi clare cu privire la 8A se vedea „Criterii îmbunătăţite de ordonare după prioritate pentru proiecte PNDL”, Banca Mondială, 2015. 36 implementarea proiectelor prioritare. Un alt raport (în cadrul componentei 1 a prezentei asistenţe tehnice), care urmează să fie finalizat la sfârşitul lunii august 2015, explorează utilizarea potenţială a contractelor teritoriale, pe baza celor mai bune practici şi experienţe din alte state membre ale UE (de exemplu, Polonia, Marea Britanie etc.). 106. Proiectele prioritare ar trebui să fie mai bine promovate în special faţă de părţile interesate din sectorul privat . În acest mod, acestea şi-ar putea planifica şi conecta mai bine propriile investiţii cu cele avute în vedere de către părţile interesate publice / din administraţia publică (efect de multiplicare). 37 4 Infrastructură bine pregătită 4.1 Cadrul juridic 107. Pentru faza pregătitoare a unui proiect pot fi elaborate o serie de studii, de la conceptul de bază la proiectul detaliat. Fiecare studiu încearcă să răspundă la întrebarea dacă şi cum să efectueze o analiză mai profundă, pentru a avea cele mai bune rezultate în faza de execuţie. 108. În România, pentru realizarea obiectivelor de investiţii noi precum şi a lucrărilor de intervenţii la construcţii existente, Hotărârea de Guvern (HG) nr. 28/2008 este documentul de bază, împreună cu alte reglementări relevante în vigoare. Acest document prezintă cadrul pentru studiile tehnice şi economice legate de investiţiile publice, precum şi structura şi metodologia de elaborare a estimărilor de cost pentru obiectivele de investiţii şi lucrările de intervenţie. 109. Potrivit HG nr. 28/2008, principalele faze de proiectare a infrastructurii, inclusiv drumurile, sistemele de alimentare cu apă şi de canalizare şi infrastructura socială, sunt: • Pentru investiţii noi, inclusiv extinderi: o Studiu de fezabilitate (SF); o Proiect tehnic (PT); o Detalii de execuţie (DE); • Pentru intervenţii la construcţiile existente, inclusiv instalaţiile aferente: o Expertiză tehnică şi, după caz, audit energetic; o Documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţii (DALI); o Proiect tehnic (PT); o Detalii de execuţie (DE). La elaborarea documentaţiilor pentru construcţii noi sau extinderi, care necesită aprobarea Guvernului, se elaborează un studiu de prefezabilitate anterior elaborării studiului de fezabilitate. După cum s-a menţionat ulterior, în practică, studiile de prefezabilitate sunt rar folosite şi de multe ori nu sunt de bună calitate. 4.2 Studii pregătitoare 110. În funcţie de mărimea şi sfera de aplicare a unui proiect, acesta trebuie să treacă prin diferite faze, începând cu o idee sau un concept şi terminând cu construcţia efectivă (execuţia lucrărilor). Calendarul este diferit în fiecare fază, în funcţie de complexitatea proiectului. 111. Pentru planificarea infrastructurii şi a instalaţiilor, fiecare proiect de construcţie începe cu o idee – indiferent dacă este vorba despre repararea unui trotuar, despre un pod nou, despre reabilitarea unui sector al unui drum, despre un nou sistem de 38 alimentare cu apă şi de canalizare, sau de modernizarea infrastructurii sociale. În primul rând, cineva identifică o nevoie probabilă. Din acel moment, ideea este fie studiată pentru a determina dacă există cu adevărat o nevoie, sau este dată unui estimator pentru un calcul cu privire la costurile pe care le implică ideea. Dacă va fi aprobată, ideea este apoi trimisă în etapa de planificare. 112. O schemă de dezvoltare ideală a proiectului este prezentat în figura de mai jos: Figura 2. Cadrul de dezvoltare a proiectului Studiul sferei de Studiul de Studiul de fezabilitate și Implementarea și Operare Finalizare acțiune prefezabilitate finanțare începerea lucrărilor Stabilirea a ce ar Stabilirea a ce ar Stabilirea a ce Predarea Returnarea către proiectului Extragerea valorii putea fi trebuie să fie va fi comunitate EVALUAREA ȘI CLASIFICAREA ANALIZA INVESTITORULUI IMPLEMENTAREA ALTERNATIVELOR PLANULUI FINAL DE Dezvoltarea Este cea Este AMENAJARE A ARE DETALII CONSTRUCȚIA DAREA ÎN FOLOSINȚĂ conceptelor mai viabilă? TERITORIULUI SENS? bună? INVESTIȚIEI A INVESTIȚIEI COMISIE REABILITARE Sursa: „The use and abuse of feasibility studies” („Utilizarea şi abuzul de studii de fezabilitate”)9 113. Cadrul include în mod special suprapunerea următoarelor activităţi în toate fazele proiectului: • activităţile de finanţare sau de închidere a exerciţiului financiar încep înainte de finalizarea studiului de fezabilitate, dar continuă după ce studiul de fezabilitate este finalizat; • activităţile de dare în exploatare se suprapun cu fazele de construc ţie şi exploatare; şi • activităţile de reabilitare se suprapun cu faza de func ţionare şi cu cea de închidere. 4.2.1 Studiul sferei de acţiune 114. Studiile sferei de acţiune oferă un plan de lucru viitor, până la punctul unui angajamentul faţă de un studiu de prefezabilitate şi conţin o descriere a următoarelor : • Domeniul de aplicare şi obiectivele – Definirea domeniului de aplicare şi a obiectivelor pentru studiul de prefezabilitate al unui proiect (SPP), inclusiv: 9“The use and abuse of feasibility studies” ( „ Utilizarea şi abuzul de studii de fezabilitate”), W.Mackenzie, N.Cusworth, Conferinţa privind evaluarea proiectelor, Melbourne, 2007. 39 o declararea cazurilor de referinţă şi a celor alternative care trebuie l uate în considerare; o declararea problemelor tehnice care necesită investigaţii suplimentar e; o identificarea activităţilor de testare care urmează să fie întreprinse. • Abordarea – Declararea strategiei de execuţie pentru SPP, inclusiv: o standardele minime pentru raportul SPP; o resursele necesa re şi structura organizaţională; o personalul cheie; o indicatori cheie de performanţă pentru SPP. • Costurile şi programul – Furnizarea unui cost estimativ şi a unui calendar pentru efectuarea SPP, inclusiv: o bugetul bazat pe defalcarea din declaraţia privind domeniul de aplicare ; o calendarul (nivelul 2); o reperele principale. 115. Decizia de a efectua studii ale sferei de acţiune este de obicei analizată în timpul generării sau explorării proiectului. Din păcate, acestea nu sunt foarte frecvente în România. 4.2.2 Studiul de prefezabilitate 116. În practica actuală a ţărilor dezvoltate, studiul de prefezabilitate sau „elaborarea conceptului” este un document fundamental în realizarea proiectului ; uneori este mai important decât celelalte documente de proiectare / inginerie. În cazul proiectelor care implică soluţii tehnologice avansate sau rezolvarea ingenioasă a problemelor comunităţii locale, studiul de prefezabilitate este documentul care analizează diverse soluţii constructive pentru diverse amplasamente, precum şi impactul fiecărei propuneri asupra bugetului general de investiţii şi asupra bugetului alocat pentru perioada respectivă de funcţionare. Acesta susţine, de asemenea, procesul de elaborare a politicilor. 117. Studiul de prefezabilitate conţine documentaţia tehnico -economică care fundamentează necesitatea şi oportunitatea investiţiei pe baza datelor tehnice şi economice. Studiile de prefezabilitate sau notele informative corespunzătoare proiectelor sunt evaluate pentru a le analiza compatibilitatea. Dacă propunerea trece de această evaluare preliminară, autorităţile responsabile pentru implementarea proiectului pot trece la studiul de fezabilitate. În practică, studiile de prefezabilitate sunt rar folosite în România, în timp ce notele informative tind să fie argumentate superficial şi slab (nu există formulare standard şi justifică, de obicei, de ce este nevoie de studiul de fezabilitate, mai degrabă decât investiţia în sine). 118. Studiul de prefezabilitate, realizat în timpul fazei de identificare, presupune identificarea tuturor problemelor şi evaluarea soluţiilor alternative, dar şi selectează o alternativă preferată bazată pe factori de calitate. Studiul ar trebui să pună la dispoziţia 40 Autorităţii de finanţare şi a guvernului partener informaţii suficiente pentru a justifica acceptarea, modificarea sau respingerea proiectului propus pentru evaluare suplimentară. 119. Studiile de prefezabilitate sunt de obicei structurate pentru a: • evalua viabilitatea probabilă din punct de vedere tehnic şi economic a oportunităţii; • lua în considerare diferite cazuri de proces, amplasament şi configurar e a proiectului; • lua în considerare diferite capacităţi pentru proiect; • determina şi recomanda cazul optim preferat care urmează să fie examinat în studiul de fezabilitate; • sublinia caracteristicile proiectului recomandat; • determina forţele motrice importante pentru afaceri pentru această oportunitate şi a examina orice defecte majore posibile; • determina profilul de risc al oportunităţii; • determina natura şi amploarea lucrărilor geologice, de mediu, de marketing ulterioare, sau ale altor lucrări necesare a fi întreprinse în timpul studiului de fezabilitate; • determina costurile şi perioada pentru a întreprinde aceste activităţi şi a pregăti un studiu de fezabilitate, inclusiv o estimare a costurilor şi a timpului de realizare a proiectului după finalizarea st udiului de fezabilitate; • identifica resursele, personalul şi serviciile necesare pentru a întreprinde în continuare activităţi cu privire la oportunitate; şi • oferi un raport cuprinzător cu anexe justificative care să conţină o recomandare pentru a continua sau nu. 4.2.3 Studiul de fezabilitate / d ocumentaţia pentru avizarea lucrărilor de intervenţie 120. În esenţă, realizarea unei investiţii este un proces dinamic care suferă modificări şi adaptări în diferite momente. Un studiu de fezabilitate (SF) (pentru dezvoltarea de noi investiţii)/Documentaţia pentru avizarea lucrărilor de intervenţie (DALI) (pentru lucrările la investiţiile existente) asigură o bază de comparaţie pentru orice modificări/ajustări ulterioare şi asigură iniţiatorul că scopul proiectului este înde plinit. 121. Studiul de fezabilitate / DALI stabileşte principalii indicatori tehnico -economici aferenţi obiectivului de investiţii pe baza necesităţii şi oportunităţii acestuia . Conţine soluţiile funcţionale, tehnologice, de construcţii şi economice. Acest st udiu poate fi utilizat de către evaluatori, pentru a verifica contribuţia proiectului la realizarea obiectivelor programului de finanţare şi calitatea, maturitatea şi sustenabilitatea proiectului. Procedurile concrete diferă în funcţie de diferitele surse de finanţare şi în special în cadrul instrumentelor finanţate de la bugetul de stat şi de către UE. 122. În principiu, studiul de fezabilitate / DALI este responsabilitatea unui proiectant numit de Unitatea Administrativ-Teritorială (UAT) în urma unei procedur i de achiziţii 41 publice. Proiectantul elaborează conţinutul tehnic şi economic pe baza: informaţiilor furnizate de beneficiar, studiilor preliminare şi soluţiilor indicate în avize şi acorduri (dacă este cazul) şi este responsabil pentru soluţiile tehnice propuse. 123. Un studiu de fezabilitate / DALI, realizat(ă) în faza de formulare, verifică dacă proiectul propus este întemeiat şi dacă poate să satisfacă nevoile grupurilor ţintă / beneficiarilor cărora le este destinat. Studiul ar trebui să conceapă proiectul în detalii operaţionale complete, luând în considerare toate aspectele legate de politică, tehnice, economice, financiare, instituţionale, de gestionare, de mediu, socio -culturale şi de gen. Studiul va furniza Autorităţii de finanţare şi guvernului partener informaţii suficiente pentru a justifica acceptarea, modificarea sau respingerea proiectului propus pentru finanţare. 124. Studiul de fezabilitate / DALI trebuie privit(ă) nu ca un document de sine stătător, ci ca o etapă a procesului de proiectare. Acest lucru se datorează faptului că aceste studii vor fi însoţite de studii preliminare (studii topografice, geotehnice, hidraulice, rapoartele de expertiză tehnică etc.), de avize şi autorizaţii, de planuri, calcule ale cantităţilor necesare pentru realizarea construcţiei şi de analiza financiară, de risc şi de sensibilitate. 125. Un studiu de fezabilitate / DALI trebuie să fie autentic(ă) şi realizat(ă) în profunzime. Acesta (Aceasta) stă la baza deciziei de investiţie a autorităţilor locale şi prezintă autorităţilor de management ale programelor de finanţare argumente în favoarea finanţării. Nu este doar un document birocratic şi are implicaţii pe termen lung. 126. În timpul procesului studiului, pot fi studiate configuraţii alternative de proiect şi se pot lua decizii dacă să se continue sau nu realizarea proiectului şi, în cazul în care decizia este de a continua, care este configuraţia optimă . Cu toate acestea, odată luată decizia de a merge mai departe şi odată începute proiectarea, achiziţiile şi eforturile de construcţie, există puţine şanse să fie influenţat rezultatul proiectului în mod semnificativ. 127. Pentru a fi eficace, un studiu de fezabilitate / DALI ar trebui să abordeze următoarele aspecte: • Scopul proiectului. Problema sau nevoia pe care proiectul de invest iţii trebuie să o satisfacă trebuie să fie clar definită. În acest sens, trebuie prezentate date clare cu privire la nevoia proiectului / grupului-ţintă. În plus, trebuie definite toate părţile interesate ale proiectului, precum şi ce influenţă ar putea av ea asupra implementării cu succes a acestuia. • Analiza actuală / situaţia actuală. SF / DALI trebuie să ofere date concrete despre situaţia actuală a infrastructurii şi să prezinte limitele de analiză a acestor date. Cu cât proiectele sunt mai complexe, cu atât cercetarea datelor şi a situaţiei tehnice este mai complexă, mai costisitoare şi mai lungă. De calitatea datelor de intrare depinde direct calitatea soluţiei propuse şi, în final, eficienţa proiectului. • Soluţia propusă. Încă din faza studiului de prefezabilitate se pot indica potenţiale soluţii astfel încât la nivelul studiului de fezabilitate acestea să fie definite mai detaliat din punct de vedere tehnic. În legislaţia românească (HG nr. 28/2008) 42 privind studiile de fezabilitate, se solicită să se menţioneze dacă soluţia aleasă este rezultatul unui studiu de prefezabilitate. Soluţia tehnică propusă trebuie să fie aleasă pe baza unei analize multicriteriale care să evidenţieze avantajele propunerii. Odată stabilită o soluţie tehnică optimă este nevoie de o descriere cât mai detaliată a acesteia atât din perspectiva elementelor tehnice cât şi din perspectiva eficienţei acesteia. Trebuie să răspundă la întrebările următoare: soluţia răspunde cerinţelor / scopului proiectului şi este viabilă şi eficientă? • Evaluarea eficienţei economice a proiectului. Odată ce soluţia a fost definită, ea trebuie cuantificată în bani şi costurile astfel calculate trebuie comparate cu beneficiile proiectului. Dacă pentru proiectele mici sau cu impact scăzut, sunt uneori suficiente doar estimarea costurilor proiectului şi enumerarea beneficiilor obţinute, pe măsură ce dimensiunile investiţiei cresc, este nevoie de o analiză cost-beneficiu şi o analiză de risc. 128. Pe lângă elementele menţionate mai sus, studiul de fezabilitate / DALI ar trebui, de asemenea: • Să asigure că bugetul este suficient pentru investiţie. SF / DALI identifică riscurile depăşirii costurilor şi propune măsuri de atenuare a riscurilor. • Să identifice potenţialele impedimente din partea părţilor interesate şi să l e permită să se implice în proiect din primele faze. De exemplu, autorităţile de mediu sau furnizorii de utilităţi pot contribui la elaborarea soluţiilor. • Să elaboreze un plan de implementare şi să definească fazele şi momentele critice. • Să ofere o bază pentru definirea termenilor de referinţă pentru participanţii la celelalte faze ale proiectului (proiectare, implementare). 129. Printre problemele constatate în cazul studiilor de fezabilitate / DALI din România sunt în prezent şi următoarele : • O analiză alt ernativă insuficientă pentru SF: în loc să prezinte diferite soluţii tehnice, conţine una sau două variante ale aceleiaşi soluţii. • Lipsa unor studii complementare (studii de teren) sau neconcordanţe între SF / DALI şi studiile complementare. • Nu există suficiente explicaţii cu privire la contextul proiectului pe tot parcursul SF / DALI: corelarea cu strategiile sau programele regionale / naţionale nu este prezentată suficient. • În timp ce soluţia tehnică nu este pe deplin elaborată şi descrisă, estimările de costuri trebuie să fie cât mai exacte posibil. Valoarea investiţiei de bază, calculată la nivelul SF / DALI constituie baza pentru contractul de finanţare. Orice abatere de la această valoare este văzută ca o abatere de la contract. Majoritatea programelor de finanţare din România nu aprobă depăşirile de costuri sau comutările între tipurile de costuri. Dar aceste modificări ale costurilor de bază apar peste tot în cursul perioadei de implementare: în faza de proiectare detaliată, în faza de achiziţii publice, precum şi în timpul perioadei investiţiei. 43 • În unele cazuri, costul estimat nu include toate tipurile de cheltuieli necesare pentru implementarea unui proiect (ex.: publicitate, costurile legate de activitatea Unităţii de Implementare a proiectului etc.). 130. Obiectivul SF / DALI este de a transforma o idee de proiect într-un plan concret, identificând şi comparând alternativele în vederea dezvoltării unor abordări diferite, satisfacerii unei nevoi şi punerii în aplicare a ideii originale . Crearea unui set de informaţii permite autorităţilor guvernamentale competente să ia decizii întemeiate şi justificate cu privire la alocarea resurselor pentru investiţiile publice. Astfel de studii permit, de asemenea, identificarea timpurie a obstacolelor în calea realizării programelor de investiţii şi, prin urmare, accelerarea procesului ulterior de proiectare şi implementare. 131. După cum s -a menţionat mai înainte, principala diferenţă dintre SF şi DALI este utilizarea lor – primele sunt dedicate construcţiilor noi, iar cele din urmă, celor existente. De asemenea, o altă diferenţă între cele două tipuri de documentaţie este faptul că, în cazul studiilor de fezabilitate, proiectantul analizează două soluţii şi propune una dintre ele, spre deosebire de faza DALI, care se bazează pe soluţii din expertiza realizată de un expert tehnic atestat de MDRAP. De obicei, o expertiză tehnică evaluează construcţiile existente şi propune recomandări pentru îmbunătăţirea acestora. 132. O altă diferenţă între SF şi DALI priveşte analiza financiară. În conformitate cu HG nr. 28/2008, este obligatoriu ca studiile de fezabilitate să conţină, de asemenea, o analiză cost-beneficiu pentru a susţine soluţia aleasă, spre deosebire de DALI, care nu conţine o astfel de analiză. De obicei, este nevoie de analiza cost-beneficiu pentru proiectele PNDL pentru ambele tipuri de studii (acest lucru se întâmplă mai ales din cauza lipsei de cunoştinţe a beneficiarilor, care tind să confunde SF cu DALI). 133. Scopul mai amplu al analizei cost-beneficiu este de a sprijini procesul de luare a deciziilor şi de a-l face mai raţional. Mai exact, obiectivul îl constituie o alocare mai eficientă a resurselor părţilor interesate. Analiza cost -beneficiu a fost utilizată iniţial în SUA în anii 1930, dar acum o analiză cost -beneficiu se utilizează în multe contexte diferite în mai multe scopuri. 134. Analiza standard cost-beneficiu este realizată în timpul analizei unui proiect sau a unei politici, independent de natura lor, înainte de începerea sau realizarea acestora. Analiza cost-beneficiu este utilă în decizia cu privire la resurse – dacă acestea ar trebui să fie alocate sau nu de guvern sau de societate unui anumit proiect sau unei politici. În situaţiile în care analiştii sunt interesaţi doar de eficienţă, analiza cost -beneficiu oferă o metodă de comparaţii directe între politicile alternative. 135. Având în vedere faptul că un studiu de fezabilitate / DALI are ca obiect şi furnizarea unui plan de afaceri, nu doar construcţia unui drum, a unei uzine de procesare şi a unui proiect de infrastructură, costul construcţiei este doar o măsură a succesului afacerii. Programul construcţiei, etapa iniţială, calitatea produselor, cantitatea de produse realizată, costurile de exploatare şi rezultatele privind siguranţa şi mediul, toate acestea constituie măsuri esenţiale ale succesului în afaceri pentru un proiect de 44 dezvoltare a resurselor, iar informaţiile publicate cu privire la aceste măsuri ale succesului proiectului sunt, de asemenea, practic inexistente. 4.2.4 Proiectul tehnic şi Detaliile de execuţie 136. Excelenţa în execuţia proiectului este necesară pentru a menţine valoarea oportunităţii create de un studiu de fezabilitate de calitate, iar excelenţa în exploatarea proiectului este necesară pentru a materializa această valoarea . Un proiect prost definit nu va livra acelaşi rezultat ca un proiect bine definit, indiferent de cât de bine executat şi exploatat este. Spaţiul de manevră este prea limitat pentru a adăuga sau a crea valoare în timpul execuţiei proiectului. 137. Faza de proiect tehnic şi detalii de execuţie (PT+DE) trebuie să fie în conformitate cu Ordinul nr. 863/2008 al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor. Acesta prezintă toate etapele de urmat în vederea obţinerii unei documentaţii complete. Mai multe aspecte cu privire la proiectarea tehnică detaliată sunt prezentate în următorul capitol. 4.3 Oportunităţi de finanţare 138. Există mai multe programe de finanţare disponibile pentru a sprijini diferite proiecte de infrastructură. Majoritatea necesită elaborarea unui studiu de fezabilit ate (SF) / unei documentaţii pentru avizarea lucrărilor de intervenţie (DALI) în conformitate cu HG nr. 28/2008. Legislaţia prezintă structura documentului şi structura devizului general. Este important de menţionat că, în comparaţie cu alte ţări, în Român ia SF-ul se află între proiectarea preliminară sau elaborarea conceptului şi proiectul tehnic cu detaliile de execuţie. Acesta descrie starea infrastructurii, analizează mai multe soluţii tehnice şi prezintă soluţiile propuse din punct de vedere tehnic, precum şi din perspectiva impactului socio-economic. Devizul general trebuie să includă estimări ale costurilor pentru investiţii de bază, proiectare şi asistență tehnică, achiziţii de terenuri, utilităţi și alte cheltuieli (organizare de șantier, comisioane , etc.). 139. Întrucât România a dorit să acceseze fondurile europene de pre -aderare, ţara a început să pună în aplicare o legislaţie mai clară în acest domeniu. Printre primele programe de finanţare disponibile pentru autorităţile publice locale erau PHARE, I SPA şi SAPARD. În timp ce ISPA şi PHARE au fost disponibile pentru proiecte cu valoare mai mare, o serie de proiecte rurale mici au fost finanţate prin SAPARD. 140. Fiecare dintre aceste programe şi-a definit propriile cerinţe pentru elaborarea studiilor preliminare, în special a studiului de fezabilitate. Diferenţa dintre studiile de fezabilitate elaborate în mod normal de către autorităţile publice şi cele elaborate pentru accesarea fondurilor europene este faptul că, în acest ultim caz, iniţiatorii au fost nevoiţi să dovedească gestionarea eficientă a banilor cheltuiţi. Astfel, s-a pus accent pe cererea existentă, pe soluţii alternative şi pe eficienţa economică a proiectelor. 45 141. Odată cu apariţia programelor de finanţare post -aderare în perioada financiară 2007-2014, cerinţele şi structura studiilor preliminare au fost mai clar definite. HG nr. 28/2008 a constituit temeiul pentru majoritatea studiilor de fezabilitate întocmite de către autorităţile publice. 142. Programe cum ar fi POR, POS Mediu sau POS Transport au definit criteriile de evaluare pentru cererile de finanţare, incluzând şi elementele tehnice pentru evaluarea documentaţiei tehnice şi a soluţiilor propuse. Astfel, o serie de deficienţe ale HG nr. 28/2008 au fost abordate, iar documentele elaborate în cadrul acestor programe sunt de o calitate mai bună. 143. Proiectele de realizare sau de modernizare a drumurilor au fost sprijinite financiar prin POR (drumuri judeţene, reţele urbane locale), POS Transport (drumuri naţionale şi autostrăzi) şi FEADR (drumuri d e interes local – în comune). Pe lângă structura solicitată prin HG nr. 28/2008, s-au mai solicitat sau apreciat următoarele elemente: • Studii de trafic: orice reabilitare propusă la nivel de drum judeţean/naţional a trebuit sa fie realizată în funcţie de necesarul de trafic. în cazul POS-T, a trebuit ca studiile de trafic să fie realizate chiar pornind de la numărarea realizată la nivel de SF şi nu de la datele disponibile la nivel naţional [Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică (CESTRIN) la fiecare 5 ani]. • Soluţii tehnice alternative: studiile trebuiau să prezinte cel puţin două structuri rutiere sau diferite amplasamente; • O evaluare riguroasă a costurilor, inclusive a listelor de cantităţi (POR). • Planuri de mentenanţă clare cu evidenţierea costurilor de întreţinere. O perioadă s-a utilizat şi HDM4 (realizat de Banca Mondială), dar din motive de calibrare diferită a modulelor de date nu se mai utilizează; • ACB riguroasă cu evidenţierea VOC şi VTTS. În ultimii ani, pe baza Master Planului de transport, proiectele au furnizat date unificate la nivel naţional cu privire la costurile economice unitare; • S-a obţinut un punctaj mai mare pentru existenţa avizelor şi pentru rezolvarea dificultăţilor potenţiale – cum ar fi problemele de mediu; • Integrarea proiectului în strategia naţională / regională şi corelarea acestuia cu alte proiecte. 144. Proiectele de realizare sau modernizare a sistemelor de alimentare cu apă, a reţelelor de canalizare şi a staţiilor de epurare au fost susţinute financiar prin POS Mediu şi FEADR. În plus, următoarele elemente au fost, de asemenea, solicitate sau apreciate: • Studii de suportabilitate: S-au efectuat studii de piaţă – cercetări primare – cu privire la disponibilitatea utilizatorilor de a suporta creşteri de tarife; • Planul opera ţional şi de mentenanţă, elaborat în detaliu: au fost abordate şi prezentate elemente instituţionale – cine va opera reţeaua, în ce parametri? • Studii hidrogeologice avansate; 46 • O evaluare riguroasă a costurilor, incluzând liste de cantităţi; • ACB riguroasă – atât analiza financiară, cât şi cea economică; • S-a obţinut un punctaj mai mare pentru existenţa avizelor şi pentru rezolvarea dificultăţilor potenţiale – cum ar fi problemele de mediu; • Integrarea proiectului cu Master Planurile de apă la nivel local/region al. 145. Proiectele de realizare sau modernizare a infrastructurii sociale au fost susţinute financiar prin POR (şcoli, spitale, centre de asistenţă medicală) . În plus faţă de structura solicitată prin HG nr. 28/2008, următoarele elemente au fost, de asemenea, solicitate sau apreciate: • Prezentarea clară a nevoilor grupurilor ţintă: s-a obţinut un punctaj mai mare pentru proiectele care vizează un grup ţintă mai mare sau care propun soluţii suplimentare; • Integrarea proiectului în strategia naţională / regională şi corelarea acestuia cu alte proiecte care deservesc acelaşi grup ţintă; • Prezentarea clară a structurii care va opera infrastructura şi a costurilor aferente; • Soluţii tehnice alternative; • O evaluare riguroasă a costurilor, incluzând liste de cantităţi (PO R); • S-a obţinut un punctaj mai mare pentru existenţa avizelor şi pentru rezolvarea dificultăţilor potenţiale – cum ar fi cele legate de furnizorii de utilităţi. 4.4 Aspecte specifice PNDL 146. Elaborarea proiectului presupune elaborarea studiilor de prefezabilitat e şi a celor de fezabilitate / DALI. Acestea sunt foarte importante în procesul de selecţie a finanţării proiectelor, deoarece oferă justificarea economică (unul dintre criteriile care pot fi utilizate în procesul PNDL de ordonare după prioritate a proiect elor noi sau existente). S- au implementat mai multe soluţii pentru a ajuta beneficiarii să pregătească documentaţia tehnică. Una dintre acestea a fost finanţarea acestor documente la nivel central, dar această soluţie nu a impus o legătură directă cu autorităţile locale şi, uneori, experţii tehnici utilizaţi nu au luat în considerare problemele relevante, iar cheltuielile eligibile nu au fost clare. Acest lucru a dus apoi la probleme semnificative pe parcursul implementării şi la costuri neeligibile mari. 147. Faza de pre-aplicare este foarte importantă, deoarece poate genera întârzieri şi probleme, atât în faza de evaluare, cât şi în cea de implementare. În cazul în care solicitantul pregăteşte formulare complete şi corecte, procesul de verificare a documentaţiei va fi mai uşor pentru MDRAP. Raportul aferent componentei 2 subliniază faptul că această etapă ar trebui să implice un angajament activ şi colaborări personalizate cu potenţialii beneficiari şi în acest sens se recomandă numirea unei persoane de legătură pentru MDRAP. În plus, există o recomandare privind promovarea bunelor practici referitoare la soluţiile tehnice şi tehnologiile care trebuie utilizate şi instruirea potenţialilor solicitanţi, astfel încât să se poată asigura modele de proiecte mai bune şi, în consecinţă, o implementare mai uşoară a proiectului. 47 148. PNDL menţionează în mod explicit că responsabilitatea pentru întocmirea documentaţiei tehnice iniţiale aparţine în întregime autorităţilor locale. Normele metodologice specifică o listă de cheltuieli neeligibile [articolul 8 alineatul (3)], inclusiv studii de fezabilitate, studii de specialitate, asistenţă tehnică, taxe etc. Asta înseamnă că beneficiarii contractează direct experţii tehnici (de obicei pe baza criteriului preţul cel mai scăzut), dar chiar şi așa calitatea documentaţiei este încă nesatisfăcătoare din cauza lipsei de capacitate şi a mecanismelor adecvate de responsabilizare. 149. Unele dintre problemele care au avut loc în ultima perioadă de programare (în special în comunităţile mici, care nu dispun de personal şi resurse financiare) au legătură cu formarea slabă a proiectanţilor şi timpul insuficient pentru elaborarea proiectelor tehnice. Un alt factor are legătură cu lipsa capacităţii autorităţilor locale de a întocmi contracte solide (de exemplu, pentru a acoperi erorile şi munca de proastă calitate a proiectanţilor şi verificatorilor, chiar dacă acestea au fost descoperite după ce proiectul a fost acceptat de beneficiar) şi de a verifica în mod corespunzător documentaţia primită. 150. Normele metodologice ale PNDL conţin un model clar de propuneri de proiecte, care se aplică atât investiţiilor noi, cât şi celor în curs de desfăşurare . 10 Sunt necesare următoarele date: denumirea proiectului; denumirea solicitantului/autorităţii locale; amplasarea proiectului; principalele caracteristici fizice; valoarea totală a investiţiei; valoarea totală a costurilor eligibile pentru a fi finanţate din PNDL; date privind contractul de proiectare (numărul de identificare al contractului, valoarea etc.); şi pentru investiţiile în curs de desfăşurare, datele privind lucrările de construcţii, procentul din proiect finalizat până în prezent şi termenul de finalizare al proiectului. 151. Având în vedere cele trei domenii de intervenţie ale PNDL – infrastructura rutieră, cea de alimentare cu apă şi evacuare a apei uzate, cât şi infrastructura socială – SF ar trebui să abordeze următoarele aspecte: • Defineşte cererea pentru proiect: cuantifică utilizatorii reţelei şi le identifică nevoile, prezintă indicii despre disponibilitatea lor de a plăti; • Prezintă în detaliu situaţia tehnică a infrastructurii existente şi a operatorului de reţea. Dacă investiţia face (din punct de vedere operaţional) parte dintr -o reţea regională/naţională, cerinţele de integrare sunt, de asemenea, i dentificate. În cazul noilor reţele, se identifică cine va opera reţeaua. Studiile topografice şi geotehnice aduc informaţii despre teren; • Plecând de la datele existente, defineşte şi analizează diverse soluţii tehnice. Le evaluează din perspectiva monetară şi o propune pe cea mai eficientă. Se asigură că reţeaua proiectată este corelată la nivel regional cu alte iniţiative şi că îndeplineşte cerinţele de mediu şi de calitate specifice; • Prezintă un plan de implementare a proiectului. Prezintă riscuri care p ot afecta implementarea şi propune măsuri preventive; • Prezintă metodele de exploatare şi planurile de întreţinere şi se asigură că vor fi disponibile fondurile necesare. 10 A se vedea Anexa 2 din Normele metodologice ale PNDL. 48 152. Pentru a solicita finanţare prin PNDL, solicitantul trebuie să pregătească un SF / DALI, în conformitate cu HG nr. 28/2008 . Cadrul legislativ actual şi instrucţiunile nu prevăd o structură de evaluare a SF / DALI sau pentru punctarea / departajarea proiectelor. În practică, procesul de verificare se concentrează pe aspectele de eligibilita te şi conformitate. 153. O echipă de experţi tehnici din partea Băncii a revizuit un eşantion de studii de fezabilitate / DALI întocmite de solicitanţi PNDL şi a găsit o serie de neconcordanţe: • Documentaţii vechi şi neactualizate; • Nu s-au prezentat SF / DALI în cererea pentru proiect – pentru infrastructura rutieră, lipseau studiul de trafic şi orice date despre trafic; • Proiectele nu au îndeplinit condiţiile de eligibilitate pentru PNDL (au fost supradimensionate sau subdimensionate). • Nu a existat nicio corelaţie clară cu cerinţele grupului ţintă şi cu politica/strategia la nivel regional. • Nu a fost prezentată nicio expertiză tehnică pentru modernizarea clădirilor. • Nu au existat studii topografice şi geomorfologice. Condiţia actuală a infrastructurii şi a utilităţilor a fost neclară. • Nu au fost întotdeauna prezentate soluţii tehnice alternative; • Evaluările de costuri au fost viciate – standardele de cost propuse în ghidurile privind cheltuielile eligibile nu au fost respectate; • Nu au existat angajamente de funcţionare susţinute. Nu au existat planuri de întreţinere sau estimări realiste de costuri pe termen lung. • Situaţia avizelor/aprobărilor nu a fost întotdeauna clară. 154. O altă problemă comună găsită în studiile de fezabilitate se referă la standardele tehnice utilizate. În conţinutul documentelor tehnice şi economice s-au făcut referiri la standardele de proiectare care au fost înlocuite cu Eurocoduri, în conformitate cu Ordinul nr. 620/2005 al Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, aprobate c a standarde naţionale şi utilizate ca norme de referinţă în reglementările tehnice în construcţii. Astfel, documentaţia tehnico-economică pare să fie tratată superficial şi nu reprezintă o bază a proiectului tehnic în conformitate cu Ordinul nr. 863/2008 a l MDLPL (Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor) pentru aprobarea „Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008”. Soluţiile tehnice specifice sunt oferite doar în etapa de proiectare detaliată, ducând la modificări ale soluţiei date în faza SF / DALI. Achiziţionarea sau utilizarea anumitor produse (de exemplu, materiale de construcţii) fără a respecta legislaţia naţională şi europeană ar putea duce la schimbări ale soluţiei în faza de execuţie şi la respingerea acelor produse şi/sau etape de lucru, generând costuri suplimentare pentru beneficiar. 155. Nerespectarea standardelor de cost este evidentă în cazul investiţiilor noi, unde se constată că standardul de cost nu ţine cont de toate exigenţele prevăzute în normativele specifice de proiectare. De exemplu, normativul NP011-97 – NORMATIV 49 PRIVIND PROIECTAREA, REALIZAREA ŞI EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR PENTRU GRĂDINIŢE DE COPII – prevede următoarele funcţionalităţi, care nu sunt reprezentate în standardul de cost: • Oficii şi depozite de rufe curate şi murdare, inclusiv dotările aferente – conform Articolului T.P.2.1.: „În situaţia în care prepararea hranei şi spălarea rufelor (sau oricare din aceste activităţi) se realizează în afara grădiniţei, se vor asigura recipiente corespunzătoare pentru transportul hranei şi încăperi anexe pentru depozitarea şi spălarea veselei, tacâmurilor şi vaselor, pentru încălzirea mâncării şi/sau încăperi pentru colectarea rufelor murdare şi depozitarea rufelor curate.”; • Birou pentru personal şi cabinet medical – conform T.P.2.4. Încăperile destinate personalului de educaţie şi îngrijire; • Spaţii pentru circulaţia personalului de deservire şi îngrijire, care constituie un flux funcţional separat, ce nu trebuie să fie înglobată integral în spaţiul de joacă multifuncţional, pentru a asigura inaccesibilitatea copiilor în spaţiile strict destinate personalului, conform normelor de siguranţă în exploatare; • Construcţii şi amenajări în incinta (curtea) grădiniţei conform Articolului T.P.4. Se consideră că dacă o investiţie este mai complexă din punct de vedere al funcţionalităţii decât cea prezentată în standardul de cost, şi nu se încadrează în preţul unitar din standard, preţul unitar al investiţiei trebuie justificat. 156. Alte neconcordanţe între proiectul de referinţă prevăzut în standardul de cost şi normativul de proiectare: • În proiectul de referinţă s-a prevăzut suma de 11.415,00 lei pentru utilaje şi echipamente tehnologice, o sumă subevaluată având în vedere că numai cazanul necesar pentru producerea agentului termic are o valoare de aproximativ 30.000,00 lei. La aceasta sumă se mai adaugă şi celelalte utilaje şi echipamente tehnologice; • În proiectul de referinţă s-a prevăzut suma de 43.340 lei pentru dotări, o sumă subevaluată având în vedere că numai dotările strict necesare pentru funcţionarea corespunzătoare ca grădiniţă cu program prelungit (Set pat+saltea, dulap depozitare pături, set masă + scaun copii, set masă + 4 scaune copii, frigider, aragaz, hotă, cuptor cu microunde, maşină de spălat vase, maşină de spălat rufe, uscător rufe, set tacâmuri şi veselă, set lenjerie pat, set perne şi pilotă copii, cearceaf impermeabil copii) depăşesc valoarea de 95.000 lei. • Având în vedere cele expuse anterior, Solicitantul se află în postura de a f i constrâns pe de o parte să respecte normativului specific de proiectare, iar pe de altă parte să respecte cerinţele din Ordinul nr. 1.851/2013 al Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice privind aprobarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/2013 pentru aprobarea Programului Naţional de Dezvoltare Locală (cu modificările şi completările ulterioare). În special, Articolul 8 alineatul (2) prevede că cheltuielile estimate în cadrul devizului general se vor încadra în prevederile standardelor de cost în vigoare. • Acest aspect poate fi soluţionat: o Fie prin actualizarea şi armonizarea costurilor unitare prevăzute în standardele de cost, conform HG nr. 363/2010 privind aprobarea 50 standardelor de cost pentru obiectivele de investiţii finanţate din fonduri publice (cu modificările şi completările ulterioare ); o Fie prin introducerea noţiunilor de „costuri eligibile” şi „costuri neeligibile”, ceea ce i-ar permite Beneficiarului respe ctarea exigenţelor specifice de proiectare, alegerea soluţiei tehnice în funcţie de necesităţi şi suportarea corespunzătoare a depăşirilor de costuri prevăzute la capitolul investiţiile de bază din cadrul Devizului General. 157. Costurile de investiţie prevăzu te în Devizul general nu sunt fundamentate pe baza listelor de cantităţi şi a preţurilor unitare aferente . Aceste cerinţe sunt prevăzute în următoarele acte normative: • HG nr. 28/2008 – Anexa 4, Articolul 13 – „Devizul pe obiect întocmit la faza de proiectare – studiu de fezabilitate/documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii se reface avându-se în vedere cantităţile de lucrări rezultate la faza de proiect de execuţie şi preţurile unitare rezultate în urma aplicării procedurilor de achiziţie publică”; • Ordinului nr. 863/2008 al Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor – Anexă, Articolul 1 – „Proiectul tehnic trebuie să permită elaborarea detaliilor de execuţie în conformitate cu materialele şi tehnologia de execuţie propusă, cu respectarea strictă a prevederilor proiectului tehnic, fără să fie necesară suplimentarea cantităţilor de lucrări şi fără a se depăşi costul lucrării stabilit în faza de studiu de fezabilitate/documentaţie de avizare”. 158. Cerinţele din HG nr. 363/2010 privind ap robarea standardelor de cost pentru obiectivele de investiţii finanţate din fonduri publice (cu modificările şi completările ulterioare) lasă loc de interpretări. Lipsa de fundamentare a costurilor de investiţii în faza SF / DALI poate duce la blocarea investiţiei şi la utilizarea fondurilor publice pentru investiţii neterminate, în cazul subestimării Devizului General, sau la imobilizarea fondurilor publice într-o investiţie în defavoarea altor investiţii publice, dacă Devizul General este supraestimat. 159. HG nr. 363/2010 face următoarea menţiune la Notele privind Costul unitar: „Creşterea costului unitar datorată, în principal, influenţei zonei seismice şi climatice de calcul al amplasamentului investiţiei, precum şi/sau caracteristicilor geomorfologice ale terenului de fundare, diferite de caracteristicile investiţiei de referinţă, se justifică distinct în documentaţia pentru aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai investiţiei”, însă nu specifică care sunt elementele concrete care pot fi depăşite şi care este limita de depăşire. Acest aspect poate fi soluţionat dacă MDRAP prevede o instrucţiune cu privire la cazurile în care se permit depăşirile standardului de cost. 160. Un alt aspect al documentaţiilor tehnico -economice depuse pentru PNDL este utilitatea ş i calitatea analizelor cost-beneficiu. Astfel, conform HG nr. 28/2008 şi aşa cum s-a menţionat mai sus, analiza cost -beneficiu ar trebui efectuată doar în cazul investiţiilor noi (la faza SF), nu şi pentru proiecte de reabilitare. Deşi există un consens cu privire la faptul că analiza economică şi socială completă ar trebui să fie elaborată doar pentru proiectele majore, definiţia ACB care urmează să fie elaborată pentru proiectele PNDL pare vagă şi nu adaugă valoare. În primul rând, cerinţele nu fac diferenţa în mod clar între 51 analiza economică şi financiară (în timp ce ambele pot fi efectuate ca ACB) şi nu specifică parametrii standard care trebuie aplicaţi pentru a se putea face o comparaţie cu proiectele alternative. Ar trebui revizuite definiţia şi rolu l ACB cu privire la proiectele PNDL. 161. În cazul unor intervenţii la clădiri existente, s -a constatat că lucrările de reabilitare nu se justifică, deoarece intervenţiile propuse au menţinut o situaţie improprie care nu respectă normativele şi standardele specifice funcţionării clădirii. De exemplu, se propune reabilitarea unei şcoli gimnaziale, în al cărui corp de clădire funcţionează şi o grădiniţă, fără că vreuna dintre cele două funcţiuni (şcoală/grădiniţă) să respecte atât fluxurile de circulaţie cât şi toate spaţiile necesare, prevăzute în normativele specifice de proiectare. În aceste situaţii, se impune în mod obligatoriu modernizarea construcţiei prin redimensionare şi refuncţionalizare, pentru a respecta normativele specifice. Acest aspect poate fi soluţionat prin introducerea unei etape de evaluare tehnico-economică a documentaţiei, în urmă căreia aceste neconformităţi se pot corecta cu costuri minime. 162. O altă problemă identificată în evaluarea documentaţiilor tehnico -economice depuse în cadrul PNDL este faptul că certificatele de urbanism emise sunt incomplete, respectiv nu se solicită avizele impuse de specificul investiţiei şi al infrastructurii edilitare din zona studiată. De cele mai multe ori, avizele eliberate de operatorul de alimentare cu apă şi electricitate lipsesc, deşi sunt necesare deoarece se prevăd modificări ale reţelelor şi chiar consumatori noi. Nu există legislaţie sau instrucţiuni specifice care să reglementeze tipul de avize/acorduri necesare pentru fiecare tip de investiţie. În ca zul modificărilor aferente reţelelor de utilităţi, SF nu are la bază un studiu de soluţie, acesta obţinându-se ulterior elaborării documentaţiei tehnico-economice şi ducând de multe ori la modificarea soluţiei tehnice. 163. Proiectele ce vizează obiective noi de infrastructură educaţională sau de sănătate necesită personal angajat de stat, prin intermediul ministerelor de resort. Aceste proiecte nu sunt însoţite de acorduri de la instituţiile abilitate, deoarece oportunitatea realizării unor astfel de proiecte trebuie să fie asumată şi de Ministerul Educaţiei, respectiv de Ministerul Sănătăţii, printr -un angajament eliberat de organismele subordonate din teritoriu privind disponibilitatea alocării de personal calificat în aceste viitoare instituţii. 164. În mai toate documentaţiile tehnico -economice s-au constatat erori. Acestea s- au regăsit în calculul Devizului general, constând în nerespectarea costurilor unitare şi a limitelor maximale pentru anumite tipuri de cheltuieli prevăzute în Standardele de cost – HG nr. 363/2010, cu modificările şi completările ulterioare (de exemplu, stabilirea incorectă a contribuţiei Programului şi a contribuţiei proprii). 165. Rezultatul unui studiu de fezabilitate economică, prin definiţie, va fi că proiectul este fezabil şi ar trebui să treacă la fazele de proiectare şi construcţie sau că nu este fezabil şi, prin urmare, nu ar trebui să meargă mai departe. Cu toate acestea, practicile curente din cadrul proiectelor de infrastructură arată că a doua posibilitate este rareori luată în considerare. Acest lucru poate fi atribuit, în multe cazuri, procedurilor adoptate 52 prin atribuirea studiilor de fezabilitate economică unor consultanţi în domeniul ingineriei. Atunci când proprietarul atribuie un contract unui consultant în domeniul ingineriei pentru a efectua un studiu detaliat de fezabilitate economică pentru un anumit proiect de infrastructură, această fază implică dedicarea unei perioade de timp şi a unor resurse financiare considerabile pentru efectuarea studiului. Din păcate, o dată ce pr oiectul ajunge la această etapă, ipoteza implicită este că proiectul este fezabil. 4.5 Concluzii 166. Beneficiarii PNDL şi ai altor fonduri pentru infrastructură ar trebui să ţină cont de multe aspecte principale atunci când întocmesc documentaţia tehnică, pentru a se asigura că propunerile sunt complete şi în conformitate cu dispoziţiile legale . Aceste aspecte includ tipul de documentaţie şi anexele, conţinutul documentaţiei, deciziile consiliului local/judeţean, precum şi bugetul. Vezi Anexa 3 (Caseta 1 - Recomandări pentru îmbunătăţirea cererilor; documentaţia tehnică din raportul privind componenta 2). 167. HG nr. 28/2008 este actul normativ principal care reglementează elaborarea documentaţiei tehnice pentru investiţii în infrastructura din România. Legislația nu este suficient de clară şi detaliată, prin urmare, o serie de erori – ca formă şi conţinut – apar în procesul de elaborare a documentelor, afectând ulterior realizarea investiţiei. 168. Cerinţele minime pentru SF / DALI includ următoarele: • Să respecte structura HG nr. 28/2008. • Să fie asumat(ă) de către proiectant . • Să prezinte în mod clar situaţia actuală . • Să prezinte situaţia utilizatorilor / cererii. • Să prezinte în mod clar corelarea cu standardele de cost . • Să prezinte planuri pentru cel puţin următoarele specialităţi: arhitectură, rezistenţă, instalaţii. 169. Etapele planificării pregătitoare ar trebui să urmeze schema de mai jos : 53 Figura 3 . Planificarea pregătitoare ideală Studiu de fezabilitate conceptual Costuri și acuretețe mai reidicate ale Plauzibil Nu ? Studiului de Fezabilitate Da Studiu de prefezabilitate Nu Fezabil? Da Studiu de fezabilitate Nu Fezabil? Noi soluții Da Proiectare și execuție 170. O solu ţie, propusă în raportul privind componenta 2 cu privire la criteriile de ordonare după prioritate în cadrul PNDL ar fi ca MDRAP să aprobe formulare standard de contract, ca parte a documenta ţiei de achiziţii publice, pentru a se asigura că ofertan ţii calificaţi, profesionişti, intră în competiţie. Bunele practici care fac referire nu doar la etapele de prefezabilitate şi fezabilitate, ci şi la proiectul tehnic detaliat, includ o prevedere clară a responsabilităţii proiectantului de a livra rezultate de înaltă calitate, un calendar complet pentru fiecare livrabil, inclusiv condiţiile de plată, precum şi cerinţe clare cu privire la faptul că toate drepturile de proprietate asupra documentaţiei tehnice aparţin beneficiarului. 171. Analiza cost-beneficiu poate deveni mai utilă – pentru a demonstra fezabilitatea investiţiilor propuse – cu o definiţie şi un rol clare şi prin includerea unei metodologii minimale, dar standardizate, care nu necesită mari eforturi din partea solicitanţilor. Prin urmare, toate proiectele vor fi analizate folosind aceeaşi unitate de măsură, contri buind astfel la ordonarea după prioritate a propunerilor de finanţare. Elaborarea unei analize economice, chiar şi a uneia minimale, poate asigura beneficiarul că SF pot fi depuse pentru finanţare din mai multe surse. Cele mai multe programe de finanţare europeană necesită o analiză economică, indiferent de valoarea proiectului. 172. Introducerea unei faze de evaluare tehnică şi economică a documentaţiei ar asigura că neconformităţile tehnice ar putea fi corectate cu un cost minim. Astfel, se 54 poate determina da că soluţiile adoptate îndeplinesc standardele şi reglementările tehnice în vigoare şi pot fi puse în aplicare fără costuri suplimentare. 173. De asemenea, se recomandă să se ia în considerare introducerea unui model financiar standardizat pentru a facilita munca Beneficiarului şi, în acelaşi timp, pentru a preveni erorile. Acestea s-au regăsit în calculul Devizului general, constând în: nerespectarea costurilor unitare şi a limitelor maximale pentru anumite tipuri de cheltuieli prevăzute în Standardele de cost – HG nr. 363/2010, cu modificările şi completările ulterioare (de exemplu, stabilirea incorectă a contribuţiei Programului şi a contribuţiei proprii). 174. Proiectele noi de infrastructură ar putea necesita evaluări ale impactului asupra mediului. Aceste evaluări pot include studii hidrologice, studii ale naturii etc., în funcţie de proiect. Prin urmare, este posibil ca un anumit amplasament să fie necorespunzător şi să fie necesar un altul. Rezultatele studiului vor fi făcute publice prin intermediul unei dezbateri publice în care pot fi făcute obiecţii cu privire la proiect. În funcţie de amplasament, este posibil să fie ridicate obiecţii importante de către ONG -uri, de public în general şi/sau de presă. În acest caz, ar putea fi nevoie ca proiectul să fie modificat şi publicul să fie educat cu privire la detaliile noului proiect. 175. Studiile de fezabilitate pentru proiectele majore ar trebui revizuite şi analizate de către experţi pentru a le îmbunătăţi calitatea . Acest proces poate fi realizat în următoarea ordine: • Să i se solicite proiectantului câştigător care elaborează studiul de fezabilitate să prezinte beneficiarului un proiect al studiului înainte de a trimite spre aprobare raportul final privind studiul de fezabilitate. • După obţinerea proiectului de studiu, beneficiarul trebuie să solicite experţilor în acest domeniu să evalueze documentul. Evaluatorii inter pares pot fi selectaţi din cadrul birourilor locale şi/sau internaţionale de consultanţi, experţi economici şi persoane din mediul academic. Aceştia pot fi resurse umane interne (de exemplu, personalul Primăriei) sau consultanţi externi. • Evaluatorii inter pares trebuie să răspundă la întrebarea principală: Studiul este elaborat corespunzător? Aceştia vor prezenta un raport care să cuprindă: (a) o analiză critică a proiectului de studiu de fezabilitate; (b) identificarea deficienţelor majore şi/sau zonelor de slăbiciune în proiect, dacă este cazul; şi (c) recomandări specifice pentru îmbunătăţirea studiului. • Proiectantul câştigător ar trebui să includă această analiză ca anexă la studiul final prezentat, să răspundă tuturor comentariilor din aceste analize şi să ia măsurile necesare spre satisfacţia proprietarului proiectului. 55 5 Infrastructură bine concepută 5.1 Sistemul românesc de asigurare a calităţii în construcţii 176. Sistemul românesc pentru calitatea în construcţii se axează pe Legea nr. 10/1995, care are ca scop promovarea dezvoltării unor lucrări de infrastructură durabile. Categoriile principale reglementate de această lege sunt corelate cu Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011, şi se referă la: rezistenţă mecanică şi stabilitate; siguranţa în exploatare; măsuri de securitate la incendiu; igienă, sănătate şi protecţia mediului; economie de energie şi izolare termică; şi protecţie împotriva zgomotului. Îndeplinirea normelor cerute de fiecare categorie este responsabilitatea „tuturor factorilor care participă la conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor” care includ investitorii, cercetătorii, proiectanţii, verificatorii proiectului, producătorii şi distribuitorii de materiale de construc ţii, executanţii, proprietarii, utilizatorii, exper ţii tehnici, autorităţile publice şi asociaţiile profesionale. 11 De asemenea, Legea 10 defineşte sistemul de calitate în construcţii care include următoarele: a. Reglementările tehnice în construcţii; b. Calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor; c. Agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee; d. Verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor; e. Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii; f. Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în activitatea de construcţii g. Activitatea metrologică în construcţii; h. Recepţia construcţiilor ; i. Comportarea în exploatare şi intervenţii în timp; j. Post-utilizarea construcţiilor/materialelor (de exemplu, după demolare); k. Controlul de stat al calităţii în construcţii. 12 177. Reglementările tehnice se stabilesc prin normative ş i proceduri şi abordează proiectarea, calculul ş i structura, execu ţia ş i exploatarea construc ţiilor. Prin reglementările tehnice se stabilesc, în principal, condiţiile minime de calitate cerute construcţiilor, produselor şi procedeelor utilizate în construc ţii. Certificarea calităţii produselor folosite în construcţii se efectuează de către producător, în conformitate cu metodologia şi procedurile stabilite conform legii. Fişele tehnice pentru produse, procedee şi echipamente noi în construcţii stabilesc, în conformitate cu dispoziţiile leg ale, aptitudinea de utilizare, condiţiile de fabricaţie, de transport, de depozitare şi de întreţinere a acestora. 178. Controlul de stat al calităţii în construcţii se exercită de către Inspectoratul de stat în construcţii (ISC), aflat în subordinea MDRAP. ISC răspunde de executarea 11 Art. 6 din Legea 10/1995. 12 Art. 9 din Legea 10/1995. 56 controlului statului cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor legale în domeniul calităţii construcţiilor. 179. Verificările tehnice de calitate sunt obligatorii pentru a se asigura un proiect tehnic optim. Verificarea tehnică de calitate trebuie realizată de specialişti atestaţi ca verificatori tehnici; aceştia trebuie să fie ingineri constructori cu minimum 8 ani de experienţă în proiectare, atestaţi prin examen profesional de către MDRAP. Verificatorii tehnici trebuie să fie diferiţi şi independenţi de specialiştii proiectanţi care au elaborat proiectele. Cu toate acestea, în practică acest principiu nu este urmărit întotdeauna, ceea ce duce la conflicte de interese şi creşte riscul de eşuare în corectarea eventualelor erori în cursul fazei de verificare a proiectului. 180. Calitatea execuţiei construcţiilor este obligatorie şi se efectuează de către investitori prin diriginţi de şantier de specialitate . Diriginţii de şantier sunt ingineri (Procedura de autorizare a diriginț ilor de şantier, aprobată prin Ordinul nr. 1496/13.05.2011 al Ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului si Ordinul MDRT nr. 277/19.03.2012 pentru modificarea şi completarea Procedurii de autorizare a Diriginț ilor de şantier, aprobată prin Ordinul nr. 1496/13.05.2011 al Ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului) cu o experienţă de minimum 3 ani, atesta ţi prin examen profesional de către ISC. 181. Pentru reabilitarea / modernizarea construc ţiilor existente, poate fi necesară expertiza tehnică, iar pentru clădiri se impune, de asemenea, auditarea eficienţei energetice. Aceasta este o activitate complexă care include, după caz, cercetare, experimente sau încercări, studii, anchete, analize şi evaluări necesare pentru a înţelege condiţiile tehnice ale construcţiilor existente sau modul în care un proiect satisface cerinţele legii, pentru a fundamenta măsurile de intervenţie. Expertizele tehnice ale construcţiilor sau proiectelor tehnice se efectuează numai de către experţi tehnici atesta ţi. 182. Evaluarea impactului asupra mediului se realizează în conformitate cu Ordinul 860/2002, care respectă Legea nr. 137/1995. Conform acestuia, trebuie acordată o autoriza ţie pentru orice tip de lucrare de reabilitare sau construc ţie care ar putea avea un impact negativ asupra mediului. 183. Proprietarii, investitorii şi executanţii lucrării de construcţie semnează contracte separate pentru verificare sau expertizare tehnică/control tehnic. Societăţile de construcţii care realizează lucrări de construcţii asigură nivelul de calitate corespunzător cerinţelor esenţiale, prin personalul propriu şi responsabili tehnici cu execuţia atestaţi, precum şi printr-un sistem propriu de control al calităţii. 184. Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analiză şi testare în activitatea de constru cţii reprezintă o componentă a sistemului de calitate instituit prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii. Astfel, competenţele tehnice ale laboratoarelor sunt recunoscute în mod oficial pentru a le permite să realizeze analize şi teste specifice pentru construcţii, precum şi dreptul legal al acestora de a emite documente valabile pentru atestarea calităţii lucrărilor de construcţii. 57 185. Recep ţia finală este o componentă a sistemului calităţii în construcţii. Aceasta este documentul prin care investitorul îşi declară acceptul cu privire la construcţie şi aprobă darea în exploatare a acesteia. Prin actul de „recepţie” se certifică faptul că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu contractul şi documentaţia de execuţie. Recepţia construcţiei se realizează atât pentru lucrările noi, cât şi pentru intervenţii la construcţiile existente (reparaţii, consolidări, modificări, modernizări, extinderi etc.). Recepţia se realizează de către investitor/proprietar, cu participarea părţilor implicate (proiectantul, constructorul, dirigintele de şantier şi/sau reprezentanţii de specialitate, cum ar fi inspectorul de la Inspectoratul de Stat în Construcţii) şi se realizează în două etape: • Recepţia la terminarea lucrărilor; • Recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie. 5.2 Analiza standardelor tehnice actuale utilizate în proiectele de infrastructură din România şi a stadiului actual al conformării cu standardele UE 186. Inginerii trebuie să respecte reglementările tehnice în vigoare pentru orice tip de proiecte de construcţii legate de drumuri, infrastructură pentru alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate sau aferentă clădirilor sociale . În conformitate cu Ordonanţa Guvernului (OG) nr. 39/1998 şi cu Legea nr. 355/2002, standardele au caracter voluntar, spre deosebire de normative, care sunt obligatorii. 187. Pe baza standardelor şi normativelor în vigoare se elaborează caiete de sarcini (CS). Acestea reprezintă documentaţia tehnică care explică fiecare pas al procesului tehnologic pentru realizarea elementelor pentru construcţii: elemente de rezistenţă, elemente de anvelopare, elemente de compartimentare şi elemente de finisare. Conţinutul CS nu este reglementat la nivel naţional, fiecare societate de proiectare utilizând propriile CS mai mult sau mai puţin complete. Ulterior, de obicei, contractanţii nu ţin cont de CS prezentate de proiectanţi întrucât au propriile soluţii de execuţie bazate pe practica curentă care nu se bazează întotdeauna pe criteriile de performanţă. 188. Spre deosebire de alte ţări dezvoltate, România încă mai utilizează standarde tehnice vechi de 10-20 de ani sau chiar mai vechi. Procesul de aliniere a standardelor româneşti la cele europene este în curs de implementare, dar din păcate această activitate este de durată şi armonizarea se realizează treptat. Astfel, apar situaţii neobişnuite când coexistă standarde conflictuale sau când pentru o încercare/material specific a fost anulat vechiul standard fără să fi fost adoptat unul nou. În acest mod, proiectarea drumurilor din România nu poate fi la acelaşi nivel cu a drumurilor proiectate în ţările dezvoltate, unde standardele sunt actualizate la fiecare 2 -3 ani. 5.2.1 Particularităţile sectorului rutier 189. Reţeaua rutieră din România necesită investiţii majore. În iunie 2016, României va continua să îi lipsească o autostradă care să lege Constanţa, din est, cu frontiera de vest, spre care se îndreaptă peste 70 % din exporturile româneşti. Pe ansamblu, în 2012, 34.000 km de drumuri judeţene şi comunale erau de pământ sau piatră şi aveau nevoie d e 58 modernizare, la un cost de aproximativ 8,1 miliarde EUR. În plus, 21.000 km de drumuri judeţene şi comunale aveau doar tratament superficial şi n ecesitau reabilitare. Raportul Componentei 2 privind criteriile îmbunătățite de prioritizare a proiectelor programului naţional de dezvoltare locală (PNDL), precum şi raportul componentei 1 privind coordonarea strategiilor şi programelor privind investiţiile urmăresc particularităţile regionale din punct de vedere al necesarului de investiţii în sectorul rutier. Raportul de faţă se concentrează asupra alegerii soluţiilor tehnice şi tehnologiilor, ţinând cont de faptul că diferite părţi ale ţării se confruntă cu seturi de nevoi specifice. Figura 4 . Distribuţia drumurilor judeţene şi comunale nepavate (2012) Sursa datelor: Institutul Naţional de Statistică (2011) 190. În general, ţările îşi gestionează sistemele rutiere în baza unor clasificări administrative şi funcţionale. Prima atribuie proprietatea asupra drumului, iar a doua defineşte cerinţele tehnice şi practicile de întreţinere şi influenţează clasificarea administrativă şi finanţarea. În multe ţări, aceste două clasificări au o evoluţie treptat convergentă. Clasificarea funcţională se bazează pe rolul pe care îl joacă diferitele tronsoane de drum în sistemul reţelei rutiere, precum şi pe volumul de trafic şi structura acestuia. Aceasta este recunoscută ca fiind un instrument indispensabil pentru evaluarea raţională şi atribuirea responsabilităţilor în sectorul rutier. Din varii motive, inclusiv transferabilitatea valorilor de referinţă şi comparaţia indicatorilor de performanţă, ar fi benefic dacă s-ar utiliza criterii comune. 191. În ţările mai dezvoltate managementul rutier se bazează, în general, pe clasificarea funcţională a reţelei rutiere. În mod obişnuit, există trei clase de drumuri: Artere rutiere principale, colectoare şi locale. Arterele rutiere principale ajută la mobilitate, arterele rutiere colectoare ajută în mod egal la mobilitate şi accesul la regiuni, 59 iar arterele rutiere locale asigură în principal accesul la regiuni, mobilitatea reprezentând o funcţie de importanţă mai redusă. De asemenea, pot exista zone pietonale şi piste pentru biciclete. Figura 5 . Clasificarea funcţională a reţelei rutiere Sursa: AND 600-2010 13 192. Deseori, din motive de proiectare şi finanţare sunt utilizate sisteme de clasificare mai complexe şi mai detaliate. Un exemplu de clasificare mai detaliată este prezentat mai jos. Denumirile claselor de drumuri utilizate de astfel de sisteme sunt deseori descriptive şi sunt specifice ţărilor vizate, astfel încât cel de mai jos trebuie tratat doar ca exemplu. • Artere rutiere principale: o Drumuri principale (autostrăzi şi drumuri expres) o Drumuri secundare • Artere rutiere colectoare: o Drumuri colectoare principale o Drumuri colectoare secundare • Artere rutiere locale: o Drumuri locale publice o Drumuri locale private 13 AND 605, Normativ pentru amenajarea intersecțiilor la nivel pe drumurile publice, 2010 . 60 193. Clasificarea funcţională este importantă deoarece determină gama de viteze de proiectare pentru secţiunile rutiere, care la rândul ei determină standardele geometrice, structura rutieră şi standardele de întreţinere . Tabelul de mai jos prezintă caracteristicile esenţiale tipice ale celor trei clase funcţionale elementare de drumuri. Tabelul 1. Caracterist icile principale ale sistemului de clase funcţionale Clasificare Caracteristică Arteră principală Arteră colectoare Arteră locală Raport Mobilitatea este Mobilitatea şi accesul au Accesul este preferabil mobilitate-acces prioritară aceea şi importan ţă mobilităţ ii Scopul drumului Conectează centrele Conectează zonele Conectează centrele administrative, administrative şi administrative ale industriale şi culturale ale industriale ale judeţelor jude ţului cu satele din ţării şi ţările învecinate între ele şi cu re ţ eaua de jude ţ sau cu arterele artere principale rutiere colectoare sau principale Controlul Parţ ial Parţial sau limitat Limitat accesului Caracteristicile Neîntrerupt cu excep ţia Flux de trafic întrerupt Flux de trafic întrerupt fluxului de trafic intersec ţ iilor semnalizate Gama vitezelor 80 -120 70-100 40-80 constructive Sec ţiune Mai multe benzi de De obicei 2 benzi de Două benzi de circulaţie, transversală tipică circula ţie separate sau 2 circula ţie uneori o singură bandă benzi de circula ţie Volumul tipic >6.000 1.000-6.000 <1.000 AADT Sursa: Banca Mondială – Componenta 2 194. Drumurile din România sunt clasificate din punct de vedere tehnic ş i administrativ, însă nu ş i funcţional. Clasificarea tehnică este completată de comentarii privind funcţia drumului. Prin urmare, clasele tehnice sunt un amestec de clasificare funcţională şi administrativă. De exemplu, drumurile E pot fi autostrăzi (Clasa I), drumuri expres (Clasa II) sau drumuri cu două benzi (Clasa III). Drumurilor naţionale, drumurilor judeţene şi drumurilor comunale li se atribuie caracteristici func ţionale. Observa ţiile generale indică faptul că unele drumuri judeţene ar trebui să fie clasificate drept artere rutiere principale, în timp ce unele drumuri na ţionale ar trebui să fie clasific ate drept artere rutiere colectoare. Prin urmare, se sugerează să fie avut în vedere un studiu detaliat privind (re)clasificarea funcţională în scopul îmbunătăţirii clasificării şi a introducerii dimensiunii funcţionale. Sistemul de clasificare îmbunătăţit ar putea fi apoi un element de orientare mai bun pentru parametrii de proiectare ai drumurilor şi ar asigura omogenitatea sistemului rutier. 195. Clasificarea reţelei rutiere din România este tipică pentru multe ţări din Europa Centrală şi de Est. Aceasta este definită prin Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 din 61 28.08.1997 privind regimul drumurilor, actualizată în iulie 2011. Din punct de vedere al amplasării şi accesului public, drumurile din România se împart în: • Drumuri publice: drumuri de interes public pentru circulaţia rutieră şi a pietonilor, în scopul satisfacerii cerinţelor generale de transport ale economiei, ale populaţiei şi de apărare a ţării. Acestea sunt proprietate publică şi sunt întreţinute din fonduri publice, precum şi din alte surse legal c onstituite. • Drumuri de utilitate privată : drumuri destinate satisfacerii cerinţelor proprii de transport rutier şi pietonal spre obiective economice, forestiere, petroliere, miniere, agricole, energetice, industriale şi altele asemenea, de acces în incinte , ca şi cele din interiorul acestora, precum şi cele pentru organizările de şantier. Acestea sunt administrate de persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare. 196. Din punct de vedere al circulaţiei, drumurile se împart în : • drumuri deschise circulaţiei publice, care cuprind toate drumurile publice şi acele drumuri de utilitate privată care asigură, de regulă, accesul nediscriminatoriu al vehiculelor şi pietonilor; • drumuri închise circulaţiei publice, care cuprind acele drumuri de utilitate privată care servesc obiectivelor la care publicul nu are acces, precum şi acele drumuri de utilitate publică închise temporar circulaţiei publice. 197. Din punct de vedere administrativ-teritorial, drumurile publice se împart suplimentar în următo arele categorii: • drumuri naţionale; • drumuri judeţene; • drumuri locale. 198. Drumurile naţionale aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind autostrăzile (de exemplu, A1, A2 etc.), drumurile naţionale (DN), care asigură legăturile cu capitala ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu alte obiective de interes naţional, între ele, precum şi cu ţările vecine. Acestea se clasifică astfel: • autostrăzi; • drumuri expres; • drumuri naţionale europene (E); • drumuri naţionale principale; • drumuri naţionale secundare. 199. Drumurile j udeţene (DJ) aparţin proprietăţii publice a judeţului şi cuprind drumurile judeţene care asigură legăturile între : • reşedinţele de judeţ şi municipii cu oraşele, reşedinţele de comună, staţiunile turistice şi alte locuri de atracţie, porturile şi aeroportur ile, obiectivele importante legate de apărarea ţării sau cu obiectivele istorice importante; • oraşe şi municipii, precum şi între acestea şi reşedinţele de comună; • reşedinţe de comună. 62 200. Drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii admin istrative pe teritoriul căreia se află şi pot fi clasificate ca : • drumuri comunale (DC) care asigură legăturile: o între reşedinţa de comună şi satele componente sau cu alte sate; o între oraş şi satele care îi aparţin, precum şi cu alte sate; o între sate; • drumuri vicinale (DV) - drumuri ce deservesc mai multe proprietăţi, fiind situate la limitele acestora; • străzi (DS) - drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, uliţă, fundătură etc. 201. Pentru proiectarea oricăruia dintre tipurile de drumuri menţionate mai sus, există reglementări tehnice care trebuie respectate . Există un standard general pentru drumuri (STAS 863), unul pentru străzi (STAS 10144) şi un normativ elaborat pentru autostrăzile extraurbane (PD 162). 202. În ceea ce priveşte documentaţia tehnică pentru proiectarea, construcţia şi întreţinerea drumurilor, unele dintre standardele naţionale au fost armonizate cu cele europene şi transformate (în ultimii 10 ani) în standarde româneşti (SR EN). De exemplu, în ianuarie 2015, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR SA) a emis un normativ intern 605/2015 care reglementează condiţiile pentru construcţia de drumuri, înlocuind STAS 7970 (Lucrări de drumuri. Straturi de bază din mixturi bituminoase cilindrate executate la cald. Condiţii tehnice generale de calitate) şi SR 174 (Lucrări de drumuri. Îmbrăcăminţi bituminoase cilindrate executate la cald). 203. Din păcate, armonizarea standardelor româneşti cu cele eur opene este în continuare incompletă. Astfel, construcţia de drumuri continuă să se confrunte cu dificultăţi folosind standarde care au 20 -30 de ani vechime sau mai mult. O listă cu principalele standarde româneşti în vigoare este inclusă în tabelul de mai jos: Tabelul 2 . Sinteza standardelor româneşti din domeniul construcţiei de drumuri Indicativul Numele standardului Anul standardului aplicării Lucrări de drumuri. Elemente geometrice ale traseelor. STAS 863 1985 Prescripţii de proiectare STAS 2900 Lucrări de drumuri. Lăţimea drumurilor 1989 STAS 10144/1 Străzi. Profiluri transversale. Prescripţii de proiectare 1990 Străzi. Trotuare, alei de pietoni şi piste de ciclişti. STAS 10144/2 1991 Prescripţii de proiectare Elemente geometrice ale străzilor. Prescripţii de STAS 10144/3 1991 proiectare Amenajarea intersecţiilor pe străzi. Clasificare şi SR 10144/4 1995 prescripţii de proiectare STAS 10144/5 Calculul capacităţii de circulaţie a străzilor 1989 63 STAS 10144/6 Calculul capacităţii de circulaţie a intersecţiilor de străzi 1989 Lucrări de drumuri. Terasamente. Condiţii tehnice STAS 2914 1984 generale de calitate Lucrări de drumuri. Încadrarea îmbrăcăminţilor la lucrări STAS 1598-1 1989 de construcţii noi şi modernizări de drumuri Lucrări de drumuri. Îmbrăcăminţi din beton de ciment STAS 183-1 1995 executate în cofraje fixe. Condiţii tehnice de calitate Lucrări de drumuri. Straturi de bază şi de fundaţie. STAS 6400 1984 Condiţii tehnice generale de calitate Lucrări de drumuri. Construcţii anexe pentru colectarea şi STAS 10796/1 1977 evacuarea apelor. Prescripţii generale de proiectare Lucrări de drumuri. Construcţii anexe pentru colectarea şi STAS 10796/2 evacuarea apelor, rigole, şanţuri şi casiuri. Prescripţii de 1979 proiectare şi execuţie Lucrări de drumuri. Construcţii pentru colectarea apelor. STAS 10796/3 1988 Drenuri de asanare. Prescripţii de proiectare şi execuţie Lucrări de drumuri. Straturi de formă. Condiţii tehnice STAS 12253 1984 generale de calitate Teren de fundare. Cercet ări geologico-tehnice şi STAS 1242/2 geotehnice specifice traseelor de căi ferate, drumuri şi 1983 autostrăzi STAS 4032/2 Tehnica traficului rutier. Terminologie 1992 Semnalizare rutieră. Indicatoare şi mijloace de SR 1848-1 semnalizare rutieră. Partea 1: Clasificare, simboluri şi 2011 amplasare Semnalizare rutieră. Indicatoare şi mijloace de SR 1848-2 2011 semnalizare rutieră. Partea 2: Condiţii tehnice Siguranţa circula ţiei. Semafoare pentru dirijarea SR 1848-4 1995 circulaţiei. Amplasare şi funcţionare Semnalizare rutieră. Indicatoare luminoase pentru STAS 1848/5 1982 circulaţie. Condiţii tehnice de calitate 204. Cele mai multe dintre standardele utilizate pentru materiale şi încercările de laborator au fost armonizate cu standardele europene . Un exemplu bun este seria SR EN 1097 - Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor, care este formată din 11 părţi, ce prezintă diferite condiţii de testare în laborator pentru agregatele folosite în construc ţia de drumuri. 205. De asemenea, există o serie de normative şi regulamente elaborate direct de Ministerul Transporturilor. Acestea se adaugă la standardele tehnice prezentate mai sus şi le completează, având caracter obligatoriu. 64 Tabelul 3. Sinteza normativelor şi regulamentelor româneşti din domeniul construcţiei de drumuri Indicativ Nume Anul aplicării Normativ pentru dimensionarea structurilor rutiere suple şi PD 177 2001 semirigide (metoda analitică) Ord. MT Norme tehnice privin proiectarea și realizarea străzilor în 1998 nr. 50 localitățile rurale Ord. MT Norme tehnice privind proiectarea, construirea şi 1998 nr. 45 modernizarea drumurilor Ord. MT Norme tehnice privind stabilirea clasei tehnice a drumurilor 1998 nr. 46 publice AND 504 Normativ pentru revizia drumurilor publice 2007 Instrucţiuni pentru efectuarea înregistrărilor circulaţiei rutiere AND 557 2015 pe drumurile publice Normativ privind determinarea stării tehnice a drumurilor CD 155 2001 moderne Normativ departamental privind proiectarea autostrăzilor PD 162 2002 extraurbane Instrucţiuni tehnice privind organizarea şi efectuarea DD 506 anchetelor de circula ţie, origine-destinaţie. Pregătirea datelor 2015 de ancheta în vederea prelucrării Normativ privind lucrările de întreţinere şi reparare a AND 554 2002 drumurilor publice Ghid privind condiţiile de iluminat la drumurile na ţionale şi AND 603 2012 autostrăzi AND 602 Metode de investigare a traficului rutier 2012 Mixturi asfaltice executate la cald. Condiț ii tehnice privind AND 605 2014 proiectarea, prepararea si punerea in opera 206. Codul românesc de proiectare pentru structuri rutiere este similar celor utilizate în celelalte ţări europene. Diferenţa cea mai importantă constă în evaluarea şi proiectarea structurilor rutiere noi şi existente, în care practica modernă a evoluat spre intervenţii orientate, specifice condiţiilor şi care ţin cont în mod explicit de durata de via ţă teoretică, în timp ce sistemul românesc nu include astfel de concepte. Discu ţia de mai jos se concentrează asupra structurilor rutiere existente şi a reabilitării acestora şi nu se aplică structurilor rutiere noi. 207. Stadiul actual al proiectării drumurilor ar trebui să includă etape legate de elaborarea studiului de trafic, studiului de impact asupra mediului, auditului siguran ţei rutiere, inspecţia de siguran ţă rutieră, studiile topografice, studiile geotehnice, geometrizare, dimensionarea sistemului rutier, proiectarea scurgerii apelor şi proiectarea lucrărilor de artă. Protecţia împotriva zgomotului în zonele urbane din vecinătatea drumurilor unde zgomotul produs de vehicule depăşeşte anumite limite este mai puţin documentată. 65 208. Studiul geotehnic se va elabora în conformitate cu Normativul privind documentaţiile geotehnice pentru construcţii (Indicativ NP 074 -2014). Acesta trebuie verificat de un verificator de proiecte atestat pentru standardul de calitate în construcţii „Af”: „Rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare al construcţiilor şi masivelor de pământ”. 209. În conformitate cu Ordinul nr. 700/9 iulie 2014 al Directorului General al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, planurile topografice ale studiilor de fezabilitate trebuie să fie avizate/aprobate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. 210. Începând cu 1 ianuarie 2015, auditurile siguranţei rutiere (ASR) şi inspecţiile de siguranţă rutieră (ISR) sunt obligatorii pentru toate tipurile de drumuri. În conformitate cu legislaţia în vigoare (legea nr. 265/2008) în România, fiecare proiect de drum trebuie să fie verificat în toate etapele (studiu de fezabilitate, proiect tehnic şi detalii de execuţie, după construcţie) de către auditori de siguranţă rutieră acreditaţi, astfel încât acesta să fie conform cu listele de verificare prestabilite. Auditorii sau inspectorii de siguranţă rutieră trebuie să fie diferiţi şi independenţi de specialiştii proiectanţi care au elaborat proiectele. 211. Chiar dacă ASR şi ISR sunt prevăzute de legislaţia actuală, acestea nu sunt implementate încă în toate proiectele de drumuri, aşa cum se cere în Directiva 2008/96/CE a Parlamentului European ş i al Consiliului. Acest lucru se întâmplă din mai multe motive: lipsa specialiştilor instruiţi (auditori/inspectori) – numai 12 la nivelul întregii ţări; lipsa unor reglementări clare cu privire la autoritatea principală care ar trebui să supravegheze auditurile/ inspecţiile; şi, de asemenea, tarifele foarte mari stabilite de Autoritatea Rutieră Română (ARR) (de exemplu, 50.000 EUR pe km pentru autostrăzile noi, 15.000 EUR pe km pentru reabilitările de drumuri naţionale etc.). 14 În prezent, în loc să fie independenţi, auditorii sunt angajaţi de proiectant/constructor, chiar dacă acest lucru contravine legii. Astfel, proiectelor actuale de drumuri le lipseşte în continuare componenta de siguranţă rutieră. 212. Principala problemă a infrastructurii rutiere actuale din România este faptul că se concentrează pe vehicule. De obicei, atunci când sunt alocate fonduri pentru infrastructură, toate sunt direcţionate către drumuri, fără a ţine cont de ceilalţi participanţi la trafic, cum ar fi pietonii şi bicicliştii. Se poate remarca faptul că standardele pentru trotuare, alei pietonale şi piste pentru biciclete sunt mai vechi de 20 de ani, iar din punct de vedere tehnic acestea nu mai corespund necesităţilor actuale ale traficului şi nu sunt armonizate cu strategiile europene. 213. Siguranţa infrastructurii este, de obicei, primul aspect la care se renunţă când este demarat un proiect de drumuri în România. Din cauza lipsei fondurilor, beneficiarii şi managerii de proiect au tendinţa să elimine soluţiile tehnice care au legătură cu siguranţa utilizatorilor drumului, începând cu indicatoarele de circulaţie şi marcajele rutiere. 14 Anexa 2 la Ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii no. 480/2011. 66 Principiul utilizat este să se construiască sau să se reabiliteze cât mai mulţi kilometri posibil, de cel mai multe ori fără a ține cont de gradul de siguranță al acestora. 5.2.2 Particularităţile infrastructurii pentru alimentare cu apă şi evacuarea apelor uzate Figura 6 . Accesul la serviciile de canalizare (sus) şi de alimentare cu apă (jos) Sursa datelor: Institutul Na ţional de Stat istică (2011) 67 214. România continuă să aibă unul dintre sistemele de infrastructură pentru alimentare cu apă şi evacuarea apelor uzate cel mai puţin dezvoltat din Europa . Aşa cum s-a menţionat în raportul Componentei 2 privind „Criterii îmbunătățite de ordonare după prioritate a proiectelor PNDL”, datele Institutului Naţional de Statistică arată că, mai ales din acest punct de vedere, anumite regiuni sunt deficitare – şi anume, estul şi sudul ţării, care includ, de asemenea, unele din cele mai sărace judeţe din România. Acest lucru implică faptul că oamenii au resurse limitate pe care să le dedice plăţii pentru serviciile de apă şi canalizare, care anterior nu fuseseră utilizate sau plătite (şi anume, în special în zonele rurale sărace, disponibilitatea medie de plată pentru serviciile de alimentare cu apă potabilă şi cele de canalizare este foarte scăzută). În mod asemănător, resursele autorităţilor locale din aceste regiuni pentru subvenţionarea costurilor sunt scăzute sau deseori inexistente. Rezultă că aleger ea soluţiilor tehnice şi a tehnologiilor este vitală din punct de vedere al reducerii la minimum a costurilor ulterioare implementării, astfel încât consumatorii să îşi poată permite efectiv să se conecteze la serviciile nou oferite şi să genereze suficiente venituri pentru a acoperi cheltuielile de exploatare şi întreţinere. 215. Principiile majore ale managementului apei în România, care stau la baza reglementărilor actuale, în conformitate cu cadrul de reglementare al UE, sunt următoarele: • apa este o resursă limitată şi vulnerabilă; • managementul apei este organizat la nivel de bazin hidrografic; • necesitatea unui management integrat pentru calitatea şi cantitatea apei; • solidaritatea în bazinele hidrografice (hidrosolidaritatea); • poluatorul plăteşte; • utilizatorul plăteşte. 216. Sectorul apei potabile şi al apelor uzate este reglementat printr -un set de legi. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a publicat o listă cu standarde româneşti în domeniul construcţiilor, elaborate ca versiuni naţionale ale standardelor europene (SR-EN), care conţine 1.377 de standarde, dintre care 44 se referă la infrastructura pentru alimentare cu apă şi eliminarea apelor uzate. 217. În general, legislaţia română este compatibilă cu directivele UE. Cu toate acestea, disfuncţiile legislative se referă la faptul că Legea 10/95 nu abordează eficacitatea procesului de tratare, cum ar fi tratarea apei, a apelor uzate şi a nămolului. Aceasta acoperă numai calitatea elementelor folosite la construcţia instalaţiilor staţiilor de ep urare a apelor uzate. 218. Cele mai importante directive europene în domeniul apei potabile şi a apelor uzate sunt următoarele: • Directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale se referă la protecţia mediului de efectele adverse ale evacuărilor de ape urbane reziduale şi ale evacuărilor din anumite sectoare industriale, dar şi la colectarea, tratamentul şi evacuarea apelor uzate menajere, amestecului de ape uzate şi a apelor uzate de la anumite sectoare industriale. 68 • Directiva privind apa potabilă (Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman) se referă la calitatea apei destinate consumului uman. • Directiva Cadru privind Apa 2000/60/CE se referă la managementul resurselor de apă, având ca scop protejarea şi refacerea ecosistemelor acvatice şi garantarea utilizării durabile, pe termen lung, a apei pentru persoanele fizice, întreprinderi şi natură. • Directiva 91/676/CEE se referă la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole. • Directiva 76/464/CEE şi directivele „fiice” privind poluarea cauzată de anumite substanţe periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunităţii. • Directive 2006/7/CE a Parlamentului European şi Consiliului din 15 februarie 2006 privind gestionarea calităţii apei pentru scăldat şi de abrogare a Directivei 76/160/CEE. 219. Din păcate, la fel ca în cazul construcţiei de drumuri, sunt, de asemenea, în vigoare standarde vechi de 20-30 de ani sau chiar mai vechi. O parte dintre acestea sunt prezentate în tabelul de mai jos: Tabelul 4. Sinteza standardelor româneşti din domeniul infrastructurii de alimentare cu apă şi eliminarea apelor uzate Indicativul Numele standardului Anul standardului aplicării SR 8591 Reţele edilitare subterane. Condiţii de amplasare 1991 Subtraversări de căi ferate şi drumuri cu conducte. STAS 9312 1987 Prescripţii de proiectare STAS 7656 Ţevi de oţel sudate longitudinal pentru instala ţii 1990 STAS 2448 Canalizări. Cămine de vizitare. Prescripţii de proiectare 1982 Sisteme de canalizare. Canale ale re ţelelor exterioare de STAS 3051 1991 canalizare. Prescripţii fundamentale de proiectare Dispozitive de acoperire şi de închidere pentru cămine de vizitare şi guri de scurgere în zone carosabile şi pietonale. SR EN 124 1996 Principii de construcţie, încercări tip, marcare, inspecţia calităţii Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi STAS 1478 1990 industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare Alimentări cu apă. Reţele de distribuţie. Prescripţii SR 4163 1995 fundamentale de proiectare Alimentări cu apă. Rezervoare de beton armat şi beton STAS 4165 1988 precomprimat. Prescripţii generale STAS 9470 Hidrotehnică. Ploi maxime. Intensităţi, durate, frecvenţe 1973 Canalizări. Staţii de pompare. Prescripţii generale de STAS 12594 1987 proiectare 69 220. În România apa trebuie tratată conform standardelor stabilite în directiva privind apa potabilă, astfel cum a fost modificată de legea română nr. 458/8.07.2002. Vechea soluţie tehnică (anterioară anului 1950) presupune numai tratarea mecanică şi clorurarea înainte de distribuţie. După 1970, tratarea apei s-a îmbunătăţit prin eliminarea manganului şi a fierului. Noile soluţii tehnice aplicate după 1990 presupun ozoniza rea apei, ceea ce asigură o mai bună calitate şi un control mai bun al igienei. Clorurarea nu se mai realizează cu var ci cu clor gazos, care poate fi controlat mai bine. 221. Furnizorii de apă folosesc diferite procese de tratare pentru îndepărtarea contaminan ţilor din apa potabilă . Aceste procese individuale pot fi aranjate într-o „schemă de tratare” (o serie de procese aplicate în succesiune). Cele mai frecvent utilizate procese pentru apele de suprafa ţă includ flocularea şi sedimentarea, filtrarea şi dezinfecţia. Unele scheme de tratare includ şi schimbul de ioni şi absorbţia pentru a rezolva problemele cu gustul şi mirosurile reziduale sau pentru a elimina cantităţile reziduale de pesticide. Schemele de tratare pentru apele subterane diferă de cele pentru apele de suprafa ţă şi includ îndepărtarea fierului şi manganului utilizând cărbune activ. Staţiile de tratare a apei selectează o combinaţie a celor mai adecvate procese de tratare pentru a trata contaminanţii care se află în apa brută utilizată de sistem. 222. Reţelele existente de distribuţie a apei, mai vechi, sunt în mod frecvent ineficiente şi irosesc apa. Acestea s-au dezvoltat pentru a deservi oraşele în curs de dezvoltare şi, deseori, componenta de bază a reţelei este subdimensionată. Conductele şi îmbinările acestora pot fi uzate. Există diferite tehnici care permit identificarea pierderilor de apă cu ajutorul apometrelor, dispozitivelor acustice, detectării electromagnetice şi chimice. 223. În România, soluţiile tehnice de epurare a apelor uzate au evoluat considerabil. Vechea soluţie tehnică (anterioară anului 1960) de construcţie a staţiilor de epurare a apelor uzate implica numai tratarea mecanică prin care se eliminau materiile solide, materiile flotante şi nisipul. Începând cu 1980, soluţia tehnică s-a bazat pe tratarea mecanică şi biologică a apelor uzate. Această soluţie tehnică implica totuşi un consum ridicat de energie şi nu a rezolvat problema eliminării nămolului. Echipamentele folosite aveau o calitate foarte slabă din punct de vedere al consumului de energie şi al fiabilităţii. După 1990 au fost aplicate tehnologiile noi. În prezent, soluţia tehnică este eliminarea mecanică şi biologică a nutrienţilor în etapa a treia. Această soluţie foloseşte mai puţină energie şi reduce cantităţile de nămol. Echipamentele sunt fiabile şi eficiente din punct de vedere al costurilor, iar nămolul ar putea fi utilizat în agricultură, producţia de energie, industria cimentului şi industria construcţiilor. A fost demarată achiziţionarea de echipamente de incinerare industriale. Se intenţionează utilizarea instalaţiilor mari la nivelul judeţelor pentru a reduce la minimum costurile cu energia şi substanţele chimice. 224. În ceea ce priveşte sectorul alimentării cu apă şi evacuării apelor uzate, principalele surse de cons um al energiei electrice sunt staţiile de pompare. Acestea au funcţia tehnologică de transport al apei între componentele sistemului şi de la aceste componente prin reţeaua de distribuţie, asigurând presiunea de funcţionare solicitată de consumatorii finali. Prima etapă de reducere a consumului de energie s-a realizat în România în 1990 prin înlocuirea pompelor de alimentare cu apă existente, cu o eficienţă 70 de 60–70 %, cu pompe noi a căror eficienţă este de 80–90 %. În prezent, au fost înlocuite toate pompele de alimentare cu apă, ceea ce a condus la o reducere a consumului de energie cu aproximativ 20 %. Cea de-a doua etapă a reducerii consumului de energie a fost obţinut în 2000, prin înlocuirea pompelor existente pentru apele uzate, cu o eficienţă de 20-30 %, cu pompe noi, a căror eficienţă este de 50 -60 %. În prezent, aproximativ 70 % din pompele de ape uzate au fost înlocuite, ceea ce se traduce într-o reducere a consumului de energie electrică cu aproximativ 30 %. Stadiul actual al reducerii consumului de energie şi a îmbunătăţirii sistemului de pompare este introducerea, începând cu 2010, a sistemului de pompare a apelor uzate cu separarea solidelor, înregistrându-se o eficienţă de pompare de aproximativ 70 %. 5.2.3 Particularităţile infrastructurii sociale 225. Clădirile infrastructurii sociale sunt incluse în legislaţia pentru clădirile civile şi sunt reglementate și prin Eurocoduri. Sunt o serie de standarde europene (EN 1990 - EN 1999) ce oferă o abordare comună şi obligatorie pentru proiectarea clădirilor, a lucrărilor şi proiectelor de construcţii civile. Acestea au ca scop: • să dovedească conformarea unei clădiri sau lucrare de inginerie civilă cu cerinţele de bază ale Regulamentului privind produsele pentru construcţii; • să stabilească performanţa elementelor structurale şi a componentelor / ansamblurilor; • să definească specificaţii tehnice în contractele publice în conformitate cu Directiva privind achiziţiile publice; • să stabilească parametri pentru bune practici. 226. În cazul proiectării şi construcţiei clădirilor şi a lucrărilor de construcţii civile, Eurocodurile EN sunt destinate utilizării împreună cu reglementările tehnice pentru materiale, produse şi încercări tip . Setul de reglementări acoperă toate aspectele construcţiei, şi anume regulile de proiectare, proprietăţile materialelor, executarea structurilor şi a lucrărilor speciale, specificaţii pentru produsele pentru construcţii, precum şi controlul calităţii. 227. Obiectivul principal este de a asigura o utilizare mai extinsă a standardizării europene în po litică şi legislaţie pentru a îmbunătăţi eficienţa, coerenţa şi vizibilitatea standardizării europene. În ceea priveşte proiectarea în domeniul construcţiilor, principalele standarde europene sunt Eurocodurile, cu amendamentele ulterioare: EUROCOD 1 Acţiuni asupra structurilor EUROCOD 2 Proiectarea structurilor de beton EUROCOD 3 Proiectarea structurilor de oţel EUROCOD 4 Proiectarea structurilor compozite de oţel-beton EUROCOD 5 Proiectarea structurilor de lemn EUROCOD 6 Proiectarea structurilor de z idărie EUROCOD 7 Calculul geotehnic EUROCOD 8 Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur EUROCOD 9 Proiectarea structurilor de aluminiu 71 228. În România, reglementările tehnice în construcţii sunt tratate în mod uniform în cadrul MDRAP, sub supra vegherea Direcţiei Tehnice Generale . Au fost instituite comitete tehnice de specialitate care, în conformitate cu Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii şi reglementările asociate, trebuie să îndeplinească trei cerinţe: • elaborarea reglementărilor tehnice pentru componentele sistemului de calitate în construcţii; • fişe tehnice pentru produse, procedee şi echipamente; • certificarea conformităţii calităţii produselor utilizate în construcţii. 229. Pentru a se asigura parametrii de calitate în scopul satisfacerii tuturor acestor cerinţe de performanţă, au fost furnizate standarde sau reglementări tehnice, manuale etc. Standardele române (SR) şi Codurile româneşti (CR) sunt documente tehnice cu caracter general şi riguros studiate. Aplicarea acestora este o bligatorie pentru toate clădirile. Normele de proiectare (NP), ghidurile, metodologiile şi manualele includ explicaţii suplimentare, metode şi modele practice care sprijină implementarea efectivă a standardelor. 230. Reglementările tehnice din România au ca obiectiv proiectarea, execuţia, recepţia şi exploatarea construcţiilor şi a echipamentelor asociate. În noiembrie 1997, Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului a lansat programul Codurilor româneşti - CR pentru „Elaborarea reglementărilor tehnice pentru structuri la construcţiile civile şi industriale în perioada 1997-2000 şi armonizarea cu reglementările tehnice din Uniunea Europeană”. Elementele programului CR au fost definite în conformitate cu Eurocodurile 1-9, în încercarea de a deveni D ocumente de Aplicare Naţională (DAN), adică să preia în totalitate conţinutul Eurocodurilor EN în versiunea în limba română. Caracteristicile speciale şi adaptarea corespunzătoare pentru situaţia din ţara noastră au fost considerate în Anexa naţională - AN. 231. Cu toate acestea, programul a suferit numeroase întreruperi şi nu s -a corelat în totalitate cu Eurocodurile. Totuşi, specificaţiile tehnice emise după anul 2000 înglobează dispoziţii prevăzute în Eurocoduri. De curând, Ministerul Dezvoltării Regionale ş i Administraţiei Publice a publicat (în septembrie 2014) o listă a standardelor române din domeniul construcţiilor, elaborate ca variantă naţională a standardelor europene (SR -EN), care conţine 1.377 de standarde. 232. În conformitate cu legislaţia în vigoare, inginerii români trebuie să ţină cont şi să calculeze performanţa energetică a clădirilor. Legea nr. 372/2005, care reprezintă principalul act normativ în domeniul performanţei energetice a clădirilor, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007. În prezent, aceasta face obiectul unei propuneri legislative de modificare pentru a se conforma noilor dispoziţii ale Directivei privind performanţa energetică a clădirilor. 233. Principalele cerinţe pentru eficienţa energetică a clădirilor introduse prin această lege sunt următoarele: • începând cu 1 ianuarie 2007 toate clădirile noi şi clădirile publice trebuie să fie evaluate şi să deţină un certificat de performanţă energetică; 72 • aceleaşi dispoziţii sunt aplicabile tuturor tipurilor de clădiri (construcţii existente) începând cu 1 ianuarie 2011; • pentru clădirile noi cu o suprafaţă mai mare de 1.000 mp trebuie să se analizeze posibilitatea utilizării surselor alternative de energie; analiza ar trebui să constea într-un studiu de fezabilitate solicitat de autoritatea publică locală; • pentru clădirile existente cu suprafeţe mai mari de 1.000 mp cărora li se aplică procese de renovare, ar trebui urmărită îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirii, ori de câte ori este posibil din punct de vedere tehnic, economic şi funcţional; • pentru clădirile publice cu o suprafaţă mai mare de 1.000 mp ar trebui să fie afişat public certificatul de performanţă energetică. 234. Reguli de proiectare care se aplică şcolilor şi grădiniţelor. Şcolile şi liceele sunt proiectate în conformitate cu „Normativul privind proiectarea, realizarea şi exploatarea construcţiilor pentru şcoli şi licee” - NP 010 – 1997. Grădiniţele sunt proiectate în conformitate cu Normativul NP011-97. În conformitate cu normativul pentru grădiniţe, numărul recomandat de etaje pentru grădiniţele cu 6-10 grupe este de parter şi un etaj. Pentru 1-5 grupe, numărul de etaje este de un parter. Pentru şcolile cu mai mult de 8 săli de clasă, numărul recomandat de etaje este de parter şi 2 etaje. Pentru şcolile cu mai puţin de 8 săli de clasă, numărul recomandat de etaje este de un parter sau de parter şi un etaj. Clădirile pentru şcoli şi grădiniţe proiectate şi realizate cu pereţi de rezistenţă din cărămidă, piatră, panouri de beton armat pe structură de beton sau oţel şi cu planşee din beton au o durată de viaţă de 100 de ani. Creşele sunt reglementate prin „Normativ privind proiectarea de creşe şi creşe speciale pe baza exigenţelor de performanţă” - NP 022-1997. 235. Normativele de proiectare se aplică şi unităţilor sanitare . Spitalele, dispensarele, şi celelalte unităţi sanitare sunt proiectate în conformitate cu codurile generale româneşti pentru proiectarea clădirilor. Acestea sunt însoţite de normative specifice, în funcţie de particularităţile funcţionale ale acestor clădiri: „Normativ pri vind proiectarea si verificarea construcţiilor spitaliceşti şi a instalaţiilor aferente acestora” - NP015-97, „Normativ privind proiectarea de dispensare şi policlinici pe baza exigenţelor de performanţă” - NP 021-1997 şi „Normativ privind proiectarea de cămine de bătrâni şi handicapaţi pe baza exigenţelor de performanţă”- NP 023-1997. 236. De asemenea, există normative şi pentru infrastructura culturală şi administrativă. Obiectivele culturale de interes local, cum ar fi bibliotecile, muzeele şi centrele cult urale multifuncţionale, sunt proiectate din punct de vedere al cerinţelor privind rezistenţa, stabilitatea şi durabilitatea în temeiul codurilor generale româneşti pentru proiectarea clădirilor, însoţite de normative specifice în funcţie de particularităţile funcţionale ale acestor clădiri: „Normativ pentru reţeaua culturală” - P 25-1985, „Normativ pentru proiectarea căminelor culturale” - P 87-1986 şi „Normativ pentru proiectarea de ansamblu a sălilor de audiţie publică” - NP 002/0-1996. 237. Nu există o bază tehnică corespunzătoare pentru proiectarea infrastructurii sociale pentru comunităţile mici. Reglementările în legătură cu infrastructura pentru educaţie, sănătate, cultură şi administrativă menţionate anterior au ţinut cont de 73 condiţiile socio-economice ale statului centralizat, fiind corespunzătoare pentru anii ‘80 - ‘90. Totuşi, descentralizarea impune soluţii tehnice pentru interconectarea spaţiilor multifuncţionale adaptate comunităţilor mici. Aceste aspecte necesită revizuirea tehnică şi funcţională a reglementărilor tehnice menţionate mai sus. 238. Ingineria seismică este un domeniu ştiinţific al cărui obiectiv este protejarea societăţii, mediului natural şi artificial împotriva cutremurelor prin limitarea riscului seismic la niveluri acceptabile din punct de vedere socio-economic. În mod tradiţional, aceasta a fost definită ca studierea comportamentului structurilor şi geostructurilor care fac obiectul unei sarcini seismice, fiind considerată drept o componentă a ingineriei structurale şi geotehnice. Cu toate acestea, costurile imense înregistrate în cutremurele recente au condus la o extindere a domeniului său de aplicare pentru a include discipline din domeniul mai vast al construcţiilor civile şi ştiinţelor sociale, în special din sociologie, ştiinţe politice, economie şi finanţe. Principalele obiective ale ingineriei seismice sunt: • de a anticipa consecinţele potenţiale ale cutremurelor puternice asupra zonelor urbane şi infrastructurii civile; • de a proiecta, construi şi întreţine structurile pentru ca acestea să se comporte conform aşteptărilor şi în conformitate cu codurile pentru construcţii în caz de cutremur. 239. Toate tipurile de clădiri din România aparţinând infrastructurii sociale sunt expuse riscului la cutremur. Din punct de vedere al proiectării clădirilor noi în România, drept rezultat al istoriei îndelungate în domeniul înregistrării şi cercetării seismice, normativul de referinţă este codul P 100-1-2013 Partea I - Cod de proiectare seismică a clădirilor noi. 240. Înaintea cutremurului din 1940, în România majoritatea clădirilor erau construite ţinând cont numai de încărcările gravitaţionale. Cutremurul din 1940 a fost primul cutremur de amploare care a afectat clădirile înalte construite în Bucureşti după 1920. În consecinţă, în 1941 autorităţile au adoptat primul standard românesc având ca scop asigurarea clădirilor împotriva acţiunii seismice, care a urmărit experienţa germană şi cea italiană în domeniu. În 1963 şi 1970 au fost elaborate noi versiuni, pe baza experienţei americane (cutremurele din California). Cutremurul din 1977 a fost primul cutremur important din România înregistrat de instrumente tehnice (seismografe). Pe baza acestor înregistrări, în 1978 a fost adoptată prima versiune a codului P100, fiind îmbunătăţită în 1981, ca documentaţie tehnică care descrie particularităţile cutremurelor din România şi oferă o metodă de calcul pentru asigurarea clădirilor împotriva acţiunii seismice. Alte două cutremure importante au zguduit România în 1986 şi 1990 şi au dus la îmbunătăţirea abordării statistice de care s-a ţinut cont pentru următoarele trei ediţii ale acestui cod. Începând cu P100-1/2004, s-a aplicat corelarea cu practica europeană (Eurocod 8). 74 Tabelul 5 . Sinteza reglementărilor şi standardelor româneşti privind protecţia împotriva cutremurelor Data cutremurului Reglementări tehnice şi standarde româneşti Anul aplicării 10 noiembrie 1940 Instrucț iuni tehnice provizorii privind asigurarea 1941 clădirilor împotriva acţiunii seismice. P13-63 1963 P13-70 1970 4 martie 1977 P100-78 1978 P100-81 1981 30 august 1986 30 mai 1990 P100-92 1992 P100-1/2004 bazat pe formatul EC8 (SR EN 1998- 2006 1:2004) P100-3/2008 pentru expertizarea clădirilor existente 2008 P100-1/2013 2014 241. P100-1/2013 este înso ţit de alte reglementări importante: • CR 0-2012 Bazele proiectării construcţiilor (gruparea de încărcări); • CR 1-1-3 - 2012 Evaluarea acţiunii zăpezii asupra construcţiilor • CR 1-1-4 - 2012 Evaluarea acţiunii vântului asupra construcţiilor • şi normative/coduri specifice pentru zidărie, lemn, beton şi oţel. 242. Nu este obligatoriu ca o structură proiectată corespunzător să fie extrem de solidă sau de scumpă. Aceasta trebuie să fie proiectată corespunzător, astfel încât să facă faţă efectelor seismice, suportând, în acelaşi timp, un nivel acceptabil de daune, dar fără a exista riscul prăbuşirii şi rămânând sigură pentru utilizatori/locatari. 5.3 Stadiul actual al cercetării, dezvoltării şi inovării în România 243. Inovarea şi cercetarea în construc ţii sunt slab dezvoltate de institutele de cercetare. Principalele organiza ţii implicate în procesul de cercetare sunt următoar ele: Institutul Na ţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii (INCERC) pentru clădirile civile; Institutul de Cercetare în Transporturi (INCERTRANS); Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică (CESTRIN) pentru drumuri şi poduri; şi SC PROED SA, SC AQUAPROIECT SA, Institutul Na ţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA), Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice (ISPH) pentru alimentarea cu apă, ape uzate, lucrări hidrografice, hidrotehnice şi hidrologice. În domeniul proiectării clădirilor civile, accentul asupra cercetării s-a transferat în universităţi. Relaţia dintre cercetare şi implementarea la nivelul societăţilor de proiectare / execuţie nu constă într-un cadru organizat la nivel de asociaţii profesionale sau ministere (MDRAP, Ministerul Transporturilor şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor). 75 244. Laboratoarele societăţilor de construcţii private aplică programe de verificare şi testare în temeiul legislaţiei româneşti şi europene, având ca scop să contribuie la armonizarea metodelor de testare. Din păcate, experienţa practică a laboratoarelor nu este diseminată din cauza întreruperii programelor organizate de schimb de experienţă. Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC) organizează un simpozion anual pentru schimbul de experienţă, care aduce laolaltă şefii laboratoarelor şi inspectorii rutieri atestaţi. În acelaşi timp, organizează Congresul specialiştilor în drumuri care permite schimbul de idei, opinii şi informaţii în cadrul unei reţele profesionale. 245. În prezent, orice material nou propus pe piaţa din România (importat sau inventat) trebuie să fie aprobat pe baza unor proceduri de testare în laborator. Procedurile de autorizare pentru societăţile care pot emite certificate de calitate pentru materiale, cât şi eficienţa scăzută a sistemului de control al calităţii, au condus la apariția pe piaţă a materialelor cu certificate ce atestă o calitate mai mare decât cea identificată prin parametrii reali. Din cauza preţurilor mici, această piaţă a materialelor „acceptabile” descurajează producătorii care respectă calitatea asigurată prin certificările liniei de producţie. Unele ţări europene menţin un control centralizat de verificare a calităţii materialelor prin laboratoare naţionale, de exemplu, Franţa - Centre Scientifique et Technique du Batiment (CSTB). În România a existat o structură similară, Institutul Naţional de Cercetări în Construcţii (INCERC), al cărei monopol a fost desfiinţat. 246. Procesul de armonizare legislativă este întârziat din cauza gradului scăzut de absorbţie a noilor SR EN de către societăţile de proiectare, datorat lipsei promovării/diseminării. Asociaţia de Standardizare din România nu beneficiază de fonduri corespunzătoare pentru a organiza prezentări regulate ale noilor standarde armonizate adoptate. 247. În ainte de 1990, statul centralizat asigura o implementare forţată a cercetării şi inovării în practica curentă. După 25 de ani, societatea românească nu a reuşit să activeze, pe piaţa liberă, noi legături între cele câteva centre de cercetare şi inovare (institute sau universităţi) şi restul societăţilor care acţionează pe piaţa construcţiilor. Diferitele asociaţii profesionale, diversele congrese, conferinţe naţionale şi ateliere de lucru organizate de minister sau de instituţiile statului nu au avut continuitatea necesară pentru a deveni un mod constant de promovare a noilor idei în rândul actorilor din domeniul construcţiilor din România. 5.4 Analiza soluțiilor tehnice utilizate la nivel internațional propuse pentru îmbunătățirea eficienței costurilor proiectelor de infrastructură din România Aspecte intersectoriale 5.4.1 Monitorizarea conformităţii 248. Monitorizarea conformităţii este o activitate fundamentală în cadrul protecţiei mediului, fiind una dintre metodele prin care respectarea limitelor şi a legislaţiei poat e fi evaluată în scopul reglementării. Aceasta poate include o serie de inspecţii şi de activităţi 76 de raportare întreprinse în vederea stabilirii conformităţii cu cerinţele de reglementare. Respectarea bunelor practici cu privire la monitorizarea conformit ăţii impune analizarea atentă a principalelor etape: • motive pentru monitorizare; • responsabilitate pentru monitorizare (persoana responsabilă); • modul de stabilire a limitelor şi parametrilor care pot fi monitorizaţi; • principiile de monitorizare practică; • modul de evaluare a conformităţii; • reacţie în caz de nerespectare a conformităţii; • rezumatul şi comunicarea constatărilor şi a concluziilor. 249. Printre cerinţele oficiale pentru monitorizarea conformităţii, se numără : • legi; • regulamente; • permise; • directive; • interdicţii; • norme obligatorii generale; • titluri executorii; • obligaţii şi angajamente din partea operatorului; • monitorizare şi programe de îmbunătăţire. 5.4.2 Sisteme de management al datelor şi documentelor (DMS) 250. Un sistem de management al documentelor (DMS) este o metodă computerizată de stocare, gestionare, găzduire şi distribuţie a documentaţiei proiectelor . Acesta este un instrument esenţial pentru stocarea, urmărirea şi distribuirea documentaţiei şi datelor către grupurile de utilizatori care ar putea fi corelate sau situate la distanţă. Sistemul oferă o componentă de management de conţinut al întreprinderilor cu privire la managementul activelor digitale, scanarea documentelor, sistemele de lucru şi managementul înregistrărilor. 251. ISO a creat un set de standar de cu privire la documentaţia tehnică. De obicei, un sistem DMS este o bază de date/un depozit central pentru toată documentaţia proiectului, de la schiţe, rapoarte, e -mailuri, scrisori etc. şi asigură că toţi participanţii şi părţile interesate au înregistrări complete ale istoricului proiectului, precum şi cele mai recente rapoarte privind informaţiile şi istoricul la zi. Facilitatea de controlare a documentului asigură că toate acţiunile necesare sunt urmărite cu privire la perioadele de timp adecvate şi avertismentele referitoare la potenţialele întârzieri. Accesul la informaţiile sensibile şi/sau exclusive poate fi limitat la utilizatorii desemnaţi. 5.4.3 Infrastructură eficientă energetic şi ecologică 252. Infrastructura ecologică utilizează vegetaţia, solurile şi procesele naturale pentru a gestiona apa şi a crea medii mai sănătoase . Aceasta urmăreşte să asigure o mai bună rezolvare şi integrare a mediului artificial, foarte poluant şi consumator de energie, 77 construind împreună cu natura. Infrastructura ecologică se poate referi la recuperarea apei pluviale, grădini de ploaie, jardiniere, protecţia împotriva inundaţiilor, străzi şi alei verzi, îmbrăcăminţi permeabile, acoperişuri verzi şi altele. Aceste tipuri de soluţii pot spori sau chiar înlocui funcţionalitatea asigurată în mod tradiţional de structurile create de om. Figura 7 . Exemple de infrastructură ecologică Sursa: http://thegirg.org/15 253. O infrastructură cu consum redus de energie are în vedere cantităţile de energie consumate pentru energia încorporată, necesar de energie pentru funcţionare ş i demolare. Obiectivul Uniunii Europene este o reducere cu 20 % a consumului anual de energie primară până în 2020. Comisia a propus măsuri de îmbunătăţire a eficienţei în toate etapele lanţului energetic: generare, transformare, distribuţie şi consum. 254. Standardele de eficien ţă energetică pentru infrastructură nu sunt oficializate. În prezent, legisla ţia românească s-a concentrat asupra eficienţei energetice pe baza art. 4 alineatul (1) din Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului. Acest articol prevede că până în 2017 România, la fel ca celelalte ţări din Uniunea Europeană, trebuie să reducă consumul total de energie cu cel puţin 9 % comparativ cu valorile anului 2008. În plus, articolul 1 alineatul (3) din Legea 121/2014 privind eficienţa energetică, publicată în august 2014, prevede că până în 2020 ţinta indicativă la nivel naţional de reducere a consumului de energie este de 19 %. Acest obiectiv nu a fost încă aprobat. 15 Site-ul „The Green Infrastructure Research Group (Grupul de cercetare pentru infrastructuri verzi)”, Universitatea din Melbourne. 78 Pentru România, însă, acesta reprezintă o provocare care trebuie abordată şi inclusă în infrastructura şi proiectele de locuinţe sociale viitoare planificate în România. 255. România are un potenţial bun de radiaţie solară, care poate fi utilizat în aplicaţiile fotovoltaice ca sursă de energie alternativă. În conformitate cu datele statistice pentru România, radiaţia solară anuală pe o suprafaţă orizontală variază între 1.500 kWh/mp (în Dobrogea - sud-estul României) şi 1.300 kWh/mp (podişul Transilvaniei), ast fel încât sistemele fotovoltaice independente pot acoperi o suprafaţă mare, în special în zonele izolate, cu cerere mică de electricitate. 16 Acest tip de aplicaţii fotovoltaice pot fi utilizate în noile tehnologii pentru drumuri, apă, ape uzate şi infrastructură socială, cum ar fi faţade sau acoperişuri pentru clădiri, semnalizare rutieră alimentată cu energie solară, semafoare, centrale electrice, electrificare rurală, lămpi solare, pompe de apă, parcometre şi multe altele. Figura 8 . Radiaţia solară în România Sursa: 2011 GeoModel Solar s.r.o. 17 16 Raportul Național pentru România, Serviciile publice de management energetic pentru Harghita & UEM CARDT, Wide the SEE (Extinder ea utilizării energiei solare). 17 Harta radiației solare: Harta globală a radiației solare pentru România, SolarGIS 2011 . 79 5.4.4 Infrastructură inteligentă 256. Disponibilitatea şi schimbul de informaţii reprezintă o caracteristică esenţială a societăţii noastre, iar acestea nu exclud infrastructura . Infrastructurile moderne comunică cu utilizatorii, cu operatorii şi între ele. O infrastructură inteligentă răspunde în mod inteligent la modificările mediului în care se află, inclusiv la solicitările utilizatorilor şi ale altor infrastructuri, pentru a obţine o performanţă îmbunătăţită. 257. Sistemele inteligente de transport (ITS) reprezintă aplicaţii avansate care au ca scop să ofere servicii inovative în legătură cu diferitele moduri de transport ş i gestionarea traficului şi să permită diferiţilor utilizatori să fie mai bine informaţi şi să utilizeze reţelele de transport într-un mod mai sigur, mai coordonat şi mai „inteligent”. Deşi ITS se poate referi la toate modurile de transport, Directiva UE 2010/ 40/UE (7 iulie 2010) defineşte ITS ca fiind un sistem în care sunt aplicate tehnologiile informaţiei şi comunicaţiei în domeniul transportului rutier, incluzând infrastructura, vehiculele şi utilizatorii, în gestionarea traficului şi a mobilităţii, precum şi pentru interfeţele cu celelalte moduri de transport. 258. Un panou cu mesaje variabile, deseori abreviat ca VMS, CMS sau DMS, iar în Marea Britanie fiind cunoscut ca „matrix sign”, este un panou electronic de semnalizare utilizat deseori pe drumuri pentru a oferi călătorilor informaţii cu privire la evenimente speciale. Astfel de panouri avertizează congestiile de trafic, accidentele, incidentele, zonele cu lucrări de drumuri sau limite de viteză pe un tronson specific de autostradă. În zonele urbane, VMS sunt utilizate pentru ghidarea către locurile de parcare şi sistemele de informaţii pentru ghidarea şoferilor către locurile de parcare disponibile. De asemenea, acestea pot solicita vehiculelor să urmeze trasee alternative, să limiteze viteza de deplasare, să avertizeze cu privire la durata şi locul incidentelor sau pur şi simplu să informeze asupra evoluţiei condiţiilor de trafic. Figura 9. Panouri pentru viteze variabile în Danemarca - Indicator „Trafic fluctuant” Sursa: Lene Herrstedt „Self explaining and forgiving roads – speed management in rural areas (Drumuri lizibile şi indulgente – gestionarea vitezei în zonele rurale)”, Danemarca 259. Deşi România utilizează deja vinieta electronică, ar putea fi avute în vedere şi sistemele de taxare prin satelit. Ca urmare a experienţei germane de succes, multe ţări au adoptat sau au în vedere să adopte tehnologii avansate de taxare care se bazează pe distanţă şi pot fi aplicate categoriilor specifice de vehicule (numai camioane grele, toate 80 camioanele, toate vehiculele) şi componentelor specifice ale reţelei (numai autostrăzi, autostrăzi şi drumuri naţionale etc.). 260. Sistemele inteligente pentru apă sunt importante pentru livrarea unei infrastructuri mai integrate şi rezistente pentru apă, ape uzate şi protecţia împotriva inundaţiilor, pentru a satisface provocările, actuale şi viitoare, legate de sustenabilitatea globală şi schimbările climatice. Noile strategii implementate în prezent sau care sunt avute în vedere la nivel mondial includ sist eme inteligente pentru apele uzate în buclă închisă cu recuperarea de energie, atât la scară mică, cât şi la scară mare (Marea Britanie); informaţii privind resursele de apă şi inundaţiile şi sisteme de gestionare a răspunsului (Olanda, China); gestionarea holistică a bazinelor hidrografice integrată cu gestionarea alimentării cu apă şi evacuarea apelor uzate (SUA)18 . 261. Automatizarea clădirilor reprezintă controlul centralizat automat al sistemului de încălzire, ventilaţie şi aer condiţionat, de iluminare şi al altor sisteme ale unei clădiri, prin intermediul sistemului de gestionare a clădirii sau al sistemului de automatizare al clădirii. Obiectivele clădirilor inteligente constau în îmbunătăţirea confortului locatarilor, funcţionarea eficientă a sistemelor clădirii şi reducerea consumului de energie şi a costurilor de funcţionare. Drumuri 5.4.5 Infrastructură rutieră sigură şi comodă 262. Scopul principal al infrastructurii rutiere este de a satisface nevoia pentru un transport sigur, economic şi comod al oamenilor şi mărfurilor. Pentru îndeplinirea acestor cerinţe şi servicii pentru utilizatori, infrastructura trebuie să satisfacă anumite standarde de calitate, cum ar fi rezistenţa la derapaj, planeitatea şi emisia de zgomot. Aceste proprietăţi trebuie create şi menţinute pe întreaga durată de viaţă a drumului. 263. Aspectele de siguranţă sunt introduse treptat în toate etapele ciclului de viaţă al infrastructurii, de la pregătirea şantierului până la exploatare şi întreţinere. Siguranţa rutieră reprezintă o preocupare esenţială la nivel mondial, iar România este încă în urmă faţă de media europeană privind rata deceselor şi rănirilor în accidente rutiere. 264. Auditul de siguranţă rutieră dispune de cel mai mare potenţial pentru îmbunătăţirea siguranţei şi este cel mai eficien t din punctul de vedere al costurilor atunci când se aplică unui proiect de drumuri sau de sistematizare a circulaţiei înainte de implementarea proiectului. Acesta poate fi derulat pentru orice propunere de proiect care implică modificări ale modului în care utilizatorii drumului vor interacţiona, fie între ei, fie cu mediul rutier fizic. Este un proces oficial care utilizează o procedură definită. Pentru a fi eficient, acesta trebuie realizat de persoane independente care au experienţa şi formarea corespunzătoare. 18 Smart Infrastructure: the future. The Royal Academy of Engineering. ianuarie 2012. 81 265. Auditul de siguranţă rutieră trebuie să fie o practică obişnuită, la fel cum verificarea şi evaluarea structurală independentă au devenit o practică obişnuită. Auditurile de siguranţă rutieră sunt utilizate frecvent în Marea Britanie şi în Austra lia şi au început să fie utilizate pe scară largă în SUA. 5.4.6 Drumuri lizibile 266. Un drum lizibil poate fi definit ca un drum proiectat şi construit pentru a obţine evaluări corecte din partea utilizatorilor drumului cu privire la comportamentul de conducere corespunzător adaptat la mediul rutier, reducând astfel probabilitatea comiterii unor erori de conducere şi îmbunătăţind confortul în timpul conducerii . Un mediu rutier lizibil poate fi facilitat prin armonizarea adecvată a mediului înconjurător în conformitate cu planurile existente, mai precis, printr-un set de „semnale” standardizate în fiecare categorie de drumuri, uşor de recunoscut şi de impus participanţilor la trafic. Conducătorii trebuie să facă faţă mediilor de trafic din ce în ce mai complexe, inclu siv diferitelor tipuri de configuraţii ale drumurilor şi tuturor tipurilor de semnalizare, multe dintre acestea bazându-se pe telematică. În unele cazuri, aceasta poate conduce la un număr excesiv de activităţi impus conducătorului auto. Aceste activităţi pot include eforturile depuse pentru a citi un VMS (panou cu mesaj variabil) în timp ce încearcă să identifice traseul corect într-un mediu nefamiliar (de multe ori într-o limbă străină şi chiar cu indicatoare nefamiliare). De asemenea, acestea pot include încercări de identificare a informaţiilor necesare şi relevante dintr -o gamă foarte variată de surse de informaţii [inclusiv sistemul de navigaţie din interiorul vehiculului, anunţurile emise de centrul de gestionare a traficului şi de informare sau de ra dio, panourile VMS, indicatoarele rutiere, ADAS (sistemul avansat de asistenţă la volan), mesaje etc.]. 19 Figura 10. Exemple de proiectare a drumurilor autoexplicative Sursa: „Influenţa caracteristicilor drumului asupra siguranţei circulaţiei” 20 19 Scenarii de implementare și priorități viitoare de cercetare cu privire la drumurile indulgente și autoexplicative. Proiectul european IN-SAFETY, 2005. 20 Burlacu Florentina Alina, „Influența caracteristicilor drumului asupra siguranței circulației”, teză de doctorat, Universitatea Tehnică de Construcții București, 2014 . 82 267. Cea mai importantă calitate a drumului lizibil este capacitatea acestuia de a comunica utilizatorilor drumului ce comportament ar trebui să adopte în anumite condiţii de trafic. De exemplu, este imperativ pentru un mediu rutier să sugereze conducătorului auto reducerea vitezei într -o zonă rezidenţială, cu mulţi utilizatori vulnerabili, prin utilizarea măsurilor de calmare a traficului. 268. În Europa au fost identificate trei exemple practice de concepte pentru drumurile lizibile pentru infrastructura rurală. Aceste concepte introduc diferite reglementări privind viteza şi circulaţia pentru diferite categorii de drumuri şi oferă soluţii asemănătoare pentru prevenirea coliziunilor frontale. Deşi pot fi identificate configura ţii similare, există şi anumite diferenţe datorate soluţiilor tehnice şi condiţiilor locale. Caracteristica distinctivă se obţine cel mai adesea prin marcaje vizibile şi dimensiuni importante ale diferitelor secţiuni transversale. 269. În Olanda, drumurile lizibile reprezintă o parte a conceptului de siguranţă durabilă. Pe baza unei reorganizări a planului de clasificare funcţională, realizată în 1997, au fost definite trei categorii pentru reţeaua de drumuri rurale în conformitate cu funcţiile de mobilitate, distribuţie şi acces ale drumului. Începând cu 1997, toate măsurile şi modificările componentelor reţelei sunt conforme cu acest plan de clasificare. Una din cele mai importante modificări a constat în planul de marcare coerentă din decursul ultimilor 5 ani pentru a îmbunătăţi recunoaşterea funcţiei drumului. 270. În Danemarca, a fost propus un sistem de clasificare a drumurilor în funcţie de clasa de viteză, care a fost aplicat în cadrul unui studiu pilot. Acesta utilizează opt categorii de drumuri în conformitate cu funcţiile drumului (mobilitate, distribuţie şi acces) şi diferite niveluri de viteză (mare, medie, redusă). 271. În Germania, viitoarele ghiduri de proiectare a drumurilor pentru drumurile rurale propun patru tipuri diferite de drumuri. Acestea sunt clasificate în conformitate cu funcţia pe care o au şi cu importanţa legăturilor, fiecare tip având o configuraţie standardizată şi distinctă. 272. În Franţa, pentru a îmbunătăţi siguranţa rutieră, au fost demarate mai multe proiecte pentru a înţelege mai bine influenţa infrastructur ii rutiere asupra comportamentului de conducere. Printre altele, proiectele includ experienţele acumulate în reţelele de drumuri naţionale şi locale, analiza factorilor determinanţi şi a comportamentului utilizatorilor drumului, îmbunătăţirea procedurilor de documentare a drumului (există ghiduri şi note tehnice), teste efectuate pe teren pentru noile proiecte de drumuri, cum ar fi configuraţia cu 2 x 1 benzi de circulaţie cu benzi de depăşire, mini sensuri giratorii în zonele interurbane şi testarea în condiţii reale a unui proiect de drumuri. În plus, în 2006, ministerul responsabil din Franţa a organizat un seminar la care au participat mai mult de 600 de persoane cu privire la ultimele evoluţii pentru determinarea calmării traficului. De asemenea, seminarul a inclus prezentări din Elveţia şi Olanda. 83 5.4.7 Drumuri „care iartă” 273. Un drum „care iartă”21 este un drum proiectat şi construit astfel încât să contracareze sau să împiedice erorile de conducere şi să prevină sau să atenueze consecinţele negative ale acesto ra. Mediile rutiere „care iartă” pot fi considerate un instrument de bază pentru prevenirea sau atenuarea unui procentaj important de accidente rutiere care au loc din cauza unor erori de conducere. Mai precis, statisticile demonstrează că în jur de 25-30 % dintre accidentele mortale implică ciocniri cu obiectele fixe de pe marginea drumului. Accidentele respective sunt cauzate în principal de erorile de conducere, care duc la pierderea controlului volanului în afara carosabilului. Existenţa unui mediu rutier „care iartă” ar preveni accidentele de acest tip (şi, în general, accidentele care implică erori de conducere) sau, cel puţin, ar reduce gravitatea consecinţelor unui accident. Figura 11 . Ce să nu faci: un mediu rutier intoler ant Sursa: „The need for safer and forgiving roads” (Nevoia de drumuri mai sigure şi indulgente) 22 274. Zona liberă este un concept esenţial pentru siguran ţă utilizat în proiectarea drumurilor. Aceasta reprezintă zona care începe de la marginea fiecărei benzi de circulaţie şi este disponibilă pentru a fi utilizată în caz de urgenţă de către vehiculele care scapă de sub control şi părăsesc partea carosabilă. Această zonă include orice bandă/benzi adiacente, acostamente, margini ale părţii carosabile şi taluzuri. 21 Towards Forgiving and Self-Explanatory Roads. Evangelos Bekiaris și Evangelia Gaitanidou. Publicat în „Infrastructure and Safety in a Collaborative World - Road Traffic Safety”. Springer 2011. 22 Burlacu Florentina Alina, Tărîță-Câmpeanu Otilia, Dicu Mihai: „The need for safer and fo rgiving roads” (Nevoia de drumuri sigure și indulgente), a treia conferinta internațională pe Infrastructurp rutieră și de căi ferate, Split, Croația, aprilie 2014. 84 Figura 12 . Conceptul de zonă liberă a marginii drumului Sursa: Manual de siguran ţă rutieră pentru Republica Moldova 23 275. În general, lăţimea necesară a zonei libere creşte odată cu creşterea vitezei de proiectare. Pe baza analizei accidentelor din Olanda, SWOV (Institutul olandez pentru cercetări în domeniul siguranţei rutiere) a estimat că lăţimile minime ale zonelor libere pentru trei tipuri de drumuri ar trebui să fie următoarele 24 : 3,5 metri pentru drumurile regionale cu o singură bandă pe sens; 7 metri pentru drumurile federale cu o singură bandă pe sens; 10 metri pentru autostrăzi. 276. Sistemele de colectare a apelor pluviale reprezintă un element esenţial al drumurilor. Acestea sunt concepute pentru a colecta apele meteorice însă, în acelaşi timp, sunt foarte periculoase pentru utilizatorii drumului. Datorită volumului mare de apă, acestea sunt proiectate să fie adânci, cu o pantă laterală mare a pereţilor, iar în unele cazuri acestea sunt realizate chiar din beton. Dezvoltarea unor noi sisteme de drenaj care să poată face faţă cantităţii preconizate de precipita ţii, fără a crea totuşi condiţii nesigure pentru utilizatorii din trafic, nu reprezintă o sarcină uşoară, dar este un compromis necesar. Ţările dezvoltate au început să utilizeze sisteme de drenaj permeabile, realizate din materiale poroase. Aceste tipuri de sisteme sunt totodată ecologice şi permit oricărui tip de infiltraţie să se evapore, chiar şi celor din fundaţia drumului. 23 Search Corporation și Universinj: Manual de siguranță rutieră pentru Republica Moldova, 2 011 24SWOV: Roadside design in the Netherlands for enhancing safety, International Conference on Traffic Safety of two Continents, Lisabona, Portugalia, 1997 85 Figura 13. Sisteme periculoase colectare a apelor pluviale Sursa: „The need for safer and forgiving roads” (Nevoia de drumuri mai sigure şi indulgente) 25 277. Când pericolele de pe marginea drumului nu pot fi eliminate, există posibilitatea ca acestea să fie făcute mai puţin vătămătoare prin proiectare lor diferită, atâta timp cât se ţine cont de datele reale privind accidentele şi de construcţia actuală a vehiculelor . Stâlpii fragili pot fi eficace în reducerea gravităţii accidentelor în urma coliziunii cu aceştia. Aceste tipuri de stâlpi utilitari sunt concepuţi în mod special pentru a se desprinde la impact şi pentru a reduce gravitatea posibilelor răniri. Figura 14. Stâlpi deformabili Sursa: Ghid pentru gestionarea pericolelor circulaţiei rutieră 26 25 Burlacu Florentina Alina, Tărîță-Câmpeanu Otilia, Dicu Mihai: „The need for safer and forgiving roads” (Nevoia de drumuri sigure și indulgente), a treia conferinta internațională pe Infrastructurp rutieră și de căi ferate, Split, Croația, aprilie 2014. 26 Departamentul de Infrastructură, Energie și Resurse: Ghid pentru gestionarea pericolelor circulaț iei rutieră, Tasmania . 86 În Marea Britanie s-a realizat o evaluare a riscurilor efectelor potențiale datorate utilizării stâlpilor de iluminat și a semnalizărilor rutiere de siguranță pasivă prin combinarea probabilităților de apariție a diferitelor evenimente care pot duce la rănirea pasagerilor. Riscurile asociate cu utilizarea stâlpilor de iluminat cu „siguranță pasivă” sau „care iartă” au fost evaluate ca fiind de aproximativ 8 ori mai scăzute decât riscurile asociate stâlpilor convenționali fără protecție. Soluția de protecție a stâlpilor cu o barieră de siguranță conduce la un risc care este totuși dublu față de riscul asociat utilizării stâlpilor cu „siguranță pasivă”. (Sursa: Williams, G. L., Kennedy, J. V., Carroll J. A., Beesley, R. (2008), „The use of passively safe signposts and lighting columns” Published by TRL, UK) 278. Sistemele tip barieră ar trebui utilizate în zonele în care, în cazul unui accident prin ieşirea de pe carosabil, consecinţele ar fi mult mai grave decât dacă ar fi lovit parapetul. Capetele barierelor de siguranţă sunt conside rate de obicei periculoase atunci când acestea nu sunt ancorate sau introduse corespunzător în pământ sau când nu sunt suficient de îndepărtate de carosabil. Accidentele cu capetele barierelor de siguranţă „neprotejate” pot rezulta în străpungerea comparti mentului pentru pasageri, cu consecinţe grave. Figura 15 . Sisteme tip barieră nesigure Sursa: „Influenţa caracteristicilor drumului asupra siguranţei circulaţiei” 27 279. Rolul principal al sistemelor tip barieră este de a reduce gravi tatea unui accident rezultat în urma ieşirii de pe carosabil, acest lucru ob ţinându-se atunci când sunt bine proiectate ş i instalate. În acest scop, ele trebuie să absoarbă şocul impactului şi să prevină vehiculul să ricoşeze înapoi pe carosabil imediat după coliziune. 27Burlacu Florentina Alina, „Influența caracteristicilor drumului asupra siguranței circulației”, teză de doctorat, Universitatea Tehnică de Construcții București, 2014 . 87 Figura 16 . Sisteme tip barieră sigure cu capete corespunzătoare Sursa: PIARC 28 280. Barierele mediane sunt concepute pentru a preveni coliziunea frontală între vehiculele care circulă din sensuri opuse, dar şi ca efect asupra pietonilor, întrucât îi încurajează să folosească zonele sigure pentru traversarea drumului . Trebuie făcută o distincţie între medianele folosite pentru ghidarea direc ţională în gestionarea traficului şi cele folosite din motive de siguranţă. Cele din a doua categorie trebuie să aibă o construcţie mai solidă, întrucât funcţia lor este de a redirec ţiona vehiculele care tind să treacă peste axa mediană şi să absoarbă cât mai mult din energia cinetică în timpul coliziunii. 281. Benzile de avertizare sonoră d e pe acostament s-au dovedit a fi un tratament pu ţin costisitor şi extrem de eficace în reducerea numărului accidentelor datorate părăsirii carosabilului de către un vehicul, cât şi a gravităţii acestora. Pentru drumurile rurale, factorul de modificare a accidentelor (Crash Modification Factor) ca urmare a utilizării benzilor rezonatoare a fost estimat prin combinarea rezultatelor diferitelor studii29 : 0,89 (ceea ce înseamnă o posibilă reducere a accidentelor de 11 %) pentru accidentele rezultate în urma părăsirii carosabilului de către un vehicul, cu o eroare standard de 0,1; 0,84 (ceea ce înseamnă o posibilă reducere a accidentelor de 16 %) pentru accidentele fatale şi soldate cu răniri în urma părăsirii carosabilului de către un vehicul, cu o eroare standa rd de 0,1. Pentru drumurile rurale cu două benzi de circulaţie, factorul de modificare a accidentelor ca urmare a utilizării benzilor rezonatoare a fost estimat prin combinarea rezultatelor diferitelor studii: 0,85 (ceea ce înseamnă o posibilă reducere a accidentelor de 15 %) pentru accidentele rezultate în urma părăsirii carosabilului de către un vehicul, cu o eroare standard de 0,1; 0,71 (ceea ce înseamnă o posibilă reducere a accidentelor de 29 %) pentru accidentele fatale şi soldate cu răniri în urma părăsirii carosabilului de către un vehicul, cu o eroare standard de 0,1. Date fiind erorile standard foarte mici, aceste rezultate pot fi considerate ca fiind extrem de fiabile în estimarea efectului potenţial al benzilor rezonatoare de pe acostamentele ace stor tipuri de drumuri. 28 PIARC Technical Committee on Road Safety: Catalogue of design safety problems and potential countermeasures, 2008. 29 ERA-NET ROAD: Safety at the Heart of Road Design, Final Report of the ERA-NET programme, mai 2012. 88 Figura 17 . Suprafeţe rutiere cu benzi rezonatoare de -a lungul axei drumului şi marcajului lateral Sursa: „Influenţa caracteristicilor drumului asupra siguranţei circulaţiei” 30 În Suedia a fost realizat un studiu special pentru a evalua eficacitatea benzilor rezonatoare de pe acostamentele drumurilor rurale cu două benzi de circulație pe sens. În perioada iunie-octombrie 2007 a fost construit un tronson cu lungime de peste 200 km, cu o configurație caracteristică, pe ale cărui acostamente au fost utilizate benzi rezonatoare. Informațiile provenite din toate accidentele care au implicat un singur vehicul survenite între 1 ianuarie 2004 și 31 decembrie 2010 au fost colectate din baza de date STRADA (Swedish Traffic Accident Data Acquisition), permițând realizarea unei analize înainte și după eveniment (before-after). Rezultatele indică o estimare globală de 27,3 % a reducerii accidentelor care au implicat un singur vehicul (CMF = 0,727). În cadrul unui interval de încredere de 95 % reducerea potențială a accidentelor a fost estimată a fi cuprinsă între 8,6 % și 45,7 %, demonstrând în mod categoric un efect pozitiv chiar dacă încă mai trebuie explicată variabilitatea mare. (Sursa: Fagerlind, H., Martinsson, J., Nitsche, P., Saleh, P., Goyat, Y., La Torre, F., Grossi, A. (2011). „Guide for the Assessment of Treatment Effectiveness”. ENR SRO1 – ERANET Project IRDES – Deliverable N. 2) 5.4.8 Străzi complete 282. O stradă completă31 este proiectată şi construită nu numai pentru vehicule, ci pentru toate tipurile de utilizatori ai drumului. Este foarte important de realizat o infrastructură cu amenajări adecvate pentru pietoni, cum ar fi trotuare, tr eceri pentru pietoni - inclusiv insule mediane pentru traversări şi treceri pentru pietoni denivelate, semnale accesibile pentru pietoni - inclusiv semnale sonore pentru nevăzători şi butoane accesibile pentru utilizatorii scaunelor cu rotile şi lărgirea trotuarelor; măsuri de calmare a traficului pentru reducerea vitezelor şi definirea limitelor culoarelor pentru circula ţia vehiculelor; amenajări pentru biciclete, cum ar fi piste dedicate pentru biciclete sau acostamente late; amenajări pentru transportul public, cum ar fi alveole pentru staţiile de autobuz. 30 Florentina Alina Burlacu, „Influența caracteristicilor drumului asupra siguranței circulației”, teză de doctorat, Universitatea Tehnică de Construcții București, 2014 . 31 http://www.completestreets.org/. 89 283. Străzile cu adevărat „complete” ne oferă tuturor posibilitatea de alegere a solu ţiilor de mobilitate. Acestea permit oricui să călătorească de la şi către serviciu, şcoală şi alte destina ţii cu acela şi grad de siguranţă şi confort, indiferent dacă se pot deplasa, au deficienţe de vedere sau dizabilităţi cognitive. De asemenea, străzile complete îi ajută pe oamenii care se confruntă cu dizabilităţi temporare, precum şi pe cei care împing cărucioare, trag bagaje cu rotile sau manevrează pachete mari. 284. Străzile complete oferă copiilor ocazia să meargă pe jos, să meargă cu bicicleta ş i să se joace într-un mediu sigur. Creşte probabilitatea ca mai mulţi copii să meargă la şcoală pe jos sau cu bicicleta, când sunt trotuare sau căi pietonale, când există treceri pentru pietoni sigure şi când în zonele din apropierea şcolilor se impune re ducerea vitezei vehiculelor. Străzile care oferă spaţii dedicate pentru mersul pe bicicletă şi mersul pe jos îi ajută pe copii să facă mişcare şi să îşi câştige independenţa. 285. Străzile complete reprezintă o completare a eforturilor în materie de dezvoltare durabilă, asigurând beneficii pentru mobilitate, comunitate şi mediu. Multe dintre elementele proiectării, construcţiei şi operării infrastructurii pot acţiona atât în favoarea realizării străzilor complete, bune pentru toţi călătorii, cât şi a străzilor ecologice, care ajută la sustenabilitatea mediului. Figura 18 . Conceptul de străzi complete Sursa: Conferinţa privind străzile complete, LA, 2011 286. Atunci când străzile sunt concepute numai pentru maşini, acestea refuză şansa oamenilor de a alege moduri mai active pentru a se deplasa, cum ar fi mersul pe jos sau cu bicicleta. Chiar şi atunci când există trotuare, intersecţiile mari şi circulaţia cu viteză pot face ca mersul pe jos să fie neplăcut sau chiar nesigur - descurajând orice deplasare nemotorizată. Străzile complete oferă şanse pentru creşterea activităţii fizice prin faptul că încorporează caracteristici care promovează mersul regulat pe jos, pe bicicletă şi plimbatul pe aproape fiecare stradă. 90 287. Străzile complete reduc accidentele prin intermediul îmbunătăţirilor ample aduse siguranţei. Măsurile care concep strada ţinând cont de pietoni – trotuare, mediane denivelate, amplasarea mai bună a staţiilor de autobuz, măsuri de calmare a traficului şi dotări pentru călătorii cu dizabilităţi – toate acestea îmbunătăţesc siguranţa pietonilor. Unele caracteristici, cum ar fi refugiile mediane, îmbunătăţesc siguranţa pentru toţi utilizatorii: acestea permit pietonilor să traverseze străzile în două etape şi reduc la zero accidentele produse de automobilişti prin virajul la stânga, un tip de accident care, de asemenea, pune în pericol bicicliştii. 288. Planificarea şi proiectarea străzilor pentru a le face mai sigure pentru toţi participanţii la trafic şi pentru a fi mai atrăgătoare pentru p ietoni, biciclişti şi utilizatorii transportului în comun, poate creşte capacitatea generală şi eficienţa fără să aibă un impact negativ asupra deplasării cu automobilul. De exemplu, îmbunătăţirea intersecţiilor în ceea ce priveşte siguranţa pietonilor poa te reduce timpul necesar duratei semnalului pentru traversarea unui pieton, menţinând fluiditatea traficului vehiculelor. Străzile complete îmbunătăţesc accesul la transportul public şi ajută vehiculele transportului public să de deplaseze eficient pe drum, făcând acest transport o opţiune atractivă şi viabilă pentru mai mulţi oameni. Sunt din ce în ce mai populare utilizarea sistemelor autobuzelor expres şi de semafoare cu prioritate pentru autobuze, ceea ce permite acestor vehicule să prelungească durata culorii verzi a semafoarelor şi să o reducă durata culorii roşii. Figura 19 . Înainte şi după aplicarea conceptului de „stradă completă” Sursa: Departamentul de Stat pentru Transporturi, New York 32 289. Întrucât zonele devin mai atractive şi mai echilibrate, valoarea terenului cre şte. Unele proiecte de străzi complete au crescut valorile terenurilor învecinate cu 30 -100 %. Integrarea trotuarelor, pistelor pentru biciclete, facilităţilor pentru tranzit şi a trecerilor de pietoni sigure în soluţia iniţială a unui proiect, previne cheltuielile ulterioare pentru dotarea cu acestea. 33 32 https://www.dot.ny.gov/programs/completestreets/best-practices. 33 http://en.wikipedia.org/wiki/Complete_streets. 91 O „dietă rutieră” pe South Olive Avenue (aplicarea conceputului „străzi complete” și „dietă rutieră” – reducerea lățimii drumului de la 4 benzi la 3 benzi) în West Palm Beach, Florida, a scăzut numărul de accidente cu 35 % și a crescut mersul pe bicicletă și mersul pe jos cu 23 % și, respectiv 30 %. Modificarea a ajutat, de asemenea, la stimularea dezvoltării economice și s-a afirmat că a sporit identitatea locului pentru vecinătăți, având ca rezultat o creștere a valorilor caselor din jur cu 115.000 USD în doar un an. (Sursa: Ian Lockwood, P.E., 2006) 5.4.9 Drumuri durabile 290. Reducerea la minimum a efectelor mediului asupra comunităţilor şi habitatelor naturale reprezintă principalele as pecte ale acestui concept . Infrastructura durabilă sau ecologică se integrează în mediul înconjurător şi contribuie prin intermediul conceptului şi al compoziţiei la scăderea impactului traficului (zgomot, poluare atmosferică şi vibraţii) şi a consumului de energie de către sistemul de transport. De asemenea, aceasta optimizează utilizare materialelor netradiţionale pentru construcţia de drumuri şi reduce utilizarea resurselor naturale. Infrastructura ecologică susţine reducerea impactului traficului şi infrastructurii asupra societăţii durabile. 34 291. Integrarea mai bună a infrastructurii în mediu reprezintă mai curând o problemă de disponibilitate în a acorda habitatelor şansa să supravieţuiască decât o lipsă de soluţii constructive pentru drumuri. Proiectarea şi modelarea corespunzătoare a acostamentelor şi crearea zonelor ecologice, fără obstacole, folosind subtraversări ecologice, sunt exemple de inginerie ecologică care există deja în unele ţări europene. Cele mai bune soluţii vor fi determinate în final de condiţiile şi cerinţele locale. Un studiu norvegian, publicat în 19 martie 2007, a identificat dovezi concludente conform cărora lucrările de resistematizare și de modernizare reduc emisiile vehiculelor. Considerând trei scenarii de referință, s-a stabilit că emisiile de CO2 s-au redus cu până la 38 %, în timp ce emisiile locale de poluanți au avut o scădere uluitoare de 75 %. Același studiu a indicat că, în majoritatea cazurilor, modificările nu au generat noi trasee pentru vehicule. (Sursa: ERF și IRF „Sustainable roads”, 2007) 292. Zgomotul produs de trafic reprezintă un alt domeniu care poate crea tensiuni între nevoile de mobilitate personală şi dorin ţa legitimă a societăţii pentru un stil de viaţă mai liniştit. Până la 80 de milioane de europeni suferă datorită nivelurilor inacceptabile ale zgomotului, cea mai mare parte a acestuia fiind produsă de sectorul transporturilor. Se estimează că proprietăţile îmbrăcăminţii rutiere pe o reţea rutieră bine întreţinută pot reduce nivelul emisiilor de zgomot cu până la 5 dB(A). O altă soluţie de reducere a zgomotului la nivel local este reprezentată de barierele acustice, care scad în 34 New Road Construction Concepts. Towards reliable, green, safe & smart, and human infrastructure in Europe. FEHRL. 2008. 92 general nivelul zgomotului cu 5 până la 10 dB(A) (adică reducând zgomotul produs de trafic cu 50 %). 35 Agenția pentru autostrăzi din Marea Britanie a întreprins un studiu demonstrativ folosind panouri solare montare pe barierele acustice de pe autostrada M27. Studiul a urmat unui studiu de fezabilitate anterior care a stabilit că o parte importantă din infrastructura barierelor acustice care există deja pe autostrăzile din Marea Britanie oferă un amplasament ideal pentru panourile solare. (Sursa: ERF și IRF „Sustainable roads”, 2007) 293. Rezisten ţa la rulare a camioanelor şi, implicit, consumul de carburant (ş i poluarea atmosferică) sunt afectate, în principal, de traseul în profil longitudinal (panta rampelor de acces) şi traseul în plan de situaţie (curbele) ş i starea suprafeţei rutiere (textură, planeitate). Suprafeţele rutiere cu denivelări şi neuniforme vor creşte consumul de carburant. 294. În ţările dezvoltate au început să fie implementate soluţii tehnice ecologice pentru drumuri. Un bun exemplu este reprezentat de sistemele de drenaj permeabile, care sunt utilizate frecvent în vecinătatea drumurilor, plecând de la ideea că acestea vor fi mult mai uscate, chiar şi în zonele foarte ploioase. Dacă peretele şanţului este poros, evaporarea este mai rapidă, iar aceasta nu doar pentru apa care se infiltrează în pământ prin pereţii şanţului, ci pentru orice alt tip de infiltraţie. Aceasta este şi o măsură sensibilă din punct de vedere ecologic şi se numeşte „şanţuri ecologice de mică adâncime”. S -a descoperit că cea mai mare parte a poluării critice a apei din zona drumurilor, cum ar fi ulei şi benzină, va fi distrusă de bacteriile din sol. În cazul în care permeabilitatea solului la apă este redusă, se recomandă o soluţie cu conducte subterane. Figura 20. Sisteme permeabile de colectare a apelor pluviale Sursa: PIARC 36 35 Federația Europeană a Drumurilor (ERF), Centrul de programe din Bruxelles al Federației Internaționale a Drumurilor (I RF), „Sustainable roads,” Discussion paper, 2007 . 36 PIARC Technical Committee on Road Safety: Catalogue of design safety problems and potential countermeasures, 2008. 93 Alimentare cu apă şi evacuarea apelor uzate 5.4.10 Sistemele de control şi tehnologia de management al apei 295. Sistemele de distribu ţie a apei s-au dezvoltat frecvent, în mod sistematic, de-a lungul anilor fără a exista un plan general. Pentru a obţine cele mai bune rezultate şi cea mai mare rată de recuperare a investiţiei, orice instala ţie sau modificare în exploatare trebuie să fie proiectată ţinând cont de nevoile viitoare preconizate de alimentare cu apă şi nu doar să fie o repetare a dimensionării iniţiale. 296. Toate sistemele de apă potabilă vor conţine o anumită cantitate de apă pentru care nu se va plăti. Un serviciu de utilităţi bine exploatat va menţine aceste pierderi la valori mici, iar cele mai bune servicii de utilităţi vor obţine o valoare de aproximativ 3 %. Serviciile de utilităţi cu infrastructură de calitate inferioară şi prost întreţinută, proceduri necorespunzătoare, lipsa sistemelor de gestionare a pierderilor şi a programelor de verificare a contoarelor pot avea pierderi de 40 % sau mai mari. Este posibil ca pentru unele servicii de utilităţi să nu se cunoască nivelurile actuale ale pierderilor de apă. Într -o ţară cum este România, pierderile în reţele pot atinge niveluri ridicate (30 % sau mai mari), ceea ce afectează sustenabilitatea serviciului. Este foarte important să se ţină cont de apa care nu aduce venituri. Pentru a avea o privire de ansamblu viabilă, trebuie instalate echipamente precise de măsurare atât la admisia în pompe, cât şi la client. 297. În mod ideal, fiecare consumator ar trebui să aibă un apometru. Citirile apometrului vor reprezenta baza pentru plata apei. România nu a atins încă acest nivel şi deseori apa se plăteşte pe alte baze, cum ar fi, de exemplu, proporţional cu numărul de locuitori. În multe clădiri de apartamente din România alimentarea cu apă se realizează prin două sau trei locuri, ceea ce înseamnă că este posibil să fie necesare mai multe apometre pentru fiecare proprietate. Mai mult de 90 % dintre clădirile de apartamente au în jur de patru apometre, incluzând două pentru apă rece şi două pentru apă caldă. Din 1990 practic toate clădirile au fost dotate cu apometre individuale. Pentru a reduce costurile cu citirea, societăţile de apă au început să folosească apometre cu citirea electronică de la distanţă. Cu toate acestea, costurile de instalare pot fi prea mari pentru clădirile vechi şi, oricum, trebuie introduse stimulente pentru ca utilizatorii să se conformeze cu orice politică privind instalarea de apometre. 298. Sunt necesare echipamente de înaltă calitate pentru managementul apei. Este foarte important să se investească în produse de înaltă calitate în sistemele de distribuţie a apei, întrucât echipamentele sunt instalate subteran, sub stratul de pavaj. În cazul în care echipamentul începe să curgă este posibil să dureze mult timp înainte ca acest lucru să fie descoperit, iar reparaţia sau înlocuirea pot fi costisitoare; reparaţiile pot afecta stratul de pavaj, cauzând perturbări semnificative pentru comunităţi. Multe dintre serviciile de apă au învăţat din proprie experienţă că echipamentele sub standard pot reprezenta economii la achiziţie, însă sunt mult mai scumpe pe termen lung. 299. Exploatarea sistemului de distribuţie tinde să aibă un impact negativ asupra calităţii apei. În cele mai multe locuri, pentru a preveni contaminarea bacteriologică a apei, este necesară adăugarea de clor pentru dezinfectarea apei înainte de a fi distribuită, 94 dar în cazul în care sistemul de distribuţie nu este exploatat în mod corespunzător, aceasta va avea ca efect un conţinut foarte mare de clor în apropierea staţiei de pompare şi un conţinut scăzut de clor sau chiar lipsa acestuia în restul sistemului de distribuţie. Ambele sunt dăunătoare pentru calitatea apei şi pentru consumator. Pentru ca procesul de clorinare să fie eficient trebuie ca debitul şi vechimea apei distribuite să fie cât mai uniforme posibil în tot sistemul de distribuţie. În cazul în care clorul se degradează, un sistem de distribuţie care prezintă scurgeri importante va fi vulnerabil la contaminarea determinată de producerea vacuumului în cazurile de scădere a presiunii. Un sistem proiectat, exploatat şi întreţinut corespunzător va reduce la minimum riscul de contaminare şi va furniza apă potabilă sigură consumatorului. Figura 21. Ciclul de tratare a apei Lac sau rezervor Coagularea înlătură murdăria și alte particule suspendate în apă. Aluminiu și alte chimicale sunt adăugate în apă pentru a forma mici particule lipicioase numite „agent floculant”, care atrage particulele de murdărie. Greutatea combinată a murdăriei cu agentul floculant devine suficient de mare pentru a se scufunda în timpul sedimentării. Sedimentare: Particulele grele se depun și apa curată se duce către filtrare. Depozitare : Apa este stocată într-un bazin sau rezervor închis, pentru a avea loc dezinfectarea. Apoi apa se scurge prin Dezinfectare: O cantitate mică de clor este conducte către clădirile adăugată, sau o altă metodă de dezinfectare este din comunitate. folosită pentru a înlătura orice bacterii sau microorganisme ce pot fi în apă. Filtrare: Apa trece prin filtre, unele realizate din straturi din nisip, pietriș și cărbune, ce ajută la înlăturarea chiar și a particulelor foarte mici. Sursa: EPA de la American Water Works Association (Asocia ţia americană a uzinelor de apă) 95 Cel mai frecvent utilizată tehnologie de epurare a apei în Danemarca pentru a transforma apa subterană în apă potabilă constă în aerare și filtrare pentru îndepărtarea fierului, manganului și amoniului. Acesta este un proces non -chimic și natural care utilizează ca mediu de oxidare doar aer comprimat. Această metodă de tratare este folosită în prezent și în Ungaria pentru cei 12.000 de locuitori din Tolna, un oraș situat la 135 km sud de Budapesta. Noua uzină de apă are un mediu de lucru bun, fără probleme cu apele uzate, fiind exploatată în siguranță și cu ușurință, iar cetățenii se pot bucura acum de apă potabilă de calitate superioară, care nu conține substanțe chimice. (Sursa: Rethink Water & Danish Water Forum 2013 - Ensuring great-tasting and safe tap water 24 hours a day. Solutions for a safe, reliable and resource-efficient drinking water supply) 300. Calitatea apei trebuie monitorizată permanent, deoarece problemele vor fi detectate numai printr-o prelevare regulată. Eşantionarea şi analizele ar trebui realizate la puţ, la captare, la ieşirea apei din uzina de apă şi pe întregul sistem de distribuţie. Din fericire, diferitele metode, senzori şi echipamente de măsurare moderne au făcut ca monitorizarea calităţii apei de-a lungul întregului proces să fie mai rapidă şi mai puţin costisitoare pentru furnizorii de utilităţi, detectând astfel neregulile atât în ceea ce priveşte tratarea, cât şi alimentarea. Senzorii pot fi conecta ţi în timp real la sistemele de management care să asigure alarme şi captarea datelor cu privire la neregulile procesului. 301. Cu cât apa rămâne mai mult timp în conducte, cu atât mai slabă este calitatea ei când ajunge la clien ţi. Pentru optimizarea calităţii apei potabile când ajunge la consumatori se utilizează modele hidraulice cu ajutorul cărora se calculează vechimea apei în reţea. Pentru a stabili un model hidraulic funcţional al reţelei de distribuţie, sunt necesare date viabile cu privire la amplasarea conductelor şi dimensiunile acestora. De asemenea, sunt necesare date suplimentare sau estimări privind cererea consumatorilor din jurul reţelei de distribuţie. Cu cât sunt mai exacte informaţiile privind consumul şi variaţiile cererii în funcţie de timp pentru fiecare zonă de alimentare, cu atât mai avansat este modelul de simulare care poate fi stabilit pentru reţeaua de distribuţie. 302. Unul dintre cele mai importante aspecte care ar putea beneficia de tehnologia, ins trumentele şi soluţiile tehnice avansate este asigurarea unei presiuni constante în întreaga reţea de distribuţie. Orice scădere de presiune nu va afecta doar presiunea la robinet, dar va implica totodată un risc imens de contaminare la nivelul întregii reţele de distribuţie. Aceasta este deseori situaţia în caz de incendiu, deoarece în multe oraşe stingerea incendiilor se bazează pe utilizarea hidranţilor care folosesc apa preluată din reţeaua de distribuţie. Punctul optim de iniţiere a soluţionării aceste i probleme este reprezentat, de asemenea, de modele hidraulice combinate cu sistemele GIS, care oferă o platformă deosebită pentru luarea deciziilor cu privire la proiectul şi reabilitarea reţelei de distribuţie. Ulterior, modelarea în timp real poate oferi informaţii pentru exploatarea zilnică şi gestionarea presiunii în reţeaua de apă potabilă — şi poate fi chiar mai eficientă atunci când este combinată cu senzorii de presiune instalaţi în sistemul de distribuţie. 96 5.4.11 Gestionarea apelor uzate 303. Proiectele pentru ape uzate includ în mod specific construcţia unei noi staţii de epurare sau modernizarea sistemelor existente pentru a epura apa în mod corespunzător, precum şi a sistemelor de distribuţie asociate care pot include conducte, staţii de pompare şi stocare a apei recuperate. La proiectarea reţelelor de canalizare se utilizează optim curgerea gravitaţională, iar conductele sunt dimensionate şi instalate la un gradient minim compatibil cu autocurăţarea (ceea ce înseamnă mobilizarea continuă a solidelor la debitele nocturne minime). Numărul de staţii de pompare într -o aglomerare urbană este redus la minimum pentru a reduce cheltuielile de capital şi de exploatare. În zonele de câmpie, unde este necesară pomparea intensivă, sunt folosite sisteme de vacuum. Zona de acţiune a unei staţii de vacuum este mai mare decât cea a unei staţii de pompare obişnuite, astfel încât numărul staţiilor de vacuum şi consumul aferent de energie sunt reduse la minimum. 304. Pot fi identificate trei tipuri principale de sisteme de ape uzate: • sistem de canalizare separat care colectează şi transportă prin cel puţin două reţele separate toate apele colectate (de obicei unul pentru apele uzate şi unul pentru apa pluvială); • sistem de canalizare mixt care colectează şi transportă apa din local itate prin diferite sisteme, parţial prin sistemul de canalizare unitar şi parţial printr -un sistem de canalizare separat. • sistem de canalizare unitar care colectează şi transportă în aceeaşi reţea toate apele - apele uzate şi pluviale - din localitate. Acesta este cel mai ieftin sistem atât din punct de vedere al investiţiei, cât şi al costurilor de exploatare. Acest sistem presupune un mecanism de segregare a apei înaintea staţiei de epurare pentru a face faţă surplusului datorat apei pluviale. În plus, î n cazul zonelor de câmpie, sistemul permite o autocurăţare în timpul ploilor, lucru care altfel ar necesita curăţarea mecanică, ce ar determina pierderi de apă tratată şi costuri mai mari. 305. Pentru epurarea apelor uzate pot fi folosite numeroase procese în funcţie de tipul şi gradul de contaminare. Există două abordări principale: utilizarea reziduurilor din apă ca resursă (cum ar fi zonele umede artificiale) sau doar ca poluare (cum este situaţia majorităţii staţiilor de epurare existente). Cea mai mare parte a apelor uzate este tratată în staţii de epurare la scară industrială cu consum mare de energie, care includ procese de tratare fizice, chimice şi biologice. Totuşi, utilizarea foselor septice şi a altor instala ţii de canalizare pentru gospodării (On-Site Sewage Facilities - OSSF) este larg răspândită în zonele rurale, deservind de exemplu până la 20 % din locuinţele din SUA. 37 306. Cel mai important sistem de epurare aerobă este procesul cu nămol activ, bazat pe men ţinerea şi recircularea unei biomase complexe prin microorganisme capabile să absoarbă şi să adsoarbă materiile organice transportate în apa uzată. Procesele de epurare anaerobă a apelor uzate (UASB, EGSB ) sunt, de asemenea, aplicate pe scară largă în epurarea apelor uzate industriale şi a nămolului biologic. Unele ape uzate pot fi epurate 37Agenția pentru Protecția Mediului din SUA, Washington, DC, 2008. „Septic Systems Fact Sheet”. EPA Publication no. 832-F-08-057. 97 şi refolosite ca apă reciclată. Abordările ecologice privind apele uzate care utilizează sistemele cu stuf, cum ar fi zonele umede artificiale au început să fie utilizate din ce în ce mai mult. Treapta de epurare ter ţiară se aplică tot mai des, iar tehnologiile utilizate cel mai frecvent sunt microfiltrarea sau membranele sintetice. După filtrarea prin membrană, nu se mai poate face distincţie între apa uzată epurată şi apele de origine naturală având calitatea apei potabile (fără mineralele din aceasta). Nitraţii pot fi îndepărtaţi din apele uzate prin procese naturale în zonele umede, însă şi prin intermediul denitrificării microbiene intensive, în cazul căreia se adaugă, de obicei, o cantitate redusă de metanol pentru a asigura bacteriilor o sursă de carbon. Tratamentul apelor uzate cu ozon devine tot mai popular şi necesită utilizarea unui generator de ozon care să decontamineze apa pe măsură ce bulele de ozon trec prin rezervor. Totuşi, această soluţie consumă multă energie. Cea din urmă şi totodată cea mai promiţătoare tehnologie de tratare este cea a epurării aerobe cu nămol granular . 307. Nămolul deshidratat poate fi uscat pentru a reduce conţinutul de umiditate prin diferite procese desemnate prin termenul uscarea nămolului . Pentru transport, este benefic ca nămolul să fie cât mai uscat posibil şi întotdeauna trebuie realizat un bilanţ al costurilor între costurile de transport şi costurile de uscare. Pentru utilizarea nămolului drept combustibil, materia solidă uscată trebuie să depăşească în general 50 %. Nămolul rezultat din epurarea apelor uzate poate fi amestecat cu elemente purificabile din resturile menajere pentru a face a şa numitul produs „asemănător compostului” care poate fi folosit pentru îmbogăţirea solului. Înainte de 2008, soluţiile disponibile pentru eliminarea nămolului rezultat din epurarea apelor uzate includeau incinerarea, iar nămolul era utilizat ca îngrăşământ agricol şi aruncat la gropile de gunoi. Totuşi, începând cu 2008, ca urmare a modificărilor legislative privind gropile de gunoi, opţiunea de aruncare la gropile de gunoi nu mai este permisă. Deşi România încă mai consideră utilizarea nămolului rezultat din epurarea apelor uzate în agricultură, celelalte ţări din Europa de Vest se îndreaptă către incinerare ca proces principal de eliminare. Eliminarea nămolului pe terenurile agricole este interzisă în anumite regiuni sensibile la nitraţi şi necesită suprafeţe de depozitare considerabile deoarece există doar o fereastră de timp îngustă în care starea solului şi a culturilor este pretabilă să accepte nămolul. 308. O altă măsură de optimizare constă în perfecţionarea proceselor de tratare care folosesc microorganisme. Microorganismele specializate pot avea un efect benefic asupra gestionării solidelor şi controlului mirosurilor în operaţiile de epurare a apelor uzate. De asemenea, este posibilă degradarea substanţelor specifice cu ajutorul microorganismelor specializate pentru a reduce nivelurile de substanţe în efluentul instalaţiei. Adăugarea de tulpini microbiene specializate, cu creştere activă, în procesele de tratare a nămolului şi biomasei creşte răspunsul biomasei la fluctuaţiile procesului sau la degradarea anumitor componente. Bioaugmentarea, astfel cum este numită, oferă mai multe avantaje faţă de platformele tehnologice tradiţionale, cum ar fi substanţele chimice, şi şi -a dovedit de multă vreme eficacitatea în degradarea compuşilor organici. De asemenea, şi alte tehnologii pot îmbunătăţi calitatea efluentului, însă acele tehnologii sunt mult mai scumpe şi mult mai dificil de gestionat. 309. Procesul de aerare în epurarea biologică a apelor uzate necesită mai mult de jumătate din consumul total de energie al instalaţiei, iar creşterea eficienţei va avea un 98 impact asupra costurilor totale de exploatare. În general, bazinele cu aerator de suprafaţă nu obţin aceeaşi performanţă energetică ca cele cu difuzoare de aerare submersibile. Mergând mai departe, furnizarea cantităţii exacte de aer curat necesară în procesul care foloseşte tehnologia de aerare optimizată face posibilă obţinerea unor economii importante. Analizarea structurii actuale a instalaţiei şi a unei configuraţii alternative determinată de specialiştii în aerare va permite estimarea posibilelor economii. O instalație de epurare din Bloomington, Indiana, SUA, a obținut economii anuale de aproximativ 1,8 milioane USD prin modernizarea instalației cu difuzoare cu bule fine și turbocompresoare centrifugale monoetajate cu control în două puncte. În Catalonia, Spania, o instalație de epurare pentru apele uzate industriale și cele provenite din gospodării, cu o capacitate de 30.000 de metri cubi pe zi, a economisit aproximativ 30 % din consumul de electricitate prin modernizarea compresoarelor de aerare și a sistemului de control. (Sursa: Rethink Water & Danish Water Forum 2013 - In control of wastewater to protect people and ecosystems. Efficient solutions for treatment of wastewater) 310. Eliminarea apelor uzate dintr-o instalaţie industrială este o problemă dificilă ş i costisitoare. Cele mai multe rafinării de petrol, uzine chimice şi petrochimice au instalaţii în amplasament 38 pentru epurarea apelor uzate proprii astfel încât concentra ţiile de substanţe poluante din apele uzate epurate să fie conforme cu reglementările locale şi naţionale privind eliminarea apelor uzate în instala ţiile de tratare comunitare sau în râuri, lacuri şi oceane. Zonele umede artificiale sunt utilizate într-un număr mare de cazuri întrucât au oferit o tratare productivă şi de înaltă calitate în amplasament . Alte procese industriale, care produc cantităţi mari de ape uzate, cum ar fi fabricarea hârtiei şi a celulozei, au dat na ştere preocupărilor legate de mediu, care au condus la dezvoltarea unor procese de utilizare a apei reciclate în instala ţii înainte ca aceasta să fie epurată şi eliminată. 311. Reducerea costurilor pentru tratarea apelor uzate este o problemă în multe locuri, întrucât costurile pentru colectarea şi epurarea apelor uzate sunt deseori duble faţă de costurile cu producţia şi distribu ţia apei potabile. Din ce în ce mai multe staţii de epurare a apelor uzate din Europa sunt astfel modernizate pentru utilizarea fermentării anaerobe a nămolurilor în scopul unei mai bune colectări şi utilizări a biogazului rezultat pentru producerea de electricitate sau căldură. Soluţiile depind de soluţia tehnică individuală a staţiei şi de posibilităţile de utilizare internă sau de vânzare a electricităţii sau căldurii produse. Limita la care implementarea fermentării anaerobe este viabilă din punct de vedere financiar se schimbă odată cu dezvoltarea şi aplicarea noilor tehnologii şi modificarea structurii preţurilor de achiziţie şi vânzare a electricităţii şi căldurii. 38Tchobanoglous, G., Burton, F.L., and Stensel, H.D. (2003). Wastewater Engineering (Treatment Disposal Reuse) / Metcalf & Eddy, Inc. (4th ed.). McGraw-Hill Book Company.ISBN 0-07-041878-0. 99 312. O nouă tendinţă este reprezentată de controlul coordonat. În prezent, cele mai multe staţii de epurare a apelor uzate din ţările dezvoltate au echipamente de măsurare în timp real pentru optimizarea proceselor biologice şi a sistemelor hidraulice ale staţiei. Acum, această tehnologie apare şi pentru optimizarea sistemelor de canalizare pentru evitarea investiţiilor masive în bazine de retenţie de mari dimensiuni sau în creşterea capacităţii reţelei de canalizare. Instrumentele de monitorizare în timp real, cum ar fi debitmetrele, aparatele de înregistrare a nivelului apelor din canalizare şi instrumen tele de măsură a nivelului precipitaţiilor, combinate cu radarul meteorologic la nivel regional şi local în modelele de tratare şi de drenare avansată a apei provenite din furtuni, reprezintă în prezent noua tendinţă pentru controlul coordonat al sistemului de drenaj şi al staţiilor de epurare a apelor uzate. 313. Reglementarea, controlul şi coordonarea inteligentă a gestionării sistemelor de drenare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate pot reprezenta prima linie de apărare împotriva inundaţiilor şi a refulării canalizării pentru oraşele expuse unor riscuri mai mari de condiţii meteorologice extreme cu precipitaţii masive, scutindu -le de investiţii masive noi pentru adaptarea la condiţiile climatice. Managementul inteligent al apelor uzate este în principal o soluţie pentru oraşele de anumite dimensiuni şi cu sisteme de canalizare combinate, care necesită reguli de exploatare speciale în timpul precipitaţiilor masive pentru a evita supraîncărcarea hidraulică şi deversarea de ape uzate netratate. Soluţiile integrate reprezintă noua tendinţă pentru conectarea staţiilor de epurare a apelor uzate cu un model de drenaj şi obţinerea unui model coerent pentru întregul sistem de ape uzate. Tehnologiile avansate, cum ar fi senzorii, debitmetrele şi software -ul inteligent, garantează că sunt folosite la maximum capacităţile conductelor de canalizare. Acest lucru înseamnă că, în loc să fie crescută orbeşte capacitatea sistemului de canalizare pentru a face faţă precipitaţiilor masive, sistemul inteligent trimite apa acolo unde aceasta poate fi recepţionată. 314. De asemenea, multe ţări utilizează epurarea descentralizată pentru apele uzate care nu sunt deversate în staţiile de epurare municipale. Aceste soluţii se aplică în special în zonele rurale, dar pot include şi zone relativ mari, cum ar fi campusuri universitare sau parcuri industriale care deţin propriile staţii de epurare. Astfel, epurarea descentralizată a apelor uzate se realizează la niveluri foarte diferite, de la aglomerările din metropole la gospodăriile individuale izolate din zonele rurale. Dezvoltarea urbană rapidă din multe ţări în curs de dezvoltare face ca soluţiile descentralizate să fie atractive pentru menţinerea unei dimensiuni gestionabile a reţelelor de canalizare, care pot profita de relief pentru drenajul gravitaţional şi pentru a evita astfel costurile foarte mari aferente pompării. Abordarea pe grup este, de asemenea, atractivă în oraşele cu diferenţe mari între nivelurile serviciilor din centrului oraşului şi al cartierelor mărginaşe sau al oraşelo r satelit, întrucât alimentarea cu apă şi canalizarea pot fi obţinute prin colectarea la nivel local şi epurarea descentralizată a apelor uzate. Este totuşi important să se conştientizeze faptul că staţiile de epurare a apelor uzate din oraşe sunt dificil de gestionat din cauza riscurilor puse de mirosurile neplăcute din bazinele de tratare şi al vehiculelor grele de transport necesare pentru eliminarea nămolului. 315. Dacă este tratată în mod corespunzător, apa uzată poate fi reutilizată ca apă potabilă în industrie (turnuri de răcire), pentru reîncărcarea artificială a acviferelor, în 100 agricultură şi pentru reabilitarea ecosistemelor naturale. Utilizarea apei reciclate are numeroase beneficii pentru iriga ţii, inclusiv costul redus, continuitatea alimentării (indiferent de anotimp, condiţii climatice şi restricţii asociate consumului de apă ) şi a consecvenţei generale a calităţii. De asemenea, folosirea apei uzate reciclate la iriga ţii este considerată drept un mijloc de fertilizare a plantelor şi, în special, de completare a nutrienţilor. În plus, conţinutul organic poate fi folosit pentru producerea de energie atunci când este concentrat în nămol. Din apele uzate sau din nămol poate fi extras fosforul, iar apoi poate fi aplicat ca îngrăşământ înlocuind fosforul mineral, care devine rapid o resursă din ce în ce mai rară. Fiind furnizor de energie, excesul de căldură poate fi preluat pentru producerea de căldură sau de electricitate, iar conţinutul mineral şi organic rămas în nămol poate fi utilizat drept ameliorator pentru sol sau îngrăşământ auxiliar. Malta a implementat o nouă infrastructură pentru epurarea apelor uzate care vizează reutilizarea efluentului pentru irigații și în scopuri industriale. În prezent, în Malta, apele uzate epurate sunt considerate drept o resursă folositoare, iar sistemele de irigație asigură o creștere semnificativă a producției agricole în perioadele secetoase. Proiectul a inclus modernizare stației de epurare a apelor uzate și construirea a două noi stații de epurare pentru tratarea apelor provenite din sistemul de canalizare din majoritatea orașelor și a localităților de pe cele două insule malteze (Malta și G ozo). (Sursa: Rethink Water & Danish Water Forum 2013 - In control of wastewater to protect people and ecosystems. Efficient solutions for treatment of wastewater) Infrastru ctura socială 5.4.12 Infrastructură socială sigură 316. Oferirea unei infrastructuri sociale corespunzătoare este fundamentală pentru a garanta siguran ţa, sănătatea şi productivitatea oamenilor în comunitate . Cercetări din ce în ce mai complexe demonstrează legătura critică dintre sustenabilitatea economică şi investiţiile în infrastructura de ordine publică, educaţie, sănătate, cultură, petrecerea timpului liber, locuinţe şi comunicaţii. 317. Toate clădirile publice, cum sunt cele care fac parte din infrastructura socială , trebuie să fie accesibile şi u şor de utilizat de către persoanele cu dizabilităţi. O evoluţie semnificativă în anumite părţi ale lumii constă în instalarea ascensoarelor, uşilor automate, uşilor şi coridoarelor largi, autobuzelor cu podea coborâtă, rampelor pentru cărucioarele cu rotile, trotuare cu rampe de acces şi eliminarea treptelor inutile acolo unde nu sunt disponibile rampe sau lifturi, permiţând oamenilor în scaune cu rotile şi altor persoane cu mobilitate redusă să utilizeze trotuarele publice şi transportul public mai uşor şi mai sigur. 318. Măsurile de protecţie împotriva incendiilor includ măsurile destinate a preveni izbucnirea unui incendiu, cât şi măsurile utilizate pentru limitarea incendiului şi a efectelor acestuia după izbucnire. Măsurile de protecţie împotriva incendiilor includ măsurile planificate în cursul construcţiei unei clădiri sau implementate în structurile deja 101 existente. Toate documentele proiectului tehnic al unei clădiri care face parte din infrastructura socială trebuie să precizeze riscul de incendiu (inclusiv controlul fumului) şi sistemele de protecţie pentru încăperile, spaţiile şi departamentele din întreaga clădire. 319. Confortul termic este primordial în infrastructura socială modernă. Rolul principal al sistemelor de încălzire este să asigure temperatura optimă în anotimpul rece în clădirile infrastructurii sociale. Sistemele de încălzire pot fi sisteme de aer cald, încălzire prin radiaţie sau pompe de căldură. Sistemele de condiţionare a aerului sunt concepute pentru a oferi condiţii de confort termic în anotimpul cald în clădirile care fac parte din infrastructura socială. Acestea menţin parametrii aerului pe parcursul întregului an, indiferent de modificările factorilor meteorologici, gradul de ocupare al încăperilor, alt fel spus, indiferent de modificarea sarcinilor termice (încălzire, răcire) prevalând asupra umidităţii şi umezelii. 5.4.13 Clădiri durabile 320. În octombrie 2014, Comisia Europeană a publicat un raport referitor la implementarea clădirilor cu consum de energie aproape egal cu zero („NZEB”). Articolul 9 alineatul (1) din Directiva privind performanţa energetică a clădirilor prevede că până în decembrie 2020, toate clădirile noi vor fi clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero şi că după decembrie 2018, clădirile noi ocupate şi deţinute de autorităţile publice sunt clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Se aşteaptă ca energia necesară clădirilor al căror consum este aproape egal cu zero sau foarte scăzut să fie acoperită de energia provenită din surse regenerabile. 321. Reciclarea oferă ocazia de a reduce energia încorporată prin utilizarea materialelor reciclate şi a materialelor/componentelor reutilizabile/reciclabile. Potenţialul de reciclare este cuprins între 35 % şi 40 % din energia încorporată a clădirii, ceea ce reprezintă aproximativ 45 % din totalul de energie necesară. 39 322. Eficienţa energetică este primul pas în obţinerea durabilităţii clădirilor. Eficienţa energetică ajută la controlul costurilor tot mai mari ale energiei, r educe amprenta de mediu şi creşte valoarea şi competitivitatea clădirilor. În general, pierderile de energie din clădirile sociale se datorează unei stări inadecvate a anvelopei clădirii, care include pereţii, planşeele, acoperişurile, uşile şi ferestrele. Prin urmare, orice clădire socială mai veche de 20 de ani este slab izolată, necesită reabilitare termică, pentru a economisi aproximativ 50 % din consumul de energie şi a susţine obţinerea confortului termic pe timp de iarnă şi vară. Cele mai frecvent folosite materiale pentru izolarea termică a clădirilor infrastructurii sociale pot fi clasificate astfel: • Vegetale: plută, fibre (aşchii) de lemn, in, paie etc. • Minerale: fibră de sticlă, vată minerală, argilă expandată, sticlă spongioasă etc. • Materiale sintetice: polistiren expandat, poliuretan şi spumă fenolică etc. 39 Catarina Thormark, Building and Environment, Vol. 37, Issue 4, April 2002, pp. 429 –435. 102 323. Ca parte integrantă a proiectării inovatoare şi eficiente, precum şi pentru îndeplinirea cerinţelor europene viitoare referitoare la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu z ero, se impune o abordare cuprinzătoare în vederea utilizării beneficiilor şi facilităţilor furnizate de sistemele de verificare a clădirilor şi de gestionare a acestora . Pe piaţă există deja numeroase sisteme computerizate, însă se recomandă ca proiectanţii să adopte o abordare cuprinzătoare şi să integreze pe deplin construirea anvelopei şi performanţele clădirii cu colectoarele de energie solară, metodele de încălzire, izolare, controlul temperaturii, umbrirea clădirii, ventilaţie, iluminat, contorizare, alimentare cu apă, canalizare şi deşeuri. Siemens afirmă că, prin optimizarea sistemelor de încălzire, ventilație și de condiționare a aerului pentru clienții săi în mai mult de 6.500 de clădiri din întreaga lume, a economisit aproximativ 900.000 £ pentru aceștia și a redus emisiile de CO2 cu 2,4 milioane de tone. (Sursa: Raconteur Media- CLEAN TECHNOLOGY. Turning up the power) 324. Directiva privind performan ţa energetică a clădirilor (EPBD) se consideră a fi principalul act normativ care sus ţine şi reglementează dezvoltarea clădirilor eficiente din punct de vedere energetic. Cunoscută şi sub numele de „legislaţia UE privind clădirile verzi”, EPBD a început să fie transpusă în legislaţia naţională a celor mai multe state membre în 2006. Întrucât este foarte vastă, este dificil, de asemenea, de implementat în totalitate şi de obţinere a unei poziţii comune la nivelul UE. 325. Directiva este concepută pentru a promova performanţa energetică a clădirilor în statele membre prin următoarele măsuri: • introducerea unui cadru pentru o metodologie integrată de măsurare a performanţei energetice a clădirilor; • certificarea energetică a clădirilor şi recomandări pentru clădirile noi şi cele existente; şi inspectarea şi evaluarea cazanelor şi a sistemelor de încălzire/răcire. • interesul societăţilor vizionare în dezvoltarea capacităţilor pentru a excela în construcţii şi în industriile înrudite şi pentru a genera profituri continuu. 326. Eficienţa energetică poate fi îmbunătăţită în diferite moduri. Pentru clădirile infrastructurii sociale existente în România, în special pentru unităţile destinate educaţiei şi sănătăţii, reabilitarea termică poate fi realizată prin înlocuirea sistemului de încălzire (de la sobe la instalaţii termice), izolarea termică a clădirii (pereţi, acoperiş şi subsol), noi uşi de intrare/ferestre, un sistem nou şi eficient de iluminare şi reabilitarea instalaţiilor interioare. 327. Energia solară, în special conversia directă a energiei solare în electricitate, poate fi considerată cel mai frecvent tip de energie regenerabilă pentru clădirile care fac parte din infras tructura socială. Sistemele fotovoltaice - PV - necesită lumină, dar nu neapărat lumină solară directă, pentru a genera electricitate. Sistemele PV pot fi instalate pe acoperişuri sau faţade, contribuind astfel la reducerea consumului de energie din 103 clădirile respective. Acestea nu produc poluanţi şi pot fi integrate în diferite soluţii estetice. Energia solară folosește energia soarelui pentru produce apă caldă care să fie utilizată în clădiri. Aceasta este tehnologia regenerabilă cea mai prolifică în Marea Britanie cu aproximativ 90.000 de instalații montate în prezent. În general, panourile cu o suprafață totală de 3-4 metri pătrați vor produce până la 70 % din necesarul de apă caldă al unei gospodării cu trei persoane. (Sursa: Raconteur Media - CLEAN TECHNOLOGY. Turning up the power) 5.4.14 Modelarea informaţională a clădirii (BIM) 328. Modelarea informaţională a clădirii şi modelarea 3D implică crearea şi gestionarea reprezentărilor digitale ale caracteristicilor fizice şi funcţionale pentru elementele şi formele proiectate. Software-ul BIM este folosit de întreprinderi şi agenţiile guvernamentale pentru a planifica, proiecta, construi, opera şi întreţine infrastructura fizică, de la uzine de apă şi staţii de epurare a apelor reziduale, eliminarea deşeurilor menajare, servicii de furnizare a energiei electrice şi gazului, instalaţii de comunicare, până la drumuri, poduri, locuinţe şi şcoli. La începutul unui proiect şi pe întreaga durată a ciclului de viaţă, BIM facilitează predictibilitatea rezultatelor, precum şi opţiunile de schimbare şi de modificare în timp util, pentru a permite luarea celor mai eficace decizii pe o bază de tip „la momentul oportun”. 329. Utilizarea BIM depăşeşte etapele de planificare şi de proiectare. Aceasta cuprinde toate etapele şi procesele de sprijin ale gestionării costurilor şi exploatării instalaţiilor. Într-o serie de state membre ale UE, există un obiectiv de armonizare a standardelor BIM pentru îmbunătăţirea interoperabilităţii şi a cooperării. 5.5 Concluzii 330. Există mai multe recomandări pentru îmbunătăţirea soluţiilor tehnice pentru proiectele de infrastructură publică din România. Una dintre ele este obligativitatea adaptării standardelor tehnice în vigoare la standardele europene, pentru a reflecta schimbările climatice, modificările traficului şi alte concepte ecologice noi. Unele standarde sunt prea vechi iar conţinutul acestora nu este actualizat în raport cu bunele practici internaţionale. 331. Ar trebui să se treacă de la clasificarea actuală a drumurilor din România la o clasificare funcţională bine structurată, inclusiv în ceea ce priveşte clasele tehnice şi de întreţinere pentru această clasificare funcţională revizuită, prin intermediul vitezel or constructive şi al volumelor de trafic. Clasele funcţionale asigură continuitatea pentru caracteristicile de proiectare a drumurilor (şi pentru alte probleme de management al drumurilor). De asemenea, clasificarea funcţională este importantă pentru utilizările 104 terenurilor şi ajută atât administraţiile rutiere, cât şi utilizatorii drumului să structureze reţeaua. 332. Implementarea auditului de siguranţă rutieră şi a inspecţiilor de siguranţă rutieră ar trebui să fie făcută corespunzător. ARR ar trebui să org anizeze cursuri tehnice pentru acreditarea auditorilor/inspectorilor, însă totodată ar trebui puse bazele unor noi reglementări clare în conformitate cu legislaţia în vigoare. Un alt aspect important care ar trebui avut în vedere se referă la tarifele pentru ASR şi ISR. Acestea ar trebui să fie revizuite şi adaptate la situaţia economică din România. 333. Studiile de trafic şi studiile de impact asupra mediului ar trebui să fie impuse la iniţierea fazei de proiectare a proiectului, la fel ca studiile geotehnice şi topografice care sunt cerute în prezent. Astfel, soluţia pentru o construcţie nouă, modernizare sau reabilitare va fi mai bine susţinută din punct de vedere tehnic. 334. Este necesară implementarea sistemelor de management al siguranţei apei potabile şi siguranţei alimentelor, cum ar fi ISO 22000. Multe servicii de apă din Europa au ales să fie certificate ISO 22000 deoarece acest lucru garantează o apă sigură şi sănătoasă în întregul sistem de alimentare. Operatorii regionali ai serviciilor de apă din România ar trebui să adopte măsuri similare. 335. Verificarea proiectului ar trebui să fie făcută de specialişti verificatori de proiecte atestaţi, diferiţi şi independenţi de specialiştii proiectanţi care elaborează proiectele. Specialiştii verificatori de proiecte atestaţi ar trebui să fie angajaţi de beneficiari, şi nu contractaţi de către proiectanţi, lucru care, în fapt, este nelegal. Altfel spus, practica trebuie să reflecte prevederile legii. 105 6 Infrastructură bine contractată 6.1 Achiziţiile publice în România 6.1.1 Cadrul juridic40 336. Procedurile de achiziţie publică reprezintă una dintre cele mai îndelungate faze ale ciclului proiectelor de infrastructură din România, o realitate unanim confirmată de către factorii implicaţi şi experţi. În prezent, cadrul juridic din România este în totalitate „armonizatˮ cu acquis-ul comunitar european specific. Cel mai important act normativ privind procedurile de achiziţie publică în România este Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului (OUG) nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de a chiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Ordonanţa, precum şi toate actele normative din acest domeniu, sunt în concordanţă cu principiile constituţionale ale României şi cu Tratatul privind Uniunea Europeană, cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi cu directivele europene privind achiziţiile publice. OUG nr. 34/2006 reprezintă cadrul juridic general în domeniul achiziţiilor publice, deoarece cuprinde normele de bază impuse pentru organizarea şi derularea procedurilor de acest tip. 337. Instituţiile esenţiale care asigură implementarea normelor în domeniul achiziţiilor publice în România sunt: • Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) având rolul unui organism de reglementare; • Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) având rolul unui organism de recurs; • Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice (UCVAP) din cadrul Ministerului Finanţelor, având rolul unui organism de control ex ante; • Centrul Naţional de Management pentru Societatea Informaţională (CNMSI) care este operatorul naţional al Sistemului Electronic de Achiziţie Publică; • SEAP este un sistem informaţional de achiziţie publică (ce poate fi accesat la adresa www.e-licitatie.ro) la care au acces operatorii economici şi autorităţile contractante în cadrul procesului de achiziţie publică. 338. OUG nr. 34/2006 prevede principiile fundamentale ale procedurilo r de achiziţie publică: nediscriminarea; tratamentul egal; transparenţa; recunoa şterea reciprocă; proporţionalitatea; eficienţa utilizării fondurilor publice şi asumarea răspunderii. Conform acestui act normativ, orice situa ţie pentru care nu există reglementări specifice şi explicite trebuie interpretată din perspectiva acestor principii. 40 Această temă a fost discutată detaliat în Raportul Băncii Mondiale 2014 privind „POR 2.0: Sprijin pentru solicitanții și beneficiarii Programului Operațional Regional 2014 -2020.” Unele secțiuni sunt incluse în prezentul document pentru a prezenta contextul general. 106 339. Legislaţia privind procedurile na ţionale de achiziţie publică prevede patru tipuri principale de contracte: • licitaţii publice pentru contracte de servicii; • contracte de furnizare a bunurilor şi lucrărilor; • contracte de concesiune de servicii; • contracte de concesiune de lucrări publice. În acest sens, se impune menţionarea în special a articolului 3^1 OUG nr. 34/2006 (Art. 3^1 a fost introdus de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 337 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 625 din 20 iulie 2006) care se referă la: contracte de lucrări; contracte de furnizare şi contracte de servicii, şi a Hotărârii de Guvern nr. 71/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. 340. OUG 34/2006 (cu completările şi modificările ulterioare) autorizează aplicarea tuturor procedurilor de atribuire prevăzute (şi permise) în Directivele UE : • licitaţia deschisă; • licitaţia restrânsă (cu două etape: selectarea celor mai buni operatori economici pe baza criteriilor de calificare şi selecţie şi evaluarea propunerilor tehnice şi financiare pe baza criteriilor de atribuire); • dialogul competitiv; • negocierea, cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare; • negocierea, fără publicarea unui anunţ de participare; • concursul de soluţii. 341. Regula generală este prevăzută la articolul 20 alineatul (1) din OUG 34/2006, conform căreia autoritatea contractantă are obligaţia de a atribui contractul de achiziţie publică prin aplicarea procedurilor de licitaţie deschisă sau licitaţie restrânsă – la alegerea sa. Celelalte proceduri se pot aplica doar în împrejurări specifice prevăzu te în legislaţie. Pentru contractele de valoare mică se foloseşte cererea de oferte, o procedură deschisă cu termene reduse. Acordurile -cadru sunt considerate „modalităţi speciale” de atribuire a contractelor. Pentru încheierea unui acord-cadru, autoritatea contractantă are obligaţia să aplice aceleaşi reguli şi proceduri ca în cazul atribuirii unui contract. 342. Începând cu 1 ianuarie 2013, pragul valoric pentru achiziţionarea directă a fost majorat de la 15.000 euro la 30.000 euro pentru servicii şi la 100.000 euro pentru lucrări de construcţii, în conformitate cu OUG 34, modificată de Legea 193/2013. 41 Chiar dacă la nivelul Uniunii Europene valoare medie pentru achiziţionarea directă este 130.000 euro pentru servicii şi 5.000.000 euro pentru lucrări, în România se consideră, totuşi, că aceste sume sunt prea mari pentru ca atribuirea să se efectueze fără depunere de oferte. Dacă serviciile/lucrările sunt finanţate din fonduri europene, beneficiarul trebuie să publice achiziţia în SEAP în cazul în care suma este mai mare de 5.000 euro. 41 Articolul 19 din OUG 34, modificată în conformitate cu Legea 193/2013 . 107 343. Conform majorităţii procedurilor de achiziţie publică, principalul criteriu de atribuire este, în practică, preţul cel mai scăzut. În acest fel, întreprinderile sunt forţate să elimine cât mai mult din diferite lucrări sau cantităţi, ceea ce duce, în cele din urmă, la o calitate slabă a proiectelor tehnice şi lucrărilor de construcţii. În plus, nu există nicio prevedere în legătură cu preţul de dumping, ceea ce înseamnă că o întreprindere mică poate să depună o ofertă cu o sumă situată sub 15% din valoarea iniţială estimată a proiectului şi să câştige în cazul în care îşi justifică oferta. 6.1.2 Procesul de achiziţie publică 344. Înainte de demararea procedurii de achiziţie publică, autorităţile contractante trebuie să fi întocmit întreaga documentaţie de atribuire . Documentaţia de atribuire cuprinde, de obicei: • fişa de date a achiziţiei; • formulare; • modelul de contract; • caietul de sarcini (specificaţiile tehnice). 345. Fişa de date a achiziţiei (FDA) are rolul de a furniza informaţii în legătură cu orice cerere, criteriu şi alte reguli necesare pentru a asigura accesul ofertantului/candidatului la informaţii complete şi explicite privind modul de organizare a procedurii, inclusiv : • informaţii generale privind autoritatea contractantă (adresă, tele fon, fax, e-mail, persoane de contact, mijloace de comunicare) şi contractul (tip, codul CPV, descrierea succintă a activităţilor, valoarea estimată, durata, locul livrării/prestării lucrărilor); • instrucţiuni ce trebuie respectate pentru a participa la procedură (termene de depunere a ofertelor, locul depunerii ofertelor, garanţii, valabilitatea ofertelor); • cerinţe minime de calificare, precum şi documente ce trebuie prezentate de către ofertanţi/candidaţi pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor de calificare şi selecţie; • informaţii privind criteriile de atribuire; • instrucţiuni privind modul de elaborare şi prezentare a propunerii tehnice şi propunerii financiare; • instrucţiuni privind procedurile de evaluare. 346. Cel mai sensibil aspect al elaborării FDA es te decizia referitoare la criteriile de calificare şi criteriile de atribuire. Pe parcursul verificării diferitelor proceduri de atribuire derulate în ultimii ani pentru proiectele / contractele cu fonduri UE, cele mai multe corecţii financiare au fost generate de criteriile de calificare şi cele de atribuire. În multe cazuri, s-a considerat că documentaţiile de atribuire cuprindeau cerinţe de calificare disproporţionate şi/sau criterii de atribuire irelevante / inadecvate. 108 347. OUG 34/2006 cuprinde lista comp letă a criteriilor de calificare ce pot fi folosite pentru a verifica eligibilitatea participanţilor la procedura de atribuire şi pentru selecţia acestora. Lista cuprinde aceleaşi criterii ca cele prevăzute în articolele 45 – 50 din Directiva 2004/18/CE: • situaţia reprezentantului juridic al societăţii; • capacitatea de exercitare a activităţii profesionale; • situaţia economică şi financiară; • capacitatea tehnică sau profesională; • standarde de asigurare a calităţii; • standarde de protecţie a mediului. 348. Criteriile de calificare sunt folosite pentru a reduce numărul candidaţilor care depun oferte în a doua fază. În cadrul procedurii deschise, criteriile de calificare sunt folosite doar ca filtru, aplicarea acestora având rolul de a stabili dacă respectivul candidat este admis sau respins. În cadrul procedurii restrânse, criteriile de calificare sunt folosite atât ca filtru, cât şi ca metodă de selecţie. De exemplu, nivelul cifrei de afaceri, valoarea contractelor similare, experienţa experţilor cheie sunt criterii de selecţie folosite în general în cadrul unei proceduri restrânse. 349. Criteriile de atribuire prevăzute în OUG 34/2006 sunt în concordanţă cu cele cuprinse în Directivele UE. Ambele criterii – „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” (OAE) şi „preţul cel mai scăzut” – sunt incluse în OUG 34/2006 fără restricţii speciale. Totuşi, aplicarea criteriului OAE de către autorităţile contractante generează numeroase probleme în practică. Multe autorităţi contractante nu au un nivel suficient de cunoştinţe pentru a formula criterii de atribuire adecvate în documentaţia de atribuire. Lipsa cunoştinţelor, coroborată cu intervenţia ANRMAP, a dus la situaţia în care preţul cel mai scăzut este folosit pe scară largă drept criteriu de atribuire. 350. În ultimii ani a fost întocmită o gamă largă de formulare standard. Rolul acestora este de a facilita modul în care operatorii economici dovedesc îndeplinirea cerinţelor de calificare. Nu există probleme specifice legate de această parte a documentaţiei de atribuire în legătură cu care au fost raportate destul de rar dificultăţi. 351. ANRMAP a elaborat modele simplificate pentru contractele de furnizare, contractele de servicii şi contractele de lucrări (Ordinul nr. 138/2012 şi Ordinul comun nr. 2266/335/2012). Aceste modele au fost concepute pentru a uşura munca autorităţilor contractante şi, în acelaşi timp, pentru a asigura un cadru general pentru astfel de contracte. Din păcate, autorităţile contractante au folosit aceste modele mai degrabă mecanic. Foarte des, contra ctele au fost doar o copie identică a modelului, fără nicio adaptare a termenilor contractuali. 352. Caietul de sarcini (specificaţiile tehnice) reprezintă în mod clar aspectul cel mai sensibil legat de elaborarea documentaţiei de atribuire. Pentru întocmirea caietului de sarcini este necesară existenţa unui număr suficient de personal care să dispună de expertiză adecvată în domeniul în care se înscrie obiectul contractului, şi nu neapărat în 109 domeniul achiziţiilor publice. Foarte des, autorităţile contractante se concentrează pe aspectele juridice ale achiziţiilor publice, însă nu dispun de experţi pentru întocmirea caietelor de sarcini. În cazul contractelor de lucrări, deşi caietele de sarcini sunt bune, în practică apar probleme majore. Studiile de fezabilitate şi proiectele tehnice cu detalii de execuţie sunt întocmite, de obicei, de către experţi externi, care sunt selectaţi în urma unei proceduri de atribuire în conformitate cu OUG 34/2006. În ciuda eforturilor de a selecta un proiectant bun, rezultatul c onstă în multe proiecte tehnice de calitate slabă. Este posibil ca această situaţie să apară şi din cauza folosirii frecvente a criteriului „oferta cu preţul cel mai scăzut” pentru selectarea proiectantului. 353. Procedura de achiziţie publică este iniţiată prin publicarea, de către autoritatea contractantă, a unui anunţ de participare în SEAP şi JOEU (în cazul contractelor cu valoare ridicată). Începând cu 2009, autorităţile contractante au obligaţia de a publica întreaga documentaţie de atribuire în SEAP, odată cu anunţul de participare. Prin urmare, dacă documentaţia de atribuire este acceptată de ANRMAP, sistemul va genera în mod automat anunţul de participare care este transmis prin mijloace electronice pentru a fi publicat în JOUE şi este publicat şi în SEAP. Toate aceste operaţiuni sunt efectuate fără nicio intervenţie suplimentară din partea autorităţii contractante. În cazul contractelor cu valoare ridicată, termenele minime pentru depunerea ofertelor sau a candidaturilor sunt identice cu cele prevăzute în directivele UE. Foarte des, operatorii economici solicită clarificări; conform legii, autoritatea contractantă are obligaţia de a răspunde, în general, în maximum 3 zile lucrătoare, iar toate răspunsurile trebuie introduse în SEAP drept completări la documentaţia de atribuire. 354. Comisia de evaluare trebuie să fie desemnată de către autoritatea contractantă (AC). Această comisie trebuie să cuprindă specialişti în domeniul în care se înscrie obiectul contractului ce va fi atribuit. La rândul lor, aceştia trebuie să fie membri ai direcţiei de achiziţie publică din cadrul AC. În plus, pentru a sprijini activităţile de evaluare, AC poate să desemneze, de asemenea, experţi externi cooptaţi. Pe parcursul procedurii de atribuire, membrii comisiei de evaluare au o obligaţie de confidenţialitate în legătură cu conţinutul ofertelor şi orice informaţii transmise de către ofertanţi. Pe lângă acordul de confidenţialitate, atât comisia de evaluare, cât şi experţii cooptaţi trebuie să semneze o declaraţie privind evitarea conflictului de interese. 355. Comisia de evaluare va stabili clarificările şi completările esenţiale necesare pentru evaluarea fiecărei oferte şi termenul acordat pentru furnizarea informaţiilor. În cazul în care explicaţiile înaintate de ofertant nu sunt concludente, oferta va fi considerată neconformă. La fel de important este dreptul comisiei de evaluare de a corecta erorile aritmetice şi viciile de formă doar cu aprobarea ofertantului. Dacă ofertantul nu acceptă corectarea acestor erori/vicii, oferta va fi considerată neconformă. Comisia de evaluare are obligaţia de a respinge ofertele inacceptabile şi neconforme. 356. Toate ofertele sunt deschise în cadrul unei şedinţe publice de deschidere imediat după expirarea termenului de depunere a ofertelor, după cum se indică în documentaţia de atribuire. La această şedinţă poate să participe orice operator economic care a depus o ofertă. Pe parcursul sesiunii de deschidere este interzisă adoptarea oricărei decizii privind calificarea/selectarea ofertanţilor/candidaţilo r sau evaluarea ofertelor. 110 Nicio ofertă nu poate fi respinsă în cadrul sesiunii de deschidere, cu excepţia celor care se află în una dintre următoarele situaţii: • au fost depuse după data limită de depunere a ofertelor sau la o adresă diferită de cea prevăzută în anunţul de participare; • nu sunt însoţite de garanţia de participare la licitaţie solicitată în documentaţia de atribuire. 357. Analiza, evaluarea şi compararea ulterioară a ofertelor sunt efectuate de către membrii comisiei de evaluare. Pentru a ajuta comisia de evaluare în legătură cu evaluarea ofertelor, în special în ceea ce priveşte caietele de sarcini, se pot coopta experţi externi. Experţii externi implicaţi nu au drept de vot, însă au obligaţia de a elabora un raport de specialitate care să faciliteze comisiei de evaluare adoptarea deciziilor în cadrul procesului de stabilire a ofertei câştigătoare. Acest raport trebuie ataşat la raportul de atribuire şi devine parte a dosarului achiziţiei publice. Pe parcursul analizei şi verificării documentelor prezentate de ofertanţi, comisia de evaluare poate să solicite în orice moment clarificări sau completări în legătură cu documentele depuse de aceştia pentru a demonstra îndeplinirea cerinţelor minime de calificare sau conformitatea ofertei cu specificaţii le tehnice. În practică, se poate observa o preocupare excesivă a comisiei de evaluare faţă de aspectele de formă ale ofertelor. Probabil peste jumătate din timpul alocat evaluării ofertelor este dedicat verificării documentelor de calificare în detrimentul verificării propunerii tehnice. Se pune prea mult accentul pe „formă” şi se pare că, uneori, obiectivul final („conţinutul”) al procedurii de achiziţie publică – obţinerea celui mai bun raport calitate-preţ – este întrutotul pierdut din vedere. În practică, se observă în continuare o reticenţă din partea comisiilor de evaluare faţă de corectarea erorilor, tendinţa acestora fiind de a respinge ofertele. 358. Ofertele cu preţ anormal de mic sunt excluse în prezent. Încă din 2008, s-a observat o tendinţă clară de a depune oferte cu preţuri foarte scăzute. În multe cazuri, candidaţii care au prezentat astfel de oferte au fost declaraţi câştigători şi au încheiat contracte la preţurile respective. Principalul mecanism aplicat pentru acoperirea pierderilor potenţiale s-a bazat pe acte adiţionale la contracte şi venituri suplimentare, acestea fiind mai uşor de justificat dată fiind calitatea slabă a proiectelor tehnice. În încercarea de a stopa această tendinţă, una dintre modificările legislative introduse în 2009 a stabilit regula conform căreia o ofertă ce cuprinde un preţ mai mic de 85% din valoarea estimată a contractului (sau mai mic de 85% din media aritmetică a preţurilor prezentate în oferte, în cazul în care sunt depuse peste 5 oferte acceptabile), este considerată anormal de scăzută. Totuşi, o astfel de ofertă poate fi respinsă doar după ce comisia de evaluare solicită explicaţii operatorului economic. Deşi conform legii, membrii comisiei de evaluare au obligaţia de a solicita explicaţii detaliate privind preţurile anormal de scăzute, nu este clar dacă aceştia au competenţa tehnică de a analiza soluţiile tehnice propuse. Este indicat ca cel puţin câţiva dintre membrii comisiilor de evaluare să aibă expertiză în evaluarea specificaţiilor tehnice. 359. O dispoziţie specifică a legii permite participarea la procedura de atribuire a oricărei firme ce beneficiază de sprijinul altei firme ce nu participă la procedura respectivă. Unii operatori economici, precum şi autorităţile contractantele consideră această dispoziţie controversată deoarece generează situaţia în care firme cu capacitate 111 redusă ofertează în virtutea sprijinului artificial sau politic de care beneficiază. De exemplu, dacă cerinţele de calificare sunt prea stricte pentru un operator economic (de exemplu, nivelul minim al cifrei de afaceri în ultimii trei ani trebuie să fie 20.000.000 euro, iar cifra de afaceri a operatorului economic este doar 10.000.000 euro), acesta poate să dovedească că îndeplineşte cerinţa privind cifra de afaceri dacă prezintă angaja mentul unui terţ a cărui cifră de afaceri atinge acest nivel minim. Angajamentul trebuie să specifice faptul că ofertantul va avea acces la resursele terţului şi că, în cazul în care întâmpină dificultăţi pe parcursul executării contractului, terţul va asi gura îndeplinirea integrală a obligaţiilor contractuale, implicându-se în mod direct. 360. Comisia de evaluare are obligaţia de a stabili ofertantul câştigător în termen de 20 de zile de la deschiderea ofertelor. Termenul poate fi prelungit o singură dată, în cazuri justificate. Prelungirea perioadei de evaluare nu este limitată prin lege, însă în practică este limitată la 45 de zile, iar orice altă prelungire este interzisă. La finalizarea evaluării ofertelor, comisia elaborează raportul privind procedura de a tribuire care va fi semnat de către toţi membrii săi. Raportul va fi înaintat conducătorului AC în vederea aprobării. 361. Autoritatea contractantă are obligaţia de a comunica rezultatul procesului tuturor operatorilor economici implicaţi în procedura de atri buire. Toate informaţiile trebuie comunicate în scris, în cel mai scurt termen, fără a depăşi 3 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei. 6.2 Principalele probleme legate de achiziţiile publice în România 362. Cadrul inadecvat de reglementare a procedurilor de achiziţie publică este considerat cel mai important obstacol în calea accesării fondurilor POR, conform unui studiu derulat pe parcursul unei misiuni anterioare . 42 Acelaşi lucru este valabil, cu siguranţă, şi pentru PNDL. Peste 70% dintre beneficiarii de fonduri publice consideră cadrul inadecvat de reglementare a procedurii de achiziţie publică un obstacol extrem de important sau foarte important în faza de implementare. 363. Problema fundamentală a procedurilor de achiziţie publică este sistemul de verificare ex-ante şi ex-post ineficient şi nesatisfăcător, caracterizat printr -o neasumare cronică a răspunderii de către toţi factorii implicaţi, cu excepţia beneficiarilor care sunt nevoiţi să suporte întreaga povară a posibilelor greşeli. Deseori, beneficiarii nu au capacitatea tehnică de a evita toate capcanele unui cadru foarte complex de reglementare a achiziţiilor publice (OUG 34/2006 şi nenumăratele modificări aduse acesteia). Autorităţile centrale (MDRAP) nu pot interveni, în primul rând pentru că acest l ucru ar însemna să fie în conflict de interese cu rolul lor în cadrul evaluării, în timp ce Curtea de Conturi (CC) are autoritatea de a efectua doar audituri ex-post. Există, în schimb, instituţii speciale autorizate prin legislaţia din România să supravegheze şi să reglementeze achiziţiile publice, cum ar fi, în special, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP), Consiliul Naţional de Soluţionare a 42A se vedea r apoartele privind „POR 2.0: Colaborarea AM -OI și sprijinul acordul beneficiarilor Programului Operațional Regional 2014 -2020” (Banca Mondială, 2013) . 112 Contestaţiilor (CNSC) şi Unitatea pentru coordonarea şi verificarea achiziţiilor publice (UCVAP). În prezent, niciunul dintre aceşti actori nu este dispus să „avizeze” oficial un set clar de norme generale sau de decizii pentru cazuri specifice, iar din acest motiv beneficiarii ajung să poarte întreaga răspundere pe parcursul procesului, fără a avea certitudinea că ceilalţi actori implicaţi contribuie la eliminarea riscului legat de corecţiile ulterioare. Tot beneficiarii sunt cei sancţionaţi chiar dacă procedurile de achiziţii au trecut prin filtrele ANRMAP şi UCVAP. Nu puţine sunt cazurile în care corecţiile se aplică după trecerea unei perioade semnificative de timp de la rambursarea sumelor (de exemplu, după efectuarea unui alt set de verificări ex -post de către CC) şi chiar după finalizarea integrală a proiectelor. 364. O problemă conexă este lipsa competenţelor tehnice în rândul auditorilor. Beneficiarii observă că mulţi auditori vin dintr -un mediu financiar/economic şi nu înţeleg pe deplin motivele tehnice ce stau la baza anumitor proceduri (de exemplu, lucrările neprevăzute, însă necesare, care nu sunt generate de erori în proiectul tehnic). În practică, mulţi beneficiari nu înţeleg în mod clar de ce sunt sancţionaţi şi cum se stabileşte nivelul penalităţilor. 365. În general, sistemul de achiziţii publice pare deficit ar. Procedurile durează prea mult şi fac obiectul unui număr foarte mare de acţiuni în justiţie, iniţiate deseori de „contestatari profesionişti.” Există firme despre care se ştie că participă la licitaţii pentru a le contesta ulterior, chiar dacă nu au un motiv temeinic. Dacă o contestaţie este respinsă de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), unele firme înaintează cauza instanţei, generând astfel întârzieri de până la 1 -2 ani. În 2010 s-a propus amendarea celor care contestă în mod repetat procedurile de achiziţii publice fără un motiv întemeiat. Aceştia pierd o sumă mică de bani depusă odată cu oferta, ceea ce în mod evident nu este un factor de descurajare suficient de puternic pentru a împiedica intentarea cu rea-voinţă a unor acţiuni în justiţie. Curtea Constituţională a respins această măsură, considerând-o împotriva legii. 366. O prioritate esenţială pentru îmbunătăţirea sistemului constă în permiterea unei detaşări faţă de aplicarea cu predilecţie a criteriului „oferta cu preţul cel mai scăzut” drept criteriu de selecţie prestabilit. ANRMAP s-a dovedit deseori reticentă în privinţa aprobării documentaţiilor bazate pe standarde tehnico -economice pentru atribuirea contractelor, iar multor beneficiari li s-a cerut să revizuiască aceste documentaţii. O practică larg răspândită este folosirea preţului drept criteriu unic de selecţie, beneficiarii constatând că aceasta este pe placul ANRMAP a cărei aprobare trebuie obţinută înainte de publicarea procedurii de achiziţie publică în Sistemul Electronic de Achiziţie Publică (SEAP). Consecinţele au fost deseori regretabile: unele firme au depus oferte cu preţuri de dumping, nejustificat de mici, iar beneficiarii nu au fost capabili să le descalifice, motiv pentru care s-au ales cu contracta nţi care încearcă să (a) efectueze lucrări de calitate slabă şi (b) să majoreze preţul prin diverse tactici precum ajustarea proiectului tehnic sau solicitarea unor „cheltuieli diverse şi neprevăzute.” În ceea ce îi priveşte pe beneficiari, mulţi dintre aceştia au de-a face cu furnizori de servicii de calitate slabă, însă evită să anuleze contractul şi să organizeze proceduri de achiziţii publice noi, din cauza temerii de a depăşi calendarul stabilit pentru implementarea proiectului, ceea ce poate genera, d e asemenea, corecţii financiare. Prin urmare, deseori ajung într -o situaţie pentru care nicio 113 soluţie nu este adecvată: fie reziliază contractul şi riscă să piardă finanţarea din PNDL pentru anul în curs, fie lucrează în continuare cu furnizori de servicii ieftini care execută lucrări de calitate slabă. 367. Organismele de decizie ar trebui nu doar să permită includerea indicatorilor tehnici de calitate definiţi drept criteriu de selecţie, ci şi să aplice regulamente care permit descalificarea ofertelor cu pre ţ de dumping. În practică, comisiilor de evaluare le -a fost greu să dovedească faptul că anumite oferte sunt nerezonabile sau nefondate, în ciuda faptului că s-au prevalat de dreptul de a solicita clarificări (după cum s-a menţionat mai sus). Este necesar ca în aceste comisii să fie implicaţi experţi cu experienţă care să stabilească şi să explice mai clar dacă o anumită ofertă este sau nu fezabilă. 368. Proiectele tehnice şi detaliile de execuţie sunt părţile cele mai importante ale caietului de sarcini în ca drul procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări. Efectele unui caiet de sarcini de calitate slabă se fac resimţite pe parcursul derulării contractului; uneori, se impune modificarea soluţiilor tehnice sau a devizului, ceea ce duce la încheierea unor contracte suplimentare, acest lucru însemnând, conform legislaţiei naţionale şi a directivelor UE, aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. Posibilitatea de a aplica procedura negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare trebuie interpretată într -un mod foarte restrictiv, iar calitatea slabă a caietelor de sarcini nu poate fi acceptată ca motiv de atribuire a unui contract (suplimentar) fără deschiderea unui nou concurs de oferte. Trebuie menţionat faptul că ANRMAP nu este deloc implicată în verificarea caietelor de sarcini. 369. Contractele suplimentare pot creşte valoarea contractului iniţial, în unele cazuri depăşindu -se cu mult valoarea estimată. Aşadar, în astfel de cazuri, contractele sunt atribuite unor firme de execuţie pentru o sumă mai mică sau egală cu cea estimată de către autoritatea contractantă, însă pe parcursul execuţiei, suma este majorată prin contracte suplimentare. Există cazuri în care ofertantul câştigător execută lucrările pentru o sumă ce depăşeşte sumele incluse în ofertele depuse de alţi participanţi la concursul de oferte. 370. Există cazuri în care procedura de ofertare este trucată / fraudată. Trucarea / fraudarea procedurii de ofertare implică existenţa unor înţelegeri secrete între ofertanţi cu scopul de a creşte preţurile sau de a scădea calitatea produselor, serviciilor sau lucrărilor destinate beneficiarilor. Scopul este de a câştiga licitaţia la un preţ mai bun decât cel care ar rezulta în mod obişnuit în urma concursului de oferte (preţ competitiv). Trucarea/fraudarea unei licitaţii/oferte îmbracă mai multe forme, însă constă, în esenţă, în înţelegerea ofertanţilor de a acţiona în solidar sub forma unui cartel. Între participanţii la licitaţie pot să apară acorduri secrete privind împărţirea pieţei, câştigarea licitaţiilor „prin rotaţie”, stabilirea ofertanţilor câştigători, ceilalţi ofertanţi participând doar pentru a se întruni numărul minim de ofertanţi (aşa -numitele mâini moarte) sau înţelegeri de recompensare a ofertanţilor necâştigători prin subcontractarea lucrărilor, etc. Un alt caz de trucare/fraudare a procedurii de ofertare constă în includerea în caietul de sarcini a unor condiţii speciale care pot fi îndeplinite doar de anumite întreprinderi. Aceste proceduri sunt numite şi „licitaţii cu dedicaţie”. 114 6.3 Recomandări pentru îmbunătăţirea cadrului de reglementare a achiziţiilor publice 371. Legislaţia privind procedura de achiziţie publică trebuie să găsească un compromis între reglementarea excesivă, menită să asigure respectarea strictă a principiilor de bază, şi libertatea de decizie care ar permite autorităţilor contractante să selecteze ofertele ce răspund cel mai bine nevoilor specifice ale acestora . Următoarea listă de recomandări oferă soluţii posibile la problemele legate de cadrul actual de reglementare a achiziţiilor publice şi uşurează sarcinile beneficiarilor POR care implementează proiecte. Este important de menţionat faptul că unele dintre aceste idei sunt deosebit de tehnice, în timp ce altele presupun adoptarea unor decizii la nivel naţional. Acestea fiind spuse, sperăm că propunerile de mai jos vor duce discuţia privind subiectul extrem de complex şi delicat al achiziţiilor publice la un nivel superior şi vor permite beneficiarilor PNDL să organizeze proceduri eficiente şi eficace pentru atribuirea contractelor. Cel puţin câteva dintre aceste idei ar putea să reprezinte baza viitoarelor modificări ale legislaţiei româneşti în domeniul achiziţiilor publice (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 34/2006), conform dinamicii corespunzătoare de la nivelul UE. 372. Cadrul îmbunătăţit de reglementare a achiziţiilor publice ar trebui să reducă la minimum numărul de contracte acordate pe baza criteriului „oferta cu preţul cel mai redus”, bazându -se în schimb, în majoritatea cazurilor, pe criteriul „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” (OAE) . Această evoluţie care priveşte întregul domeniu al achiziţiilor publice rezonează cu preocupările similare de la nivelul UE. Ar putea exista o cotă minimă (exprimată ca procent din valoarea totală a procedurilor de atribuire a contractelor lansate anual de către o autoritate contractantă) pentru contractele atribuite pe baza criteriului OAE. Aceste măsuri implică anumite modificări ale cadrului legislativ naţional, însă sunt în concordanţă cu evoluţiile normelor comunitare în materie de achiziţii publice. Întrucât se bazează pe pârghii administrative, aceste măsuri prezintă avantajul de a avea un efect imediat în sensul modificării procentului de contracte atribuite pe baza OAE comparativ cu procentul de contracte atribuite conform criteriului preţul cel mai scăzut, permiţând, în acelaşi timp, verificarea imparţială şi riguroasă a conformităţii acestora (ca procent din totalul contractelor atribuite). 373. Autorităţile contractante ar beneficia în urma seturilor recomandate de factori de evaluare, pe baza unor tipuri generale de contracte publice. Aceşti factori ar fi sintetici şi ar permite evaluarea obiectivă a ofertelor, însă în acelaşi timp trebuie să fie relevanţi pentru obiectul contractului. 374. Este necesară îmbunătăţirea sprijinului acordat autorităţilor contractante pentru a împiedica şi evita conflictele de interese potenţiale. Acest lucru poate fi realizat oferind beneficiarilor PNDL liste de verificare det aliate ca şi componentă obligatorie a procesului de evaluare a ofertelor. Astfel de liste ar trebui să fie întocmite pe baza unui model folosit de PNDL. Creşterea gradului de conştientizare asupra conflictelor de interese prin completarea acestor liste de verificare va permite autorităţilor contractante (cu bună credinţă) să evite omisiunile generate de neglijenţă sau de lipsa pregătirii/experienţei personalului. Pe lângă o metodologie minimă pentru verificarea conflictelor de interese (de exemplu, note orientative referitoare la modul de completare a listelor de verificare detaliate propuse), este necesar ca dispoziţiile legale relevante să fie sintetizate şi 115 clarificate. ANRMAP a iniţiat deja acest demers, după cum demonstrează adoptarea Ordinului nr. 170/2012 privind interpretarea art. 691 din OUG 34/2006 în legătură cu conflictul de interese între operatorii economici care participă la o procedură de achiziţii şi persoanele cu funcţii decizionale în cadrul autorităţii contractante. 375. Folosirea asigurărilor de răspundere civilă profesională ar trebui extinsă. În conformitate cu articolul 185 alineatul (1) litera (a) din OUG 34/2006, demonstrarea situaţiei economice şi financiare a unui anumit agent economic se poate realiza şi prin prezentarea unor dovezi privind asigurarea riscului profesional. În legătură cu acest criteriu de calificare, ANRMAP a stabilit, prin Ordinul 509/2011, limitarea posibilităţii de a folosi această cerinţă doar la cazurile reglementate în mod expres prin dispoziţii legale (de exemplu, serviciile de proiectare.)43 În trecut, unele autorităţi contractante au inclus cerinţa referitoare la asigurarea de răspundere civilă profesională în modelul de contract anexat la documentaţia de atribuire. Deşi o astfel de practică nu a fost aprobată î n mod expres de către ANRMAP, generalizarea acestei cerinţe este necesară pentru a îmbunătăţi prestarea serviciilor şi, după cum se susţine în alte părţi ale prezentului raport, pentru „curăţarea” pieţei prin stabilirea unor prime mai ridicate pentru furnizorii care nu îşi îndeplinesc obligaţiile. În vederea aplicării acestei cerinţe, încheierea impusă a unei asigurări de răspundere civilă profesională trebuie reglementată pentru tipuri suplimentare de servicii (urmând exemplul serviciilor de proiectare men ţionate de ANRMAP), impunându-se adoptarea unor norme privind modul de calcul al plafonului asigurării de răspundere civilă profesională pentru a evita situaţiile în care această cerinţă ar fi considerată excesivă sau restrictivă. 376. Procedurile de achiziţie publică pot fi lansate în baza unei „clauze suspensive”. Ţinând seama de durata semnificativă a fazelor de selecţie, evaluare şi contractare, amânarea lansării procedurii de atribuire, după semnarea contractului de finanţare, poate să determine nerespectarea graficului de activităţi din cauza posibilelor întârzieri în cadrul procedurii de achiziţie publică. Din acest punct de vedere, o soluţie posibilă constă în lansarea procedurilor de atribuire în baza unei „clauze suspensive”, efectul intervenind după desemnarea ofertantului câştigător, însă înainte de semnarea contractului de achiziţie publică. Încheierea contractului de achiziţie publică este întârziată/suspendată până în momentul îndeplinirii unei anumite condiţii (respectiv până când cererea de finanţare depusă de către beneficiar este aprobată de PNDL). Această soluţie necesită specificarea, în cererea de oferte şi în alte documente de atribuire, a faptului că nesemnarea contractului de finanţare va atrage după sine anularea procedurii în temeiul articolului 209 alineatul (1) litera (c) din OUG 34/2006, întrucât încheierea contractului de achiziţie publică a devenit imposibilă. Acest lucru va asigura un grad adecvat de transparenţă şi va proteja autoritatea contractantă de o posibilă acţiune în răsp undere intentată de către ofertantul câştigător în cazul anulării. 43 Conform interpretării ANRMAP, astfel cum rezultă din Ordinul 509/2011, următoarea cerinţă de calificare este nerestrictivă: „ofertantul trebuie să prezinte dovezi privind asigurarea riscului profesional aferent contractului ce urmează a fi atribuit, numai în situaţia în care există acte normative ce reglementează o astfel de situaţie.” În acelaşi timp, conform aceluiaşi act normativ, este considerată restrictivă cerinţa privind „prezentarea de către operatorul economic a unei asigurări privind riscul profesional.” 116 377. Modelele recomandate ar trebui concepute pentru clauzele contractuale de variaţie. În cazul contractelor de lucrări publice, este posibil să apară, în cadrul derulării efective a acestora , diferenţe între cantităţile estimate în documentele tehnice. Pentru a reglementa aceste modificări ale obiectului contractului, atunci când nu implică o revizuire a soluţiei tehnice adoptate sau a cerinţelor tehnice incluse în specificaţiile stabilite de contractant, autorităţile contractante pot să includă în modelul de contract anumite clauze de variaţie care să prevadă că preţul final al contractului trebuie stabilit ca produsul dintre preţurile/cantităţile ofertate iniţial şi costurile efective ce rez ultă din lucrările de pe teren. Evident, această opţiune este valabilă doar în cazul în care preţul contractului nu a fost stabilit ca valoare absolută, ci doar provizoriu, ca produs între preţurile unitare şi cantităţile de lucrări estimate în documentaţia tehnică. Legalitatea clauzelor de variaţie a fost confirmată şi prin scrisoarea nr. MARKT/C3/EP/kr (2012) 677516 a Direcţiei Generale Piaţa Internă şi Servicii a Comisiei Europene, însă este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor cerinţe: • formula pentru calculul preţului final trebuie definită în mod obiectiv şi ar trebui comunicată tuturor ofertanţilor potenţiali, prin includerea sa în documentaţia de atribuire sau în modelul de contract; şi • variaţiile cantităţilor de lucrări şi implicit variaţiile preţului plătit deja trebuie să rezulte din aplicarea mecanică a clauzelor de variaţie. Această soluţie prezintă avantajul de a fi adecvată atât pentru metoda actuală de atribuire a contractelor de lucrări publice, bazată pe articole detaliate, cât şi pentru metoda bazată pe articole comasate. Adoptarea soluţiei ar fi facilitată prin elaborarea unor clauze contractuale standard (preferabil de către ANRMAP), precum şi prin definirea mecanismului specific de implementare, pentru a evita aplicarea sa în cazul modificărilor considerate „substanţiale.” Aşa cum a precizat şi Comisia Europeană, este important să se sublinieze faptul că prin folosirea acestor clauze contractuale, variaţiile cantităţilor de lucrări şi ale preţului final nu constituie modificări ale contractului în sine, ci doar o aplicare a dispoziţiilor contractului iniţial. 378. Beneficiarilor PNDL ar trebui să li se asigure sprijin în cadrul procedurii de achiziţii. Este necesară înfiinţarea unei noi asociaţii profesionale de evaluatori pe ntru soluţii tehnice alternative. Beneficiarii pot solicita evaluatorilor să evalueze ofertele şi plăţile din bugetul PNDL. Aceştia trebuie să fie ingineri autorizaţi de către MDRAP ca diriginţi de şantier sau responsabili tehnici cu execuţia (RTE). Contribuţia directivelor noi la cadrul UE de reglementare a achiziţiilor publice 379. Trei directive noi privind achiziţiile publice reformează în mod semnificativ cadrul legislativ comunitar 44. În decembrie 2011, Comisia a propus revizuirea Directivelor 2004/17/CE (privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale) şi 2004/18/CE (privind procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii), precum şi 44Pentru detalii, a se vedea http://ec.europa.eu/growth/single-market/public-procurement/modernising- rules/reform-proposals/index_en.htm. 117 adoptarea unei directive privind contractele de concesiune. Directivele au fost votate de Parlamentul European la 15 ianuarie 2014 şi adoptate de Consiliu la 11 februarie 2014. Până în aprilie 2016, statele membre trebuie să transpună normele noi în legislaţia lor naţională (cu excepţia legislaţiei privind achiziţiile electronice, termenul pentru aceasta fiind septembrie 2018). 380. Unele dintre dispoziţiile noi sunt incluse deja sub diferite forme în legislaţia română în domeniul achiziţiilor publice (precum dreptul ofertanţilor de a depune, iniţial, doar o declaraţie pe propria răspundere ca dovadă preliminară a faptului că operatorul economic îndeplineşte criteriile de calificare relevante), iar din acest motiv transpunerea ar trebui să fie uşoară. Cu toate acestea, ar trebui ca la nivel naţional să se acorde mai multă atenţie modului în care mecanismele şi instrumentele juridice existente pot fi folosite în practică. Lista de mai jos nu este o analiză completă a modificărilor aduse în ceea ce priveşte cadrul de reglementare a achiziţiilor publice la nivelul UE, ci pur şi simplu scoate în evidenţă anumite aspecte de interes pentru beneficiarii PNDL. 381. Noua directivă privind achiziţiile publice prevede reducerea termenelor minime de primire a cererilor de participare şi a ofertelor. Raportat la Directiva 2004/18/CE, textul noii directive privind achiziţiile publice stabileşte termene minime faţă de fosta directivă. Reducerea semnificativă a termenelor de primire a cererilor de participare şi a ofertelor va accelera procedurile de achiziţie publică. Deşi termenele stabilite în propunerea de directivă privind achiziţiile publice sunt minime, statele membre au dreptul să stabilească termene mai lungi, pentru România fiind recomandată ajustarea noilor termene minime. În plus, această ajustare va accelera procesul de implementare a proiectelor şi va reduce la minimum riscul întârzierilor faţă de calendarul activităţilor stabilit în cererea de finanţare. Cu toate acestea, autorităţile contractante ar trebui să fie conştiente de faptul că termenele efective trebuie stabilite în funcţie de complexitatea contractului şi/sau cerinţele specifice ale acestuia. Această obligaţie este prevăzută deja în legislaţia din România (articolul 71 din OUG 34/2006), însă va deveni şi mai importantă dacă termenele vor fi reduse. Pentru a ajuta autorităţile contractante, ar fi utilă definirea unor ghiduri de stabilire a termenelor corespunzătoare pentru o procedură de achiziţie publică, astfel încât aceste termene să fie adecvate şi suficiente, după cum impune cadrul juridic menţionat mai sus. 382. Directiva impune autorităţilor contractante să excludă de la participarea în cadrul unei proceduri de achiziţii publice a operatorilor economici care îşi încalcă obligaţiile de plată a impozitelor şi contribuţiilor la asigurările sociale. O consecinţă directă a acestui fapt va fi obligarea autorităţilor contractante să solicite de la operatorii economici documentele relevante pentru a verifica dacă se aplică motivele de excludere menţionate mai sus. Nerespectarea acestei obligaţii ar putea avea rezultate grave, inclusiv atribuirea contractului unui operator economic care ar fi trebuit exclus. 383. Un motiv nou pentru care operatorii economici sunt excluşi de la procedura de achiziţie publică constă în deficienţele semnificative sau permanente din cadrul îndeplinirii unei cerinţe de fond prevăzute într -un contract anterior care au dus la încetarea anticipată a contractului respectiv, la daune -interese sau alte sancţiuni comparabile [articolul 57]. Această prevedere permite autorităţilor contractante să 118 sancţioneze operatorii economici care nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale anterioare în mod corespunzător şi conform standardelor de calitate convenite, prin excluderea acestora de la procedura de achiziţie publică. 384. Noua directivă privind achiziţiile publice, astfel cum apare în textul de compromis, prevede utilizarea pe scară mai largă de către operatorii economici a declaraţiilor pe propria răspundere, sub forma documentului european de achiz iţie unică (articolul 59). Această prevedere include obligaţia autorităţilor contractante de a accepta ca operatorii economici să depună, în locul certificatelor emise de autorităţi publice sau terţi, documentul european de achiziţie unică ce constă într -o declaraţie pe propria răspundere actualizată, ca dovadă preliminară a îndeplinirii unor criterii de selecţie. Principalele aspecte ale documentului european de achiziţie unică sunt reglementate în legislaţia naţională privind achiziţiile publice: articolu l 11 alineatele (4)-(6) din Hotărârea de Guvern 925/2006 prevede dreptul operatorilor economici de a depune iniţial doar o declaraţie pe propria răspundere prin care să confirme că îndeplinesc criteriile de calificare solicitate în documentaţia de atribuir e. 385. Tendinţa din ce în ce mai vizibilă la nivel comunitar de a favoriza „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” (OAE) poate fi dedusă cu uşurinţă. Articolul 67 din directiva nouă prevede că „autorităţile contractante atribuie contractele de achiziţii publice pe baza ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic.” Totuşi, textul aduce o nuanţă importantă: deşi menţionează un singur criteriu de atribuire – „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, definiţia efectivă a acestui criteriu dezvăluie rolul pe care îl joacă preţul sau costul. Astfel, din perspectiva autorităţii contractante, oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic este identificată pe baza preţului sau a costului (folosind o abordare bazată pe rentabilitate, cum ar fi calcularea costurilor pe ciclul de viaţă) şi poate include cel mai bun raport preţ -calitate evaluat pe baza unor criterii care cuprind aspecte calitative, de mediu şi/sau sociale, legate de obiectul contractului de achiziţii publice în cauză. Prin urmare, autorităţile contractante au posibilitatea de a aplica criteriul OAE revizuit doar pe baza costului sau a preţului oferit. 386. În ceea ce priveşte criteriile folosite pentru a stabili cel mai bun raport calitate - preţ, propunerea introduce o altă modificare majoră: posibilitatea folosirii unor criterii precum organizarea, calificarea şi experienţa personalului desemnat să execute contractul. Această prevedere este deosebit de utilă în situaţiile în care calitatea personalului ang ajat poate să afecteze semnificativ executarea contractului, permiţând autorităţilor contractante să evalueze ofertele şi să acorde puncte acestora luând în calcul personalul desemnat pentru executarea lucrărilor. 387. În sfârşit, directiva defineşte mai multe cazuri în care contractele şi acordurile cadru pot fi modificate fără o nouă procedură de achiziţie [articolul 72 alineatul (1)]. Dintre acestea, deosebit de important este cazul prevăzut la articolul 71 alineatul (1) litera (a), în conformitate cu care modificările sunt permise, indiferent de valoarea lor monetară, atunci când au fost prevăzute în documentele iniţiale ale achiziţiei, sub forma unor clauze de revizuire clare, precise şi fără echivoc (printre care se pot număra cla uze de revizuire a preţurilor) sau opţiuni. 119 6.4 Alegerea tipului de contract 388. În contextul istoric al economiei socialiste dinainte de 1990, părţile contractante reprezentau, mai mult sau mai puţin, acelaşi jucător – statul. 45 În cadrul acestui sistem, lucrările erau executate de către un antreprenor general (de obicei o societate de stat mare), iar faza de construcţie era precedată de întocmirea unei soluţii tehnice complete de către un institut de proiectare de stat care cuprindea toate specializările în materie de proiectare. Contract ele erau, aşadar, destul de sumare, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau costul proiectului. Industria de astăzi a moştenit această situaţie şi este mai degrabă obişnuită cu o anumită simplitate contractuală şi un traseu tradiţional de bază al achiziţiilor. În ceea ce priveşte formularea contractelor, demersurile efectuate în acest sens după 1990 s-au axat în principal pe actualizarea principalelor prevederi contractuale legale pentru a răspunde noului cadru juridic. Nu s-a întreprins aproape nimic în vederea întocmirii părţilor legate de managementul şi coordonarea contractelor pentru a oferi instrumente de management mai adaptate la noile condiţii economice. Rezultatul a constat într-un grad redus de armonizare a contractului cu: • evoluţia traseului achiziţiilor şi apariţia unor tipuri noi de colaborări în domeniul construcţiilor (precum contractele standard de proiectare şi execuţie, adoptate îndeosebi de sectorul public); • procedurile de lucru specifice şi tehnico-operaţionale care însoţesc managementul modern al proiectelor complexe de construcţii. 389. Contractele PNDL sunt de obicei simple şi clare. Dintr-un eşantion de contracte analizate, calitatea acestora variază de la contracte foarte bune, similare cu contractele FIDIC Verde (discutate mai jos) până la forme simple care stabilesc obligaţiile fiecărei părţi. 390. Deşi, teoretic, beneficiarul poate să aleagă tipul de contract care este cel mai potrivit pentru definirea componentelor lucrării ce vor fi executate de către antreprenor, în practică toate contractele PNDL sunt contracte de execuţie pe bază de deviz. Principalul motiv pentru care s-a ales acest tip de contract (în defavoarea contractului de proiectare şi execuţie) este calitatea slabă a studiilor de fezabilitate şi lipsa unei familiarizări cu contractele de proiectare şi execuţie. Dacă beneficiarul întocmeşte un proiect, iar ulterior contractează execuţia acestuia, proiectantului i se va atribui sarcina de a elabora devizul. Devizul este utilizat în cadrul procedurilor de ofertare şi îi ajută pe contractanţi să stabilească preţul pentru lucrările solicitate, asigurând, de asemenea, consecvenţa şi comparabilitatea între diferite oferte. În general, proiectanţii din România elaborează devizul cu ajutorul unui sistem informatizat în care datele s unt grupate pe categorii standard, definite (pe baza colectării unor indicatoare de norme de deviz). 391. Mai important chiar, metoda preferată în prezent de către proiectanţi este folosirea devizului bazat pe articole detaliate şi nu pe articole comasate, ce ea ce generează dificultăţi pe parcursul fazei de implementare. Abordarea bazată pe articolele detaliate datează din perioada comunistă, atunci când guvernul implementa toate 45Cristian Bănică, Standard Forms of Construction Contracts in Romania ( Modele de contracte de construcţie în România ), Urbanism. Arhitectură. Construcţii, Vol. 4, Nr. 4, 2013. 120 proiectele şi solicita explicaţii amănunţite pentru fiecare material folosit, inc lusiv în ceea ce priveşte cantitatea şi preţul acestuia. Acest lucru nu este necesar în cadrul unui sistem în care beneficiarul şi prestatorul de servicii stabilesc de comun acord o listă definită de componente majore care urmează să fie livrate în cadrul unui proiect de construcţie, împreună cu indicatorii stabiliţi şi costurile totale. Esenţial este ca atât beneficiarii, cât şi proiectanţii să adopte cele mai bune practici privind folosirea articolelor comasate. 392. Comparativ cu modelul descris mai sus, co ntractul de proiectare şi execuţie ar trebui să prevadă şi mai multă flexibilitate pentru contractanţi în ceea ce priveşte cantităţile folosite, în limitele definite de către beneficiar. În acest caz, nu este necesară definirea ex-ante a cantităţilor specifice în cazul în care antreprenorul are şi responsabilitatea de a elabora proiectul tehnic. Conform unui raport recent al JASPERS, în cazul în care proiectantul include un anumit deviz, „stabilirea de comun acord a costului variaţiilor poate fi mai dificilă dacă lucrările definite în deviz sunt mai ample sau mai restrânse decât cele indicate în planşele incluse în documentaţia de atribuire sau decât cele definite în caietul de sarcini.” 46 În sfârşit, principiul enunţat mai sus rămâne valabil: cu cât este mai uşor pentru beneficiari să definească componentele lucrărilor de construcţie şi să monitorizeze derularea acestora, cu cât mai eficient devine întregul sistem. Acest lucru se traduce şi printr -o capacitate mai mare a beneficiarilor şi a şefului de şantier de a se concentra asupra componentelor esenţiale în loc să urmărească fiecare componentă şi fiecare material folosit pentru obţinerea unui anumit produs livrabil. 393. În cele din urmă, tipul de contract şi devizul folosit ar trebui să reprezinte, mai presus de orice, preferinţa beneficiarului care trebuie să aleagă modelul ce aduce cele mai mari beneficii. Câţiva susţinători ai folosirii modelului cu articole detaliate, preferat în prezent, menţionează că această metodă previne corupţia şi modificarea rău -intenţionată a costurilor. În practică, această teorie nu funcţionează, totuşi, întrucât contractanţii care ar recurge la astfel de practici dispun de mijloace prin care pot frauda cu uşurinţă sistemul. Mai mult, nu ar trebui să conteze dacă lista articolelor detaliate este aplicată exact cum s-a solicitat, important ar trebui să fie ca produsul final să respecte toate specificaţiile impuse. Ţinând seama de diferitele modele de contract folosite, experţii din cadrul AM şi OI ar trebui să sfătuiască beneficiarii de fonduri POR să se bazeze pe sistemul care poate fi implementat în modul cel mai uşor şi mai eficient. 394. În special, modelele de contracte FIDIC i-ar ajuta pe beneficiari să gestioneze proiectele mai bine, protejând în acelaşi timp interesele tuturor factorilor implicaţi. FIDIC, adică Federaţia Internaţională a Inginerilor Consultanţi, este o organizaţie privată internaţională care elaborează încă din anii 1950 diferite modele de contracte cu scopul de a facilita implementarea proiectelor de infrastruc tură şi construcţie. Treptat, calitatea superioară a acestor modele propuse a determinat un număr tot mai mare de persoane să le adopte la nivel mondial. Principalele beneficii ale contractelor FIDIC constau în partajarea echilibrată a riscurilor între beneficiar şi antreprenor şi o cunoaştere mai bună, de către investitorii internaţionali, a condiţiilor şi procedurilor specifice autorizate prin 46 „Support for the Preparation of Romanian Standardized Tender Documents for the Transport Sector 2010 132 RO ROD Ref. PO42217/CC. 4195,” ( Sprijin pentru întocmirea documentației de atribuire standard pentru sectorul transportului 2010 132 RO ROD Ref. PO42217/CC. 4195 ) JASPERS. 121 aceste contracte. Într-adevăr, contractele FIDIC şi-au demonstrat deja utilitatea prin faptul că acoperă o gamă largă de situaţii ce pot să apară pe parcursul implementării proiectului şi că prevăd mecanisme clare de soluţionare a acestora într -o manieră echitabilă şi transparentă. Deoarece atât beneficiarii, cât şi furnizorii de servicii au de câştigat de pe urma adoptării contractelor FIDIC (comparativ cu alte modele care pot expune una dintre părţi unor riscuri mai mari), această practică este adânc înrădăcinată în marea majoritate a ţărilor dezvoltate, fiind folosită şi pentru proiectele implementate de către bănc ile multilaterale de dezvoltare. Figura 22 . Selectarea tipului corect de contract (culoarea FIDIC corespunzătoare) este relativ simplă NU DA PROIECT SIMPLU PROIECTANT ANTREPRENOR DA NU Pret fix – suma forfetară NU PROIECTANT Implicare mică din partea antreprenorului CONTRACTANT Niciun risc major prevăzut Riscuri mari neprevăzute DA NU DA DA Întreținere NU ANALIZA DETALIATĂ a cerințelor angajatorului față de contractant și negocierea unui contract FIDIC modificat Sursa: http://fidic.org/node/149 395. În urma unei binevenite recunoa şteri a beneficiilor poten ţiale implicate în adoptarea contractelor FIDIC Ro şu ş i Galben, Ministerul Fondurilor Europene (MFE) a iniţiat un demers important de reintroducere a acestor modele de contract în legisla ţia din România. Prima etapă a constat în raportul Băncii Mondiale din mai 2013 privind îmbunătăţirea cadrului na ţional pentru întocmirea şi implementarea proiectelor de investiţii publice. Această activitate s-a bazat pe cerinţele exprimate de către firmele de consultanţă, proiectanţi şi beneficiarii din sectorul public şi privat care manifestau o preferinţă puternică faţă de contractele FIDIC. MFE a iniţiat mai multe runde de consultări, iar în august 2013, a publicat un proiect de document privind trei tipuri de contracte FIDIC (roşu, galben şi verde), observându-se intenţia sa de a adopta aceste modele printr-un act 122 legislativ cu forţă juridică superioară unui simplu ordin de ministru (respectiv o hotărâre de guvern). Acest lucru ar preveni neconcordanţele cu legislaţia actuală din România şi ar îmbunătăţi posibilităţile beneficiarilor care adoptă contracte FIDIC, obţinându-se toate beneficiile corespunzătoare prezentate mai sus. 396. Deşi acest act legislativ este în curs de aprobare, noua propunere FIDIC promite soluţionarea mai multor probleme critice care au încetinit impl ementarea proiectelor de investiţii publice (inclusiv investiţiile cofinanţate prin POR). Acestea se referă, în special, la: • Situaţii neprevăzute. Noile condiţii generale FIDIC definesc în mod clar condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o anumită situaţie să fie considerată „neprevăzută”, acest aspect făcând obiectul a nenumărate discuţii şi confuzii în perioada 2007-2013. • Rolul inginerului. I nginerul trebui să obţină aprobarea beneficiarului în mai multe cazuri, precum: anumite soluţii tehnice ce determină majorări ale preţului contractului (clauza 3.5); desemnarea subcontractanţilor (4.4); prelungirea termenului de execuţie (8.4); suspendarea lucrărilor, parţial sau integral (8.8); şi majorarea valorii contractului dincolo de nivelul bugetului aprobat pentru cheltuieli eligibile, ceea ce poate reduce la minimum numărul de situaţii în care o anumită cheltuială necesară este considerată „neeligibilă” şi trebuie să fie suportată de către beneficiar (clauzele 13.1, 13.3., 13.5 şi 13.6). Cu toate acestea, este important faptul că o problemă lăsată nerezolvată chiar şi în cadrul noii propuneri este modificarea Legii 10/1995 care ar trebui să reflecte rolul inginerului, astfel cum este garantat de FIDIC. • Asigurarea de răspundere civilă profesională pentru proiectanţi. Se recomandă adăugarea unei clauze (la articolul 18) prin care proiectanţilor să li se impună încheierea unei asigurări de răspundere civilă profesională. Această clauză ar putea fi formulată astfel: „Antreprenorul trebuie să fi încheiat o poliţă de asigurare de răspundere civilă profesională care să acopere toate riscurile legate de neglijenţa profesională în cadrul lucrărilor de proiectare. Riscul trebuie acoperit la un nivel cel puţin egal cu suma totală prezentată în anexa la ofertă. Antreprenorul trebuie să menţină această poliţă până la împlinirea termenului menţionat în aceeaşi anexă.” După cum s-a menţionat mai sus în prezentul raport, această cerinţă ar stimula semnificativ asumarea răspunderii de către proiectant în ceea ce priveşte calitatea produsului şi ar duce treptat la o „curăţare” a pieţei de firmele care nu respectă standarde riguroase. • Comisia de soluţionare a disputelor . Propunerea introduce pentru prima dată înfiinţarea unei Comisii de soluţionare a disputelor (CSD), ca organi sm principal însărcinat cu medierea conflictelor dintre părţile cheie (beneficiar, antreprenor, inginer, etc.). CSD este esenţială pentru accelerarea ritmului de implementare a proiectelor şi poate să prevină iniţierea procedurilor în instanţă a căror soluţionare este de durată. • Reţelele de utilităţi existente . Noul contract FIDIC adaugă o clauză specială care impune următoarea cerinţă: „Antreprenorul trebuie să ştie în prealabil, pe baza documentaţiei înaintate de beneficiar şi entităţile relevante, amplas area tuturor utilităţilor, înainte de iniţierea oricăror lucrări ce ar putea afecta reţelele 123 existente.” Deşi o astfel de clauză este necesară, ar trebui ca şi beneficiarul să acorde timp suficient pentru a permite contractanţilor să îşi întocmească oferte le după ce ajung să cunoască pe deplin realitatea de pe teren (respectiv în cadrul termenului minim de 45 de zile). • Recepţia lucrărilor parţiale . Noile contracte FIDIC ar permite beneficiarilor, la recomandarea Inginerului, să recepţioneze lucrări parţiale , atâta timp cât acestea reprezintă componente independente din punct de vedere fizic şi funcţional ale unui proiect mai amplu. Acest lucru ar crea o situaţie avantajoasă pentru ambele părţi: beneficiarul ar începe să folosească anumite părţi ale investiţi ei mai devreme; antreprenorul ar putea să încaseze garanţia de bună execuţie; iar rata generală de absorbţie ar creşte. 397. La nivel mai general, contractele FIDIC asigură un echilibru al responsabilităţilor între toate părţile cheie – beneficiari, consultan ţi, proiectanţi şi contractanţi. În plus, atunci când va fi finalizată, propunerea legislativă ar trebui corelată cu cele mai recente modificări în domeniu: de exemplu, ANRMAP a emis de curând Ordinul nr. 138/2012 ce reglementează anumite prevederi în vederea aplicării contractelor FIDIC pentru lucrările rutiere. 398. În ceea ce priveşte proiectele majore privind alimentarea cu apă şi evacuarea apelor uzate, România foloseşte deja contractele FIDIC Galben şi Roşu. Contractul FIDIC Roşu este folosit în general pentru executarea reţelelor de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate, inclusiv a staţiilor de pompare necesare. O practică frecventă este executarea reţelelor de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate în baza contractului FIDIC Roşu şi a staţiilor de pompare în baza contractului FIDIC Galben în cadrul aceluiaşi contract (practică denumită, de asemenea, integrarea Contractului Galben în Contractul Roşu). Contractele FIDIC Galben sunt folosite de obicei pentru executarea staţiilor de evacuare a apelor uzate, precum şi pentru toate tipurile de lucrări cu tehnologie specifică de execuţie sau exploatare. În acest caz, soluţia tehnică este furnizată tot de către constructor. 399. În mod similar, atât contractul FIDIC Galben, cât şi contractul FIDIC Roşu su nt folosite pentru lucrări rutiere majore. În timp ce contractul FIDIC Roşu este folosit pentru reabilitarea drumurilor naţionale, contractul FIDIC Galben este utilizat pentru construcţia de autostrăzi noi. 400. Contractul FIDIC Verde este adaptat pentru proiectele PNDL. Contractul FIDIC Verde este potrivit pentru proiectele de valoare mică şi complexitate redusă, iar tocmai acestea sunt caracteristicile principale ale investiţiilor din cadrul PNDL. Adoptarea contractului FIDIC Verde pentru PNDL poate să reprezinte un pas semnificativ către creşterea celerităţii şi eficienţei în implementare. O versiune propusă a contractului FIDIC Verde este inclusă în anexă. 124 6.5 Concluzii 401. În ceea ce priveşte atribuirea contractelor, ar trebui să se renunţe la criteriul „oferta cu preţul cel mai scăzut” în favoarea criteriului „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” (OAE). Ar trebui să existe o cotă minimă (exprimată ca procent din valoarea totală a procedurilor de atribuire a contractelor lansate anual de către o autoritate contractantă) pentru contractele atribuite pe baza criteriului OAE. Astfel, competiţia între întreprinderi se va axa pe aspectele tehnice, nu pe cele financiare. În plus, această măsură va forţa întreprinderile să facă cercetări pe cont pro priu pentru a găsi cele mai eficiente şi efective tehnologii de proiectare şi execuţie. 402. O atenţie sporită trebuie să se acorde caietelor de sarcini. Experţii tehnici calificaţi care dovedesc că nu se află în conflict de interese cu firmele participante la licitaţie trebuie implicaţi în mod sistematic în procesul de selecţie. Acest aspect se va dovedi mai relevant şi mai necesar pe măsură ce utilizarea criteriului OAE împreună cu criteriile de calitate devine o practică tot mai răspândită. 403. Este foarte impo rtantă complexitatea caietelor de sarcini pentru achiziţii publice. Impunerea unor tehnologii noi, ecologice şi inteligente pentru execuţia drumurilor, sistemelor de distribuţie a apei, staţiilor de epurare a apelor uzate şi a infrastructurii sociale ar re prezenta un prim pas către îmbunătăţirea calităţii infrastructurii în România. 404. Procedurile de achiziţie publică pot fi lansate în baza unei „clauze suspensive.” Ţinând seama de durata semnificativă a fazelor de selecţie, evaluare şi contractare, amânarea lansării procedurii de atribuire, după semnarea contractului de finanţare, poate să determine nerespectarea graficului de activităţi din cauza posibilelor întârzieri în cadrul procedurii de achiziţie publică. Din acest punct de vedere, o soluţie posibilă constă în lansarea procedurilor de atribuire în baza unei „clauze suspensive”. Încheierea contractului de achiziţie publică este întârziată / suspendată până în momentul îndeplinirii unei anumite condiţii (respectiv până când cererea de finanţare depusă de către beneficiar este aprobată de PNDL). 405. Contractul FIDIC Verde trebuie adaptat la proiectele PNDL. Contractul FIDIC Verde este potrivit pentru proiectele de valoare mică şi complexitate redusă, iar tocmai acestea sunt caracteristicile principale ale investiţiilor din cadrul PNDL. Adoptarea contractului FIDIC Verde pentru PNDL poate să reprezinte un pas semnificativ către creşterea celerităţii şi eficienţei în implementare. 125 7 Infrastructură bine construită 7.1 Roluri şi responsabilităţi 406. Actorii implicaţi în procesul de construcţie sunt Proiectantul, Verificatorul de proiecte atestat, Executantul, Responsabilul tehnic cu execuţia (RTE), Dirigintele de şantier şi Expertul tehnic atestat. În conformitate cu Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare, toţi actorii implicaţi în proiectarea şi execuţia lucrărilor sunt responsabili pentru nivelul de calitate a lucrărilor de construcţii pe care sunt angajaţi să le realizeze, în conformitate cu cerinţele. 407. Executarea lucrărilor de construcţii reprezintă efortul comun al Beneficiarului / Investitorului, echipei de proiecta re, dirigintelui de şantier şi Constructorului / Executantului. Acest proces presupune aspecte tehnice, financiare şi juridice necesare pentru a respecta, pe întreaga durată de viaţă a construcţiei, cerinţele esenţiale referitoare la: a) rezistenţă mecanică şi stabilitate; b) securitate la incendiu; c) igienă, sănătate şi mediu; d) siguranță în exploatare; e) protecţia împotriva zgomotului; f) economie de energie şi izolare termică. 408. În cadrul programului PNDL, beneficiarii răspund de monitorizarea progresului lucrărilor şi de efectuarea unor raportări periodice către MDRAP. Fluxul de rapoarte este similar celui prezentat pentru solicitările de finanţar e: Beneficiarii locali transmit toate documentele aferente investiţiilor PNDL către consiliile judeţene; trimestrial, consiliile judeţene transmit către MDRAP o actualizare consolidată privind progresele lucrărilor de construcţii. La cerere, beneficiarii au obligaţia de a transmite către MDRAP orice document care are legătură cu proiectul finanţat. În ceea ce priveşte partea sa, MDRAP răspunde de monitorizarea şi controlul implementării programului. În această calitate, ministerul poate numi reprezentanţi care, împreună cu omologii lor din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, verifică exactitatea datelor raportate şi le compară cu realitatea de pe teren. 409. Controlul de stat al lucrărilor de construcţii se realizează de către Inspectoratul de Stat pentru Construcţii (ISC) pe tot teritoriul României, prin inspectoratele regionale, care pun în aplicare măsurile şi sancţiunile prevăzute de lege. Prin inspectoratele regionale, ISC poate dispune oprirea lucrărilor de construcţii atunci când constată că acestea sunt efectuate cu încălcarea prevederilor legale, a cerinţelor referitoare la asigurarea calităţii construcţiilor, fără proiectul tehnic de bază sau pe baza unei autorizaţii de construire emise ilegal. Prin inspectoratele regionale, ISC informează administraţia publică pe teritoriul căreia a fost efectuată inspecţia cu privire la rezultate şi măsurile dispuse. În această situaţie, organele de control ale Consiliului Judeţean / Consiliului Local trebuie să monitorizeze şi să urmărească modul în care sunt puse în aplicare instrucţiunile ISC. 126 410. Executantul trebuie să respecte obligaţiile principale prevăzute la art. 23 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii. Astfel, Executantul are următoarele obligaţii: • sesizarea Beneficiarului/ Investitorilor asupra neconformităţilor şi neconcordanţelor constatate în proiecte, în vederea soluţionării; • începerea execuţiei lucrărilor numai la construcţii autorizate în condiţiile legii şi numai pe baza şi în conformitate cu proiecte verificate de specialişti atestaţi; • asigurarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor prin personal propriu, cu responsabili tehnici cu execuţia atestaţi; • convocarea persoanelor care trebuie să participe la verificarea lucrărilor ajunse în faze determinante ale execuţiei şi asigurarea condiţiilor necesare efectuării acestora, în scopul obţinerii acordului de continuare a lucrărilor; • soluţionarea neconformităţilor, a defectelor şi a neconcordanţelor apărute în fazele de execuţie, numai pe baza soluţiilor stabilite de proiec tant cu acordul Beneficiarului/Investitorului; • utilizarea, în execuţia lucrărilor, numai a produselor şi a procedeelor prevăzute în proiect, certificate sau aprobate, care conduc la realizarea cerinţelor, precum şi gestionarea încercărilor de verificare; • înlocuirea produselor şi a procedeelor prevăzute în proiect cu cele care îndeplinesc condiţiile precizate, numai pe baza soluţiilor stabilite de proiectant cu acordul Beneficiarului/Investitorului. • respectarea proiectelor şi a detaliilor de execuţie pent ru realizarea nivelului de calitate corespunzător cerinţelor; • sesizarea, în termen de 24 de ore, a Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC) în cazul producerii unor accidente tehnice în timpul execuţiei lucrărilor; • aducerea la îndeplinire, la termene le stabilite, a măsurilor dispuse prin actele de control sau prin documentele de recepţie a lucrărilor de construcţii; • remedierea, pe propria cheltuială a constructorului, a defectelor calitative apărute din vina sa, atât în perioada de execuţie, cât şi în perioada de garanţie stabilită potrivit legii; • readucerea terenurilor ocupate temporar la starea lor iniţială, la finalizarea lucrărilor; • stabilirea răspunderilor tuturor participanţilor la procesul de producţie - factori de răspundere, colaboratori, subcontractanţi - în conformitate cu sistemul propriu de asigurare a calităţii adoptat şi cu prevederile legale în vigoare. 411. Conformitatea lucrărilor de construcţii cu documentaţia va fi verificată în numele Executantului de responsabilul tehnic cu execuţi a (RTE). Beneficiarul va supraveghea lucrările prin intermediul dirigintelui de şantier. Sarcinile şi responsabilităţile dirigintelui de şantier sunt cele stabilite prin Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii. Scopul principal al verificării lucrăr ilor este de a confirma respectarea proiectului, a reglementărilor din caietele de sarcini şi a specificaţiilor materialelor, conform limitelor prevăzute de indicatorii de calitate şi abaterilor admisibile. În funcţie de momentul în care se efectuează verificările, acestea vizează următoarele: 127 • Să determine - prin măsurători - corespondenţa elementelor verificate cu proiectul; • Să verifice existenţa documentelor care atestă calitatea materialelor şi a echipamentelor utilizate la efectuarea lucrărilor; • Să efectueze testele şi studiile cerute prin proiect şi prin reglementările tehnice, şi să pregătească documentele care prezintă testele şi rezultatele acestora, precum şi rapoartele de inspecţie privind lucrările ascunse; • Să verifice existenţa şi conţinutul documentaţiei şi a rapoartelor de inspecţie şi referatele şi concluziile acestora; • Să efectueze verificări aleatorii (la solicitarea Comisiei de recepţie) şi teste suplimentare pentru a confirma corectitudinea şi valabilitatea documentelor semnate (în cazul în care acestea sunt solicitate). 412. Garanţia de bună execuţie a contractului se stabileşte de către executant pentru a-l asigura pe Beneficiar că lucrările vor fi efectuate în întregime şi corect, în intervalul de timp stabilit de comun acord. În caietul de sarcini, Beneficiarul va specifica modul în care trebuie stabilită garanţia de bună execuţie şi valoarea acesteia, care nu va depăşi 10% din preţul contractului fără TVA. 47 În mod normal, garanţia de bună execuţie se constituie printr-un instrument de garant are emis de o societate bancară sau de asigurări, conform prevederilor legale, şi devine o anexă la contract. În cazul contractelor de lucrări, autoritatea contractantă trebuie să emită/să restituie garanţia de bună execuţie după cum urmează: • 70% din valoare, în termen de 14 zile de la semnarea Procesului verbal de recepţie/primire la finalizarea lucrărilor, cu condiţia să nu existe cereri în legătură cu această garanţie, iar riscul de existenţă a defectelor ascunse să fie minim; • restul de 30% din valoare, la expirarea perioadei de garanţie a lucrărilor executate, în conformitate cu procesul verbal de recepţie finală. 413. Proiectanţii, inclusiv specialiştii în arhitectură, rezistenţă şi instalaţii, sunt remuneraţi iniţial pentru elaborarea proiectului tehnic (la nivelul documentaţiei tehnice pentru obţinerea autorizaţiei de construire - DTAC) şi pentru obţinerea autorizaţiei de construire. În această perioadă, Beneficiarul şi Proiectantul analizează multiple versiuni, modificări şi schimbări şi ajung la un acord. Beneficiarul poate suspenda plata, respectiv realizarea proiectului, până la obţinerea autorizaţiei de construire. Se poate întâmpla, de asemenea, ca Beneficiarul să modifice intenţionat proiectul tehnic, acest lucru fiind urmat de reproiectarea întregii structuri după obţinerea autorizaţiei de construire. În astfel de circumstanţe, Executantul nu va primi întregul proiect la timp şi, astfel, nu va avea timp să găsească erori sau neconcordanţe. 47 Conform art. 89 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 privind aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioa re. 128 414. Termenul (perioada) de garanţie a lucrărilor este intervalul dintre data recepţiei la terminarea lucrărilor şi data recepţiei finale, iar durata acestuia este prevăzută prin contract. În perioada de garanţie, executantul trebuie să remedieze, pe cheltuiala proprie, toate deficienţele care apar ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale, a celor din caietul de sarcini sau a reglementărilor tehnice aplicabile. 48 7.2 Etape pregătitoare 415. Sistemul de gestionare a lucrărilor de construcţii este specific pentru toate societăţile de construcţii din România, conform legislaţiei naţionale privind calitatea, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, sectorul financiar/contabil, achiziţiile publice (dacă este cazul) şi domeniul juridic. Alinierea cerinţelor naţionale de calitate în construcţii la cerinţele internaţionale s-a făcut prin Legea nr. 10 privind calitatea în construcţii, adoptată la 18 ianuarie 1995. Programul de control al calităţii pentru fazele determinante este specific fiecărui tip de lucrare, este elaborat de Proiectant în cadrul proiectului tehnic şi este aprobat de ISC. 416. Conform legislaţiei în vigoare (Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii, republicată cu modificările şi completările ulterioare), execuţia lucrărilor de construcţii poate începe numai în cazul construcţiilor autorizate în condiţiile legii. Întârzierile în eliberarea autorizaţiilor de construire de către departamentele de specialitate din cadrul Consiliilor locale/Consiliilor judeţene (în mare parte din cauza întârzierii emiterii aprobărilor de către organele de specialit ate) duc la întârzieri în demararea procesului de construcţie. Având în vedere faptul că investiţiile de acest gen sunt finanţate din bugetul PNDL, beneficiarii nu îşi pot permite să irosească un an calendaristic din cauza birocraţiei, a lipsei de personal sau din alte motive invocate de organismele emitente, şi sunt obligaţi să înceapă procesul de construcţie fără să deţină o autorizaţie de construire. 417. Lucrările de construcţii pot fi executate numai în baza unui proiect tehnic elaborat împreună cu detalii de execuţie. Autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire stabileşte un calendar al lucrărilor care prevede începerea lucrărilor în maximum 12 luni de la data emiterii autorizaţiei, interval în care solicitantul are obligaţia de a începe lucrările. Autorizaţia este valabilă pentru întreaga perioadă de execuţie a lucrărilor, conform proiectului tehnic de bază. Beneficiarul are obligaţia de a notifica autoritatea emitentă a autorizaţiei de construire şi inspectoratul regional în construcţii cu privire la data începerii lucrărilor autorizate. Aceste termene pot fi extinse cu maximum 12 luni; după acest interval, este necesară reînnoirea autorizaţiei de construire. 418. Planşele din proiectul tehnologic, care asigură corelarea şi includerea tuturor proceselor tehnologice necesare pentru a realiza un anumit stadiu al unei lucrări, au tendinţa de a simplifica şi îmbunătăţi organizarea lucrărilor de infrastructură. Aceste planşe includ etape fizice şi diagrame ale operaţiunilor, descrieri tehnologice ale 48 A se vedea HG nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare. 129 proceselor, toate aceste informaţii fiind necesare pentru elaborarea documentaţiei economice, în vederea asigurării calităţii şi a execuţiei eficiente a lucrărilor din punct de vedere economic. 419. De asemenea, există unele probleme care rezultă din procesul de proiectare şi care ar putea afecta procesul de construcţie. Acestea includ: probleme cauzate de erori de proiectare, în principal din cauza lipsei de precizie a studiilor de fezabilitate sau a studiilor auxiliare (studii topografice şi geologice); necunoaşterea situaţiei reale de pe teren; şi modificări pe teren apărute în intervalul cuprins între pregătirea proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie şi începerea efectivă a lucrărilor de execuţie. 420. Dacă se constată că există studii topografice inexacte, trebu ie să se stabilească dacă diferenţa dintre nivelurile geodezice prevăzute în proiect şi nivelurile geodezice reale sunt constante de-a lungul tuturor reţelelor/pe întreaga lungime a drumului sau dacă diferă pe anumite zone de reţea/tronsoane de drum. Dacă se constată diferenţe de nivel, implicaţiile asupra lucrărilor de construcţii sunt minore şi actorii implicaţi pot trece de la sistemul de măsurare absolută la sistemul de măsurare relativă a nivelului. Această schimbare nu va afecta calitatea lucrărilor, volumul acestora sau, în cele din urmă, costul construcţiei. Trebuie subliniat faptul că planşele post -execuţie trebuie să prezinte situaţia reală, folosind sistemul de măsurare exprimat în cote absolute. 421. La efectuarea studiului topografic cu scopul de a trasa limitele şantierului pot apărea unele observaţii cu privire la intersecţia dintre drumul proiectat şi terenuri private. Acest lucru este cauzat de faptul că Proiectantul a lucrat pe baza unor planşe vechi, depăşite, care nu au fost aprobate de către Oficiul pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI). În consecinţă, apar întârzieri în calendarul de implementare a proiectului din cauza statutului juridic neclar al terenurilor. Prin urmare, este necesar să se emită imediat un ordin/o instrucţiune de şantier pentru actualizarea documentaţiei tehnice. Vina aparţine proiectantului, deoarece acesta nu a întocmit proiectul pe baza planşelor aprobate de OCPI, dar şi Beneficiarului, pentru că este responsabilitatea acestuia să predea Executantului terenul neocupat, gratuit. Soluţiile trebuie să includă o actualizare a desenelor cadastrale şi o clarificare a statutului juridic al terenului, pe baza unui studiu topografic precis. Ulterior, drumul va fi reproiectat pe baza planurilor aprobate de OCPI. O soluţie ar fi să se păstreze structura şi dimensiunile drumului, dacă lăţimea drumului nu poate fi redusă, şi să se închirieze terenuri suplimentare, sau să se păstreze ambele soluţii combinate (reproiectarea drumului şi închirierea de teren suplimentar). Soluţia finală va fi aleasă de Beneficiar împreună cu proiectantul, pe considerente tehnice şi economice. 422. Trebuie acordată o atenţie deosebită în zonele de intersectare cu diverse sisteme de alimentare cu apă şi de evacuarea a apelor uzate şi în cazul oricăror diferenţe de nivel aferente acestor sisteme. Dacă diferenţele de nivel pe diferite secţiuni ale reţelei nu sunt constante, implicaţiile asupra execuţiei efective a lucrărilor sunt majore şi pot duce la soluţii tehnice diferite de cele prevăzute de proiectant în proiectul tehnic şi în detaliile de execuţie. Aceste soluţii tehnice diferite pot conduce la cantităţi diferite de lucrări şi chiar la lucrări diferite de cele prevăzute în proiectul iniţial, fapt care ar putea afecta în cele din urmă valoarea contractului de execuţie. Astfel de probleme se soluţionează prin dispoziţii de şantier emise de proiectant şi implementate de Executant. 130 Dacă valoarea contractului este depăşită ca urmare a acestor dispoziţii de şantier, orice valoare suplimentară va fi suportată de proiectant (Cartea roşie FIDIC) sau de executant (Cartea galbenă FIDIC). Trebuie subliniat faptul că planşele post -execuţie trebuie să prezinte situaţia reală. 423. În caz de probleme cauzate de necunoaşterea de către proiectant a situaţiei reale de pe teren, implicaţiile asupra execuţiei lucrărilor ar putea fi majore şi ar putea conduce la soluţii tehnice diferite de cele prevăzute de proiectant în proiectul de bază şi în detaliile de execuţie. Aceste soluţii tehnice diferite pot conduce la cantităţi di ferite de lucrări şi chiar la lucrări diferite de cele prevăzute în proiectul iniţial, fapt care ar putea afecta în cele din urmă valoarea contractului de execuţie. Astfel de probleme se soluţionează prin dispoziţii de şantier elaborate de către proiectant şi implementate de executant. Dacă valoarea contractului este depăşită ca urmare a acestor dispoziţii de şantier, orice valoare suplimentară va fi suportată de proiectant. Trebuie subliniat faptul că planşele post -execuţie trebuie să prezinte situaţia reală. 424. În cazul problemelor cauzate de schimbările apărute în situaţia de pe teren în intervalul cuprins între data elaborării proiectului tehnic şi a detaliilor de execuţie şi începerea efectivă a lucrărilor, implicaţiile asupra lucrărilor de construcţie ar putea fi majore şi ar putea conduce la soluţii tehnice diferite de cele prevăzute de proiectant în proiectul tehnic şi în detaliile de execuţie. Aceste soluţii tehnice diferite pot conduce la cantităţi diferite de lucrări şi chiar la lucrări diferite de cele prevăzute în proiectul iniţial, fapt care ar putea afecta în cele din urmă valoarea contractului de execuţie. Astfel de probleme se soluţionează prin dispoziţii de şantier elaborate de către proiectant şi implementate de executant. În cazul în care valoarea contractului este depăşită ca urmare a acestor dispoziţii de şantier, orice valoare suplimentară va fi suportată din bugetul proiectului, din fondurile prevăzute la linia 5.3, „Cheltuieli diverse şi neprevăzute”. Trebuie subliniat faptul că planşele post-execuţie trebuie să prezinte situaţia reală. 425. Modificările legislative sunt valabile din momentul publicării legii, putând genera modificări tehnice şi economice ad -hoc în procesul de proiectare şi execuţie. Procesul de proiectare are o anumită flexibilitate, dar modificările procesului de execuţie duc la costuri suplimentare şi întârzieri. 426. Neconcordanţele cauzate de erori în pregătirea ofertei pe baza căreia a fost atribuit contractul de execuţie sunt cauzate în principal de erori aritmetice apărute la completarea listelor de cantităţi. Sumele plătite executantului vor fi cele prevăzute în contract în cazul în care suma corectă este mai mare decât cea prevăzută în contract, sau suma reală, în cazul în care aceasta este mai mică decât suma prevăzută în contract. 7.3 Analiza tehnologiilor utilizate la nivel internațional propuse pentru îmbunătățirea eficienței costurilor investițiilor de infrastructură din România 427. Utilizarea de materiale de construc ţie noi şi îmbunătăţite este un aspect important al economiei de astăzi. Având în vedere cele mai bune practici interna ţionale, sunt disponibile noi soluţii pentru infrastructura rutieră, sistemele de alimentare cu apă şi 131 evacuarea apelor uzate, precum şi pentru infrastructura socială, în ceea ce priveşte materialele utilizate. În acest fel, se poate realiza o infrastructură ecologică. Infrastructură rutieră 428. Din punctul de vedere al materialelor folosite, îmbrăcămin ţile rutiere pot fi împărţite în trei categorii principale, chiar dacă îndeplinesc aceeaş i funcţie - de a prelua şi transmite sarcina traficului către terenul de fundare . Aceste trei categorii sunt: • Îmbrăcăminte rutieră flexibilă - constă într-o serie de straturi realizate din materiale necoezive stabilizate mecanic şi/sau lianţi hidrocarbona ţi, strat de uzură şi strat de bază din asfalt, macadam bituminos sau macadam ordinar; • Îmbrăcăminte rutieră rigidă - compusă dintr-o serie de straturi stabilizate cu ajutorul unor lianţi (sau nestabilizate), pe care se află un strat de beton de ciment; • Îmbrăcăminte rutieră mixtă - compusă din straturi de agregate naturale, care sunt stabilizate mecanic şi cu lianţi hidraulici sau puzzolanici şi include, de asemenea, straturile bituminoase de uzură şi de bază. Figura 23. Tipuri de structuri rutiere Structură flexibilă Structură rigidă Dressing Strat de uzură Structură Strat de bază Dală beton Fundație Strat de formă Teren natural Sursă: Îmbrăcăminte şi funda ţie 49 429. În conformitate cu standardele europene privind mixturile asfaltice (SR EN 13108), există şapte tipuri de amestecuri: • Beton asfaltic - cu schelet mineral puternic; • Beton asfaltic în straturi foarte subţiri - utiliz at pentru straturi de uzură de 2-3 cm; • Asfalt moale - are în compoziţie bitum moale şi este folosit deseori în ţările nordice; • Asfalt cilindrat la cald - are schelet mineral discontinuu şi dens, cu performanţe înalte; • Mixtură asfaltică stabilizată cu fibre (stone mastic asphalt )- conţinut ridicat de cribluri; 49 http://www.civilengineeringterms.com/pavement-and-foundation/base-course-flexible-pavement/. 132 • Asfalt turnat - este o mixtură asfaltică fără goluri; • Asfalt poros - prezintă un volum ridicat de goluri care permit drenarea apei şi trecerea aerului. În România se utilizează doar trei dintre aceste mixturi asfaltice: betonul asfaltic, mixtura asfaltică stabilizată cu fibre şi asfaltul turnat. În ceea ce priveşte celelalte tipuri, nu există standarde implementate. 430. De asemenea, există diferenţe între tipurile de straturi de uzură din beton de ciment u tilizate la nivel internaţional, cum ar fi: • Beton de ciment simplu; • Beton de ciment armat; • Beton de ciment cu armătură dispersă din fibre sintetice şi metalice; • Beton de ciment armat continuu; • Îmbrăcăminţi subţiri pentru reabilitarea sau ranforsarea îmbrăcăminţilor rutiere flexibile; • Îmbrăcăminţi din beton de ciment puţin zgomotoase; • Din elemente prefabricate din beton sau beton armat; • Beton precomprimat; • Structuri compozite. Figura 24 . Distribuţia tipică a forţelor în cazul unei îmbrăcăminţi rutiere rigide şi a uneia flexibile Încărcare Încărcare Structură rigidă Structură flexibilă Fundație Teren natural Teren natural Sursă: Ghid de proiectare pentru îmbrăcăminte rutieră 50 431. În prezent, pe plan interna ţional, se pune accentul pe îmbunătăţirea proceselor mecanizate în cadrul lucrărilor la nivelul suprastructurii drumurilor şi pe introducerea de tehnologii noi şi avansate cu eficien ţă economică sporită, cu scopul utilizării raţionale a resurselor. Creşterea volumului traficului, cre şterea sarcinii pe osie şi a presiunii în anvelope la nivelul reţelei rutiere europene au condus la nevoia de a avea o infrastructură mai puternică şi mai durabilă, care să asigure în acelaşi timp reducerea timpilor morţi cauzaţi de execuţia lucrărilor de întreţinere şi reabilitare a drumurilor. Din această cauză, la nivel european se pot observa ur mătoarele tendinţe:51 50 Russel W. Lenz - Ghid de proiectare pentru îmbrăcăminte rutieră, 2011. 51 Adrian Burlacu: „Tehnologii pentru infrastructura rutieră - Note de curs”, București, 2015 . 133 • Utilizarea pe scară largă a bitumului modificat cu polimeri şi aditivi; • Reciclarea îmbrăcăminţii din mixtură asfaltică şi beton de ciment. Reciclarea îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai mult la construc ţia şi reabilitarea drumurilor, ajutând la optimizarea utilizării resurselor naturale, prin introducerea în proces a materialelor neadecvate denumite „deşeuri” şi contribuind la dezvoltarea unor materiale performante cu durabilitate ridicată; • În ceea ce priveşte drumurile din beton de ciment, noua tendinţă la nivel mondial este de a utiliza îmbrăcăminte prefabricată din beton de ciment, îmbrăcăminte armată continuu şi beton de ciment pentru reabilitarea drumurilor cu strat de uzură din mixturi asfaltice; • Recent, reciclarea la rece a ridicat un mare interes pentru const rucţia şi întreţinerea, folosind diverse tehnologii precum bitumul spumat, emulsii bituminoase sau ciment, cu efecte benefice în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze şi a consumului de energie. • Tehnologiile care reduc temperatura de malaxare şi de punere în operă a mixturii asfaltice - conceptul de mixturi asfaltice cu temperatură redusă („warm mix” sau „cold mix”); • Reţeaua de drumuri ocupă o suprafaţă mare cu potenţial ridicat de producere a energiei. Astfel, în prezent, se dezvoltă noi tehnologii de utilizare a acestei energii prin diferite sisteme - de exemplu, tehnologie piezoelectrică, reţelele de conducte de canalizare care absorb căldura în timpul verii şi o returnează în timpul iernii pentru a preveni formarea gheţii. Figura 25. Consum de energie în raport cu temperatura mixturii asfaltice Mixtură Consum de asfaltică Mixtură fierbinte energie asfaltică la cald Asfalt semi- caldă Asfalt rece Sursa: Marini-Ermot Fayat Group 52 432. Eforturile depuse în direc ţia economisirii resurselor naturale trebuie extinse şi la economisirea energiei. Manipularea a mii de tone de materiale de construc ţii este un proces care consumă cantităţi însemnate de energie pentru industria construc ţiilor de drumuri. Cu toate acestea, se pot realiza economii importante printr-o mai mare 52 http://en.marini-ermont.fayat.com/TECHNOLOGY/Warm-mix. 134 concentrare asupra tratării acestor materiale pe teren şi în fabrici. Mixturile asfaltice fierbinţi sunt principalele componente ale îmbrăcăminţilor rutiere. Dezvoltarea de lianţi şi de mixturi de înaltă calitate pentru utilizare a la temperaturi scăzute are ca rezultat economii substanţiale la nivelul costurilor cu energia şi de producţie. În acest context şi având în vedere deficitul tot mai mare de ţiţei, dezvoltarea lianţilor numiţi BBO (binder burn out) este o posibilă opţiune. 433. O soluție tehnică utilizată la nivel internațional în special în zonele urbane o reprezintă pavelele fotocatalitice. Acestea sunt constituite din materiale ce au rolul de a minimiza poluarea aerului. Rezultatele de laborator au indicat o eficiență crescută în reducerea noxelor din aer, fiind din ce în ce mai utilizate în Belgia, Marea Britanie, Italia, Japonia, cât și Franța. Figura 26. Pavele fotocatalitice utilizate în Antwerp, Belgia Sursa: NR2C53 434. Ţările cele mai dezvoltate au folosit în procesul de construcţie de drumuri o solu ţie de îmbrăcăminte rutieră rigidă pe bază de beton de ciment . Acest tip de îmbrăcăminte are numeroase avantaje comparativ cu cea flexibilă, folosită în prezent pe majoritatea drumurilor din România. Unele dintre aceste avantaje sunt: • rigiditate ridicată şi, prin urmare, o bună distribuţie a sarcinilor pe funda ţie şi o comportare excelentă la oboseală; • rezistenţă mare la uzură şi denivelare, cât şi margini care nu se erodează; • rezistenţă la combustibili, substanţe organice, produse chimice; • culori mai luminoase, rugozitate bună şi siguranţă pe timpul iernii; • caracter ecologic - asfaltul (bitumul) produce o multitudine de gaze foarte poluante în momentul topirii pentru aplicarea îmbrăcăminţii; de asemenea, un consum de carburant scăzut pentru vehiculele care rulează pe un drum de beton înseamnă mai puţină poluare; • îmbrăcămintea rutieră din beton rezistă mai mult timp şi necesită puţină întreţinere, cel puţin în cazul în care a fost proiectată în mod corespunzător şi executată cu profesionalism; 53 NR2C, Concepte noi de construcție a drumurilor, 2008. 135 • economisirea resurselor naturale: asfaltul (bitumul) este produs din petrol importat, rezervele disponibile reducându-se drastic; pe de altă parte, betonul (cimentul) este produs din calcar, rezervele disponibile fiind abundente. Drumurile acoperite cu beton de ciment au fost folosite din secolul al XIX-lea și, până în prezent, s-au construit peste 200.000 km în SUA, 3.000 km în Germania și 90% din drumurile din Austria folosind această tehnologie. (Sursa: prof. Gheorghe Lucaci - Curs de îmbrăcăminți rutiere rigide) Figura 27 . Îmbrăcăminte rutieră din beton de ciment Sursa: Southern California Regional Rocks and Roads 54 435. Ca orice îmbrăcăminte rutieră, betonul de ciment are şi dezavantaje, cum ar fi: • Costuri iniţiale ridicate; • Necesitatea utilizării unor metode de construcţie la standarde ridicate; • Necesitatea prevederii de rosturi de contracţie şi dilataţie; • Calitatea rulării, în general, dură; • Costuri ridicate de repara ţii. 436. Principala limitare pentru utilizarea îmbrăcăminţii din beton de ciment în România este procesul de construire. Îmbrăcăminţile din beton de ciment implică folosirea unor tehnologii noi, dar şi a unui personal calificat pentru a le realiza. Spre deosebire de îmbrăcăminţile flexibile, care pot fi uşor reparate în cazul unei execuţii neadecvate, pentru îmbrăcăminţile din beton de ciment există standarde riguroase care trebuie să fie respectate cu stricteţe. În caz de imperfecţiuni, procesul de reparare este foarte complex şi costisitor. 54 http://socalregion.com/highways/us_99/us99028/. 136 Figura 28 . Componentele de bază ale unei îmbrăcăminţi r utiere de beton Grosimea dalei Suprafața de rulare Rost longitudinal Rost transversal Textura suprafeței Beton Gujoane Ancore Teren natural Fundație Sursa: Construc ţia îmbrăcăminţii rutiere din beton de ciment 55 437. În România, îmbrăcămintea infrastructurii rutiere este, de obicei, una flexibilă, formată din mai multe straturi şi materiale granulare, prevăzute cu un strat de materiale bituminoase în partea superioară . Principale avantaje sunt: • Aspectul economic - sunt mai puţin costisitoare în compara ţie cu betonul; este necesară o perioadă mai scurtă pentru construirea unui drum asfaltat decât a unu i drum din beton; • Adaptabilitate la construc ţia etapizată; • Sunt disponibile tipuri de mixturi ieftine, care pot fi executate cu u şurinţă; • Pot fi decopertate şi reparate cu uşurinţă; • Zonele ridicate sau tasate în urma înghe ţului pot fi reparate cu uşurinţă; • Prezintă rezistenţă la formarea stratului de gheaţă. 438. Principalele dezavantaje ale îmbrăcăminţii rutiere flexibile sunt: • Durabilitate redusă (ploaia torenţială şi alte condiţii meteorologice extreme deteriorează drumul asfaltat, iar acesta trebuie reparat în mod frecvent); • Poluare (topirea asfaltului produce multe gaze nocive cu efect de seră, iar producerea asfaltului presupune folosirea petrolului, care are un preţ ridicat); • Costuri ridicate de întreţinere: • Durată de viaţă mai scurtă în condiţii de utilizare intensă; • Deteriorare produsă de uleiuri şi alte substanţe chimice; • Marginile au rezistenţă redusă şi necesită borduri sau dispozitive pentru margini. 55 Ravi Gupta B.Tech (Civil Engg.) – Construction of Cement Concrete Pavement, 2014. 137 Figura 29 . Îmbrăcăminte rutieră asfaltică Sursa: Baumaister 56 439. În cazul îmbrăcăminţilor rutiere flexibile, un alt avantaj este posibilitatea de reciclare. Deşi această tehnologie nu este folosită frecvent în România, ar putea avea rezultate foarte bune din punct de vedere economic. 440. Principalele aspecte care pot interveni în procesul de construc ţie a unei îmbrăcăminţi rutiere flexibile sunt: • Segregarea - separarea agregatelor de mari dimensiuni de partea mai fină a amestecului, din cauze multiple, cum ar fi transportul pe distanţe lungi; • Contaminarea cu produse petroliere - acestea sunt utilizate la curăţarea utilajelor, iar în cazul în care intră în contact cu mixtura asfaltică , dizolvă bitumul; • Problemele de compactare - din cauza vitezei mari a compactorului, printre alte cauze; • Aplicarea în condiţii meteorologice necorespunzătoare; • Aderenţa scăzută între straturi - dacă amorsarea nu este adecvată, straturile au tendinţa de a nu se lipi între ele. 56 http://www.baumeister-utilaje.ro/lucrari-de-infrastructura. 138 Figura 30. Aderenţă scăzută între straturi Sursă: Tehnologii pentru infrastructura rutieră - Note de curs57 441. Unele dintre principalele aspecte care pot interveni în procesul de construc ţie a unei îmbrăcăminţi rutiere rigide sunt : • Segregarea - separarea agregatelor de mari dimensiuni de partea mai fină a amestecului, din cauze multiple, cum ar fi transportul pe distanţe lungi; • Vibrarea necorespunzătoare a betonului în timpul procesului de construcţie; • Executarea incorectă a rosturilor; • Nivelare necorespunzătoare a suprafeţei betonului; • Aplicarea în condiţii meteorologice necorespunzătoare . Figura 31. Rost tăiat prea târziu (stânga) faţă de rost tăiat prea devreme (dreapta) Sursă: Tehnologii pentru infrastructura rutieră - Note de curs58 442. La drumurile locale, de tipul drumurilor comunale sau sătești, care în prezent sunt pietruite, se poate folosi p ietruirea existentă dacă aceasta prezintă caracteristici corespunzătoare unui strat de fundație, sau aceasta se poate trata, prin diferite metode, astfel încât să se transforme într -un strat de formă care să ajute la preluarea corespunzătoare a încărcărilor ulterioare din trafic și din mediul înconjurător. Aceasta presupune utilizarea unor materiale de adaos de tipul lianților hidraulici (atât ciment, cât și lianți hidraulici rutieri), emulsiilor bituminoase, bitumului spumat sau a unor enzime ecologice, toate având rolul de a obține un strat capabil de a prelua eforturi verticale mai mari decât pietruirea existentă. Prin aceste metode noi, inovatoare, se pot obține structuri 57 Adrian Burl acu: „Tehnologii pentru infrastructura rutieră - Note de curs”, București, 2015 . 58 Adrian Burlacu: „Tehnologii pentru infrastructura rutieră - Note de curs”, București, 2015 . 139 rutiere mai subțiri, care însă pot asigura preluarea acelorași încărcări ca și în cazul structurilor rutiere executate prin metodele clasice. 443. Utilizarea pe cât este posibil a materialelor locale, în vederea limitării costurilor asociate transportu lui materialelor din zone îndepă rtate. Astfel este foarte importantă etapa de evaluare inițială a structurii rutiere existente și, pe baza unor studii tehnico - economice bine justificate, să se utilizeze materialele existente din structura rutieră. În cazul unor drumuri care au o structură rutieră existentă care însă ori este foarte degradată, ori este depășită din punct de vedere al capacității portante, se pot folosi cu succes tehnicile de reciclare: reciclarea la cald în stația de mixturi a sfaltice, reciclarea la cald in situ, reciclarea la rece in situ,precum și reciclarea în întregime a structurii rutiere. 444. Din punct de vedere al costurilor mixturilor asfaltice, există 4 mari aspe cte care influențează costul de producție: materialele, producția in stație, transportul și punerea în operă. Dintre acestea, 70% din costul unei mixturi asfaltice noi este dat de prețul materialelor și producerea mixturii asfaltice. Chiar dacă in prezent se utilizează, în medie, doar 20% din mixtura asfaltică veche, tendința este ca acest procent să crească din ce în ce mai mult. Dacă o mixtură asfaltică nouă are un preț de aproximativ 250 lei pe tonă, o mixtură cu 100% materiale reciclate ar putea ajunge la un preț de 50 lei pe tonă. 445. Varianta cea mai economică este utilizarea mixturii asfaltice reciclată în straturile intermediare și de suprafață a structurilor rutiere flexibile, unde bitumul reciclat, care este mai ieftin, poate fi combinat cu bitum nou si diverș i aditivi pentru regenerare, diminuând costul producției. Folosirea mixturii asfaltice reciclate în tehnologia de execuție a straturilor la cald duce la economisir ea in SUA a peste 300 milioane de dolari anual prin reducerea materialelor și a cost ului de eliminare. Conform unui studiu, pe parcursul anului 2012, peste 68,3 milioane de tone de mixtură asfaltică reciclată au fost refolosite pentru realizarea de noi drumuri în SUA, economisindu -se astfel mai mult de 2.2 miliarde $. 140 Tabelul 6 . Reciclarea la nivel internațional59 446. În lume există peste 15 milioane kilometri de drumuri şi autostrăzi, dintre care câteva sute de mii necesită anual lucrări importante de reabilitare . Guvernele şi autorităţile locale de pretutindeni alocă anual aproximativ 100 miliarde USD în încercarea de a menţine arterele rutiere funcţionale şi sigure. Chiar şi în aceste condiţii există un număr semnificativ de drumuri deteriorate datorat bugetelor neadecvate alocate pentru transport şi costurilor ridicate impuse de metodele tradiţionale de reabilitare. De exemplu, in fiecare an, in SUA, se refolosesc aproximati v 90 milioane de tone de mixtură asfaltică reciclată, aproape de 2 ori mai mult decât cantitatea totală reciclată de hârtie, sticlă, aluminiu sau plastic. 60 447. Îmbrăcămintea asfaltică rutieră deteriorată se caracterizează printr -o calitate slabă în exploatare şi degradări fizice, cum ar fi crăpături, făgaşe şi suprafaţă lunecoasă de rulare. Aşa cum se poate observa în graficul alăturat, procesul de deteriorare a îmbrăcăminţii asfaltice rutiere se accelerează după câţiva ani de exploatare, dar reabilitarea din timp prin reasfaltare sau reciclare poate restaura calitatea îmbrăcăminţii asfaltice rutiere şi extinde astfel durata de viaţă a respectivei ar tere rutiere. Studiile efectuate de Banca Mondială au arătat că reciclarea îmbrăcăminţii asfaltice rutiere este deosebit de eficientă din punct de vedere al costurilor, mai ales atunci când este executată înainte ca deteriorarea să ajungă într -un stadiu extrem de avansat. 59 European Asphalt Pavement Association (EAPA). 60Diana Popescu, Adrian Burlacu: „Considerații asupra beneficiilor utilizării materialelor reciclabile la realizarea drumurilor”, Conferința „Cercetare și administrare rutieră” CAR 2015. 141 Figura 32. Momentul optim de efectuare a reciclarii mixturii asfaltice 448. Reciclarea mixturilor asfaltice reduce cantitatea de agregat neprelucrat şi asfalt lichid folosit şi diminuează costurile, logistica şi impa ctul asupra mediului ale transportării acestui material la locul de utilizare . Se poate folosi pentru repararea rapidă a îmbrăcăminţii rutiere deteriorate, inclusiv pentru problemele apărute în straturile din adâncime. Utilizând asfalt reciclat, noul drum este adesea construit mai bine decât cel original. Stratul final de uzură poate fi ceva minimal precum macadamul, sau masiv, sub forma unui strat complet de mixtură asfaltică fierbinte. Reciclarea asfaltului se poate utiliza, de asemenea, pentru a extinde lăţimea benzilor sau acostamentul. Figura 33 . Îmbrăcăminte rutieră flexibilă înainte şi după reciclare Asfalt nou Asfalt vechi Strat recliclat in situ, ce face parte din noua fundație Pietriș, nisip și Pietriș, nisip și piatră spartă piatră spartă Sursă: Bomag 61 449. Tehnologia de reciclare la cald a îmbrăcăminţilor rutiere bituminoase se poate aplica în următoarele variante : a) prin frezarea la rece a straturilor bituminoase existente, urmată de reciclarea propriu-zisă, prin amestecarea la cald a mixturii frezate cu materialele de aport, într -o instalaţie mobilă tip uscător -malaxor; b) prin încălzirea cu raze infraroşii (panouri radiante) a straturilor bituminoase existente, urmată de scarificarea acestora şi de malaxare a mixturii asfaltice calde cu 61 http://www.bomag.com/worldwide_replacement. 142 materialele de aport, fie direct pe suport, fie într-o cuvă sau într-un malaxor, deasupra stratului suport. 450. Reciclarea la cald in situ este un procedeu de reabilitare a îmbrăcăminţii asfaltice rutiere degradate. Operaţiunea este realizată în întregime pe loc prin intermediul unui ansamblu de maşini (tren reciclator) şi începe prin aplicarea de caldură pentru a „înmuia” stratul de rulare al îmbrăcăminţii asfaltice rutiere. Materialul asfaltic înmuiat este înlăturat prin intermediul dispozitivelor de frezat şi ulterior amestecat cu sau fără adăugarea vreunui agent de reciclare. Mixtura asfaltică reciclată este apoi aşternută de-a lungul drumului şi compactată pentru a completa procesul de reciclare. Deși această metodă bazată pe reciclare este în proporție de 100% absolut eficientă, anumite opțiuni de remixare cum ar fi adăugarea de nouă mixtură asfaltică fierbinte sau de noi agregate minerale pot fi necesare pentru corectarea structurală și îmbunătățirea elementelor geometrice ale drumului. Figura 34. Reciclare la cald in situ Sursă: Tehnologii pentru infrastructura rutieră - Note de curs62 451. Avantajele metodei:  Suprafața veche, îmbătrânită, cu defecte este înlocuită cu un strat nou, care asigura eliminarea neuniformit ăților atâ t in plan longitudinal cat si transversal;  Eliminarea fisurilor și celorlalte defecte de suprafață; 62 Adrian Burlacu, „Tehnologii pentru infrastructura ruti eră - Note de curs”, București, 2015 . 143  Reutilizarea materialelor existente;  La rândul ei, mixtura reciclată poate fi din nou reciclată;  Minimizează închiderile de circulaț ie – se poate lucra doar pe o banda, celelalte pot rămâne deschise traficului;  Conservarea geometriei existente a drumului. Îmbrăcămintea asfaltică rutieră obținută din mixtura asfaltică reciclată la cald are in general performanțe la fel de bune, dacă nu chiar mai bune ca îmbrăcămintea asfaltică rutieră obținută din mixtura asfaltică noua realizată prin metode tradiționale. 452. Reciclarea în întregime a structurii rutiere este un proces tehnologic, efectuat la rece, care frezează întreaga structură rutieră și o amestecă cu lianți de adaos, pe teren, material care va constitui baza pentru o viitoare structură rutieră . Lianții de adaos uzuali sunt emulsia bituminoa să, bitumul spumat, cenușa de termocentrală și varul. 453. Tehnologia de reciclare la rece, in situ, a îmbrăcăminţilor rutiere bituminoase comportă următoarele etape principale:  Frezarea straturilor asfaltice, vechi, degradate;  Mărunțirea materialului frezat la granulozitatea dorită;  Stropirea cu lianți a materialului frezat (diverși lianți);  Malaxarea amestecului nou creat;  Așternerea amestecului;  Compactarea;  Acoperirea stratului pus în operă cu straturi asfaltice, funcție de condițiile existente și de cerinț ele de dimensionare impuse noii structuri: 3 straturi asfaltice (uzură, legătură și strat de bază), îmbrăcăminte bituminoasă din unul sau două straturi, tratamente bituminoase. Figura 35. Reciclare la rece in situ Sursă: Tehnologii pentru infrastructura rutieră - Note de curs63 63 Adrian Burlacu, „Tehnologii pentru infrastructura rutieră - Note de curs”, București, 2015 . 144 454. Avantaje reciclării la rece sunt:  Procedeul este unul care protejează mediul înconjură tor;  Reutilizarea materialelor din vechea structură asfaltică cu un aport minim de material nou;  Este considerată cea mai economică metodă de reabilitare a drumului;  Costuri reduse deoarece nu mai este nevoie de cumpărarea agregatelor și transportul lor la locul de punere în operă;  Deoarece reciclarea se efectuează la rece, nu există noxe datorită căldurii din cazul mixturilor asfaltice la cald. Un exemplu concret îl constituie reabilitarea străzii Dersingham Avenue din Londra, unde, în total s-a făcut o economie de aproximativ 80 000 £, 4 săptămâni de zgomot și întrerupere a circulației și peste 9 tone de emisii de CO2. Repararea drumului prin metode convenționale ar fi costat primăria aproximativ 320.000 £ și ar fi durat 7 săptămâni. Datorită procesului de reciclare la rece in situ, reabilitarea străzii s -a efectuat în 3 săptămâni la un preț total de aproximativ 240.000 £. Astfel, tehnologia de reciclare la rece in situ s-a dovedit a fi mai rapidă, mai economică și mai prietenoasa cu mediul înconjurător. 455. Folosirea acestei tehnologii ajută la economisirea energiei, diminuează costul transportului agregatelor și al cantității de deșeuri rămase în urma procesului de construcție și nu duce la epuizarea res urselor naturale neregenerabile precum bitumul sau agregatele noi. Reciclarea mixturii asfaltice creează un ciclu optim de folosire a resurselor naturale și susține industria producătoare de asfalt. 456. Tipurile de materiale care se pretează pentru reciclare în cadrul lucrărilor de drumuri sunt:  Zguri: Primele experiențe în folosirea zgurii ca agregat în mixturi asfaltice datează din 1969, când un tronson de drum experimental a fost construit în Toronto. În cadrul acestui tronson, zgura de oțelărie a fost utilizată atât ca agregat în stratul de bază, dar și în stratul de uzură. Mixturile asfaltice studiate au demonstrat proprietăți foarte bune din punct de vedere al capacității portante, rezistenței la acțiunea factorilor externi și al durabilității. 64  Pudreta de cauciuc: Bitumul cu adaos de pudretă de cauciuc este un amestec de bitum fierbinte și cauciuc măcinat provenit din deșeuri sau resturi de anvelope. Acesta este utilizat pe scară largă în industria transporturilor atat in Europa cat si in SUA. În privința zgomotului, Rubber Pavements Association (RPA) a declarat că utilizarea cauciucului în mixturi asfaltice deschise reduce zgomotul cu până la 50%.  Sticla: În prezent, în S.U.A., se poate utiliza până la 10% sticlă în locul agregatelor pentru straturile de bază. Dimensiunea maximă a sticlei trebuie să fie de 4,75 mm din pricina măsurilor de siguranță, dar și din pricina faptului ca o suprafață 64J. J. Emery, „Slag utilization in pavement construction.Extending aggregate resources”, in American Society for Testing and Materials. 145 care are în componență sticlă de dimensiune mare nu va avea rugozitatea corespunzătoare. Cele mai bune rezultate s-au obținut atunci când conținutul de sticlă a fost de cel mult 10% din greutatea totală, iar dimensiunea sticlei a fost mai mică de 6 mm.  Plastic: Studii efectuate in Marea Britanie pe mixturi asfaltice care conțin materiale plastice reciclate, în principa l polietilenă de densitate joasă (LDPE - Low Density Polyethylene), care înlocuiesc aproximativ 30% din agregatele cu dimensiuni de 2.36-5 mm, prezintă o serie de avantaje precum creșterea stabilității Marshall și creșterea rezistenței la tracțiune indirectă. Avantajul major este ca în cadrul procesului de fabricare nu este necesară nicio modificare a instalațiilor existente pentru amestecarea LDPE reciclat cu mixtura asfaltică. 65  Beton concasat : The American Concrete Pavement Association estimează că aproximativ 322 de kilometri de beton de ciment rutier este reciclat în fiecare an și că aproximativ 1750 de tone de beton concasat pot fi recuperate de la 1.0 km de drum de beton de ciment rutier cu o grosime medie de 25 cm. Acest lucru arată că 2,6 milioane de tone de beton sunt reciclate anual în Statele Unite. Betonul de la drumuri, trotuare, clădiri, precum și din alte surse poate fi zdrobit pentru reutilizare. Se recomandă ca înaintea operaț iei de concasare a betonului să fie îndepărtate armăturile sau alte materiale înglobate. Prin concasarea betonului se obțin agregate granulare, dure, compuse din minerale inerte cum ar fi nisip, pietriș sau piatră zdrobită. Datorită adeziunii mortarului de ciment la agregatele încorporate în beton, agregatele rezultate prin concasarea betonului au o textură dură, densitate aparentă scăzută, iar absorbția de apă este mai mare decât a agregatelor naturale comparative ca dimensiune. Infrastructură de alimentare cu apă și evacuare a apelor uzate 457. În cazul sistemelor de aliment are cu apă ş i canalizare, durabilitatea unui sistem de instalaţii depinde de calitatea pieselor sale componente şi de punerea corectă în operă cu personal calificat . Niciun sistem de instala ţii sanitare, oricât de bine conceput ar fi, nu ar putea să funcţioneze în condiţii de siguranţă sau de igienă în cazul în care produsele sau materialele utilizate sunt necorespunzătoare. Enunţul invers este, de asemenea, adevărat - dacă se folosesc produse sau materiale de cea mai bună calitate, dar sunt instalate incorect, sistemul va fi un eşec. 66 458. Ţevile, supapele, robinetele şi alte accesorii utilizate pentru alimentarea cu apă potabilă sau pentru evacuarea apei uzate nu trebuie să con ţină substanţe dăunătoare în cantităţi care depăşesc limitele specificate care s-ar putea scurge în apă. Plumbul, cadmiul şi arsenicul sunt câteva exemple dintre mulţii contaminanţi care ar putea fi prezenţi. Conductele, supapele, robinetele şi alte accesorii trebuie poată transporta apa la presiunea stabilită, în mediul stabilit, şi trebuie să fie suficient de rezistente pentru a suporta presiunile interne anticipate. De asemenea, aceste componente trebuie să fie capabile să reziste la presiunile externe dacă urmează să fie montate în subteran. Ar trebui 65 W. H. Chesner, R. J. Collins, M. H. Mackay, „User Guidelines for Waste and By-Product Materials in Pavement Construction”, nr. FHWA-RD-97-148, aprilie 1998. 66 http://www.who.int/water_sanitation_health/hygiene/plumbing10.pdf. 146 luat în considerare şi impactul factorilor de mediu, cum ar fi căldura sau frigul, dilatarea, contracţia, coroziunea, nivelul pH-ului şi prezenţa bacteriilor. 459. Sunt disponibile mai multe materiale pentru re ţelele de distribu ţie a apei. Vechea soluţie tehnică (anterioară anului 1950) utilizată pentru construirea sistemelor de distribuţie consta în conducte din fontă şi beton. Fonta este un material excelent pentru conducte, fiind folosit şi în prezent, dar este un material foarte scump. Acesta este motivul pentru care fonta a fost complet înlocuită în anii ’60 cu conducte din beton. Conductele realizate din beton erau foarte ieftine, însă foarte grele şi de calitate scăzută în ceea ce priveşte îmbinările şi rugozitatea, fapt ce determină un consum mare de energie pentru pompe şi pierderi mari de apă. Începând cu 1970, conductele din beton au fost înlocuite cu conducte din azbociment, care erau mai uşoare şi dispuneau de un sistem de îmbinare mai bun, cu costuri mai mici. Totuşi, azbocimentul este periculos pentru sănătate, iar rugozitatea cont inuă să fie mare. În anii ’80, au început să fie utilizate conductele din oţel pentru înlocuirea conductelor de azbociment. Oţelul era mai bun decât cimentul sau azbocimentul din toate punctele de vedere (rugozitate, greutate, îmbinări), însă durabilitatea sa era foarte scăzută din cauza protecţiei reduse împotriva ruginii. 460. În ultimii ani au început să se utilizeze materiale noi. Conductele principale pentru transportul apei, cu diametre mai mari de 600 mm, sunt realizate, de obicei, din material plastic ranforsat cu fibră de sticlă, iar conductele mai mici din cadrul reţelelor de distribuţie, precum şi conductele de serviciu care alimentează proprietăţi individuale sunt realizate din polietilenă de înaltă sau medie densitate, de culoare neagră. În cazul so lurilor dificile şi agresive, se foloseşte polietilenă corugată de înaltă densitate. Noile reţele de apă şi extinderile aduse reţelelor de apă existente sunt proiectate cu ajutorul software -ului, fiind disponibilă o gamă largă de pachete de proiectare. Pentru modelarea hidraulică a reţelelor se folosesc diverse produse software care permit păstrarea unui nivel constant al presiunii şi al debitului, indiferent de nivelul geodezic. Soluţiile tehnice permit, în general, o anumită structură inelară în cadrul reţelelor de bază, pentru a permite livrarea apei către orice proprietate pe mai multe trasee. De asemenea, proiectele permit o serie de zone de presiune în interiorul oraşelor în care există diferenţe de altitudine şi permit definirea unor zone secundare în cadrul unei reţele de mari dimensiuni cunoscute sub numele de zone de contorizare districtuale. 461. Există două familii de materiale disponibile pentru sistemele de conducte de apă: metalice şi nemetalice. Dintre acestea, materiale cel mai frecvent utilizate pentru conductele de alimentare cu apă potabilă sunt oţelul sau fierul galvanizat, cuprul, polibutilena, policlorura de vinil neplastifiată (PVC), policlorura de vinil clorurată (CPVC) şi polietilenă (PE). De asemenea, aliajele metalice, care depăşesc cu mult specificaţiile de performanţă ale materialelor mamă respective, sunt utilizate pe scară largă. Materiale şi tehnologii de construcţie noi sunt dezvoltate continuu pentru industria construcţiilor şi industria sanitară. Fără o anumită formă de control la nivelurile respective în cadrul industriei construcţiilor şi instalaţiilor sanitare, ar fi uşor pentru producătorii lipsiţi de scrupule să folosească materiale inferioare în detrimentul instalatorilor şi utilizatorilor finali. Acest lucru poate în cele din urmă să deterioreze mediul şi sănătatea comunităţii şi să conducă la costuri mai mari ulterior, când sistemele se defectează prematur. 147 462. Oţelul şi fierul galvanizat au fost materialele tradiţionale utilizate la fabricarea conductelor în industria instalaţiilor sanitare, pentru transportul apei şi canalizare. Termenul „galvanizare” se referea în trecut la galvanizarea la cald, cu alte cuvinte, imersia totală în zinc topit, după curăţarea prealabilă. Această tehnologie permitea obţinerea unui nivel rezonabil de protecţie internă şi externă a conductei metalice. Mai recent, utilizarea tehnologiilor de electro-galvanizare a oferit un finisaj exterior mai atractiv, dar un nivel redus sau inexistent de protecţie internă. Deşi sunt încă incluse în multe coduri de practică din întreaga lume, popularitatea ţevilor galvanizate este în scădere. 463. Tubulatura din cupru este extrem de flexibilă în mâinile unui instalator competent şi oferă diametre exterioare mai mici decât conductele şi fitingurile echivalente din oţel galvanizat. Coroziunea poate fi o problemă, deşi, de obicei, într -o măsură mai mică decât în cazul oţelului galvanizat; trebuie să se acţioneze cu atenţie pentru a evita contactul cu metale diferite. Tubulatura din cupru, având în vedere grosimea redusă a peretelui, este relativ uşor de manevrat şi este disponibilă sub formă de bobină sau ţevi drepte, după caz. 464. Policlorura de vinil clorurată este utilizată pe scară largă în sistemele de alimentare cu apă şi în sistemele sanitare pentru distribuţia de apă rece şi caldă. Este un material termoplastic produs prin polimerizarea clorurii de vinil cu clorurare suplimentară. Acest material oferă o rezistenţă mult mai bună la coroziune şi are o toleranţă ridicată la acizi. Este rezistent la foc, deşi se emană vapori toxici atunci când este ars. 465. Policlorura de vinil neplastifiată (PVC), utilizată în combinaţie cu un sistem de îmbinare cu ciment în solvent, este comparabilă cu oţelul sau fierul galvanizat în ceea ce priveşte utilizarea pentru conducte de apă potabilă, dar este mult mai uşoară. Aceasta nu prezintă aceleaşi probleme de coroziune internă sau externă ca oţelul zincat. Cu toate acestea, materialul se poate deteriora fizic dacă este expus deasupra solului şi devine fragil atunci când este expus la lumină ultravioletă. Conducta este uşor de manevrat, dar este prea voluminoasă pentru a fi acceptabilă din punct de vedere estetic la utilizarea în interiorul clădirilor de locuit. 466. Conductele şi fitingurile din polietilenă (PE) de diverse tipuri şi modele sunt disponibile de peste patruzeci de ani. Cerinţele prezente ale pieţei au fost rafinate la trei grupuri generale, după cum urmează: • PE de înaltă densitate este disponibilă în stare detensionată (cea mai bună PE în practică) sau ca produs extrudat fără niciun tratament; se foloseşte în principal pentru aplicaţii de scurgere, unde poate rezista la temperaturi de evacuare mai mari decât PVC-ul; • Polietilena (PE) de densitate medie este mai flexibilă decât conducta din PE de înaltă densitate. Are o grosime a peretelui puţin mai mică şi este capabilă să reziste la presiuni interne mai mari; este materialul preferat pentru conductele de apă potabilă instalate pe distanţe mari; • Polietilena (PE) de joasă densitate este potrivită pentru industria de irigare, unde presiunile de exploatare sunt foarte reduse şi este necesar un grad ridicat de flexibilitate la costuri reduse; în multe ţări, conectarea ţevilor şi fitingurilor din PE 148 de joasă densitate la reţeaua de alimentare cu apă nu este permisă, din cauza rezistenţei reduse la presiune a materialului şi a ratei ridicate de scurgeri. 467. Conductele din fibra de sticlă, numite conducte din plastic armat cu fibră (FRP), conducte din plastic armat cu fibră de sticlă (GRP) sau conducte din răşină armată termorigidă (RTRP), reprezintă una dintre cele mai recente tendinţe în ceea ce priveşte materialele utilizate în sistemele de apă şi ape uzate . Prin rezistenţa materialului FRP la medii chimice corozive şi costurile reduse, şi-a dovedit capacitatea de a înlocui ţevile din oţel carbon şi din oţel inoxidabil la un cost total mai mic. Principalele calităţi sunt greutatea redusă, raportul între rezistenţă şi greutate, stabilitatea dimensională, proprietăţile electrice - ţeava standard din fibră de sticlă este neconducătoare de electricitate. 468. Răşina armată cu fibră de sticlă este în prezent unul dintre cele mai puternice materiale utilizate pentru conducte, raportat la greutate. Cele mai multe dintre aceste produse sunt realizate prin înfăşurarea fibrelor sau prin turnare centrifugală. Condiţiile diverse de exploatare au dus la utilizarea a trei tipuri principale de răşini pentru conductele FRP: răşină epoxidică, poliester şi ester vinilic. La fel ca majoritatea sistemelor de conducte din plastic, conductele din FRP sunt durabile, sigure şi uşor de instalat. În plus, sunt foarte competitive din punctul de vedere al costurilor în comparaţie cu multe sisteme de conducte din aliaje metalice. Cele mai multe ţevi din FRP sunt prevăzute cu bariere interne şi externe rezistente la substanţe chimic e. Infrastructură socială 469. Pentru infrastructura socială, există multe materiale de construcţie considerate „ecologice”. Acestea includ cheresteaua din pădurile certificate conform unui standard terţ privind pădurile, materiale vegetale rapid regenerabile , cum ar fi bambusul şi paiele, piatră tăiată la dimensiuni standard, piatra reciclată, metalul reciclat şi alte produse netoxice, reutilizabile, provenite din surse regenerabile şi/sau reciclabile. În cazul betonului, este disponibil un beton cu performanţă ridicată sau unul de tip roman, cu proprietăţi de auto-regenerare. De asemenea, EPA (Agenţia pentru Protecţia Mediului) recomandă folosirea produselor industriale reciclate, cum ar fi produsele rezultate din arderea cărbunelui, nisipul de turnătorie şi resturile provenite de la demolarea construcţiilor. 470. Evaluarea structurală a clădirilor existente este procedura preliminar ă stabilirii deciziei de demolare sau reabilitare a clădirii în cauz ă. Stabilirea Clasei de vulnerabilitate (fragilitate) seismică a clădirii este marcat ă în primul rând de perioada de construc ție a clădirii, după cum se observă în graficul din Figura 36 . 149 Figura 36. Clasa de vulnerabilitate a clădirilor in funcție de perioada de construcț ie Intensitate seismică Perioada de construcţie a clădirii (MSK) înainte de 1940 1941 - 1963 1964-1977 1978- 1990 după 1990 VI VII Nivel Cod Nivel Cod Nivel Precod: Nivel Cod VIII moderat: moderat-avansat: Clasa de inferior: Clasa de Clasa de Clasa de vulnerabilitate 1 vulnerabilitate 2 IX vulnerabilitate 3 vulnerabilitate 3 Sursă: Construcții amplasate in zone cu mișcări seismice puternice - Dan Dubina si Dan Lungu, 2003 471. În funcție de nivelul de degradare al clădirii (clasa de vulnerabilitate seismic ă), de sistemul structural (cadre, pere ți, mixtă), de materialele folosite (beton armat, o țel, zid ărie, lemn etc.) și de clasa de importan ță-expunere a acesteia, se stabileș te soluția de reabilitare structurală. În continuare se redau câteva dintre aceste metode. 472. Cămășuire cu tencuială armată ș i placare cu beton armat se preteaz ă clădirilor din zid ărie ș i din beton armat și constă în îmbrăcarea totală sau parțială a elementelor structurale (stâlpi, grinzi, pereți din beton armat sau zid ărie) cu un strat de beton armat cu bare din o țel. Prin acest procedeu se sporește capacitatea portant ă a elementelor structurale și se obține un comportament global îmbunătățit al clădirii. Figura 37. Tencuire armat ă a pereț ilor (stânga); placare cu beton armat a grinzilor și stâlpilor (dreapta) 473. Cămășuire cu fibră de carbon sau fibră de sticlă este similara celei anterioare, diferența constând in folosirea, ca material pentru cămăș uire, fibrei de carbon sau de sticla in locul betonului armat . 150 Figura 38. Căm ășuirea cu fibr ă de carbon a stâlpilor unei clădiri de birouri (Japonia) Sursă: Technical Seminar on Seismic Retrofit Construction using Continuous Carbon Fiber Reinforced Materials (Seminar tehnic asupra reabilitării construcțiilor folosind fibra de carbon) 474. Introducerea de pereți armați sau contravântuiri din o țel constă în introducerea unor elemente de rigidizare a sistemului structural. Această metodă se preteaz ă clădirilor cu structura în cadre din beton armat sau din oțel. Astfel, în golul cadrelor existente se pot implementa pereți din beton armat sau contravântuiri din oțel. Se obține o creștere a rigidității și stabilit ății globale a clădirii. Figura 39. Construirea unui perete de beton armat într-un gol de cadru (stânga); introducerea de contravântuiri din oț el în golurile de cadru – clădirea magazinului Cocor, Bucure ști (dreapta) Sursă: Curs UTCB – Metode de reabilitare structurala a clă dirilor existente 475. Introducerea de cadre exterioare din beton armat sau otel se remarcă prin faptul că interven ția are loc în principal la exteriorul clădirii, permițând derularea activităților la interior. Astfel, se construiește un cadru la exteriorul clădirii, conectat de structura de rezistență a acesteia. Se îmbunătățesc rigiditatea și stabilitatea globală ale clădirii. 151 Figura 40. Cadre din beton armat conectate din exterior clădirii existente – școală în Japonia (stânga); cadre contravântuite din oț el conectate din exteriorul clădirii existente – Spitalul de urgenț e, Slobozia (dreapta) Sursă: Curs UTCB – Metode de reabilitare structural ă a cl ă dirilor existente 476. Izolarea bazei clădirilor se desfășoară în acest caz la baza clădirii, între fundația și suprastructura acesteia, unde se introduc dispozitive elastice din neopren. Astfel, clădirea este izolată de sistemul de fundare ș i se ob ține o diminuare a efectului ac țiunii seismice asupra clădirii. Aceast ă metodă se preteaz ă tuturor sistemelor structurale. Se preteaz ă în special clădirilor de importanță deosebită, a căror funcționare este importantă în situații post-seism, cum sunt spitalele, centrele pentru situa ții de urgență, clădirilor ce adăpostesc echipamente sensibile, cum sunt centralele nucleare, centre de calcul sau telecomunica ții. De asemenea, reprezint ă o soluție ideală în cazul clădirilor de patrimoniu, la care nu se pot efectua modific ări ce afecteaz ă arhitectura și finisajele. Figura 41. Schema de dispunere a sistemului de izolare la baza stâlpilor unei clădiri (stânga); dispozitive elastomerice dispuse sub stâlpi – Prim ăria municipiului Bucure ști (dreapta) Sursă:Curs UTCB – Metode de reabilitare structurala a cladirilor existente 7.4 Procesul de construc ţie şi siguran ţa 477. În conformitate cu reglementările în vigoare, fiecare societate de construcţii, indiferent de dimensiune, trebuie să desemneze o persoană calificată în mod corespunzător (sau mai multe), a cărei responsabilitate specială şi principală este promovarea securităţii şi a sănătăţii. Înainte de începerea lucrărilor pe teren, trebuie 152 analizate o serie de elemente: ordinea lucrărilor, punându-se accent pe analiza proceselor şi operaţiilor periculoase/riscante, traseele de deplasare a lucrătorilor - concepute pentru protecţia acestora împotriva pericolelor, căile de acces pentru vehicule - pe cât posibil cu sens unic, procedurile de depozitare a echipamentelor şi materialelor, iluminatul artificial şi procedurile de la locul de amplasare a echipamentului de construc ţie. O atenţie deosebită trebuie acordată izolării firelor de alimentare cu electricitate , balustradelor pentru personal, depozitării materialelor combustibile şi explozive şi protecţiei căilor de acces pietonale adiacente şantierului. Siguranţa în caz de incendiu pe şantier presupune, în principal, instruirea lucrătorilor cu privire la proced urile de stingere a incendiilor, dotarea unităţilor de luptă împotriva incendiilor cu mijloace adecvate de apărare împotriva incendiilor - conform schemelor prevăzute în proiectul tehnic de bază, însuşite de Departamentul de sănătate şi securitate în muncă . 478. Societăţile care efectuează lucrări de construcţii trebuie să asigure nivelul de calitate corespunzător cerinţelor esenţiale prin personalul propriu, prin responsabilul tehnic cu execuţia (RTE) şi prin propriul lor sistem de control al calităţii. De la începutul procesului de execuţie, după semnarea procesului verbal de recepţie a amplasamentului şi emiterea autorizaţiei de construire, se iniţiază un întreg proces cu implicaţii asupra timpului/banilor/calităţii. Printre situaţiile reale nedorite se numără întârzierile în execuţie, întârzierile de plată şi calitatea redusă a lucrărilor, care ar putea compromite finalizarea construcţiei. 479. În timpul procesului de execuţie, se pot întâmpla multe accidente. Multe accidente pot fi provocate de: procentul ridica t de firme şi lucrători care acţionează pe cont propriu, varietatea şi durata de viaţă relativ scurtă a şantierelor de construcţii, rotaţia rapidă a lucrătorilor/muncitorilor, numărul mare de lucrători sezonieri (mulţi dintre ei nefiind familiarizaţi cu procesele de construcţie) şi, de asemenea, influenţa condiţiilor climatice. 480. Pe durata implementării proiectului, pot apărea diverse modificări, erori, dispoziţii etc. ale Executantului. Acestea trebuie să fie înregistrate şi arhivate într -un sistem public şi transparent pentru toate părţile implicate, cu scopul de a număra/măsura cu precizie timpii de răspuns. De asemenea, se recomandă arhivarea unor fotografii care înregistrează progresul lucrării (cu menţionarea datei), încercări de laborator, dispoziţii d e şantier, rapoarte legate de etapele critice ale construcţiei, precum şi rapoarte săptămânale şi lunare etc. 481. Proprietarii pot solicita despăgubiri pentru deteriorarea caselor lor provocată de traficul derulat în timpul execuţiei lucrărilor sau a exploată rii. Cererile de despăgubire pot fi justificate sau nu, dar, dacă nu există nicio bază de comparaţie între situaţia anterioară şi cea posterioară implementării/exploatării drumului, nu există practic nicio dovadă în acest sens. Se recomandă pregătirea de rapoarte şi evaluări cu privire la starea locuinţelor situate în apropierea drumului, indicându-se clar starea de la începutul lucrărilor de construcţii (Beneficiarul, prin intermediul unui expert autorizat). 482. În timpul lucrărilor de excavare pentru executarea fundaţiilor pot apărea situaţii neprevăzute. Câteva exemple: fundaţii sau ruine îngropate ale altor construcţii; conducte 153 (combustibil/apă/abur/electricitate) care nu pot fi demontate (şi care trebuie eliminate) sau care pot fi încă funcţionale (şi trebuie mutate); cabluri sau alte trasee de utilităţi nespecificate în aprobările cerute prin Certificatul de urbanism; infiltraţii accidentale de hidrocarburi; acumulări de gunoi îngropate; situri arheologice; straturi de sol cu caracteristici geotehnice mai slabe decât era de aşteptat conform studiilor geotehnice. Astfel de situaţii necesită studii suplimentare, soluţii tehnice diferite faţă de cele adoptate în proiectul tehnic iniţial sau chiar schimbarea proiectul tehnic şi a detaliilor de execuţie. Acesta este un moment critic, când trebuie găsit un compromis între noua soluţie tehnică recomandată de proiectant, noile costuri care trebuie suportate de Investitor/Beneficiar şi timpul suplimentar necesar pentru a încorpora modificările care trebuie impleme ntate de Executant. De obicei, în conformitate cu HG 28/2008, o creştere a valorii lucrărilor de până la 10% poate fi considerată acceptabilă pentru bugetul proiectului, în conformitate cu Defalcarea generală, capitolul 5.3 - „Cheltuieli diverse şi neprevăzute”. Cu toate acestea, se poate produce suspendarea investiţiei ca urmare a numărului mare de rute care urmează să fie relocate, a complicaţiilor tehnice (proiectarea conductelor, a debitelor, a coturilor etc.) şi/sau a problemelor juridice asociate tere nului care va fi utilizat. 483. În cazul lucrărilor de excavare/terasare în sol coeziv, Executantul preferă să reducă lucrările de construcţii necesare pentru sprijinirea malurilor/ pantelor/ terasamentelor sau să renunţe complet la acestea pentru a face econo mie de forţă de muncă/materiale. În astfel de circumstanţe, muncitorii efectuează lucrări de construcţii fără nicio protecţie, existând un risc ridicat de pierderi de vieţi omeneşti, de distrugere a echipamentelor sau de deteriorare a terenului de fundare. 484. Beneficiarul trebuie să predea terenul neocupat şi gratuit executantului. Înainte de începerea procesului de construcţie, trebuie efectuate următoarele activităţi: • detectarea conductelor; • întocmirea proiectului de relocare a conductelor; • relocarea conductelor (relocarea poate necesita exproprieri suplimentare). 485. În România, întârzierile nu conduc la sancţiuni pentru actorii implicaţi în proiect şi, în general, sunt suportate de Beneficiar / Investitor. Întârzierile, în funcţie de amploare, au un impact diferit asupra execuţiei lucrărilor. 154 Tabelul 7. Impactul întârzierilor în execuţie Durata întârzierii Impactul asupra execuţiei 2-8 ore/săptămână Impact imperceptibil prin stabilirea unui program de lucru bazat pe indicatori de performanţă pentru personalul Executantului 2-3 zile/lună Impact acceptabil, întârzierile sunt recuperabile 2-4 săptămâni/an Asumat de Beneficiar/Investitor Acceptabil, dacă are loc o renegociere amiabilă a Mai puţin de două (2) luni/an termenilor contract ului, iar responsabilităţile sunt asumate în mod echilibrat 2-4 luni/toată durata execuţiei În funcţie de condiţiile contractuale, întârzierea poate duce la rezilierea contractului dintre Beneficiar şi Executant sau dintre Finanţator şi Beneficiar Mai mult de 4 luni/toată durata Implică rezilierea contractului dintre Beneficiar şi execuţiei Executant şi prelungirea duratei de execuţie pe termen nelimitat Sursa: Banca Mondială - feedback de la societăţile de proiectare şi construc ţii 486. Există cazuri în care, pe parcursul implementării proiectului sau după finalizarea construcţiei, se descoperă că lucrările nu îndeplinesc standardele de calitate ale proiectului, din cauza colaborării neprincipiale dintre Executant şi Laborator. Este necesară urmărirea constantă a încercărilor de laborator şi a prelevării probelor efectuate de dirigintele de şantier. Laboratorul comunică rezultatele încercărilor către dirigintele de şantier, la cerere. Executantul prime şte o notificare scrisă din partea Beneficiarului (la sesizarea dirigintelui de şantier) în cazul în care rezultatele nu sunt conforme cu caietele de sarcini. În cazul în care Executantul contestă rezultatele, se efectuează teste suplimentare pentru a se determina cauzele erorilor (utilizarea de materiale neconforme de către executant, lucrări executate în condiţii neconforme etc.) . 487. În cazul rezilierii unilaterale a contractului dintre Beneficiar şi Executant, procesul în instanţă presupune o evaluare tehnică şi economică realizată de experţii tehnici judiciari independenţi ai Curţii şi experţii tehnici ai părţilor. Numărul termenelor şi complexitatea procedurilor de contestare/recurs duc la soluţionări în instanţă care pot dura minimum 12 luni. Procedurile suplimentare de punere în aplicare a deciziilor definitive ale instanţei pot dura încă 12 luni. Prin urmare, un proces cu o durată mai mare de 4-6 luni va împiedica finalizarea lucrărilor de construcţii, indiferent de verdict. 7.5 Personal şi echipamente 488. Pentru a avea sisteme durabile de infrastructură rutieră, alimentare cu apă, evacuare a apelor uzate şi infrastructură socială, nu este suficient să se folosească cele mai bune materiale existente pe piaţă, ci este nevoie şi de personal instruit şi echipamente adecvate. Pentru a ţine pasul cu cele mai recente bune practici, este nevoie de o dezvoltare profesională continuă pentru ingineri şi pentru personalul tehnic al societăţilor de construcţii. 155 489. Lipsa de calitate a lucrărilor se datorează personalului necalificat (salariaţi slab remuneraţi), materialelor de calitate redusă, inadecvate sau degradate, precum şi tehnologiei necorespunzătoare implementate din cauza lipsei de echipamente moderne. Aceste situaţii sunt, de fapt, consecinţe ale procesului de selecţie a Executantului, efectuat pe baza criteriului „cel mai mic preţ”. Aceasta a condus la atribuirea contractelor către societăţi care nu au suficientă experienţă sau un sistem adecvat de control al calităţii, la care se adaugă lipsa unor metode rapide şi eficiente de a impune sancţiuni atunci când este nevoie. 490. O problemă esenţială o reprezintă echipamentele învechite folosite pe şantierele de construcţii. De obicei, acestea nu beneficiază de controale tehnice preliminare şi pot deveni periculoase pentru operator şi pentru lucrătorii din apropiere. 491. De asemenea, p ot apărea întârzieri cauzate de furnizorii de materiale şi echipamente. Datorită concurenţei de pe piaţă, aceste întârzieri sunt relativ de mică anvergură (ore sau maximum câteva zile) în cazul importurilor. Un management flexibil al Executantului poate aduce îmbunătăţiri şi poate face astfel de situaţii imperceptibile, raportat la durata totală a proiectului. Un Executant cu experienţă, care deţine o flotă de echipamente, încheie contracte de servicii cu clauze de închiriere pe durata posibilelor întreruperi ale execuţiei şi este capabil să reducă întârzierile la câteva ore. 7.6 Verificare şi control 492. Cartea tehnică a construcţiei cuprinde setul de documente referitoare la proiectarea, execuţia, recepţia, exploatarea, întreţinerea, repararea şi urmărirea comportării construcţiei. Cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte înainte de recepţia finală şi se păstrează, pentru fiecare obiectiv de construcţii, de către Beneficiar/Investitor. Cartea tehnică a construcţiei se întocmeşte de către Beneficiar/Investitor p entru toate obiectivele de construcţii finalizate care fac obiectul autorizaţiei de construire, indiferent de natura fondurilor care finanţează astfel de construcţii sau de forma de proprietate. 493. La construirea sau modernizarea unei lucrări de infrastructură, este foarte important să se respecte recomandările tehnice privind temperaturile şi alte specificaţii. Laboratoare autorizate testează calitatea lucrărilor prin probe prelevate de pe teren, în conformitate cu normele în vigoare. Este foarte important să se preleveze probe în mod corect şi să se verifice dacă se respectă condiţiile prevăzute în caietele de sarcini. 494. Pentru plata lucrărilor, Executantul întocmeşte situaţii de plată lunare şi finale pe baza preţurilor unitare din listele de cantităţi de lucrări anexate contractului. Precizia/corectitudinea sumelor solicitate de Executant se verifică din mai multe puncte de vedere (documente justificative, cantităţi, justificarea oricăror lucrări suplimentare, condiţii de plată etc.). Dirigintele de şantier verifică o dată pe lună şi confirmă cantităţile executate şi înregistrate în registrele cu măsurători şi, de asemenea, verifică situaţiile de plată pentru cantităţile confirmate în registrele cu măsurători şi preţurile unitare ferme prevăzute în lista de cantităţi de lucrări anexată contractului. Pentru cantităţile de lucrări 156 în plus sau în minus faţă de lista de cantităţi anexată contractului, se întocmesc liste de lucrări suplimentare (NCS – notă de cantități suplimentare) sau liste cu lucrări neexecutate (NR – notă de renunţare) şi acestea sunt confirmate de către proiectant, folosind preţurile unitare din lista de cantităţi anexată contractului. Problemele comune includ lipsa documentelor justificative pentru preţurile înscrise în lista de cantităţi, a rapoartelor sau măsurătorilor avizate de inginerii topografi şi de Dirigintele de şantier. Prin urmare, Beneficiarul trebuie să accepte prezenţa personalului specializat al echipei de supraveghere, pentru: • măsurarea cantităţilor de lucrări; • verificarea documentelor justificative pentru avizele / situaţiile / cererile de plată; • verificarea termenelor de plată prevăzute în clauzele contractuale pentru Executant; • verificarea justificărilor formulate de Executant pentru lucrările sau cantităţile suplimentare fa ţă de elementele existente în listele de cantităţi; • verificarea costurilor detaliate. 495. În timpul execuţiei, între emiterea autorizaţiei de construire şi finalizarea lucrărilor (recepţia finală), construcţia reprezintă un proces de îmbunătăţire continuă (12-36 luni). În timpul execuţiei construcţiei la scară naturală, Beneficiarul poate propune idei sau soluţii noi. Având în vedere caracterul dorit al acestor modificări, aspectele financiare sunt soluţionate în prealabil, dar implementarea modificărilor în p rocesul de execuţie produce întârzieri şi, astfel, modificări ale calendarului de execuţie. În general, astfel de situaţii sunt speculate de Executant pentru a „încorpora” în noul grafic de execuţie întârzierile subiective datorate propriei ineficienţe în execuţie. 496. Uneori, se constată că sunt necesare lucrări suplimentare, neincluse în listele de cantităţi contractuale, în timpul perioadei de execuţie. Aceste lucrări sunt înregistrate în dispoziţiile de şantier semnate de Beneficiar şi au preţurile unitare ferme contractate, liste cu cantităţile suplimentare şi preţurile unitare ferme contractate, acceptate de Beneficiar. Situaţiile de plată aferente listelor de cantităţi suplimentare se întocmesc separat faţă de situaţiile de plată aferent listelor de cantităţi prevăzute ofertă. Pentru orice lucrări suplimentare pentru care nu există preţ unitar în lista de cantităţi contractată şi prevăzută în ofertă, Beneficiarul/Investitorul poate accepta, pe baza documentelor justificative prezentate de partea contracta ntă (facturi, tarife etc. de la cel puţin 3 furnizori), noi preţuri unitare valabile în luna în care sunt executate lucrările. Compensarea valorilor se realizează pe baza listelor de lucrări suplimentare şi a listelor cu lucrări neexecutate, orice exces fiind limitat la valoarea maximă prevăzută în Defalcarea generală, capitolul 5.3 - „Cheltuieli diverse şi neprevăzute”. Depăşirea acestei limite, precum şi introducerea de elemente noi se realizează pe baza renegocierii contractului, în conformitate cu legislaţia privind achiziţiile publice. 497. În timpul procesului, pot apărea întârzieri/suspendări ale plăţii lucrărilor executate (de la Beneficiar către Executant). Birocraţia la nivelul organismului de finanţare (bancă, buget naţional, finanţare externă) produc e întârzieri în eliberarea tranşelor de finanţare, în pofida îndeplinirii formalităţilor şi procedurilor de către Beneficiar şi parcurgerii etapelor fizice de execuţie de către Executant. În acelaşi timp, întreruperea eliberării tranşelor de finanţare de către organismul de finanţare (bancă, 157 buget naţional, finanţare externă) din cauza neîndeplinirii formalităţilor şi procedurilor de către Beneficiar şi/sau parcurgerii etapelor fizice de execuţie de către Executant este o cauză frecventă a întârzierilor. În cazul finanţării din resurse proprii, fluxul de capital de executare poate fi afectat de reduceri/întreruperi. Activităţile de investiţii, cum ar fi o construcţie nouă (drum, sistem de alimentare cu apă, sau clădire aparţinând infrastructurii sociale), sunt primele care se suspendă în cazul unei crize de lichidităţi sau al unei crize economice. În cazul în care calitatea generală a lucrărilor (necuantificată de la început conform indicatorilor măsurabili) nu respectă standardele de calitate ale Beneficiaru lui, se poate ajunge, de asemenea, la suspendarea plăţii până la corectarea/remedierea lucrărilor în dispută, pe cheltuiala Executantului. 498. Recepţia/acceptarea lucrărilor este o componentă a sistemului de calitate în construcţii şi reprezintă documentul prin care Beneficiarul/Investitorul declară că acceptă şi preia lucrarea „cu sau fără rezerve” şi că lucrare fi exploatată/operată. Prin documentul de recepţie, se certifică faptul că Executantul şi -a îndeplinit sarcinile prevăzute în contract şi în documentaţia de execuţie. Recepţia/acceptarea lucrărilor se desfăşoară în două etape: (1.) Recepţia de către Beneficiar la terminarea lucrărilor, în termen de maximum 15 zile calendaristice de la notificarea finalizării lucrării; şi (2.) Recepţia finală de către Beneficiar, în termen de maximum 15 zile de la data expirării perioadei de garanţie (perioada prevăzută în contractul de execuţie a lucrărilor). 499. Recepţia lucrărilor se efectuează numai pentru construcţiile care respectă cerinţele esenţiale de calitate şi p entru care s-a transmis Beneficiarului/Investitorului documentaţia necesară pentru cartea tehnică a construcţiei. Art. 30 din Legea 10 prevede că toate părţile/toţi actorii implicaţi în proiectare şi execuţie sunt răspunzători, conform obligaţiilor asumate, pentru viciile ascunse67 ale construcţiei care apar în curs de 10 ani de la data recepţiei lucrărilor, precum şi după această dată, pe parcursul întregii vieţi utile a construcţiei, pentru orice defecte structurale care rezultă din nerespectarea normelor de proiectare şi execuţie în vigoare la data construirii. 500. În urma luării în primire a amplasamentului de către Executant, pot apărea probleme cauzate de erori de execu ţie şi întârzieri. Costurile suplimentare aferente erorilor de execuţie trebuie să acopere lucrările de reconstrucţie/reabilitare executate la nivelul de calitate cerut şi sunt suportate de Executant. Întârzierile în execuţie sunt penalizate conform contractului. În cazul investi ţiilor aferente alimentării cu apă şi evacuării apelor uzate, trebuie efectuate probe tehnologice pentru a certifica calitatea lucrărilor. Costurile consumului şi operării trebuie verificate pentru a corespunde celor garantate de Executant în oferta sa. Dacă situaţia este diferită, pot apărea două situaţii: • În cazul în care parametrii de intrare în instalaţie (de obicei, debit şi încărcare biologică) respectă cantităţile declarate de Beneficiar în caietele de sarcini pe baza cărora Executantul şi-a pregătit oferta, acesta din urmă va fi penalizat conform contractului (de obicei, va plăti diferenţa de cost de exploatare pentru un anumit număr de ani). 67Conform Art. 1707 din Codul civil - este ascuns acel viciu care, la data contractului, nu putea fi descoperit, fără asistență de specialitate, de către un cumpărător/beneficiar prudent și diligent. 158 • În cazul în care parametrii de intrare în instalaţie (de obicei, debit şi încărcare biologică) nu respectă cantităţile declarate de Beneficiar în caietele de sarcini pe baz a cărora Executantul şi-a pregătit oferta, se va efectua o expertiză tehnică pentru a se determina procentul din costurile suplimentare care va fi plătit de Executant şi procentul din costurile suplimentare care va fi plătit de Beneficiar. Procentele pot varia de la 0% la 100%, în funcţie de variaţia valorilor parametrilor de intrare faţă de valorile declarate de Beneficiar în caietele de sarcini. 7.7 Concluzii 501. Pentru a reduce divergenţele dintre proiectanţi, beneficiari şi firmele de construcţii în faza de implementare a proiectelor PNDL, se recomandă utilizarea contractelor de tip „proiectare şi construire” („design and build”), atunci când este posibil. Acest lucru necesită pregătirea de studii de fezabilitate complete şi suficient de detaliate care să stea la baza licitaţiilor publice de atribuire a contractelor de „proiectare şi construire". Ofertantul câştigător îşi asumă răspunderea pentru elaborarea proiectului tehnic şi pentru implementare şi, prin urmare, orice discrepanţe care pot apărea în timpul etapei de implementare trebuie să fie remediate fără costuri suplimentare pentru beneficiari, cu excepţia cazului în care anumite lucrări de construcţii sunt imprevizibile, ceea ce le face eligibile. 502. Livrarea documentaţiei de proiectare şi construire este o metodă viabilă, acceptabilă şi atractivă. Metoda este aplicabilă în special atunci când: • timpul este esenţial pentru finalizarea proiectului; • există un buget limitat sau alocat; • se doreşte exercitarea unui control sporit al costurilor şi al inovării; • capacitatea de construire şi economiile sunt consideraţii importante. 503. Este necesară o dispoziţie clară privind responsabilitatea proiectantului de a furniza un produs de înaltă calitate: această dispoziţie ar include sancţiunile aplicabile în caz de erori clare care pot fi atribuite echipei de proiectare. Una din cerinţe poate prevedea obligaţia proiectanţilor de a deţine o asigurare de răspundere civilă profesională, aspect pe care unii dintre beneficiari au început deja să îl solicite în formularele lor contractuale. Există societăţi care oferă aceste tipuri de asigurări de răspundere civilă profesională. Pe termen lung, schemele de asigurare sunt extrem de utile pentru a-l recompensa pe furnizorul de servicii de specialitate şi a -i sancţiona pe acei furnizori care oferă o documentaţie tehnică necorespunzătoare. 504. Un program de activităţi şi rezultate, incluzând condiţii de plată, este o opţiune utilă pentru o mai bună desfăşurare a lucrărilor. Unii beneficiari aplică deja un sistem de plată în tranşe, asigurându-se că proiectantul primeşte plata finală numai după finalizarea cu succes a proiectului. Acest lucru asigură un contact strâns între proiectaţi şi beneficiarii pe parcursul întregii etape de implementare, precum şi colaborarea între proiectanţi, ingineri şi echipele de construcţie, pentru identificarea soluţiilor optime. 159 505. Sunt necesare cerinţe clare pentru a se asigura păstrarea de către beneficiar a tuturor drepturilor de proprietate intelectuală pentru documentaţia tehnică. În unele cazuri, atunci când această prevedere nu a fost inclusă în mod explicit în contract, proiectanţii nu au permis modificări ale proiectelor, invocând drepturile de proprietate pentru conţinutul furnizat, în pofida faptului că au fost remuneraţi pentru un anumit rezultat. 506. O soluţie generală pentru problemele legate de calitatea în construcţii este reprezentată de efectuarea unui audit tehnic în timpul sau după finalizarea lucrărilor de construcţie. Aşa cum auditul financiar este efectuat de auditori financiari autorizaţi de Camera Auditorilor Financiari, auditul tehnic poate fi efectuat de ingineri autorizaţi de MDRAP şi de Inspectoratul de Stat pentru Construcţii drept Responsabili tehnici cu execuţia (RTE) şi diriginţi de şantier, alţii decât cei implicaţi în implementarea investiţiei. Auditul tehnic va include: • Evaluarea situaţiei existente a proiectelor de infrastructură; • Evaluarea proceselor de achiziţii aplicate pentru servicii şi lucrări, cu scopul de a asigura economia, eficienţa, transparenţa şi, de asemenea, de a identi fica domeniile care necesită îmbunătăţiri; • Evaluarea corectitudinii opţiunilor tehnice şi de proiectare propuse (se verifică dacă proiectul este rentabil); • Se verifică dacă diversele structuri sunt construite conform proiectului, desenelor şi caietelor de sarcini şi se evaluează calitatea construcţiei; • Se evaluează modul de ţinere a evidenţei diverselor materiale de construcţii, lucrări utilizate şi cheltuielile efectuate. 507. Din punct de vedere tehnic, trebuie stabilite reguli stricte în anumite domenii: evaluări ale riscurilor, instruiri, planificare proceduri şi acorduri. Regulile trebuie reamintite lucrătorilor. Aceştia trebuie să fie corectaţi şi sfătuiţi să pună în practică ceea ce au învăţat. Lucrul la înălţime, operaţiile de ridicare, excavare, săpăturile sau lucrările de instalaţii electrice sunt activităţi care implică un risc ridicat şi necesită reguli stricte în ceea ce priveşte sănătatea şi siguranţa în muncă. De aceea se pot organiza cursuri de instruire zilnică a lucrătorilor, asigurate de personal specializat, în legătură cu posibilele riscuri specifice cu care se pot confrunta pe şantier în timpul zilei. O iniţiativă internaţională foarte utilă este organizarea aşa -numitelor „Zile ale siguranţei” sau „Săptămâni ale siguranţei”, în care personalul este implicat în simulări şi jocuri de rol pe şantier. Acest tip de instruire este conceput pentru a pregăti lucrătorii pentru diverse situaţii periculoase, oferindu-le în acelaşi timp instrumentele şi cunoştinţele necesare pentru a -şi ajuta colegii la nevoie. 508. Legislaţia în vigoare în domeniul calităţii în construcţii nu beneficiază de proceduri practice de mare acurateţe pentru verificarea tehnologiilor şi a calităţii lucrărilor şi materialelor. În acest sens, este nevoie de un laborator mobil al Inspectoratului de Stat în Construcţii. Este foarte important să se preleveze probe în mod corect şi să verifice dacă se respectă condiţiile prevăzute în caietele de sarcini. 509. Finalizarea oricărui proiect de infrastructură cu finanţare publică implică efectuarea unui audit financiar. Auditul tehnic este completat de Recepţia la finalizarea 160 lucrărilor şi Recepţia finală (la sfârşitul perioadei de garanţie), fără a fi bazat pe proceduri clare şi/sau un Manual de audit tehnic. 510. Perioada de garanţie este menţionată în caietele de sarcini de la licitaţie (caz în care poate aduce un punctaj mai mare constructorului) şi în contracte, fiind, de obicei, de minimum doi ani pentru cele mai multe dintre lucrările de construcţie. Această perioadă ar trebui să fie reglementată şi prevăzută în regulamentele naţionale, luându-se în considerare clasa tehnică a drumului, trafic, tipul structurii rutiere, tipul sistemului de distribuţie a apei, caracteristicile instalaţiei de tratare a apelor uzate, precum şi alţi factori. Prin adoptarea unei astfel de măsuri, executantul va avea o responsabilitate mai mare de a construi corect şi în conformitate cu standardele în vigoare. 161 8 Infrastructură bine întreţinută 8.1 Cadrul general 511. O infrastructură de încredere înseamnă, în primul rând, o infras tructură disponibilă. Aceasta implică un impact redus al factorilor externi, cum ar fi condiţiile meteorologice şi şocurile externe ad-hoc suferite de sistemele de infrastructură, precum şi al factorilor interni, cum ar fi întreţinerea, asupra performanţel or acesteia. 512. Urmărirea comportării în timp a construcţiilor se realizează cu scopul îndeplinirii cerinţelor esenţiale ale Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii : • rezistenţă şi stabilitate, • siguranţă în exploatare, • protecţie împotriva incendiilor, • igienă, sănătate umană, reabilitarea şi protejarea mediului, • izolare termică şi hidrofugă şi economie de energie, • protecţia împotriva zgomotului, • cerinţe privind durabilitatea, şi • cerinţe privind capacitate de exploatare. Răspunderea pentru urmărirea comportării în exploatare pe întreaga perioadă cuprinsă între Recepţia la terminarea lucrărilor şi Recepţia finală revine Executantului sau Beneficiarului, în funcţie de condiţiile contractuale convenite, în conformitate cu Contractul de construcţii; după Recepţia finală, această răspundere revine Beneficiarului. 513. Urmărirea comportării construcţiilor în exploatare este reglementată de mai multe legi şi hotărâri de guvern, cum ar fi: Hotărârea Guvernului (HG) nr. 273/1994 – pentru aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare; HG nr. 766/1997 – pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii, Anexa 4: Regulamentul privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi post - utilizarea construcţiilor, cu modificările şi completările ulterioare; Normativul privind comportarea în timp a construcţiilor, indicativ P 130-1999, aprobat prin Ordinul ministrului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului nr. 57/N/1999, publicat în Buletinul construcţiilor nr. 1/2001; Ordinul nr. 847 din 2 iunie 2014 pentru aprobarea Procedurii privind activităţile de control efectuate pentru aplicarea prevederilor legale privind urmărirea curentă şi specială a comportării în exploatare a construcţiilor - indicativ PCU 004; şi ghidurile specifice pentru diverse categorii de construcţii: drumuri, poduri, tunelu ri, sisteme de alimentare cu apă şi canalizare, clădiri de infrastructură socială etc. 162 514. Urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi post -utilizarea construcţiilor se aplică tuturor categoriilor de construcţii . Excepţie de la această regulă fac clădirile rezidenţiale cu parter/parter plus un etaj şi anexele situate în mediul rural, precum şi clădirile temporare. Această urmărire este obligatorie pentru toate persoanele fizice şi juridice implicate: investitori, proiectanţi, executanţi, prop rietari, administratori, utilizatori. Urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi post -utilizarea construcţiilor sunt acţiuni separate şi complementare, iar realizarea acestora va fi asigurată de proprietar, inclusiv la cererea administratorului şi a utilizatorului. Urmărirea comportării construcţiei se realizează pe întreaga perioadă de viaţă a clădirilor, începând de la realizarea acestora. Este o activitate sistematică de observare, examinare şi investigare a modului în care clădirile răspund/reacţionează pe durata utilizării lor sub influenţa agenţilor de mediu, a condiţiilor de exploatare şi a interacţiunilor clădirilor cu mediul şi activităţile utilizatorilor. Scopul urmării comportării clădirilor în timp este de a obţine informaţiile necesare pentru a asigura capacitatea acestora de exploatare obişnuită, de a evalua condiţiile necesare pentru prevenirea accidentelor şi a daunelor, de a reduce daunele, pierderile de vieţi omeneşti şi degradarea mediului, şi de a obţine informaţiile necesare pentru îmbunătăţirea activităţii de construcţii. 515. Urmărirea comportării construcţiilor se poate realiza în mod continuu sau discontinuu. O urmărire continuă presupune instalarea unor observatori sau aparate care să ţină continuu sub supraveghere construcţia sau să înregistreze continuu rezultatul măsurărilor efectuate. Din punctul de vedere al eficienţei practice, o asemenea urmărire poate fi orientată spre alarmare în cazul depăşirii unor valori critice ale parametrilor măsuraţi şi care ar putea crea situaţii de risc. Urmărirea discontinuă presupune efectuarea de controale sau inspecţii periodice, deci a unor observări şi măsurări periodice, care să cuprindă, eventual, şi teste sau încercări prin încărcare de probă. Intervalele la care se fac inspecţiile sau controalele pot fi impuse de ritmul execuţiei, de anotimpuri, de succesiunea zilelor cu nopţile, de apariţia unor calamităţi. 516. Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor se realizează prin urmărire curentă sau urmărire specială. Categoria urmăririi comportării în exploatare, perioadele la care se realizează şi metodologia de efectuare a acestei activităţi se stabilesc de către proiectantul lucrărilor sau de către un expert tehnic, în funcţie de categoria de importanţă a construcţiilor, şi se consemnează în jurnalul evenimentelor, care se păstrează în componenţa capitolului D al cărţii tehnice a construcţiei. 517. Urmărirea curentă este activitatea de urmărire a comportării construcţiilor, care constă în observarea şi înregistrarea unor aspecte, fenomene sau parametri care pot semnala modificări ale capacităţii construcţiei de a îndeplini cerinţele de rezistenţă, stabilitate şi durabilitate stabilite prin proiecte. În cadrul urmăririi curente, dacă se constată apariţia unor deteriorări ce se consideră că pot afecta rezistenţa, stabilitatea şi durabilitatea construcţiei, proprietarul, administratorul sau, după caz, utilizatorul trebuie să comande o inspecţie amănunţită a construcţiei, urmată, dacă este cazul, de o expertiză tehnică. 518. Urmărirea curentă se realizează prin examinare vizuală directă şi, dacă este cazul, cu mijloace de măsurare de uz curent, permanent sau temporar, în conformitate 163 cu prevederile din Cartea tehnică a construcţiei şi reglementările tehnice de urmărire a comportării în exploatare. În cazul constatării unor degradări, se stabilesc măsurile de intervenţie. Organizarea urmăririi curente a comportării construcţiilor revine în sarcina proprietarilor, administratorilor şi, după caz, a utilizatorilor, putând fi executată cu personal şi mijloace proprii sau contractând o firmă specializată pentru această activitate. Urmărirea curentă a comportării construcţiilor se efectuează potrivit instrucţiunilor de urmărire curentă cuprinse în proiectele de execuţie. În cazul construcţiilor vech i care nu dispun de astfel de instrucţiuni, acestea se comandă unei firme de proiectare specializate. Urmărirea curentă se efectuează la intervalele de timp prevăzute prin instrucţiunile de urmărire curentă, dar nu mai rar de o dată pe an şi obligatoriu după producerea de evenimente deosebite. 519. După producerea unui seism cu magnitudinea >6.0 pe scara Richter, a unui impact accidental având ca rezultat degradarea finisajului unor elemente de rezistenţă sau a unei explozii, vor fi efectuate cercetări constând în inspecţii vizuale (inspecţii extinse), măsurare de tasări, de deformaţii, deschiderea fisurilor etc. Deoarece după producerea unui eveniment major este posibil ca în structură să apară o stare de degradare semnificativă, la solicitarea Beneficiarului, se va efectua o vizită în amplasament de către personal specializat (inginer constructor), care, în urma inspecţiei, va stabili dacă este necesară expertizarea construcţiei conform legislaţiei în vigoare. 520. Urmărirea specială constă în măsurarea, înregistrarea, prelucrarea şi interpretarea sistematică a valorilor parametrilor care definesc măsura în care construcţiile îşi menţin cerinţele de rezistenţă, stabilitate şi durabilitate stabilite prin proiecte. Urmărirea specială a comportării construcţiilor se instituie la: • construcţii noi de importanţă deosebită sau excepţională stabilită prin proiect; • construcţii în exploatare cu evoluţie periculoasă, recomandată de concluziile unei expertize sau ale unei inspecţii extinse; • cererea proprietarului, a ISC, a MDRAP sau a organismelor recunoscute în domeniul construcţiilor. Urmărirea specială a comportării construcţiilor se efectuează cu mijloace de observare şi măsurare complexe şi specializate, adaptate fiecărui caz în parte, ţinând seama de prevederile reglementărilor tehnice în vigoare sau ale expertizei tehnice care a prevăzut această formă de urmărire. 521. Instituirea urmăririi speciale se comunică Inspectoratului de Stat în Construcţii (ISC) de către investitor, proprietar sau utilizator . Obiectivele urmăririi speciale a comportării construcţiilor sunt: • asigurarea siguranţei şi durabilităţii construcţiei prin detectarea din timp a fenomenelor periculoase şi a zonelor în care apar; • supravegherea evoluţiei anumitor fenomene, cu posibile efecte negative asupra capacităţii de exploatare a clădirii; • semnalarea operativă a atingerii pragurilor de avertizare sau a valorii -limită date de aparatele de măsură şi control; • verificarea eficacităţii măsurilor de intervenţie aplicate; 164 • verificarea impactului construcţiei a supra mediului; • asigurarea unui volum mare de date necesare pentru stabilirea valorilor corespunzătoare unei exploatări normale, pe tot parcursul duratei de viaţă a construcţiei, pentru modificări ale proiectului de execuţie, în cazul în care realitatea din teren nu corespunde cu ipotezele de calcul, pentru verificarea, în condiţii reale, a unor materiale noi şi pentru verificarea experimentală a metodelor noi de calcul. 522. Urmărirea specială se realizează cu mijloace tehnice sofisticate de către persoane fizice sau juridice competente, având drept scop ţinerea sub observaţie a unor fenomene de interacţiune latent periculoase în faza de exploatare a construcţiilor supravegheate şi pentru justificarea măsurilor de intervenţie specială, de natura consolidării. În timp ce urmărirea curentă este prevăzută prin instrucţiuni elaborate de proiectant odată cu proiectul şi instrucţiunile de exploatare şi întreţinere, servind direct proprietarului, urmărirea specială se execută pe baza unui proiect de urmărire specială, servind proprietarului doar prin recomandările persoanei competente, în urma evaluării de către aceasta a datelor rezultate din această activitate. 523. Toate constatările făcute şi măsurile propuse pentru urmărirea curentă/specială a construcţiilor se înscriu în cartea tehnică a construcţiei, care este documentaţia de bază în activitatea de monitorizare a comportării in situ a construcţiilor. Persoana responsabilă pentru păstrarea şi completarea acestui document răspunde în faţa Beneficiarului. Cartea tehnică a construcţiei cuprinde proiectul de execuţie adus la zi, documentele de control al execuţiei, procesele -verbale de recepţie şi documentele din cursul exploatării construcţiei, centralizatorul datelor şi jurnalul evenimentelor. 524. Inspectoratul Regional în Construcţii (IRC) şi Inspectoratul Judeţean în Construcţii (IJC) au obligaţia de a informa, în regim de urgenţă, conducerea ISC cu privire la accidentele tehnice produse în timpul execuţiei sau în exploatarea construcţiilor. Comisiile de verificare a cauzelor şi condiţiilor de producere a accidentelor tehnice în exploatarea construcţiilor vor întocmi rapoarte de control în care se vor consemna constatări de natură a evidenţia situaţia existentă la data efectuării verificării, cauzele care pot fi generatoare de accident tehnic, factorii responsabili la data producerii accidentului tehnic, măsurile dispuse pentru punerea imediată în siguranţă a persoanelor şi bunurilor adăpostite în construcţii şi în imediata vecinătate a acestora, cu termene şi persoane responsabile pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor. La evaluarea stării tehnice, prin grija autorităţii administraţiei publice locale (şi, după caz, cu sprijinul autorităţii de atestare), va fi prezent pentru evaluare şi stabilirea deciziei de intervenţie ş i un expert tehnic atestat în domeniu pentru cerinţa esenţială de rezistenţă mecanică şi stabilitate. 525. În cazul unităţilor de învăţământ/cultură încadrate ca monumente de arhitectură sau cu valoare arhitecturală aflate în zone protejate, orice intervenţie la exteriorul clădirii (împrejmuire, pavimente, grădini etc.) se va face din perspectiva restaurării. Acestea trebuie să fie aprobate mai întâi printr -u scrisoare care să prezinte întocmai toate detaliile iniţiale referitoare la formă, material, culoare, f iind absolut necesar avizul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. 165 526. Documentaţiile referitoare la construcţii de orice fel se întocmesc, reconstituie, completează şi păstrează conform normelor legale referitoare la „Cartea tehnică a construcţiei”. Documentaţia de bază a lucrărilor şi datele generale necesare exploatării se întocmesc numai de către proiectanţi, care o predau Proprietarului investiţiei. Proiectanţii au obligaţia de a corecta toate planurile de execuţie, în toate exemplarele în care s -au operat modificări pe parcursul execuţiei, şi, în final, să înlocuiască aceste planuri cu altele noi, originale, actualizate conform situaţiei reale de pe teren. Constructorii au obligaţia ca, odată cu predarea lucrărilor, să predea şi schemele, planurile de situaţii şi de execuţie modificate conform situaţiei reale de pe teren. În cazul în care nu s -au făcut modificări faţă de planurile iniţiale, se va preda câte un exemplar din aceste planuri, având pe ele confirmarea că nu s-au făcut modificări în timpul execuţiei. 527. Intervenţiile în timp asupra construcţiilor au ca scop menţinerea fondului construit la nivelul necesar al cerinţelor, precum şi asigurarea funcţiunilor construcţiilor, inclusiv prin extinderea sau modificarea funcţiunilor iniţiale ca urmare a modernizării. Lucrările de intervenţie sunt: • lucrări de întreţinere, determinate de uzura sau de degradarea normală şi care au ca scop menţinerea stării tehnice a construcţiilor; • lucrări de refacere, determinate de producerea unor degradări importante şi care au ca scop menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice a construcţiilor; • lucrări de modernizare, inclusiv extinderi, determinate de schimbarea cerinţelor faţă de construcţii sau a funcţiunilor acestora şi care se pot realiza cu menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice a construcţiilor. 528. Lucrările de întreţinere sunt determinate de uzura sau degradarea normală şi au ca scop menţinerea stării tehnice a construcţiilor . Lucrările de întreţinere constau în efectuarea periodică a unor remedieri sau reparări ale părţilor vizibile ale elementelor de construcţie – finisaje, straturi de uzură, straturi şi învelitori de protecţie – sau ale instalaţiilor şi echipamentelor, inclusiv înlocuirea unor piese uzate. 529. Pentru drumuri, activitatea de întreţinere curentă pe timpul verii reprezintă un set de acţiuni care reglementează modul de realizare a intervenţiilor privind întreţinerea, repararea şi asigurarea siguranţei circulaţiei. Lucrările şi serviciile privind întreţinerea curentă pe timp de vară a drumurilor, tunelurilor şi podurilor constau în totalitatea activităţilor de intervenţii executate anual în perioada 01 aprilie -31 octombrie determinate de uzura sau degradarea în condiţii normale de exploatare, care au ca scop asigurarea condiţiilor tehnice necesare desfăşurării circulaţiei rutiere în siguranţă, cu respectarea normelor în vigoare. Pentru drumurile naţionale a fost aprobat un Standard de cost pentru întreţinerea curentă pe timp de vară a drumurilor publice de interes naţional. 530. Pentru drumurile judeţene, Consiliile Judeţene pot încheia acorduri-cadru pentru lucrări de întreţinere pe timpul verii şi pentru servicii de deszăpezire pentru mai mulţi ani (3 sau 4 ani). Consiliul Judeţean Tulcea şi Consiliul Judeţean Cluj sunt exemple de bună practică în acest sens. 166 531. În evaluarea oricărei structuri rutiere, există două probleme distincte: starea funcțională şi starea structurală. Prima este importantă pentru întreţinerea curentă şi cea periodică, adică fără îmbunătăţiri structurale. A doua este decisivă în cazu rile de reabilitare, adică atunci când se realizează numai îmbunătăţiri structurale, şi în cazurile de modernizare, care includ reabilitarea combinată cu îmbunătăţiri ale geometriei drumului. În mod normal, siguranţa rutieră va fi inclusă în toate aceste tipuri de intervenţii. 532. Atât starea funcțională, cât şi starea structurală sunt relevante în special pentru drumurile judeţene. Starea funcțională a drumurilor este menţinută prin întreţinerea curentă şi periodică. Întreţinerea curentă asigură siguranţa traficului zilnic şi capacitatea de utilizare a drumurilor indiferent de vreme, mai ales în perioadele de iarnă. Starea structurală se referă la principalele caracteristici ale suprafeţei drumului, cum ar fi rugozitatea, impermeabilitatea şi planeitatea, precum şi defectele care pot apărea pe suprafaţa drumului, cum ar fi făgaşe, gropi şi neuniformitate. Toţi aceşti parametri sunt uşor de măsurat folosind echipamente specializate avansate. 533. Evaluarea stării structurale a drumurilor existente urmăreşte obţinere a capacităţii structurale (portante) existente pe care să se bazeze acţiunea de reabilitare sau de reconstrucţie recomandată. Echipamentele integrate de măsurare moderne pot furniza a gamă completă de date şi informaţii necesare. Aceste date pot include o reprezentare detaliată a reţelei cu informaţii de localizare (utile pentru registrul de date rutiere actualizate), mai mulţi parametri care descriu configuraţia geometrică a legăturii rutiere şi starea structurală a drumului. De asemenea, pot fi utilizate echipamente de măsurare, completate cu diferite îmbunătăţiri, pentru a dezvolta un program de recomandări pentru îmbunătăţiri rutiere eficiente din punct de vedere al costurilor. Datele colectate permit proiectarea ţintită a intervenţiilor care depind de starea drumului şi de durata de viaţă teoretică preconizată pentru drum. Economiile obţinute în lucrările rutiere datorită acestei proceduri de proiectare ţintită pot fi substanţiale, ajungând până la 40% comparativ cu metodele folosite în prezent. Implementarea unui astfel de sistem necesită cunoştinţe de specialitate şi pregătire în folosirea echipamentelor. 534. Drumurile judeţene necesită lucrări de întreţinere în timpul exploatării. În multe cazuri, necesarul de lucrări depăşeşte cu mult bugetul alocat. De cele mai multe ori, necesarul de lucrări depăşeşte suma anuală alocată de Consiliile Judeţene. De exemplu, în anul 2015, în judeţul Sibiu, pentru întreaga reţea de drumuri judeţene (906.794 km) se estimează un cost de întreţinere curentă de cca 3.277,72 EUR/km, aproape jumătate din cât s-a estimat în STUDIUL PRIVIND FINANŢAREA, CLASIFICAREA ŞI GESTIONAREA DRUMURILOR elaborat pentru Proiectul de Dezvoltare Rurală din România în anul 2005 (7.716 EUR/km). 68 Acelaşi lucru este valabil şi pentru Bistriţa Năsăud, cu o reţea de drumuri judeţene de 754 km şi un cost de întreţinere de 2.210 EUR/km, Constanţa cu 889 km de drumuri judeţene şi un cost unitar de întreţinere de 446 EUR/km, Dolj cu 1.096 km de drumuri judeţene şi un cost de 2.433 EUR/km şi Ialomiţa cu 507 km drumuri judeţene şi 1.797 EUR/km. 68Studiul a estimat costul de întreținere pe baza datelor culese în 100 comune și 5 județe în timpul vizitelor la fața locului. 167 Tabelul 8 . Costuri unitare pentru întreţinere curentă Judeţ Lungime drumuri Valoare Cost unitar de Valoare judeţene întreţinere întreţinere69 Banca curentă Mondială (EUR/km) Sibiu - Drumuri 906.794 km 13.375,00 mii 3.277,72 7.716 judeţene 2015 lei EUR/km Bistriţa Năsăud 754 km (INS, 2013) 7.500.000 lei 2.210 EUR/km 7.716 2015 Constanţa 2015 889 km (INS, 2013) 1.788,00 lei 446 EUR/km 7.716 Dolj, 2014 1.096 km (INS 2013) 12.000 mii lei 2.433 EUR/km 7.716 Ialomiţa 2014 507 km (INS 2013) 4,1 milioane 1.797 EUR/km 7.716 lei Mehedinţi, 2015 702 (INS 2013) 12 milioane 3.798 EUR/km 7.716 Olt, 2015 1.026 (INS 2013) 22,7 milioane 4.916 EUR/km 7.716 lei Sursă: Bugete judeţene şi internet 535. În ceea ce priveş te întreţinerea pe timpul iernii, datele disponibile au arătat, de asemenea, că fondurile alocate au fost insuficiente, având în vedere sumele recomandate în studiul citat mai sus : Tabelul 9 . Costuri unitare pentru întreţinere pe timp de iarnă Judeţ Lungime drumuri Valoare alocată Cost unitar de Valoare judeţene întreţinere pe întreţinere Banca timp de iarnă Mondială Ialomiţa, 2014 507 km (INS 2013) 1,7 milioane lei 745 EUR/km 2.000 Bistriţa-Năsăud 754 km (INS, 2013) 1.500.000 442 EUR/km 2.000 2015 Buzău 2015 959 km (INS,2013) 500.000 lei70 57,93 EUR/km 2.000 Alba 1.098 (INS 2013) 6.000.000 lei 1.214 EUR/km 2.000 Sursă: Bugete judeţene şi internet 536. Lucrările de reparaţii sunt determinate de producerea unor degradăr i importante şi au ca scop men ţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice a construcţiilor. Soluţiile se stabilesc numai după cunoaşterea stării tehnice a construcţiilor, inclusiv a cauzelor care au dus la producerea degradărilor, dacă este cazul, ca rezultat al expertizării tehnice. În unele situa ţii, în care construcţiile sunt grav afectate, dacă înainte de lucrările de refacere sunt necesare lucrări de sprijiniri provizorii, acestea vor fi executate, de asemenea, pe baza unui proiect întocmit de către expert sau de către proiectant, în urma analizării situaţiei. Lucrările de modernizare se realizează, de regulă, prin reconstrucţie, 69 Valoarea de referință a EURO = 4,5 lei . 70 Prin Acord-cadru pe 2 ani (2015-2016 și 2016 -2017). 168 putând interveni şi reparări sau consolidări, pe baza unui proiect întocmit, verificat sau expertizat conform prevederilor legale. 537. Ministerul Transporturilor este administratorul drumurilor de interes naţional, direct sau prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. Compania Naţionala de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România are în subordine şapte Direcţii Regionale de Drumuri şi Poduri (DRDP) şi anume DRDP Bucureşti, DRDP Craiova, DRDP Timişoara, DRDP Cluj, DRDP Iaşi, DRDP Constanţa, DRDP Braşov. Misiunea acestor Direcţii este de a asigura exploatarea reţelei rutiere (drumuri naţionale şi autostrăzi) în condiţii de siguranţă, confort şi fluenţă prin lucrări de întreţinere, reparaţii, sporire a capacităţii de circulaţie, reabilitare şi investiţii. Aceasta presupune evaluarea permanentă a stării de degradare a sistemelor rutiere supuse unui ansa mblu complex de acţiuni datorate unor factori externi ca traficul greu, îngheţ -dezgheţul, umiditatea, factorii chimici - deversaţi accidental sau cu un anume scop etc., care conduc la înrăutăţirea condiţiilor de circulaţie. 538. Drumurile de interes judeţean fac parte din proprietatea publică a judeţului şi cuprind drumurile judeţene, care asigură legătura între: • reşedinţele de judeţ şi municipiile, oraşele, reşedinţele de comună, staţiunile balneoclimaterice şi turistice, porturile şi aeroporturile, obiective le importante legate de apărarea ţării şi obiectivele istorice importante; • oraşe şi municipii, precum şi între acestea şi reşedinţele de comună; • reşedinţele de comună. Administrarea drumurilor judeţene se asigură de către consiliile judeţene. Fac excepţ ie sectoarele de drumuri judeţene situate în intravilanul localităţilor urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, care sunt în administrarea consiliilor locale respective. 539. Drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află şi pot fi clasificate ca : • drumuri comunale; • drumuri vicinale; • străzi - drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, fundătura, uliţă etc. Administrarea drumurilor de interes local se asigură de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. În cazul în care drumul respectiv se află pe raza a doua sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale, clasificarea se aprobă prin hotărâre de către toate consiliile locale respective. 8.2 Faza post-implementare 540. Cadrul legal actual nu include niciun fel de detalii cu privire la faza post - implementare, şi anume la urmărirea evoluţiei proiectului după finalizare . În conformitate cu normele metodologice, după finalizarea lucrărilor propriu -zise, beneficiarul transmite la minister o copie a procesului-verbal de recepţie. Dacă perioada 169 de garanţie expiră şi în momentul în care se întâmplă aceasta, autoritatea locală tra nsmite din nou o copie a documentaţiei („procesul verbal de recepţie final”) către MDRAP. În afară de aceasta, cele două funcţii-cheie ulterioare implementării pentru orice program de investiţii - şi anume, urmărirea şi evaluarea ex -post (M&E) şi schimbul de cunoştinţe - par să lipsească în acest moment din evoluţia PNDL. Cu alte cuvinte, nu există un proces oficial de evaluare a impactului investiţiilor finalizate şi niciun fel de eforturi instituţionale de comunicare a bunelor practici între beneficiarii trecuţi, prezenţi şi viitori ai fondurilor PNDL. 541. Cele mai frecvente incidente şi avarii care trebuie luate în considerare în timpul urmăririi curente a comportării construcţiei în exploatare sunt: • Drumuri: o apariţia de gropi, denivelări, fisuri si şanţuri în îmbrăcămintea drumurilor; o apariţia şi dezvoltarea de fisuri şi crăpături în zona rosturilor tablierelor sau elementelor căii la drumuri, poduri şi podeţe; o umflarea sau crăparea terenului ca urmare a alunecărilor de teren apărute în vecinătatea drumului; • Poduri: o colmatarea gurilor de scurgere şi degradarea hidroizolaţiilor în jurul gurilor de scurgere; o degradarea parapeţilor pietonali şi de siguranţă rutieră; o colmatarea barbacanelor la culei în timpul perioadelor cu precipitaţii mari; o degradarea protecţiei ancorajelor fasciculelor elementelor precomprimate, inclusiv a celor din placa carosabilă; o degradarea aparatelor de reazem şi a dispozitivelor de protecţie antiseismică; o corodarea armăturilor ca urmare a degradării stratului de protecţie; o corodarea profilelor metalice ca urmare a degradării straturilor de grund şi de vopsea de protecţie; • Tuneluri: o apariţia de infiltraţii în bolta tunelului; o umflarea, desprinderea torcretului în cazul tunelurilor cu pereţi torcretaţi; o degradarea rosturilor între inelele de beton armat; o degradarea betoanelor şi corodarea armăturilor din tronsoanele cămăşuielilor; • Lucrări de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate o defecţiuni curente privind etanşeitatea la robineţi, coturi sau T -uri; o disfuncţionalităţi la captări - rata cea mai ridicată se înregistrează la captările cu puţuri de mare adâncime în următoarele condiţii:  înnisiparea puţurilor;  avarierea coloanei filtrante; 170  arderea motoarelor pompelor din cauza modificării condiţiilor de funcţionare a puţurilor; o disfuncţionalităţi la staţiile de tratare - rata cea mai ridicată se înregistrează în următoarele condiţii:  înfundarea filtrelor din cauza eutrofizării apei pe timp călduros şi în condiţii de debit scăzut;  înfundarea filtrelor din cauza apariţiei zaiului pe tim p friguros; o disfuncţionalităţi la reţelele de transport şi de distribuţie a apei - rata cea mai ridicată se înregistrează în următoarele condiţii:  deteriorarea căminelor din cauza nerespectării de către participanţii la traficul rutier a încărcărilor pe osie în funcţie de categoria drumului în care sunt amplasate căminele;  deteriorarea conductelor de transport şi distribuţie a apei din cauza tasărilor şi surpării terenului în care sunt amplasate conductele;  înfundarea conductelor de transport şi distribuţie a apei din cauza calităţii necorespunzătoare a apei vehiculate în ceea ce priveşte turbiditatea; o disfuncţionalităţi la instalaţiile de colectare şi transport a apelor uzate - rata cea mai ridicată se înregistrează în următoarele condiţii:  deteriorarea căminelor din cauza nerespectării de către participanţii la traficul rutier a încărcărilor pe osie în funcţie de categoria drumului în care sunt amplasate căminele;  deteriorarea conductelor de transport şi distribuţie a apei din cauza tasărilor şi surpării te renului în care sunt amplasate conductele;  înfundarea conductelor de transport şi distribuţie a apei din cauza calităţii necorespunzătoare a apei vehiculate în ceea ce priveşte turbiditatea; o disfuncţionalităţi la staţiile de epurare a apelor uzate şi la cele de tratare şi eliminare a nămolurilor - rata cea mai ridicată se înregistrează în următoarele condiţii:  oprirea procesului tehnologic de epurare a apelor uzate şi a procesului tehnologic de tratare a nămolurilor din cauza întreruperii accidentale a furnizării energiei electrice;  perturbarea procesului tehnologic de epurare a apelor uzate şi a procesului tehnologic de tratare a nămolurilor din cauza funcţionării defectuoase a echipamentelor mecanice (pompe, vane, poduri racloare etc.); o disfuncţionalităţi la staţiile de depozitare a nămolurilor - rata cea mai ridicată se înregistrează în următoarele condiţii: 171  modificarea caracteristicilor fizico-chimice ale nămolului depozitat din cauza aprovizionării insuficiente cu reactivi având calitatea cerută de procesul tehnologic;  defecţiuni mecanice ale sistemului de transport şi deshidratare a nămolului depozitat. • Infrastructură socială o schimbări ale poziţiei construcţiilor în raport cu locul de realizare, manifestate prin deplasări vizibile orizontale, verticale sau înclinate, ori prin efecte secundare vizibile, precum desprinderea trotuarelor, a scărilor sau a altor elemente-anexă de soclu sau de corpul clădirilor, cu apariţia de rosturi, crăpături, smulgeri; o deschiderea sau închiderea rosturilor de tasare sau antiseismice dintre clădiri; o umflarea sau crăparea terenului ca urmare a alunecărilor de teren apărute în vecinătatea construcţiilor; o dereglarea sau blocarea funcţionării unor utilaje sau dispozitive, precum lifturi, utilaje etc.; o schimbări în forma obiectelor de construcţii prin deformaţii vizibile verticale, orizontale sau rotiri, cu blocarea funcţionării uşilor sau a ferestrelor, a utilajelor, cu modificarea traseului şi a formei conductelor exterioare, îndoirea barelor sau a altor elemente constructive, forfecarea sau smulgerea pieselor de prindere, precum nituri şi şuruburi sau fisurarea sudurilor; o schimbări şi modificări ale gradului de protecţie oferit de construcţie în privinţa etanşeităţii, izolaţiilor fonice, termice, hidrofuge, antivibratorii, anti foc, antiradiante sau estetice, precum umezirea suprafeţelor, exfolierea sau crăparea materialelor constructive, infiltraţii de apă, apariţia de izvoare în versanţi sau pereţii barajelor, lichefieri ale pământului după cutremure, modificarea culorii suprafeţelor, apariţia condensului, a mucegaiului, efecte dăunătoare ale vibraţiilor şi zgomotului asupra organismelor; o defecte şi degradări care afectează funcţionarea elementelor construcţiilor: înfundarea scurgerilor - burlane, jgheaburi, canale şi drenuri; apariţia de zone cu porozitate, fisuri sau crăpături în construcţii etanşe destinate depozitării lichidelor - rezervoare, bazine, conducte; o defecte şi degradări apărute în structura de rezistenţă cu implicaţii asupra siguranţei obiectelor de construcţie: fisuri şi crăpături, corodarea elementelor metalice şi a armăturilor, defecte manifestate prin pete, fisuri, exfolieri, eroziuni şi altele, flambajul unor elemente comprimate sau ruperea celor întinse, slăbirea ori distrugerea îmbinărilor, afuieri ale terenului de fundare la pilele podurilor, distrugerea elementelor din lemn prin putrezire sau din materiale plastice prin atac biologic etc.; o se va acorda o atenţie deosebită umezirii terenului de fundare în cazul construcţiilor fundate pe terenuri sensibile la umezeală şi respectării 172 măsurilor prevăzute pentru îndepărtarea apelor din zona fundaţiilor, măsurilor de izolare a rostului dintre construcţie şi trotuarul de protecţie, integritatea conductelor care transportă lichide; 542. Legislaţia actuală (Regulamentul din 21/11/1997 privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi post -utilizarea construcţiilor) prevede, la art. 16, că persoanele care efectuează urmărirea curentă şi urmărirea specială, denumite „responsabili cu urmărirea comportării în timp a construcţiilor”, au următoarele obligaţii şi răspunderi: • să cunoască toate detaliile privind construcţia şi să ţină la zi Cartea tehnică a construcţiei, inclusiv jurnalul evenimentelor; • să efectueze urmărirea curentă, iar pentru urmărirea specială, să supravegheze aplicarea programelor şi a proiectelor întocmite în acest sens; • să sesizeze proprietarului sau administratorului situaţiile care pot determina efectuarea unei expertize tehnice. 543. Conform Normativul privind comportarea în timp a co nstrucţiilor, indicativ P130/1999, responsabilii cu urmărirea comportării în timp a construcţiilor au următoarele obligaţii şi răspunderi: • cunosc în detaliu conţinutul instrucţiunilor sau al proiectului de urmărire specială a comportării în exploatare a obiectivului pentru care au fost autorizaţi; • cunosc în detaliu Cartea tehnică a construcţiei; întocmesc, păstrează şi completează la zi Jurnalul evenimentelor; • participă la recepţia şi montarea aparaturii de măsurare şi control conform instrucţiunilor sau proiectului de urmărire specială; • verifică respectarea condiţiilor cuprinse în instrucţiunile sau proiectul de urmărire specială a comportării în exploatare şi a celor prevăzute în Cartea tehnică a construcţiei; • controlează, la intervalele prevăzute şi imediat după orice eveniment deosebit (cutremur, inundaţie, ploaie torenţială, cădere masivă de zăpadă, supraîncărcare accidentală cu materiale, alunecare de teren, incendiu, explozie etc.), starea tehnică a construcţiei, în scopul punerii în evidenţă a ac elor elemente de construcţii care, prin starea de degradare sau prin condiţiile de exploatare, reprezintă un pericol pentru siguranţa şi stabilitatea construcţiei; • solicită efectuarea unei inspecţii, a unei expertize sau a altor măsuri prin firme sau specialişti autorizaţi, în cazul constatării unor degradări; • întocmesc rapoarte privind urmărirea curentă a construcţiei şi participă la întocmirea rapoartelor privind urmărirea specială a construcţiei; • cunosc programul măsurătorilor corelat cu fazele de execuţie sau exploatare; • asigură sesizarea celor în drept la apariţia unor evenimente sau la depăşirea valorilor de control, pentru a permite luarea măsurilor corespunzătoare. 173 544. ISC nu autorizează responsabilii cu urmărirea comportării construcţiilor. Prin urmare, se recomandă ca organizaţia care are drept obiect de activitate urmărirea curentă a comportării in situ a construcţiilor să angajeze un diriginte de şantier autorizat individual în specialitatea respectivă, care să aibă ca responsabilităţi şi obligaţii cele menţionate mai sus. 8.3 Administrarea investițiilor 545. Definiţia unei bune administrări investițiilor, denumite în continuare active (AA) de infrastructură, este dată în numeroase orientări şi standarde, temele comune fiind acelea de a asigura nivelul dorit de servicii în modul cel mai rentabil. Următoarea definiţie este dată de American Association of State Highway and Transportation Officials (AASHTO)71 : „Administrarea activelor [în sectorul transportului] este un proces strategic şi sistematic de exploatare, întreţinere, modernizare şi extindere a activelor fizice în mod eficace de-a lungul ciclului lor de via ţă. Acest proces se concentrează asupra practicilor comerciale şi de inginerie pentru alocarea şi utilizarea resurselor, cu scopul luării unor decizii mai bune bazate pe informa ţii de calitate şi obiective bine definite.” Pentru multe agenţii care deţin active de infrastructură, mijloacele tradiţionale de administrare a activelor seamănă mai mult cu o abordare de tip Facility Management (administrarea resurselor materiale) care are scopul de a „găsi şi remedia cât mai multe defecte posibil în cadrul bugetului disponibil”, nivelul de servicii oferite fiind un rezultat al lucrărilor finalizate şi acordându-se o atenţie redusă minimizării costurilor pe ciclul de viaţă. 546. Potrivit EPA, administrarea activelor se referă la menţinerea unui nivel dorit de servicii pentru ceea ce se doreşte să ofere activele la cel mai mic cost pe ciclu de viaţă. Cel mai mic cost pe ciclu de viaţă se referă la cel mai adecvat c ost pentru reabilitarea, repararea sau înlocuirea unui activ. Administrarea activelor este un cadru adoptat pe scară largă drept mijloc de a urmări şi de a realiza infrastructuri durabile. Este practica de administrare a activelor de capital de infrastruct ură utilizată pentru a reduce costul total al deţinerii şi exploatării acestora, oferind în acelaşi timp nivelurile de servicii dorite. Un program de administrare a activelor de înaltă performanţă include stocuri detaliate de active, sarcini de exploatare şi întreţinere şi o planificare financiară cu rază lungă privind dezvoltarea capacităţii sistemului, şi contribuie la durabilitatea sistemelor. 547. Fiecare utilitate asigură păstrarea în stare bună de funcţionare a sistemului aferent, indiferent de vechimea componentelor sau de disponibilitatea fondurilor suplimentare. Programele de administrare a activelor - inclusiv atributele activelor (de exemplu, vârsta, starea şi caracterul critic), costul pe ciclu de viaţă, exploatarea şi întreţinerea proactivă (O&M) şi planurile de înlocuire a capitalului bazate pe analize cost- beneficiu - pot fi cea mai eficientă metodă de atingere a acestui obiectiv. 548. AA este importantă, deoarece infrastructura (în special infrastructura rutieră) este esenţială pentru funcţionarea societăţilor moderne şi, de obicei, reprezintă cel mai mare activ al oricărei ţări. În plus, orice efort financiar, în plus faţă de ceea ce este 71America Association of State Highway and Transport Officials, Subcomisia pentru Administrarea Activelor, Planul strategic 2011 –2015. 174 necesar, dedicat infrastructurii fizice reduce fondurile disponibile pentru serviciile sociale ale unei ţări. Beneficiile unei bune administrări a activelor sunt: • Costuri reduse pe ciclu de viaţă, prelungirea vieţii activelor şi contribuţia la decizii privind reabilitarea, remedierea şi înlocuirea prin operaţiuni de exploatare şi întreţinere eficiente şi orientate; • Niveluri coerente de servicii, cu respectarea cerinţelor consumatorilor, cu accent pe durabilitatea sistemului; • Posibilitate de monitorizare şi urmărire a performanţei, satisfăcând aşteptările privind serviciile şi cerinţele de reglementare şi stabilind tar ife bazate pe planificarea operaţională şi financiară; • Transparenţă îmbunătăţită în procesul decizional; • Risc financiar, operaţional şi juridic scăzut, ceea ce conduce la mai puţine surprize pe viitor; • O mai bună gestionare financiară; bugetare axată pe activităţi critice pentru o performanţă susţinută cu capacitate de a prezice consecinţele deciziilor de finanţare şi nevoile viitoare de finanţare; • O mai bună comunicare. 549. Administrarea activelor este centrată pe un cadru alcătuit din cinci întrebări fundamentale, care stau la baza multora dintre cele mai bune practici de administrare a activelor: 1. Care este starea actuală a activelor? 2. Care este nivelul de „durabilitate” necesar al serviciului? 3. Care active sunt esenţiale pentru o performanţă susţinută? 4. Care sunt costurile minime pe ciclu de viaţă? 5. Care este cea mai bună strategie de finanţare pe termen lung? 8.3.1 Administrarea activelor în sectorul rutier 550. Fiecare administraţie a drumurilor este responsabilă de administrarea propriului set unic de active. American Association of State Highway and Transportation Officials şi Federal Highway Administration (1997) sintetizează tipurile de active tipice ale unei administraţii a drumurilor: • Infrastructura fizică, cum ar fi drumuri şi poduri; • Resurse umane (personal şi cunoştinţe); • Echipamente şi materiale; • Alte elemente de valoare, cum ar fi drepturi de trecere, date, sisteme informatice, metode, tehnologii şi parteneri. 551. În general, tipurile de active care urmează să fie incluse într -un sistem de administrare a activelor (SAA) depind de administraţie. De obicei, sistemul va începe cu 175 activele importante ale administraţiei şi, în timp, se va extinde pentru a include alte active precum date sau funcţii ale sistemului, devenind disponibil pentru acestea . Figura 42 . Cadrul general al administrării activelor Beneficiile comunității Performanța sistemului de infrastructură rutieră Proprietățile Starea activelor Utilizarea activelor activelor Administrarea Tratamente fizice utilizării Strategia administrării activelor 552. Un aspect important al utilizării sistemelor de administrare a activelor este reprezentat de necesitatea de a monitoriza performan ţa activului pe baza rezultatelor sau a obiectivelor de performan ţă necesare definite. O abordare în acest sens este utilizarea unor indicatori de performanţă pentru a măsura progresul înregistrat în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor de administrare a drumurilor. Alte abordări mai simple includ înregistrarea direc tă a stării activului în timp. 553. Unele dintre diferitele moduri în care se poate reprezenta performan ţa sunt în funcție de stare, efecte asupra utilizatorilor, niveluri de siguran ţă, efecte asupra mediului şi aspecte economice ale reţelei. Fiecare dintre a ceste elemente reprezintă diferite măsuri ale performanţei activului, putându-se defini cu ajutorul mai multor factori (de exemplu, diferite aspecte ale stării pot reprezenta starea generală sau zgomotul şi poluarea se pot combina pentru a reprezenta performanţa generală de mediu). 554. Utilizarea indicatorilor de performanţă ca mijloc de monitorizare a performanţelor şi de stabilirea a obiectivelor a fost examinată de către OCDE (1997) în cadrul raportului Indicatori de performanţă pentru sectorul drumurilor. În cadrul acestui raport, s-au identificat 15 indicatori de performanţă utilizaţi de ţările membre OCDE pentru monitorizarea performanţele agenţiilor de drumuri şi sunt incluse rezultatele unui test privind utilizare a acestora realizat pe teren. În cadrul raportului, s-au identificat următorii indicatori de performanţă (IP): • Costurile medii de utilizare a drumurilor; • Nivelul de satisfacţie privind timpul de călătorie şi fiabilitatea, şi calitatea informaţiilor puse la dispoziţia utilizatorilor de drumuri; • Riscul la care sunt expuşi utilizatorii drumurilor protejate; 176 • Riscul la care sunt expuşi utilizatorii drumurilor neprotejate; • Politică/programe de mediu; • Procese privind cercetarea de piaţă şi feedback de la clienţi; • Programe pe termen lung; • Alocare de resurse pentru infrastructura rutieră; • Programe de management/control al calităţii; • Valori prognozate ale costurilor drumurilor vs. costuri reale; • Cheltuieli de regie (procentuale); • Valoarea activelor; • Rugozitatea; • Starea podurilor rutiere; • Grad de satisfacţie faţă de sistemul rutier. 555. Aceleaşi măsuri de performanţă sunt utile tuturor părţilor interesate ale activului, însă importanţa acordată fiecărei măsuri poate fi diferită pentru diferiţii actori. Pentru a lua în considerare performanţa activului, părţile interesate pot fi împărţite în trei categorii: proprietari (de exemplu, statul), administraţia drumurilor şi utilizatorii, fiecare categorie având o importanţă egală. Raportul OCDE privind indicatorii de performanţă utilizează aceste trei categorii de actori şi alocă indicatorii performanţei din punctul de vedere al fiecărui aspect al performanţei. 556. Contractarea bazată pe performanţă (Performance-based contracting - PBC) este un instrument-cheie de administrare a activelor. Aceasta este definită drept „un tip de contract în care plata pentru livrabil este legată în mod explicit de îndeplinirea cu succes sau chiar depăşirea de către executant a anumitor indicatori de performanţă clar definiţi”. PBC presupune o trecere semnificativă de la abordări mai tradiţionale la livrarea şi întreţinerea infrastructurii rutiere şi a serviciilor conexe prin îndepărtarea de clientul responsabil pentru proiectarea şi supravegherea activităţilor de construcţie şi întreţinere, pentru a pune accentul pe rezultatele cheie pe care clientul doreşte să le obţină şi stimularea obţinerii acestor rezultate. În cele mai multe cazuri, PBC constă dintr -un subset alcătuit din următoarele şase componente: proiectare, construcţie, finanţare, exploatare, întreţinere şi transfer. 557. Banca Mondială (Banca) a sprijinit diferite tipuri de PBC în sectorul rutier în decursul ultimilor 15 ani. Banca a elaborat modele de documente de licitaţie de PBC în 2002 [management şi întreţinere a drumurilor bazate pe performanţă - PMMR (Performance-based management and maintenance of roads) (Banca Mondială, 2002)], şi din nou în 2006 [contracte pentru drumuri bazate pe rezultate şi performanţe ( Output- and Performance- Based Road Contracts – OPRC) (Banca Mondială, 2006)] pentru a asigura standarde minime de calitate pentru punerea în aplicare a PBC. În plus, Banca a publicat Nota de transport nr. 27 (Banca Mondială 2005) şi un Ghid de resurse bazat pe o pagină web (Banca Mondială 2006) în 2006, pentru a sprijini agenţiile de drumuri naţionale şi sub-naţionale la lansarea sau consolidarea proiectelor PBC pentru construcţia, exploatarea şi întreţinerea reţelelor proprii de drumuri. 177 558. Procesul implementării PBC îi forţează pe responsabilii pentru finanţarea, guvernanţa şi administrarea activului (la toate nivelurile) să răspundă la întrebări care au potenţialul de a se îndepărta de la subiect, pentru care nu există răspunsuri, fără a fi supuşi presiunii contractuale a termenului PBC. În mod specific, pentru implementarea cu succes a PBC, sunt necesare răspunsuri la întrebări precum: • Care active sunt proprii şi care dintre acestea urmează să fie administrate prin contract? • Care este nivelul de servicii care urmează să fie oferit utilizatorului de drumuri? • În ce stare se află activele? • Care este programul de lucrări viitoare necesare pentru a furniza soluţia care să asigure cel mai mic cost pe întregul ciclu de viaţă? • Care sunt riscurile livrării nivelurilor de servicii şi cum pot fi gestionate cel mai bine aceste riscuri? 559. De asemenea, legat de PBC, se observă tendinţa de a: • Asigura o concentrare mai mare a agenţiilor de drumuri asupra guvernanţei ca urmare a separării de activităţile operaţionale de zi cu zi; • Oferi un nivel de servicii mai coerent (şi/sau mai bun) de -a lungul reţelei; • Reduce costurile şi/sau de a sta bili costurile la un nivel fix pentru a permite o planificare bugetară pe termen lung de către agenţia de drumuri; • Aloca mai bine riscurile; • Îmbunătăţi execuţia; şi • Aborda problema lipsei de forţă de muncă internă, în cazurile în care este posibil ca autoritatea să nu aibă resursele interne/capacitatea de a gestiona o reţea în conformitate cu modelul tradiţional. În timp ce multe dintre aceste rezultate dorite ar putea fi obţinute prin mijloace alternative de contractare, cerinţa PBC este de a le aborda pe toate acestea împreună, ceea ce este adesea perceput ca un beneficiu cheie pentru modelul de contract, deoarece forţează o schimbare de paradigmă. 560. Deşi PBC se utilizează mai ales pentru drumurile principale, poate fi o alternativă viabilă şi pentru drumurile judeţene şi locale, cu condiţia unei gestionări corespunzătoare. Pentru a reduce riscul şi a atrage interesul sectorului privat, drumurile judeţene şi locale aflate în stare destul de bună, de preferat imediat după construcţie sau care au suferit reabilitări minore, pot fi grupate în seturi de drumuri cu o lungime totală adaptată la dimensiunea antreprenorilor locali şi regionali. Pentru o mai bună eficienţă, se va implementa un sistem simplificat de evaluare şi monitorizare, bazat pe criterii simpl e verificabile, împreună cu un sistem de facilitare a plăţilor. 561. Întreţinerea drumurilor moderne va ţine seama de considerente de mediu. Multe ţări au elaborat procese pentru protecţia mediului şi conservarea resurselor naturale. Se investesc fonduri în c ercetare şi dezvoltare privind întreţinerea şi reciclarea şi, 178 de asemenea, pentru formarea personalului, pentru a asigura rentabilitatea întreţinerii şi a practicilor eficiente de construcţii şi pentru a atrage şi reţine personal competent. 8.3.2 Administrarea activelor în sectorul apei şi apelor uzate 562. Administrarea activelor pentru utilităţile de apă este mult mai complexă decât în cazul majorităţii sectoarelor având în vedere numărul, varietatea, vechimea, starea ş i amplasarea activelor; amploarea investiţiilor în active; precum şi dificultăţile de a inspecta şi întreţine activele îngropate. Această complexitate este adesea agravată de lipsa de fonduri, informa ţii şi abilităţi, ceea ce poate împiedica achiziţionarea, punerea în funcţiune, întreţinerea, repararea şi înlocuirea activelor la momentul optim72 . 563. Una dintre principalele caracteristici pe care administrarea activelor ar trebui să le aibă este caracterul cuprinzător. Această caracteristică permite administratorilor de utilităţi să obţină informaţii mai bune cu privire la vechimea şi starea activelor existente, să determine nivelul de întreţinere necesar pentru a optimiza performanţa şi durata de viaţă utilă a activelor, să evalueze riscurile asociate cu defecţiunile diverselor active şi să stabilească priorităţi privind întreţinerea şi înlocuirea acestora. În plus, se aşteaptă o mai bună înţelegere a soluţiilor de compromis şi a implicaţiilor deciziilor de management cu privire la active şi o mai bună informare pentru a justifica creşterile de tarife sau investiţiile de capital propuse. Potrivit Biroului Statelor Unite pentru Responsabilitate Guvernamentală, oficialii din industria apei sunt de acord că prin luarea unor decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la investiţiile în active de capital, utilităţ ile de furnizare de apă potabilă şi canalizare pot justifica mai bine creşterea tarifelor asociate cu îmbunătăţirile necesare de infrastructură. 564. La nivelul de bază, o administrare cuprinzătoare a activelor presupune culegerea sistematică de date cheie şi aplicarea unor instrumente analitice, cum ar fi analiza costului pe ciclu de viaţă şi evaluarea riscurilor. Astfel, administrarea activelor oferă informaţii pe care administratorii le pot folosi pentru a lua decizii corecte cu privire la activele lor de ca pital şi permite factorilor de decizie să identifice şi să gestioneze mai bine investiţiile necesare în infrastructura organizaţiei lor. Urmând această abordare, organizaţiile pot modifica, de asemenea, procesul pe care îl folosesc pentru a lua decizii, inclusiv tipurile de informaţii pe care le utilizează şi segmentele organizaţiei care participă la procesul de luare a deciziilor. Aplicând un proces de luare a deciziilor complet integrat, se aşteaptă ca multe segmente ale unei organizaţii, inclusiv departa mentele de contabilitate, tehnic, financiar, întreţinere şi operaţiuni, să facă schimb de informaţii relevante, să participe la procesul de luare a deciziilor şi să aibă o vedere de ansamblu, la nivel de organizaţie, la stabilirea obiectivelor şi a priorităţilor. 565. În ceea ce priveşte utilităţile de apă potabilă şi canalizare, o parte integrantă a unui program cuprinzător de administrare a activelor asigură disponibilitatea fondurilor adecvate prin tarife de utilizare sau prin alte mijloace. Astfel, deciziile de administrare a 72 Administrarea activelor în sectorul serviciilor de alimentare cu apă - Un ghid pentru specialiștii în domeniul dezvoltării. ADB. 2013. 179 activelor pot fi implementate (de ex., asigurând realizarea întreţinerii planificate şi repararea, înlocuirea sau modernizarea la timp a activelor de capital). 566. Experţii din interiorul şi din afara industriei apei au publicat manuale ş i ghiduri privind practicile de administrare a activelor şi aplicarea acestora. Deşi terminologia specifică diferă, unele elemente fundamentale ale implementării administrării activelor apar în mod consecvent în literatura de specialitate, cum ar fi: • Culeg erea şi organizarea informaţiilor detaliate privind activele: Culegerea informaţiilor de bază despre activele de capital îi ajută pe administratori să identifice nevoile proprii de infrastructură şi să ia decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la active. • Analizarea datelor în vederea stabilirii priorităţilor şi luării unor decizii mai bune cu privire la active: În cadrul administrării activelor, administratorii aplică tehnici analitice pentru a identifica modelele sau tendinţele semnificative la nivelul datelor pe care le-au cules cu privire la activele de capital; ajută la evaluarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor; şi optimizează deciziile cu privire la întreţinerea, repararea şi înlocuirea activelor. • Analiza costului pe ciclu de viaţă: Administratorii analizează costurile pe ciclu de viaţă pentru a decide asupra activelor pe care le vor achiziţiona, luând în considerare costurile totale pentru întregul ciclu de viaţă al unui activ, nu doar preţul iniţial de achiziţie. • Evaluarea riscurilor / caract erului critic: Administratorii utilizează evaluarea riscurilor cu scopul de a stabili importanţa activelor pentru operaţiunile lor, luând în considerare atât probabilitatea defectării unui activ, cât şi consecinţele defectării activului - în ceea ce priveşte costurile şi impactul la nivelul dorit de servicii al organizaţiei. Pe baza acestei analize, administratorii stabilesc priorităţi şi utilizează resursele în mod corespunzător. • Integrarea datelor şi luarea deciziilor în cadrul organizaţiei: Administratorii asigură coerenţa şi organizarea informaţiilor culese în cadrul unei organizaţii, astfel încât acestea să fie accesibile persoanelor care au nevoie de ele. Printre altele, bazele de date ale organizaţiei trebuie să fie complet integrate. • Legătura dintre strategia privind abordarea nevoilor de infrastructură şi obiective, bugete de exploatare şi planuri de îmbunătăţire a capitalului: Obiectivele organizaţiei privind nivelul dorit de servicii - în ceea ce priveşte standardele de calitate a produselor, frecvenţa întreruperilor serviciilor, timpul de răspuns al clientului sau alte măsuri - reprezintă un aspect major în strategia organizaţiei pentru administrarea activelor proprii. Pe măsură ce administratorii identifică şi clasifică nevoile proprii de infrastructură, aceştia stabilesc tipul şi cantitatea investiţiilor necesare pentru a îndeplini obiectivele aferente serviciilor. 567. Implementarea elementelor de bază ale administrării activelor este un proces iterativ pe care organizaţiile individuale îl pot încep e în diferite puncte. În cadrul industriei apei, de exemplu, unele utilităţi pot începe prin identificarea nevoilor proprii de infrastructură, în timp ce alte utilităţi pot face primul pas prin stabilirea unor obiective pentru nivelul de servicii pe care doresc să le furnizeze. Relaţia dintre elementele 180 administrării activelor poate modifica strategia unei organizaţii privind administrarea activelor acesteia. De exemplu, de îndată ce o organizaţie a finalizat o evaluare a riscurilor, aceasta poate elabora un inventar detaliat al activelor, pentru a se concentra iniţial asupra activelor considerate esenţiale. Potrivit susţinătorilor administrării activelor, în timp ce multe organizaţii implementează anumite aspecte ale procesului, cum ar fi păstrarea unui inventar al activelor şi o evidenţă a lucrărilor de întreţinere, aceste organizaţii nu ating întregul potenţial al unei administrări cuprinzătoare a activelor, cu excepţia cazului în care toate elementele de bază lucrează împreună ca un sistem de management i ntegrat. O mai bună informare a permis Autorității Resurselor de Apă din Massachusetts să își îmbunătățească deciziile privind întreținerea și să elimine unele activități de întreținere care nu erau necesare. De exemplu, într-un efort de a optimiza practicile de întreținere într-una dintre stațiile de epurare, reprezentanții utilității au reevaluat practicile de între ținere pentru 12 sisteme de echipamente, cum ar fi diferite tipuri de pompe. Prin utilizarea rezultatelor evaluării pentru îmbunătățirea planificării întreținerii pentru aceste active, numărul de ore alocate întreținerii preventive a scăzut cu 25% față de numărul de ore recomandate de producătorii echipamentelor originale, potrivit reprezentanților utilității. În mod similar, prin analizarea practicilor de întreținere, Autoritatea Resurselor de Apă din Massachusetts a constatat că unele echipamente erau lubrifiate mai des decât era necesar. Prin scăderea frecvenței de schimbarea a uleiului, utilitatea a raportat economii de aproximativ 20.000 de dolari la costurile de achiziționare și de eliminare a uleiului. În plus, utilitatea a extins viața activelor sale prin scăderea frecvenței lubrifierii - lubrifierea în exces poate provoca deteriorarea prematură a pieselor echipamentului. (Sursa: Infrastructura de apă. Administrarea cuprinzătoare a activelor are potențialul de a ajuta utilitățile la o mai bună identificare a nevoilor și o mai bună planificare a investițiilor viitoare GAO-04- 461: Publicat: 19 martie 2004. Lansare publică: 20 aprilie 2004) 8.4 Administrarea activelor în proiectele de infrastructură finanţate prin PNDL 568. Administrarea activelor se referă la activităţi de administrare a activelor, indiferent de forma acestora - financiare sau tangibile. Acesta este un termen generic pentru diverse activităţi, de la administrarea activelor financiare la gestionarea infrastructurii (drumuri, apă şi canalizare). Sectorul infrastructurii rutiere 569. „Administrarea activelor”, aplicată în sectorul drumurilor, poate fi considerată „un proces sistematic de întreţinere, modernizare şi exploatare a activelor, combinând principiile inginereşti cu practici comerciale şi justificări economice, şi oferind instrumente pentru a facilita o abordare mai organizată şi mai flexibilă în vederea luării deciziilor necesare pentru a satisface aşteptările publicului.” 73 În practică, un sistem de administrare a activelor (SAA) va include toate procesele, instrumentele, datele şi politicile necesare pentru o administrare eficace a tuturor activelor de care administra ţia 73 OCDE - Administrarea activelor pentru sectorul drumurilor, 2001 . 181 drumurilor este responsabilă, inclusiv infrastructura fizică, cum ar fi îmbrăcăminţile rutiere şi podurile, precum şi resursele umane, echipamentele, materialele şi alte elemente cu valoare financiară şi economică. 570. Administrarea activelor se referă, de fapt, la gestionarea resurselor administraţiei drumurilor similar unei afaceri. În multe ţări, administraţiile drumurilor au în prezent obligaţia de a implementa un inventar standardizat al activelor, abordări de evaluare şi amortizare, şi de a îmbunătăţi informaţiile furnizate în cadrul situaţiilor financiare anuale, în conformitate cu cele utilizate de către întreprinderile din sectorul privat. 571. În 2005, în cadrul Programului Băncii Mondiale de Dezvoltare Rurală (PDR), a fost iniţiat un proiect/studiu pentru dezvoltarea unui sistem de management de întreţinere a drumurilor, pentru drumurile din România. Au fost selectate cinci judeţe: Botoşani, Călăraşi, Dolj, Sălaj şi Tulcea, fiecare cu 20 de comune (în total, 100 de comune din ţară). În cadrul studiului s-a efectuat o analiză în vederea dezvoltării unui program multianual de lucrări. De asemenea, a fost implementat un sistem de management şi întreţinere pentru drumurile locale, iar HDM4 74 a fost folosit ca instrument de lucru în acest scop. Pe baza calendarului lucrărilor, s-au calculat fondurile anuale medii de utilizat pentru o întreţinere eficientă din punct de vedere economic. Rezultatele studiului sunt utile pentru pregătirea bugetelor viitoare necesare pentru reţeaua de drumuri locale. Rapoartele includ modele tehnice şi economice pentru o analiză ştiinţifică şi pot fi considerate drept ghiduri pentru analizele viitoare. La nivel na ţional, studiul poate fi considerat un bun punct de plecare pentru îmbunătăţirea experienţei în alte judeţe din România. Sectorul alimentării cu apă şi evacuării apelor uzate 572. În România, managementul serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare este asigurat de operatorii regionali. Deşi administrarea activelor , aşa cum s-a definit mai sus, este redusă, unele caracteristici sunt prezentate în continuare. 573. Staţiile de alimentare / tratare a apei şi reţelele alimentare cu apă / evacuare a apelor uzate presupun un volum mare de tubulatură. Exploatarea acestor construcţii 74 HDM-III simulează condițiile și costurile pentru întreaga durata de viață a unui drum sau a unui grup de drumuri, pornind de la o serie de strategii de construcție și întreținere pentru drumurile modernizate sau nemodernizate. HDM4 (Model de dezvoltare și gestionare a autostrăzilor) a fost elaborat pornind de la HDM-III, ca urmare a efortului internațional al British Overseas Development Administration, al Băncii Asiatice de Dezvoltare, Administrației Drumurilor din Suedia, Federației Inter-Americane a Producătorilor de beton și al Băncii Mondiale. Pe baza cunoștințelor acumulate din utilizarea anterioară a sistemului de gestionare a drumurilor, HDM-III a fost extins după cum urmează: i) modernizarea și calibrarea relațiilor tehnice la cel mai recent nivel de cunoștințe; ii) facilități suplimentare pentru abordarea situațiilor de blocaje ale traficului și pentru vehiculele fără motor, pavaje din beton, efectele asupra mediului și siguranța circulației; iii) îmbunătățirea cadrului de analiză și decizie, astfel încât să poată fi folosit la diferite niveluri de planificare, finanțare/bugetare, evaluare și management. HDM -III simulează condițiile și costurile pentru întreaga durată de viață a unui drum sau a unui grup de drumuri pornind de la o serie de strategii de construcție și întreținere pentru drumurile modernizate sau nemodernizate. 182 depinde în mod decisiv de buna lor funcţionare. Pentru toate echipamentele se vor întocmi fişe tehnice care vor conţine toate datele din proiect, din documentaţiile tehnice predate de furnizori sau de executanţi şi din datele de exploatare luate de pe teren certificate prin acte de recepţie la preluare care trebuie să confirme corespondenţa lor cu realitatea. 574. Pe durata exploatării, în fişele tehnice se vor consemna date privind: • incidente sau avarii; • utilaje afectate ca urmare a producerii incidentului sau avariei; • incidente sau avarii la alte echipamente, provocate de incidentul sau avaria în cauză; • reparaţii efectuate pentru înlăturarea incidentului/avariei; • costul reparaţiilor; • lista de piese şi/sau subansambluri înlocuite cu ocazia reparaţiilor; • durata reparaţiilor; • comportarea în exploatare în intervalul dintre două lucrări de reparaţii planificate; • data scadenţei şi tipul următoarelor reparaţii programate (lucrări de întreţinere curentă, revizii tehnice, reparaţii curente şi capitale); • data scadenţei următoarei verificări periodice; • rapoarte privind testarea periodică şi după efectuarea reparaţiilor în conformitate cu specificaţiile tehnice şi cerinţele legale. 575. Fişele tehnice pentru utilajele de bază vor cuprinde, de asemenea, date privind fundaţiile, echipamentele, instalaţiile de legare la pământ, dispozitivele de protecţie, instalaţii de comandă, teletransmisie şi telecomunicaţii. Pentru canalele de aducţiune şi evacuare, clădiri, rezervoare şi altele, precum şi pentru echipamentele de ridicare, cazane şi recipiente sub presiune, se va întocmi şi utiliza documentaţia cerută de normele legale în vigoare. 576. În afară de fişele tehnice, se va ţine o evidenţă a lucrărilor de întreţinere curentă, revizie tehnică, reparaţii periodice şi capitale pentru utilajele de bază. Utilajele de bază, echipamentele auxiliare (pompe, motoare), precum şi principalele instalaţii mecanice (rezervoare, stăvilare, poduri rulante, macarale) trebuie să fie prevăzute cu plăcuţe indicatoare care să conţină datele de identificare a echipamentului, în conformitate cu normele în vigoare. Toate echipamentele menţionate, precum şi conductele, trebuie să fie marcate în conformitate cu un sistem care să permită o identificare rapidă şi uşor vizibilă în timpul exploatării. 577. Personalul de exploatare întocme şte zilnic situaţii cu date de exploatare, dacă aceste date nu sunt înregistrate şi stocate într -un sistem informatic. Datele stocate în sistemul informatic sau întocmite de către personalul de exploatare reprezintă forma primară a evidenţei tehnice. Principalele lucrări care trebuie efectuate de către personalul de exploatare, în legătură cu activităţile de exploatare, sunt: a) supravegherea instalaţiilor; 183 b) controale periodice ale instalaţiilor; c) efectuarea diferitelor sarcini; d) lucrări de întreţinere periodică; e) lucrări de întreţinere neprogramate; f) lucrări de intervenţie ocazionale. Lucrările de întreţinere periodică sunt cele prevăzute în instrucţiunile furnizorilor de echipamente, în regulamentele de exploatare tehnică şi în instrucţiunile / procedurile tehnice interne, şi se execută, de regulă, fără a scoaterea din funcţiune a utilajelor de bază. Lucrările de întreţinere neprogramate se execută pentru a preveni sau înlătura degradarea, avariile sau incidentele. 578. Se va face o analiză a incidentelor şi avariilor şi se va ţine o evidenţă a acestora. Pentru a creşte siguranţa în exploatare a serviciului de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate şi a asigura continuitatea serviciului, operatorul întocmeşte proceduri de analiză operative şi sistematice a evenimentelor nedorite care au loc în instalaţiile aparţinând sistemului de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate. Astfel, se stabilesc măsuri de creştere a fiabilităţii echipamentelor şi proceselor tehnologice, de îmbunătăţire a activităţii de exploatare/întreţinere/reparaţii şi de creştere a nivelului de pregătire şi disciplină a personalului de exploatare. 579. Evenimentele analizate se referă în principal la: • defecţiuni curente; • disfuncţionalităţi ale sistemelor de captare, ale staţiilor de epurare, ale reţelelor de transport şi distribuţie a apei; • disfuncţionalităţi ale sistemelor de colectare şi transport, la staţiile de epurare a apelor uzate şi la cele de tratare şi eliminare a nămolurilor; • incidente şi avarii; • abateri sistematice ale parametrilor apei distribuite. Imediat după producerea unui eveniment, personalul responsabil al Operatorului va efectua o analiză a avariei. 580. Analiza fiecărui incident sau avarii va cuprinde: • locul şi momentul apariţiei incidentului sau a avariei; • situaţia există înainte de incident sau avarie, dacă lucrarea a fost efectuată în cadrul schemei obişnuite, indicând posibile abateri de la aceasta; • cauzele care au favorizat apariţia şi dezvoltarea incidentului sau avariei; • manevrele efectuate de personal în timpul desfăşurării şi lichidării incidentului sau avariei; • starea funcţionării semnalizărilor, protecţiilor şi automatizărilor; • efectele produse de incident sau avarie asupra instalaţiilor, dacă echipamentul a fost deteriorat, descriind defectele; • efectele asupra utilizatorilor, utilităţi nelivrate, durata întreruperii activităţii, valoarea pagubelor estimate sau alte efecte; 184 • cauzele tehnice şi factorii care au provocat fiecare eveniment din succesiunea de evenimente care au cauzat incidentul sau avaria; • comportamentul personalului în timpul incidentului sau avariei şi respectarea instrucţiunilor tehnice şi procedurilor interne aplicabile. 581. O analiză amănunţită a unui incident/unei avarii trebuie să indice principala cauză care a dus la producerea acestuia /acesteia. Acest lucru ar putea fi rezultatul unei proiectări defectuoase a instalaţiei, unor deficienţe de instalare a sistemului, precum şi al unor deficienţe ale echipamentelor, al calităţii slabe a materialelor, poate fi rezultatul acţiunii sau inacţiunii anumitor persoane asupra ori în legătură cu instalaţia sau echipamentul supus analizei. Rezultatele analizei incidentului sau avariei se vor transmite persoanelor implicate, cu scopul de a obţine punctul acestora de vedere. Analiza avariei sau a incidentului se efectuează la sediul Operatorului instalaţiilor respective, cu participarea proiectantului, a furnizorului echipamentelor şi/sau executantului, după caz, participarea acestora fiind obligatorie la cererea Operatorului. 582. Asigurarea siguranţei de funcţionare a sistemului este un aspect cheie al administrării activelor. Pentru creşterea siguranţei în exploatare a serviciilor de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate şi asigurarea continuităţii acestora, Operatorul întocmeşte instrucţiuni şi proceduri tehnice interne de stabilire a normelor pentru efectuarea manevrelor la instalaţiile care aparţin sistemului de alimentare cu apă şi de evacuare a apelor uzate. Darea în exploatare a echipamentului nou instalat se face conform instrucţiunilor de proiectare şi/sau ale furnizorului echipamentelor cu privire la probele mecanice şi tehnologice şi punerea în funcţiune. În timpul efectuării probelor mecanice ale echipamentelor, manevrele şi operaţiile respective cad în sarcina persoanelor care efectuează instalarea, cu participarea personalului de exploatare. După finalizarea probelor mecanice, se face recepţia lucrărilor de construcţii - montaj, iar lucrările sunt preluate de către beneficiar în baza unui proces verbal de preluare -primire. Sectorul infrastructurii sociale 583. În acest domeniu, în România nu există experienţă privind administrarea activelor. Urmărirea comportării în exploatare şi întreţinerea ar putea fi considerate faze preliminare; acestea sunt prezentate mai jos. 584. Întreţinerea curentă şi urmărirea comportării clădirilor care fac parte din infrastructura socială reprezintă o activitate permanentă, fiind necesare pe întreaga durată de viaţă a unei clădiri. Programul de întreţinere şi de urmărire a comportării în timp (întreţinerea) a clădirilor socio-culturale reprezintă ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi administrative, inclusiv operaţiile de supraveghere, întreprinse de comunitatea în care se află unitatea şcolară respectivă, cu scopul de a extinde caracteristicile funcţionale, structurale şi estetice şi durata de viaţă a clădirii. 585. Consiliul local sau judeţean numeşte o echipă care, o dată la şase luni, va verifica toate clădirile de infrastructură socială pe care le are în proprietate / administrare 185 Consiliul Judeţean sau primăria. Echipa de inspecţie va fi alcătuită din 5-7 membri, printre care: • un membru al comisiilor pentru învăţământ / cultură / urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul primăriei / consiliului judeţean sau local; directorul şcolii sau un alt cadru didactic; personal calificat pentru lucrări de întreţinere, administratorul şcolii; • specialişti, consultanţi, firme, angajaţi responsabili de această activitate, în cazul în care consiliul decide astfel, aceştia fiind remuneraţi pe bază de contract din fonduri de la bugetul local; şi • reprezentanţi ai proiectantului şi constructorului: arhitect şi inginer, diriginte de şantier; specialist în costuri, evaluări. Această echipă întocmeşte, pentru fiecare clădire, un raport de inspecţie cu privire la situaţia existentă, face propuneri bugetare pentru remedierea problemelor apărute şi păstrarea clădirii la parametrii tehnici standard de funcţionare. 586. Elementele care stau la baza planificării activităţilor de întreţinere sunt: • inspecţia efectuată de echipa desemnată; • identificarea tipului de lucrare (foarte urgentă, urgentă, curentă); • organizarea lucrărilor de întreţinere (planificarea termenelor şi a responsabilităţilor), identificarea costurilor şi planificarea acestora; • planificarea şi întocmirea bugetului activităţii; • identificarea şi alocarea resurselor financiare; • urmărirea lucrărilor în timpul execuţiei; • recepţia lucrărilor/finală şi completarea Cărţii tehnice a construcţiei. 587. Echipa va stabili trei categorii de lucrări: • Foarte urgente : lucrări a căror nerealiz are poate duce la accidente, pagube etc. (de exemplu, defecţiuni la instalaţia de gaz). Se vor remedia imediat. • Lucrări urgente : lucrări a căror nerealizare duce la desfăşurarea procesului educaţional în condiţii slabe calitativ. Acestea se vor remedia până la începutul următorului an şcolar. • Lucrări curente sau planificate : acestea se vor planifica pentru anul următor, vacanţe etc. 588. Primarul / viceprimarul sau vice-preşedintele Consiliului Judeţean, după caz, va superviza prioritizarea lucrărilor de întreţ inere propuse de echipa de verificare. Angajaţii serviciilor de specialitate din cadrul primăriilor şi fiecare director de unitate vor ţine evidenţa planificării. Comisia pentru urbanism şi amenajarea teritoriului / tehnică / investiţii şi conducerea instituţiei (prin echipa de verificare) va răspunde pentru realizarea lucrărilor, fiind prezente la recepţia lucrărilor. 186 8.5 Concluzii 589. Administrarea activelor este de importanţă vitală pentru lucrările de infrastructură. Sunt necesare noi metode transparente şi standardizate pentru o mai bună desfăşurare a procesului. 590. Specialiştii care lucrează în cadrul proiectelor finanţate prin PNDL dobândesc cunoştinţe valoroase şi o experienţă practică bogată. Totuşi, aceste cunoştinţe nu sunt diseminate şi, adesea, se pierd la finalizarea proiectelor. Pentru a valorifica experienţa dobândită şi a evita repetarea greşelilor, este extrem de important ca acesta experienţă şi aceste cunoştinţe să fie diseminate. Astfel, beneficiarii pot afla mai multe informaţii despre proiectele similare desfăşurate la nivel de judeţ. În acest scop, se pot organiza seminare pentru diseminarea cunoştinţelor pe două niveluri: informaţiile detaliate pot fi transmise între proiectele de acelaşi tip (drumuri, apă şi canalizare, infrastructură socială) , în timp ce informaţiile generale pot fi făcute publice. 591. Pe durata perioadei de garanţie, constructorul are obligaţia de a se ocupa numai de defectele care decurg din exploatare, nu şi de întreţinere. În prezent, legislaţia permite încheierea de acorduri-cadru pentru întreţinere pe timp de iarnă sau de vară (pentru lucrări de întreţinere a drumurilor), posibil cu altă firmă decât cea care a efectuat lucrările. Intervenţia altei societăţi asupra lucrărilor executate de Constructor poate atrage pierderea g aranţiei oferite de Constructor Beneficiarului în perioada cuprinsă între recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală, la finalizarea lucrărilor. De exemplu, deteriorarea stratului de uzură cauzată de activităţile de deszăpezire efectuate de societatea responsabilă de întreţinere poate fi atribuită lipsei de profesionalism a acesteia din urmă, ducând la refuzul Constructorului de a remedia degradarea elementelor în cauză. Prin urmare, la contractarea Constructorului, Beneficiarul trebuie să includă în caietul de sarcini obligaţia de asigurare a întreţinerii după finalizarea execuţiei lucrărilor, pe durata perioadei de garanţie. Aceasta se referă la recomandarea de completare a legislaţiei cu tipul de contract FIDIC de tip concepere, dezvoltare şi ex ploatare (Design- Build-Operate). O altă recomandare importantă pentru PNDL este legată de eligibilitatea costurilor de întreţinere în cadrul bugetului PNDL. 592. Proiectantul întocmeşte, exclusiv la cererea Beneficiarului, specificaţiile pentru urmărirea comportării în timp a construcţiilor care necesită lucrări de întreţinere curentă. Se recomandă ca acest tip de specificaţii să fie obligatoriu pentru fiecare tip de lucrare în cadrul proiectelor de infrastructură finanţate prin PNDL. 593. Potrivit standardelor p rivind mixturile asfaltice, stratul de uzură poate fi înlocuit o dată la 5 ani. Pentru a asigura coerenţa legislativă pe tot parcursul proiectului, intervalul propus pentru întreţinerea drumurilor trebuie să fie de cel puţin 5 ani. Niciun drum nu va fi reabilitat/modernizat înainte de această perioadă. Prin PNDL nu se vor finanţa lucrări rutiere pe secţiuni care au fost construite/reabilitate cu mai puţin de 5 ani în urmă (indiferent de sursa de finanţare), aşa cum s-a susţinut în celelalte rapoarte elabora te ca parte a acestei asistenţe tehnice. 187 594. Întreţinerea/modernizarea/reabilitarea drumurilor judeţene/comunale/locale ar putea fi gestionată de Direcţiile regionale actuale pentru Drumuri şi Poduri, aflate în subordinea CNADNR. Comunele nu beneficiază de resurse adecvate pentru planificarea şi programarea lucrărilor de întreţinere a drumurilor. Se planifică numai acţiunile urgente sau acţiunile minime anuale cu scopul de a menţine reţeaua de drumuri cel puţin în condiţii minime de utilizare şi funcţionare. Acest lucru este firesc, având în vedere că bugetele majorităţii comunelor sunt reduse, iar infrastructura rutieră nu este considerată o prioritate de către factorii de decizie. În plus faţă de lipsa de resurse financiare, comunele se confruntă, de asemenea , cu lipsa de personal tehnic calificat. Un beneficiu important al acestei propuneri îl constituie prioritizarea unitară a întreţinerii pe timpul verii şi în special în timpul iernii (Direcţiile Regionale de Drumuri şi Poduri din subordinea C.N.A.D.N.R. ia u măsuri pentru deszăpezirea drumurilor naţionale, dar pentru a ajunge în localităţi, este necesară şi deszăpezirea drumurilor locale şi judeţene, care este în sarcina Consiliilor Judeţene pentru DJ, respectiv în sarcina U.A.T. -urilor pentru DC/DS/străzi). 595. Alternativ, Guvernul ar trebui să ia în considerare înfiinţarea a opt Direcţii regionale pentru implementarea proiectelor de întreţinere/reabilitare/modernizare a drumurilor judeţene/locale. Nevoile locale se vor stabili în continuare la nivel local, pe baza strategiilor comunelor şi judeţelor. În schimb, Direcţiile propuse vor asigura implementarea proiectelor la nivel regional. Acest lucru va permite o implementare mai uşoară a proiectelor de drumuri locale, luând această povară de pe umerii consiliilor locale din mediul rural, având în vedere că, de cele mai multe ori, nu deţin personal specializat. O direcţie regională va avea, de asemenea, o viziune unitară privind întreţinerea/ modernizarea/ reabilitarea drumurilor judeţene, ceea ce va permite finanţ area întreţinerii/ reabilitării/ modernizării integrale a drumurilor judeţene care traversează mai multe judeţe. Cele opt Direcţii vor avea personal tehnic specializat din cadrul Direcţiilor Judeţene de Drumuri şi Poduri ale Consiliilor Judeţene. MDRAP şi Ministerul Finanţelor pot acţiona în calitate de entităţi coordonatoare ale Direcţiilor Regionale propuse. 596. Direcţiile regionale propuse vor avea printre responsabilităţi: • Inspecţia periodică şi evaluarea continuă a drumurilor publice; • Elaborarea de propuneri pentru planul de întreţinere; • Coordonarea şi supervizarea proiectelor de întreţinere pe timpul verii; • Coordonarea şi supervizarea proiectelor de întreţinere pe timpul iernii; • Coordonarea şi supervizarea lucrărilor urgente şi a lucrărilor mici de întreţinere; • Executarea lucrărilor administrative curente; • Pregătirea şi realizarea plăţilor pentru lucrările de întreţinere executate. 188 9 Concluzii și recomandări 9.1 Strategii și acțiuni specifice propuse pentru investițiile publice din România 597. Orice strategie nou propusă ar trebui să demonstreze/ofere informaţii cu privire la implicarea comunităţii şi a părţilor interesate în procesul de formulare. Ar trebui să se desfăşoare consultări publice şi online cu privire la strategii, inclusiv cu privire la lista de proiecte prioritare, iar opinia părţilor interesate ar trebui să fie clar precizată într -un capitol dedicat al documentului şi integrat în conţinutul documentului de planificare. Pentru a garanta implicarea concretă şi responsabilitatea fiecărei părţi interesa te în etapa de implementare, ar trebui elaborat un contract de parteneriat, care ar trebui semnat de parteneri şi de autorităţile locale. Acest contract ar trebui să includă atât beneficiile, cât şi sancţiunile aplicabile părţilor care şi-au asumat responsabilităţi clare cu privire la implementarea proiectelor prioritare. Un alt raport (în cadrul componentei 1 a prezentei asistenţe tehnice), care urmează să fie finalizat la sfârşitul lunii august 2015, explorează utilizarea potenţială a contractelor teritoriale, pe baza celor mai bune practici şi experienţe din alte state membre ale UE (de exemplu, Polonia, Marea Britanie etc.). 598. Se recomandă evaluarea periodică a strategiilor nou implementate, pe baza unui set de indicatori obiectivi. Acest proces ar trebui efectuat cel puţin o dată la 2-3 ani, în timp ce monitorizarea ar trebui să fie continuă. În acest fel, va fi permisă revizuirea în curs a strategiei sau vor fi întreprinse măsurile corective. 599. Strategiile locale ar trebui să ia în considerare proiectele strategice identificate de strategiile de dezvoltare de nivel superior (naţionale, regionale sau judeţene). De exemplu, în cazul în care Master Planul General de Transport prevede reabilitarea unui anumit drum naţional sau realizarea unei noi autostrăzi, autorităţile locale ar trebui să investească cu prioritate în drumurile judeţene şi locale care asigură conectarea la drumul respectiv. 600. Proiectele de investiţii ar trebui să fie integrate teritorial la nivel local pentru a maximiza efectele acestora. De exemplu, dacă se are în vedere o anumită regiune urbană sau rurală pentru extinderea drumurilor în vederea reabilitării, ar trebui să se ia în considerare realizarea de investiţii cu prioritate în infrastructura de utilităţi sau cea socială pentru zona respectivă. În acest sens, un exemplu adecvat este abordarea PIDU pentru regiunile urbane sau proiectele de modernizare rurală integrată în cadrul PNDR 2007 - 2013. 601. Autorităţile ar trebui să ia în considerare instituirea unui grup de coordonare între direcţii la nivel de beneficiar (în cazul municipiilor şi judeţelor), condus de o unitate de implementare la nivel de departament/proiect pentru a sprijini procesul şi a garanta asumarea strategiei de dezvoltare. Legea nr. 215/2001 ar trebui revizuită pentru a preciza clar faptul că autorităţile locale/judeţene ar trebui să elaboreze şi să adopte o decizie 189 privind strategiile şi listele de proiecte prioritare, cu dispoziţii clare referitoare la sursele de finanţare (reflectate şi în bugetul multianual al autorităţii respective). 602. Ar trebui să se desfăşoare un proces consistent de ordonare după prioritate a proiectelor de investiţii, corelat cu resursele financiare şi umane reale ale comunităţilor. În acest sens, acest raport pledează pentru utilizarea unor criterii de ordonare după prioritate pentru fiecare proiect de investiţii propus (infrastructură rutieră, de alimentare cu apă şi de canalizare, socială). O listă completă de criterii potenţiale (care urmează să fie aplicate pentru Programul Naţional de Dezvoltare Locală finanţat de la bugetul de stat) a fost pusă la dispoziţie de Banca Mondială în cadrul componentei 2 a acestui serviciu de asistenţă tehnică . 75 Criteriile legate de capacitatea beneficiarului de a cofinanţa proiectele sunt deosebit de importante. 603. Trebu ie analizate surse alternative de finanţare. Deşi finanţarea din partea UE va continua să fie principala sursă de finanţare pentru majoritatea proiectelor de investiţii şi în perioada de programare 2014-2020, strategiile de dezvoltare ar trebui să ia în considerare toate sursele financiare potenţiale (un amestec de surse de finanţare), inclusiv bugetele proprii (după caz), parteneriatele publice -private, fondurile PNDL sau împrumuturile. 604. Pentru a îmbunătăţi calitatea şi utilizarea instrumentelor de planifi care pentru următorul ciclu de programare al UE, se pot lua mai multe măsuri . În primul rând, toate strategiile de infrastructură, precum şi proiectele curente aferente, ar trebui să fie corelate în spaţiu şi timp. Un exemplu grăitor ar fi infrastructura rutieră şi a utilităţilor, multe dintre drumurile recent reabilitate fiind afectate de lucrările de construcţii efectuate în sectorul alimentării cu apă, al canalizării şi al gazelor . Raportul privind coordonarea (elaborat, de asemenea, ca parte a prezentei asistenţe tehnice) discută acest subiect în profunzime. 76 605. Proiectele prioritare ar trebui să fie mai bine promovate în special faţă de părţile interesate din sectorul privat . În acest mod, acestea şi-ar putea planifica şi conecta mai bine propriile invest iţii cu cele avute în vedere de către părţile interesate publice / administraţia publică (efect de multiplicare). 606. Se impune o finanţare multianuală şi o corelare între priorităţile de investiţii şi bugete. Deşi strategiile sunt aprobate de consiliile judeţene sau locale, acestea nu conţin, în mod normal, nicio evaluare a nevoilor de finanţare pentru întreaga perioadă de programare, nici sursele de finanţare potenţială pentru fiecare proiect propus , şi/sau nu există nicio alocare specifică în bugetul local pentru proiectele prioritare identificate în cadrul strategiei. 75 A se vedea „Criterii îmbunătăţite de ordonare după prioritate pentru proiecte PNDL”, Banca Mondială, 2015. 76 A se vedea „Coordonarea strategiilor şi programelor de investiţii finanţate de UE şi d e la bugetul de stat în infrastructura din România”, Banca Mondială, 2015. 190 607. Se recomandă o „cultură a parteneriatului” mai puternică la nivelul părţilor interesate. Până în prezent, majoritatea alternativelor la parteneriatele publice -private pentru implementarea proiectelor strategice au fost complet ignorate, existând o axare doar pe programele finanţate de UE, la dispoziţia schemelor inovatoare fiind puse resurse limitate. 608. Pentru planificarea investițiilor în infrastructură, fiecare proiect de construcţie începe cu o idee – indiferent dacă este vorba despre repararea unui trotuar, despre un pod nou, despre reabilitarea unui sector al unui drum, despre un nou sistem de alimentare cu apă şi de canalizare, sau de modernizarea infrastructurii sociale. În primul rând, cineva identifică o nevoie probabilă. Din acel moment, ideea este fie studiată pentru a determina dacă există cu adevărat o nevoie, sau este dată unui estimator pentru un calcul cu privire la costurile pe care le implică ideea. Dacă va fi aprobată, ideea es te apoi trimisă în etapa de planificare. 609. Etapele planificării pregătitoare ale unei investiții ar trebui să urmeze schema de mai jos: Figura 43 . Planificarea pregătitoare ideală Studiu de fezabilitate conceptual Costuri și acuretețe mai reidicate ale Plauzibil Nu ? Studiului de Fezabilitate Da Studiu de prefezabilitate Nu Fezabil? Da Studiu de fezabilitate Nu Fezabil? Noi soluții Da Proiectare și execuție 610. Analiza cost-beneficiu poate deveni mai utilă – pentru a demonstra fezabilitatea investiţiilor propuse – cu o definiţie şi un rol clare şi prin includerea unei metodologii minimale, dar standardizate, care nu necesită mari eforturi din partea solicitanţilor. Prin urmare, toate proiectele vor fi analizate folosind aceeaşi unitate de măsură, contribuind astfel la ordonarea după prioritate a propunerilor de finanţare. Elaborarea unei analize economice, chiar şi a uneia minimale, poate asigura beneficiarul că SF pot fi depuse 191 pentru finanţare din mai multe surse. Cele mai multe programe de finanţare europeană necesită o analiză economică, indiferent de valoarea proiectului. 611. Introducerea unei faze de evaluare tehnică şi economică a documentaţiei ar asigura că neconformităţile tehnice ar putea fi corectate cu u n cost minim. Astfel, se poate determina dacă soluţiile adoptate îndeplinesc standardele şi reglementările tehnice în vigoare şi pot fi puse în aplicare fără costuri suplimentare. 612. De asemenea, se recomandă să se ia în considerare introducerea unui model financiar standardizat pentru a facilita munca Beneficiarului şi, în acelaşi timp, pentru a preveni erorile. Acestea s-au regăsit în calculul Devizului general, constând în: nerespectarea costurilor unitare şi a limitelor maximale pentru anumite tipuri de c heltuieli prevăzute în Standardele de cost – HG nr. 363/2010, cu modificările şi completările ulterioare (de exemplu, stabilirea incorectă a contribuţiei Programului şi a contribuţiei proprii). 613. Studiile de fezabilitate pentru proiectele majore ar trebui r evizuite şi analizate de către experţi pentru a le îmbunătăţi calitatea. Acest proces poate fi realizat în următoarea ordine: • Să i se solicite proiectantului câştigător care elaborează studiul de fezabilitate să prezinte beneficiarului un proiect al studiului înainte de a trimite spre aprobare raportul final privind studiul de fezabilitate. • După obţinerea proiectului de studiu, beneficiarul trebuie să solicite experţilor în acest domeniu să evalueze documentul. Evaluatorii inter pares pot fi selectaţi din cadrul birourilor locale şi/sau internaţionale de consultanţi, experţi economici şi persoane din mediul academic. Aceştia pot fi resurse umane interne (de exemplu, personalul Primăriei) sau consultanţi externi. • Evaluatorii inter pares trebuie să răspundă la întrebarea principală: Studiul este elaborat corespunzător? Aceştia vor prezenta un raport care să cuprindă: (a) o analiză critică a proiectului de studiu de fezabilitate; (b) identificarea deficienţelor majore şi/sau zonelor de slăbiciune în proiect, dacă este cazul; şi (c) recomandări specifice pentru îmbunătăţirea studiului. • Proiectantul câştigător ar trebui să includă această analiză ca anexă la studiul final prezentat, să răspundă tuturor comentariilor din aceste analize şi să ia măsurile necesare spre satisfacţia proprietarului proiectului. 614. Se recomandă monitorizarea conformităţii, care este o activitate fundamentală în cadrul protecţiei mediului, fiind una dintre metodele prin care respectarea limitelor şi a legislaţiei poate fi evaluată în scopul reglementării. Aceasta poate include o serie de inspecţii şi de activităţi de raportare întreprinse în vederea stabilirii conformităţii cu cerinţele de reglementare. Respectarea bunelor practici cu privire la monitorizarea conformităţii impune analizarea atentă a principalelor etape: • motive pentru monitorizare; • responsabilitate pentru monitorizare (persoana responsabilă); • modul de stabilire a limitelor şi parametrilor care pot fi monitorizaţi; • principiile de monitorizare practică; • modul de evaluare a conformităţii; 192 • reacţie în caz de nerespectare a conformităţii; • rezumatul şi comunicarea constatărilor şi a concluziilor. 615. De asemenea, pentru gestionarea mai bună a investițiilor, se recomandă utilizarea unui sistem de management al documentelor (DMS), care este o metodă computerizată de stocare, gestionare, găzduire şi distribuţie a documentaţiei proiectelor. Acesta este un instrument esenţial pentru stocarea, urmărirea şi distribuirea documentaţiei şi datelor către grupurile de utilizatori care ar putea fi corel ate sau situate la distanţă. Sistemul oferă o componentă de management de conţinut al întreprinderilor cu privire la managementul activelor digitale, scanarea documentelor, sistemele de lucru şi managementul înregistrărilor. 616. Legislaţia privind procedura de achiziţie publică trebuie să găsească un compromis între reglementarea excesivă, menită să asigure respectarea strictă a principiilor de bază, şi libertatea de decizie care ar permite autorităţilor contractante să selecteze ofertele ce răspund cel mai bine nevoilor specifice ale acestora. Următoarea listă de recomandări oferă soluţii posibile la problemele legate de cadrul actual de reglementare a achiziţiilor publice şi uşurează sarcinile beneficiarilor POR care implementează proiecte. Este important de menţionat faptul că unele dintre aceste idei sunt deosebit de tehnice, în timp ce altele presupun adoptarea unor decizii la nivel naţional. Acestea fiind spuse, sperăm că propunerile de mai jos vor duce discuţia privind subiectul extrem de complex şi delicat al achiziţiilor publice la un nivel superior şi vor permite beneficiarilor PNDL să organizeze proceduri eficiente şi eficace pentru atribuirea contractelor. Cel puţin câteva dintre aceste idei ar putea să reprezinte baza viitoarelor modificări ale legislaţiei româneşti în domeniul achiziţiilor publice (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 34/2006), conform dinamicii corespunzătoare de la nivelul UE: • Cadrul îmbunătăţit de reglementare a achiziţiilor publice ar trebui să reducă la minimum numărul de contracte acordate pe baza criteriului „oferta cu preţul cel mai redus”, bazându-se în schimb, în majoritatea cazurilor, pe criteriul „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” (OAE). • Autorităţile contractante ar beneficia în urma seturilor recomanda te de factori de evaluare, pe baza unor tipuri generale de contracte publice. Aceşti factori ar fi sintetici şi ar permite evaluarea obiectivă a ofertelor, însă în acelaşi timp trebuie să fie relevanţi pentru obiectul contractului. • Este necesară îmbunătăţirea sprijinului acordat autorităţilor contractante pentru a împiedica şi evita conflictele de interese potenţiale. Acest lucru poate fi realizat oferind beneficiarilor PNDL liste de verificare detaliate ca şi componentă obligatorie a procesului de evaluare a ofertelor. • Folosirea asigurărilor de răspundere civilă profesională ar trebui extinsă. • Procedurile de achiziţie publică pot fi lansate în baza unei „clauze suspensive”. Ţinând seama de durata semnificativă a fazelor de selecţie, evaluare şi contractare, amânarea lansării procedurii de atribuire, după semnarea contractului de finanţare, poate să determine nerespectarea graficului de activităţi din cauza posibilelor întârzieri în cadrul procedurii de achiziţie publică. Din acest punct de vedere, o soluţie posibilă constă în lansarea procedurilor de atribuire în baza unei „clauze suspensive”, efectul intervenind după desemnarea ofertantului câştigător, însă înainte de semnarea contractului de achiziţie publică. 193 • Modelele recomandate ar trebui concepute pentru clauzele contractuale de variaţie. În cazul contractelor de lucrări publice, este posibil să apară, în cadrul derulării efective a acestora, diferenţe între cantităţile estimate în documentele tehnice. Pentru a reglementa aceste modificări ale obiectului contractului, atunci când nu implică o revizuire a soluţiei tehnice adoptate sau a cerinţelor tehnice incluse în specificaţiile stabilite de contractant, autorităţile contractante pot să includă în modelul de contract anumite clauze de variaţie care să prevadă că preţul final al contractului trebuie stabilit ca produsul dintre preţurile/cantităţile ofertate iniţial şi costurile efective ce rezultă din lucrările de pe teren. • Beneficiarilor PNDL ar trebui să li se asigure sprijin în cadrul procedurii de achiziţii. Este necesară înfiinţarea unei noi asociaţii profesionale de evaluatori pentru soluţii tehnice alternative. Beneficiarii pot solicita evaluatorilor să evalueze ofertele şi plăţile din bugetul PNDL. Aceştia trebuie să fie ingineri autorizaţi de către MDRAP ca diriginţi de şantier sau responsabili tehnici cu execuţia (RTE). 617. Întreţinerea/modernizarea/reabilitarea drumurilor judeţene/comunale/locale ar putea fi gestionată de Direcţiile regionale actuale pentru Drumuri şi Poduri, aflate în subordinea CNADNR. Comunele nu beneficiază de resurse adecvate pentru planificarea şi programarea lucrărilor de întreţinere a drumurilor. Se planifică numai acţiunile urgente sau acţiunile minime anuale cu scopul de a menţine reţeaua de drumuri cel puţin în condiţii minime de utilizare şi funcţionare. Acest lucru este firesc, având în vedere că bugetele majorităţii comunelor sunt reduse, iar infrastructura rutieră nu este considerată o prioritate de către factorii de decizie. În plus faţă de lipsa de resurse financiare, comunele se confruntă, de asemenea, cu lipsa de personal tehnic calificat. Un beneficiu important al acestei propuneri îl constituie prioritizarea unitară a întreţinerii pe timpul verii şi în special în timpul iernii (Direcţiile Regionale de Drumuri şi Pod uri din subordinea C.N.A.D.N.R. iau măsuri pentru deszăpezirea drumurilor naţionale, dar pentru a ajunge în localităţi, este necesară şi deszăpezirea drumurilor locale şi judeţene, care este în sarcina Consiliilor Judeţene pentru DJ, respectiv în sarcina U .A.T.-urilor pentru DC/DS/străzi). Este necesară și realizarea de standarde care să reglementeze necesitatea efectuării lucrărilor de întreținere în funcție de gradul de degradare al infrastructurii, dar și estimarea unor costuri pentru astfel de lucrări. 618. Pentru a asigura un cadru cât mai adecvat de lucru în domeniul investițiilor în infrastructură se recomandă implementarea unui sistem de dezvoltare profesională continuă. Aceasta ar trebui să fie obligatorie pentru toți specialiștii din domeniu și ar trebui să vizeze atât formarea din punctul de vedere al legislației în vigoare, cât și pentru implementarea corectă a investițiilor. 9.2 Soluții tehnice și tehnologii eficiente și inovatoare propuse pentru investițiile în infrastructura publică din România 619. În cursul planificării, părţile interesate ar trebui să caute proiecte de infrastructură moderne, eficiente şi durabile, care să fie fiabile, ecologice, sigure şi inteligente. Raportul de faţă consideră că aceştia sunt principalii piloni (familii de 194 caracteristici) urmăriţi şi cercetaţi în proiectarea noilor infrastructuri, care răspund actualelor cerinţe şi probleme: • O infrastructură fiabilă este mereu în stare de funcţionare şi este durabilă, adică este de bună calitate, iar componentele necesită doar un nivel redus de întreţinere. Acest concept este strâns legat de acela de „lifetime engineering” (proiectare din perspectiva întregului ciclu de viaţă) şi presupune optimizarea proiectului, cu accent special pe întreţinere, modernizare şi renovare. • O infrastructură ecologică are la bază soluţii tehnice cu consum energetic mic şi impact redus asupra mediului. Acest concept este relevant atât în etapa de proiectare, cât şi în etapele de construire şi exploatare, inclusiv în ceea ce priveşte materialele, tehnicile şi gestionarea intrărilor, a proceselor şi a ieşirilor. • O infrastructura sigură minimizează riscul de accidente pentru utilizatori şi operatori/lucrători. De asemenea, se presupune că infrastructura este proiectată de aşa natură încât efectele unui eventual accident să fie diminuate. • O infrastructură inteligentă este capabilă să comunice cu utilizatorii, operatorii şi cu alte infrastructuri. Infrastructurile moderne sunt tot mai conectate la mediul real şi virtual: ele îi informează direct pe utilizatori cu privire la condiţiile din momentul respectiv, pe operatori cu privire la necesitatea de a efectua reparaţii, consum energetic etc., şi se adaptează singure la condiţiile de utilizare. 620. Există mai multe recomandări pentru îmbunătăţirea soluţiilor tehnice pent ru proiectele de infrastructură publică din România. Una dintre ele este obligativitatea adaptării standardelor tehnice în vigoare la standardele europene, pentru a reflecta schimbările climatice, modificările traficului şi alte concepte ecologice noi. Une le standarde sunt prea vechi iar conţinutul acestora este imperios necesar să fie actualizat în raport cu bunele practici internaţ ionale. Aspecte generale 9.2.1 Infrastructură eficientă energetic și ecologică 621. Infrastructura ecologică utilizează vegetaţia, solurile şi procesele naturale pentru a gestiona apa şi a crea medii mai sănătoase. Aceasta urmăreşte să asigure o mai bună rezolvare şi integrare a mediului artificial, foarte poluant şi consumator de energie, construind împreună cu natura. Infrastructura ecologică se poate referi la recuperarea apei pluviale, grădini de ploaie, jardiniere, protecţia împotriva inundaţiilor, străzi şi alei verzi, îmbrăcăminţi permeabile, acoperişuri verzi şi altele. Aceste tipuri de soluţii pot spori sau chiar înlocui funcţionalitatea asigurată în mod tradiţional de structurile create de om. 622. O infrastructură cu consum redus de energie are în vedere cantităţile de energie consumate pentru energia încorporată, necesar de energie pentru funcţionare şi demolare. Obiectivul Uniunii Europene este o reducere cu 20 % a consumului anual de energie primară până în 2020. Comisia a propus măsuri de îmbunătăţire a eficienţei în toate etapele lanţului energetic: generare, transformare, distribuţie şi consum. 195 623. România are un potenţial bun de radiaţie solară, care poate fi utilizat în aplicaţiile fotovoltaice ca sursă de energie alternativă. În conformitate cu datele statistice pentru România, radiaţia solară anuală pe o suprafaţă orizontală variază între 1.500 kWh/mp (în Dobrogea - sud-estul României) şi 1.300 kWh/mp (podişul Transilvaniei), astfel încât sistemele fotovoltaice independente pot acoperi o suprafaţă mare, în special în zonele izolate, cu cerere mică de electricitate. 77 Acest tip de aplicaţii fotovoltaice pot fi utilizate în noile tehnologii pentru drumuri, apă, ape uzate şi infrastructură socială, cum ar fi faţade sau acoperişuri pentru clădiri, semnalizare rutieră alimentată cu energie solară, semafoare, centrale electrice, electrificare rurală, lămpi solare, pompe de apă, parcometre şi multe altele. 9.2.2 Infrastructură inteligentă 624. Disponibilitatea şi schimbul de informaţii reprezintă o caracteristică esenţială a societăţii noastre, iar acestea nu exclud infrastructura. Infrastructurile moderne comunică cu utilizatorii, cu operatorii şi între ele. O infrastructură inteligentă răspunde în mod inteligent la modificările mediului în care se află, inclusiv la solicitările utilizatorilor şi ale altor infrastructuri, pentru a obţine o performanţă îmbunătăţită. 625. Sistemele inteligente de transport (ITS) reprezintă aplicaţii avansate care au ca scop să ofere servicii inovative în legătură cu diferitele moduri de transport şi gestionarea traficului şi să permită diferiţilor utilizatori să fie mai bine informaţi şi să utilizeze reţelele de transport într-un mod mai sigur, mai coordonat şi mai „inteligent”. Deşi ITS se poate referi la toate modurile de transport, Directiva UE 2010/40/UE (7 iulie 2010) defineşte ITS ca fiind un sistem în care sunt aplicate tehnologiile informaţiei şi comunicaţiei în domeniul transportului rutier, incluzând infrastructura, vehiculele şi utilizatorii, în gestionarea traficului şi a mobilităţii, precum şi pentru interfeţele cu celelalte moduri de transport. 626. Un panou cu mesaje variabile, deseori abreviat ca VMS, CMS sau DMS, iar în Marea Britanie fiind cunoscut ca „matrix sign”, este un panou electronic de semnalizare utilizat deseori pe drumuri pentru a oferi călătorilor informaţii cu privire la evenimente speciale. Astfel de panouri avertizează congestiile de trafic, accide ntele, incidentele, zonele cu lucrări de drumuri sau limite de viteză pe un tronson specific de autostradă. În zonele urbane, VMS sunt utilizate pentru ghidarea către locurile de parcare şi sistemele de informaţii pentru ghidarea şoferilor către locurile de parcare disponibile. De asemenea, acestea pot solicita vehiculelor să urmeze trasee alternative, să limiteze viteza de deplasare, să avertizeze cu privire la durata şi locul incidentelor sau pur şi simplu să informeze asupra evoluţiei condiţiilor de trafic. 627. Deşi România utilizează deja vinieta electronică, ar putea fi avute în vedere şi sistemele de taxare prin satelit. Ca urmare a experienţei germane de succes, multe ţări au adoptat sau au în vedere să adopte tehnologii avansate de taxare care se bazeaz ă pe distanţă şi pot fi aplicate categoriilor specifice de vehicule (numai camioane grele, toate 77Raportul Național pentru România, Serviciile publice de management energetic pentru Harghita & UEM CARDT, Wide the SEE (Extinderea utilizării energiei solare), 196 camioanele, toate vehiculele) şi componentelor specifice ale reţelei (numai autostrăzi, autostrăzi şi drumuri naţionale etc.). 628. Sistemele inteligente pentru ap ă sunt importante pentru livrarea unei infrastructuri mai integrate şi rezistente pentru apă, ape uzate şi protecţia împotriva inundaţiilor, pentru a satisface provocările, actuale şi viitoare, legate de sustenabilitatea globală şi schimbările climatice. Noile strategii implementate în prezent sau care sunt avute în vedere la nivel mondial includ sisteme inteligente pentru apele uzate în buclă închisă cu recuperarea de energie, atât la scară mică, cât şi la scară mare (Marea Britanie); informaţii privind resursele de apă şi inundaţiile şi sisteme de gestionare a răspunsului (Olanda, China); gestionarea holistică a bazinelor hidrografice integrată cu gestionarea alimentării cu apă şi evacuarea apelor uzate (SUA)78 . 629. Automatizarea clădirilor reprezintă controlu l centralizat automat al sistemului de încălzire, ventilaţie şi aer condiţionat, de iluminare şi al altor sisteme ale unei clădiri, prin intermediul sistemului de gestionare a clădirii sau al sistemului de automatizare al clădirii. Obiectivele clădirilor inteligente constau în îmbunătăţirea confortului locatarilor, funcţionarea eficientă a sistemelor clădirii şi reducerea consumului de energie şi a costurilor de funcţionare. Infrastructura rutieră 630. În ţările mai dezvoltate managementul rutier se bazează, în general, pe clasificarea funcţională a reţelei rutiere. În mod obişnuit, există trei clase de drumuri: Artere rutiere principale, colectoare şi locale. Arterele rutiere principale ajută la mobilitate, arterele rutiere colectoare ajută în mod egal la mobilitate şi accesul la regiuni, iar arterele rutiere locale asigură în principal accesul la regiuni, mobilitatea reprezentând o funcţie de importanţă mai redusă. De asemenea, pot exista zone pietonale şi piste pentru biciclete. Clasificarea funcţională este importantă deoarece determină gama de viteze de proiectare pentru secţiunile rutiere, care la rândul ei determină standardele geometrice, structura rutieră şi standardele de întreţinere. 78 Smart Infrastructure: the future. The Royal Academy of Engineering. ianuarie 2012. 197 Figura 44 . Clasificarea funcţională a reţele i rutiere Sursa: AND 600-2010 79 631. Stadiul actual al proiectării drumurilor ar trebui să includă etape legate de elaborarea studiului de trafic, studiului de impact asupra mediului, auditului siguranţei rutiere, inspecţia de siguranţă rutieră, studiile to pografice, studiile geotehnice, geometrizare, dimensionarea sistemului rutier, proiectarea scurgerii apelor şi proiectarea lucrărilor de artă. Protecţia împotriva zgomotului în zonele urbane din vecinătatea drumurilor unde zgomotul produs de vehicule depăşeşte anumite limite este mai puţin documentată. 9.2.3 Drumuri lizibile 632. Un drum lizibil poate fi definit ca un drum proiectat şi construit pentru a obţine evaluări corecte din partea utilizatorilor drumului cu privire la comportamentul de conducere corespunzător adaptat la mediul rutier, reducând astfel probabilitatea comiterii unor erori de conducere şi îmbunătăţind confortul în timpul conducerii. Un mediu rutier lizibil poate fi facilitat prin armonizarea adecvată a mediului înconjurător în conformitate cu planurile existente, mai precis, printr-un set de „semnale” standardizate în fiecare categorie de drumuri, uşor de recunoscut şi de impus participanţilor la trafic. Conducătorii trebuie să facă faţă mediilor de trafic din ce în ce mai complexe, inclusiv diferitelor tipuri de configuraţii ale drumurilor şi tuturor tipurilor de semnalizare, multe dintre acestea bazându-se pe telematică. În unele cazuri, aceasta poate conduce la un număr excesiv de activităţi impus conducătorului auto. Aceste activităţi pot includ e 79 AND 605, Normativ pentru amenajarea intersecțiilor la nivel pe drumurile publice, 2010 198 eforturile depuse pentru a citi un VMS (panou cu mesaj variabil) în timp ce încearcă să identifice traseul corect într-un mediu nefamiliar (de multe ori într-o limbă străină şi chiar cu indicatoare nefamiliare). De asemenea, acestea pot include încercări de identificare a informaţiilor necesare şi relevante dintr -o gamă foarte variată de surse de informaţii [inclusiv sistemul de navigaţie din interiorul vehiculului, anunţurile emise de centrul de gestionare a traficului şi de informare sau de radio, panourile VMS, indicatoarele rutiere, ADAS (sistemul avansat de asistenţă la volan), mesaje etc.]. 80 633. Cea mai importantă calitate a drumului lizibil este capacitatea acestuia de a comunica utilizatorilor drumului ce comportament ar trebui să adopte în anumite co ndiţii de trafic. De exemplu, este imperativ pentru un mediu rutier să sugereze conducătorului auto reducerea vitezei într -o zonă rezidenţială, cu mulţi utilizatori vulnerabili, prin utilizarea măsurilor de calmare a traficului. 9.2.4 Drumuri „care iartă” 634. Un drum „care iartă”81 este un drum proiectat şi construit astfel încât să contracareze sau să împiedice erorile de conducere şi să prevină sau să atenueze consecinţele negative ale acestora. Mediile rutiere „care iartă” pot fi considerate un instrument de bază pentru prevenirea sau atenuarea unui procentaj important de accidente rutiere care au loc din cauza unor erori de conducere. Mai precis, statisticile demonstrează că în jur de 25-30 % dintre accidentele mortale implică ciocniri cu obiectele fixe de pe marginea drumului. Accidentele respective sunt cauzate în principal de erorile de conducere, care duc la pierderea controlului volanului în afara carosabilului. Existenţa unui mediu rutier „care iartă” ar preveni accidentele de acest tip (şi, în general, accidentele care implică erori de conducere) sau, cel puţin, ar reduce gravitatea consecinţelor unui accident. 635. Principalele elemente de care ar trebui să se țină cont pentru a proiecta un drum „care iartă” sunt: • Zona liberă, care este un concept esenţial pentru siguranţă utilizat în proiectarea drumurilor. Aceasta reprezintă zona care începe de la marginea fiecărei benzi de circulaţie şi este disponibilă pentru a fi utilizată în caz de urgenţă de către vehiculele care scapă de sub control şi părăsesc partea carosabilă. Această zonă include orice bandă/benzi adiacente, acostamente, margini ale părţii carosabile şi taluzuri. • Noi sisteme de drenaj care să poată face faţă cantităţii preconizate de precipitaţii, fără a crea totuşi condiţii nesigure pentru utilizatori i din trafic, spre exemplu sisteme de drenaj permeabile, nu din beton. • Stâlpi frangibili, concepuţi în mod special pentru a se desprinde la impact şi pentru a reduce gravitatea posibilelor răniri; aceștia constau dintr-un trunchi principal, 80 Scenarii de implementare și priorități viitoare de cercetare cu privire la drumurile indulgente și autoexplicative. Proiectul european IN-SAFETY. 2005. 81 Towards Forgiving and Self-Explanatory Roads. Evangelos Bekiaris și Evangelia Gaitanidou. Publicat în „Infrastructure and Safety in a Collaborative World - Road Traffic Safety”. Springer 2011. 199 proiectat pentru înălțimi de până la aproximativ 15m. Baza implică două plăci prinse împreună cu trei șuruburi distanțate egal între ele. Aceste plăci și șuruburi sunt eliberate în timpul unui impact, astfel încât să -i permită trunchiului stâlpului să se rupă de la bază, având astfel un impact minimum asupra vehiculului. • Stâlpii deformabili asigură un grad satisfăcător de siguranţă la impact atunci când vehiculele circulă cu viteze mai mici (ex: pana la 80 km/h). Acestea sunt foarte potrivite în zonele în care vehiculele trebuie să circule cu viteză mică și/sau în zonele cu activitate pietonala intensă. Stâlpii de absorbție la impact diferă de stâlpii de tip rupere de la bază, pentru ca ei rămân atașati în structura de bază și absorb orice energie de impact. Deformarea stâ lpului este controlată prin slăbirea proiectată a tijei stâlpului în porţiunea inferioară de 4 m raportat la lungimea de 5 m. • Parapete de protecție cu capete absorbante de energie. • Benzile de avertizare sonoră de pe acostament, care s-au dovedit a fi un tratament puţin costisitor şi extrem de eficace în reducerea numărului accidentelor datorate părăsirii carosabilului de către un vehicul, cât şi a gravităţii acestora. 9.2.5 Străzi complete 636. O stradă completă82 este proiectată şi construită nu numai pentru vehicule , ci pentru toate tipurile de utilizatori ai drumului. Este foarte important de realizat o infrastructură cu amenajări adecvate pentru pietoni, cum ar fi trotuare, treceri pentru pietoni - inclusiv insule mediane pentru traversări şi treceri pentru pietoni denivelate, semnale accesibile pentru pietoni - inclusiv semnale sonore pentru nevăzători şi butoane accesibile pentru utilizatorii scaunelor cu rotile şi lărgirea trotuarelor; măsuri de calmare a traficului pentru reducerea vitezelor şi definirea limitelor culoarelor pentru circulaţia vehiculelor; amenajă ri pentru biciclete, cum ar fi piste dedicate pentru biciclete sau acostamente late; amenajări pentru transportul public, cum ar fi alveole pentru staţiile de autobuz. 637. Planificarea şi proiectarea străzilor pentru a le face mai sigure pentru toţi participanţii la trafic şi pentru a fi mai atrăgătoare pentru pietoni, biciclişti şi u tilizatorii transportului în comun, poate creşte capacitatea generală şi eficienţa fără să aibă un impact negativ asupra deplasării cu automobilul. De exemplu, îmbunătăţirea intersecţiilor în ceea ce priveşte siguranţa pietonilor poate reduce timpul necesa r duratei semnalului pentru traversarea unui pieton, menţinând fluiditatea traficului vehiculelor. Străzile complete îmbunătăţesc accesul la transportul public şi ajută vehiculele transportului public să de deplaseze eficient pe drum, făcând acest transport o opţiune atractivă şi viabilă pentru mai mulţi oameni. Sunt din ce în ce mai populare utilizarea sistemelor autobuzelor expres şi de semafoare cu prioritate pentru autobuze, ceea ce permite acestor vehicule să prelungească durata culorii verzi a semafoarelor şi să o reducă durata culorii roşii. 82 http://www.completestreets.org/. 200 9.2.6 Tehnologii pentru drumuri durabile 638. Integrarea mai bună a infrastructurii în mediu reprezintă mai curând o problemă de disponibilitate în a acorda habitatelor şansa să supravieţuiască decât o lipsă de soluţii constructive pentru drumuri. Proiectarea şi modelarea corespunzătoare a acostamentelor şi crearea zonelor ecologice, fără obstacole, folosind subtraversări ecologice, sunt exemple de inginerie ecologică care există deja în unele ţări europene. Cele mai bune soluţii vor fi determinate în final de condiţiile şi cerinţele locale. 639. În ţările dezvoltate au început să fie implementate soluţii tehnice ecologice pentru drumuri. Un bun exemplu este reprezentat de sistemele de drenaj permeabile, care sunt utilizate frecvent în vecinătatea drumurilor, plecând de la ideea că acestea vor fi mult mai uscate, chiar şi în zonele foarte ploioase. Dacă peretele şanţului este poros, evaporarea este mai rapidă, iar aceasta nu doar pentru apa care se infiltrează în pământ prin pereţii şanţului, ci pentru orice alt tip de infiltraţie. Aceasta este şi o măsură sensibilă din punct de vedere ecologic şi se numeşte „şanţuri ecologice de mică adâncime”. S -a descoperit că cea mai mare parte a poluării critice a apei din zona drumurilor, cum ar fi ulei şi benzină, va fi distrusă de bacteriile din sol. În cazul în care permeabilitatea solului la apă este redusă, se recomandă o soluţie cu conducte subterane. 640. În prezent, pe plan internaţional, se pune accentul pe îmbunătăţirea proceselor mecanizate în cadrul lucrărilor la nivelul suprastructurii drumurilor şi pe introducerea de tehnologii noi şi avansate cu eficienţă economică sporită, cu scopul utilizării raţionale a resurselor. Creşterea volumului traficului, creşterea sarcinii pe osie şi a pr esiunii în anvelope la nivelul reţelei rutiere europene au condus la nevoia de a avea o infrastructură mai puternică şi mai durabilă, care să asigure în acelaşi timp reducerea timpilor morţi cauzaţi de execuţia lucrărilor de întreţinere şi reabilitare a drumurilor. Din această cauză, la nivel european se pot observa următoarele tendinţe: 83 • Utilizarea pe scară largă a bitumului modificat cu polimeri şi aditivi; • Reciclarea îmbrăcăminţii din mixtură asfaltică şi beton de ciment. Reciclarea îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai mult la construcţia şi reabilitarea drumurilor, ajutând la optimizarea utilizării resurselor naturale, prin introducerea în proces a materialelor neadecvate denumite „deşeuri” şi contribuind la dezvoltarea unor materiale performante cu durabilitate ridicată; • În ceea ce priveşte drumurile din beton de ciment, noua tendinţă la nivel mondial este de a utiliza îmbrăcăminte prefabricată din beton de ciment, îmbrăcăminte armată continuu şi beton de ciment pentru reabilitarea drumurilor cu st rat de uzură din mixturi asfaltice; • Recent, reciclarea la rece a ridicat un mare interes pentru construcţia şi întreţinerea, folosing diverse tehnologii precum bitumul spumat, emulsii bituminoase sau ciment, cu efecte benefice în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de gaze şi a consumului de energie. 83 Adrian Burlacu, „Tehnologii pentru infrastructura rutieră - Note de curs”, București, 2015 . 201 • Tehnologiile care reduc temperatura de malaxare şi de punere în operă a mixturii asfaltice - conceptul de mixturi asfaltice cu temperatură redusă („warm mix” sau „cold mix”); • Reţeaua de drumuri ocupă o suprafaţă mare cu potenţial ridicat de producere a energiei. Astfel, în prezent, se dezvoltă noi tehnologii de utilizare a acestei energii prin diferite sisteme - de exemplu, tehnologie piezoelectrică, reţelele de conducte de canalizare care absorb căldura în timpul verii şi o returnează în timpul iernii pentru a preveni formarea gheţii. • Utilizarea pavelelor fotocatalitice, în special în zonele urbane. Acestea sunt constituite din materiale ce au rolul de a minimiza poluarea aerului. Rezultatele de laborator au indicat o eficiență crescută în reducerea noxelor din aer, fiind din ce în ce mai utilizate în Belgia, Marea Britanie, Italia, Japonia, cât și Franța. Figura 45. Consum de energie în raport cu temperatura mixturii asfaltice Mixtură Consum de asfaltică Mixtură fierbinte energie asfaltică la cald Asfalt semi- caldă Asfalt rece Sursa: Marini-Ermot Fayat Group 84 641. Eforturile depuse în direcţia economisirii resurselor naturale trebuie extinse şi la economisirea energiei. Manipularea a mii de tone de materiale de construcţii este un proces care consumă cantităţi însemnate de energie pentru industria construcţiilor de drumuri. Cu toate acestea, se pot realiza economii importante printr-o mai mare concentrare asupra tratării acestor materiale pe teren şi în fabrici. Mixturile asfaltice fierbinţi sunt principalele componente ale îmbrăcăminţilor rutiere. Dezvoltarea de lianţi şi de mixturi de înaltă calitate pentru utilizarea la temperaturi scăzute are ca rezultat economii substanţiale la nivelul costurilor cu energia şi de producţie. În acest context şi având în vedere deficitul tot mai mare de ţiţei, dezvoltarea lianţilor numiţi BBO (binder burn out) este o posibilă opţiune. 642. La drumurile locale, de tipul drumurilor comunale sau sătești, care în prezent sunt pietruite, se poate folosi pietruirea existentă dacă aceasta prezintă caracteristici corespunzătoare unui strat de fundație, sau aceasta se poate trata, prin diferite metode, astfel încât să se transforme într -un strat de formă care să ajute la preluarea 84 http://en.marini-ermont.fayat.com/TECHNOLOGY/Warm-mix. 202 corespunzătoare a încărcărilor ulterioare din trafic și din mediul înconjurător. Aceasta presupune utilizarea unor materiale de adaos de tipul lianților hidraulici (atat ciment cât și lianți hidraulici rutieri), emulsiilor bituminoase, bitumului spumat sau a unor enzime ecologice, toate având rolul de a obține un strat capabil de a prelua eforturi verticale mai mari decât pietruirea existentă. Prin aceste metode noi, inovatoare, se pot obține structuri rutiere mai subțiri, care însă pot asigura preluarea acelorași încărcări ca și în cazul structurilor rutiere executate prin metodele clasice. 9.2.7 Reciclarea îmbrăcăminților rutiere 643. Utilizarea pe cât este posibil a materialelor locale, în vederea limitării costurilor asociate transportului materialelor din zone îndep ărtate. Astfel este foarte importantă etapa de evaluare inițială a structurii rutiere existente și, pe baza unor studii tehnico - economice bine justificate, să se utilizeze materialele existente din structura rutieră. În cazul unor drumuri care au o structură rutieră existentă care însă ori este foart e degradată, ori este depășită din punct de vedere al capacității portante, se pot folosi cu succes tehnicile de reciclare: reciclarea la cald în stația de mixturi a sfaltice, reciclarea la cald in situ, reciclarea la rece in situ,precum și reciclarea în întregime a structurii rutiere. 644. Reciclarea mixturilor asfaltice reduce cantitatea de agregat neprelucrat şi asfalt lichid folosit şi diminuează costurile, logistica şi impactul asupra mediului ale transportării acestui material la locul de utilizare. Se poate folosi pentru repararea rapidă a îmbrăcăminţii rutiere deteriorate, inclusiv pentru problemele apărute în straturile din adâncime. Utilizând asfalt reciclat, noul drum este adesea construit mai bine decât cel original. Stratul final de uzură poate fi ce va minimal precum macadamul, sau masiv, sub forma unui strat complet de mixtură asfaltică fierbinte. Reciclarea asfaltului se poate utiliza, de asemenea, pentru a extinde lăţimea benzilor sau acostamentul. Figura 46 . Îmbrăcăminte rutieră flexibilă înainte şi după reciclare Asfalt nou Asfalt vechi Strat recliclat in situ, ce face parte din noua fundație Pietriș, nisip și Pietriș, nisip și piatră spartă piatră spartă Sursă: Bomag 85 645. Tehnologia de reciclare la cald a îmbrăcăminţilor rutiere bituminoase se poate aplica în următoarele variante: 85 http://www.bomag.com/worldwide_replacement 203 a) prin frezarea la rece a straturilor bituminoase existente, urmată de reciclarea propriu-zisă, prin amestecarea la cald a mixturii frezate cu materialele de aport, într -o instalaţie mobilă tip uscător -malaxor; b) prin încălzirea cu raze infraroşii (panouri radiante) a straturilor bituminoase existente, urmată de scarificarea acestora şi de malaxare a mixturii asfaltice calde cu materialele de aport, fie direct pe suport, fie într-o cuvă sau într-un malaxor, deasupra stratului suport. 646. Reciclarea la cald in situ este un procedeu de reabilitare a îmbrăcăminţii asfaltice rutiere degradate. Operaţiunea este realizată în întregime pe loc prin intermediul unui ansamblu de maşini (tren reciclator) şi începe prin aplicarea de căldură pentru a “înmuia” stratul de rulare al îmbrăcăminţii asfaltice rutiere. Materialul asfaltic înmuiat este înlăturat prin intermediul dispozitivelor de frezat şi ulterior amestecat cu sau fără adăugarea vreunui agent de reciclare. Mixtura asfaltică reciclată este apoi aşternută de-a lungul drumului şi compactată pentru a completa procesul de reciclare. Deși această metodă bazată pe reciclare este în proporție de 100% absolut eficientă, anumite opțiuni de remixare cum ar fi adăugarea de nouă mixtură asfaltică fierbinte sau de noi agregate minerale pot fi necesare pentru corectarea structurală și îmbunătățirea elementelor geometrice ale drumului. 647. Reciclarea în întregime a structurii rutiere este un proces tehnologic, efectuat la rece, care frezează întreaga structură rutieră și o amestecă cu lianți de adaos, pe teren, material care va constitui baza pentru o viitoare struc tură rutieră. Lianți de adaos uzuali sunt emulsia bituminoasă, bitumul spumat, cenușa de termocentrală și varul. 648. Folosirea reciclării ajută la economisirea energiei, diminuează costul transportului agregatelor și al cantității de deșeuri rămase în urma procesului de construcție și nu duce la epuizarea resurselor naturale neregenerabile precum bitumul sau agregatele noi. Reciclarea mixturii asfaltice creează un ciclu optim de folosire a resurselor naturale și susține industria producătoare de asfalt. 649. Tipurile de materiale care se pretează pentru reciclare în cadrul lucrărilor de drumuri sunt:  Zguri: Primele experiențe în folosirea zgurii ca agregat în mixturi asfaltice datează din 1969, când un tronson de drum experimental a fost construit în Toronto. În cadrul acestui tronson, zgura de oțelărie a fost utilizată atât ca agregat în stratul de bază, dar și în stratul de uzură. Mixturile asfaltice studiate au demonstrat proprietăți foarte bune din punct de vedere al capacității portante, rezistenței la acțiunea factorilor externi și al durabilității. 86  Pudreta de cauciuc : Bitumul cu adaos de pudretă de cauciuc este un amestec de bitum fierbinte și cauciuc măcinat provenit din deșeuri sau resturi de anvelope. Acesta este utilizat pe scară largă în industria transporturilor atât în Europa, cât și în SUA. În privința zgomotului, Rubber Pavements Association (RPA) a declarat că 86J. J. Emery, „Slag utilization in pavement construction. // Extending aggregate resources”, in American Society for Testing and Materials. 204 utilizarea cauciucului în mixturi asfaltice deschise reduce zgomotul cu până la 50%.  Sticla: În prezent, în SUA, se poate utiliza până la 10% sticlă în locul agregatelor pentru straturile de bază. Dimensiunea maximă a sticlei trebuie să fie de 4,75 mm din pricina măsurilor de siguranță, dar și din pricina faptului ca o suprafață care are în componență sticlă de dimensiune mare nu va avea rugozi tatea corespunzătoare. Cele mai bune rezultate s-au obținut atunci când conținutul de sticlă a fost de cel mult 10% din greutatea totală, iar dimensiunea sticlei a fost mai mică de 6 mm.  Plastic: Studii efectuate in Marea Britanie pe mixturi asfaltice care conțin materiale plastice reciclate, în principal polietilenă de densitate joasă (LDPE - Low Density Polyethylene), care înlocuiesc aproximativ 30% din agregatele cu dimensiuni de 2.36-5 mm, prezintă o serie de avantaje precum creșterea stabilității Marshall și creșterea rezistenței la tracțiune indirectă. Avantajul major este ca în cadrul procesului de fabricare nu este necesară nicio modificare a instalațiilor existente pentru amestecarea LDPE reciclat cu mixtura asfaltică. 87  Beton concasat : The American Concrete Pavement Association estimează că aproximativ 322 de kilometri de beton de ciment rutier este reciclat în fiecare an și că aproximativ 1750 de tone de beton concasat pot fi recuperate de la 1.0 km de drum de beton de ciment rutier cu o grosime medie de 25 cm. Acest lucru arată că 2,6 milioane de tone de beton sunt reciclate anual în Statele Unite. Betonul de la drumuri, trotuare, clădiri, precum și din alte surse poate fi zdrobit pentru reutilizare. Se recomandă ca înaintea operatiei de concasare a betonului să fie îndepărtate armăturile sau alte materiale înglobate. Prin concasarea betonului se obțin agregate granulare, dure, compuse din minerale inerte cum ar fi nisip, pietriș sau piatră zdrobită. Datorită adeziunii mortarului de ciment la agregatele încorporate în beton, agregatele rezultate prin concasarea betonului au o textură dură, densitate aparentă scăzută, iar absorbția de apă este mai mare decât a agregatelor naturale comparative ca dimensiune. Infrastructura de alimentare cu apă și evacua rea apelor uzate 9.2.8 Sisteme de control pentru alimentarea cu apă 650. Toate sistemele de apă potabilă vor conţine o anumită cantitate de apă pentru care nu se va plăti. Un serviciu de utilităţi bine exploatat va menţine aceste pierderi la valori mici, iar cele mai bune servicii de utilităţi vor obţine o valoare de aproximativ 3 %. În mod ideal, fiecare consumator ar trebui să aibă un apometru. Citirile apometrului vor reprezenta baza pentru plata apei. România nu a atins încă acest nivel şi deseori apa se plăteşte pe alte baze, cum ar fi, de exemplu, proporţional cu numărul de locuitori. În multe clădiri de apartamente din România alimentarea cu apă se realizează prin două sau trei locuri, ceea ce înseamnă că este posibil să fie necesare mai multe apometre pentru fiecare proprietate. Mai mult de 90 % dintre clădirile de apartamente au în jur de patru apometre, incluzând două pentru apă rece şi două pentru apă caldă. Din 1990 87W. H. Chesner, R. J. Collins, M. H. Mackay, „User Guidelines for Waste and By-Product Materials in Pavement Construction ”, nr. FHWA-RD-97-148, aprilie 1998. 205 practic toate clădirile au fost dotate cu apometre individuale. Pentru a reduce costurile cu citirea, societăţile de apă au început să folosească apometre cu citirea electronică de la distanţă. Cu toate acestea, costurile de instalare pot fi prea mari pentru clădirile vechi şi, oricum, trebuie introduse stimulente pentru ca utilizatorii să se conf ormeze cu orice politică privind instalarea de apometre. 651. Calitatea apei trebuie monitorizată permanent, deoarece problemele vor fi detectate numai printr-o prelevare regulată. Eşantionarea şi analizele ar trebui realizate la puţ, la captare, la ieşirea apei din uzina de apă şi pe întregul sistem de distribuţie. Din fericire, diferitele metode, senzori şi echipamente de măsurare moderne au făcut ca monitorizarea calităţii apei de -a lungul întregului proces să fie mai rapidă şi mai puţin costisitoare pentru furnizorii de utilităţi, detectând astfel neregulile atât în ceea ce priveşte tratarea, cât şi alimentarea. Senzorii pot fi conectaţi în timp real la sistemele de management care să asigure alarme şi captarea datelor cu privire la neregulile procesului. 652. Cu cât apa rămâne mai mult timp în conducte, cu atât mai slabă este calitatea ei când ajunge la clienţi. Pentru optimizarea calităţii apei potabile când ajunge la consumatori se utilizează modele hidraulice cu ajutorul cărora se calculează vechimea apei în reţea. Pentru a stabili un model hidraulic funcţional al reţelei de distribuţie, sunt necesare date viabile cu privire la amplasarea conductelor şi dimensiunile acestora. De asemenea, sunt necesare date suplimentare sau estimări privind cererea consumatori lor din jurul reţelei de distribuţie. Cu cât sunt mai exacte informaţiile privind consumul şi variaţiile cererii în funcţie de timp pentru fiecare zonă de alimentare, cu atât mai avansat este modelul de simulare care poate fi stabilit pentru reţeaua de distribuţie. 653. Unul dintre cele mai importante aspecte care ar putea beneficia de tehnologia, instrumentele şi soluţiile tehnice avansate este asigurarea unei presiuni constante în întreaga reţea de distribuţie. Orice scădere de presiune nu va afecta doar presiunea la robinet, dar va implica totodată un risc imens de contaminare la nivelul întregii reţele de distribuţie. Aceasta este deseori situaţia în caz de incendiu, deoarece în multe oraşe stingerea incendiilor se bazează pe utilizarea hidranţilor care folosesc apa preluată din reţeaua de distribuţie. Punctul optim de iniţiere a soluţionării acestei probleme este reprezentat, de asemenea, de modele hidraulice combinate cu sistemele GIS, care oferă o platformă deosebită pentru luarea deciziilor cu privire la proiectul şi reabilitarea reţelei de distribuţie. Ulterior, modelarea în timp real poate oferi informaţii pentru exploatarea zilnică şi gestionarea presiunii în reţeaua de apă potabilă — şi poate fi chiar mai eficientă atunci când este combinată cu senzorii de presiune instalaţi în sistemul de distribuţie. 9.2.9 Gestionarea apelor uzate 654. Pentru epurarea apelor uzate pot fi folosite numeroase procese în funcţie de tipul şi gradul de contaminare. Există două abordări principale: utilizarea reziduurilor din apă ca resursă (cum ar fi zonele umede artificiale) sau doar ca poluare (cum este situaţia majorităţii staţiilor de epurare existente). Cea mai mare parte a apelor uzate este tratată în staţii de epurare la scară industrială cu consum mare de energie, care includ procese de tratare fizice, chimice şi biologice. Totuşi, utilizarea foselor septice şi a altor instalaţii de 206 canalizare pentru gospodării (On-Site Sewage Facilities - OSSF) este larg răspândită în zonele rurale, deservind de exemplu până la 20 % din locuinţele din SUA. 88 655. Cel mai important sistem de epurare aerobă este procesul cu nămol activ , bazat pe menţinerea şi recircularea unei biomase complexe prin microorganisme capabile să absoarbă şi să adsoarbă materiile organice transportate în apa uzată. Procesele de epurare anaerobă a apelor uzate (UASB, EGSB ) sunt, de asemenea, aplicate pe scară largă în epurarea apelor uzate industriale şi a nămolului biologic. Unele ape uzate pot fi epurate şi refolosite ca apă reciclată. Abordările ecologice privind apele uzate care utilizează sistemele cu stuf, cum ar fi zonele umede artificiale au început să fie utilizate din ce în ce mai mult. Treapta de epurare terţiară se aplică tot mai des, iar tehnologiile utilizate cel mai frecvent sunt microfiltrarea sau membranele sintetice. După filtrarea prin membrană, nu se mai poate face distincţie între apa uzată epurată şi apele de origine naturală având calitatea apei potabile (fără mineralele din aceasta). Nitraţii pot fi îndepărtaţi din apele uzate prin procese naturale în zonele umede, însă şi prin intermediul denitrificării microbiene intensive, în cazul căreia se adaugă, de obicei, o cantitate redusă de metanol pentru a asigura bacteriilor o sursă de carbon. Tratamentul apelor uzate cu ozon devine tot mai popular şi necesită utilizarea unui generator de ozon care să decontamineze apa pe măsură ce bulele de ozon trec prin rezervor. Totuşi, această soluţie consumă multă energie. Cea din urmă şi totodată cea mai promiţătoare tehnologie de tratare este cea a epurării aerobe cu nămol granular. 656. Nămolul deshidratat poate fi uscat pentru a reduce conţinutul de umiditate prin diferite procese desemnate prin termenul uscarea nămolului . Pentru transport, este benefic ca nămolul să fie cât mai uscat posibil şi întotdeauna trebuie realizat un bilanţ al costurilor între costurile de transport şi costurile de uscare. Pentru utilizarea nămolului drept combustibil, materia solidă uscată trebuie să depăşească în general 50 %. Nămolul rezultat din epurarea apelor uzate poate fi amestecat cu elemente purificabile din resturile menajere pentru a face aşa numitul produs „asemănător compostului” care poate fi folosit pentru îmbogăţirea solului. Înainte de 2008, soluţiile disponibile pentru eliminarea nămolului rezultat din epurarea apelor uzate includeau incinerarea, iar nămolul era utilizat ca îngrăşământ agricol şi aruncat la gropile de gunoi. Totuşi, începând cu 2008, ca urmare a modificărilor legislative privind gropile de gunoi, opţiunea de aruncare la gropile de gunoi nu mai este permisă. Deşi România încă mai consideră utilizarea nămolului rezultat din epurarea apelor uzate în agricultură, celelalte ţări din Europa de Vest se îndreaptă către incinerare ca proces principal de eliminare. Eliminarea nămolului pe terenurile agricole este interzisă în anumite regiuni sensibile la nitraţi şi necesită suprafeţe de depozitare considerabile deoarece există doar o fereastră de timp îngustă în care starea solului şi a culturilor este pretabilă să accepte nămolul. 657. O altă măsură de optimizare constă în perfecţionarea proces elor de tratare care folosesc microorganisme. Microorganismele specializate pot avea un efect benefic asupra gestionării solidelor şi controlului mirosurilor în operaţiile de epurare a apelor uzate. De asemenea, este posibilă degradarea substanţelor specif ice cu ajutorul microorganismelor 88Agenția pentru Protecția Mediului din SUA, „Septic Systems Fact Sheet”, EPA Publication no. 832- F-08-057, Washington, DC, 2008. 207 specializate pentru a reduce nivelurile de substanţe în efluentul instalaţiei. Adăugarea de tulpini microbiene specializate, cu creştere activă, în procesele de tratare a nămolului şi biomasei creşte răspunsul biomasei la fluctuaţiile procesului sau la degradarea anumitor componente. Bioaugmentarea, astfel cum este numită, oferă mai multe avantaje faţă de platformele tehnologice tradiţionale, cum ar fi substanţele chimice, şi şi -a dovedit de multă vreme eficacitatea în degradarea compuşilor organici. De asemenea, şi alte tehnologii pot îmbunătăţi calitatea efluentului, însă acele tehnologii sunt mult mai scumpe şi mult mai dificil de gestionat. 658. Procesul de aerare în epurarea biologică a apelor uzate necesită mai mult de jumătate din consumul total de energie al instalaţiei, iar creşterea eficienţei va avea un impact asupra costurilor totale de exploatare. În general, bazinele cu aerator de suprafaţă nu obţin aceeaşi performanţă energetică ca cele cu difuzoare de aerare submersibile. Mergând mai departe, furnizarea cantităţii exacte de aer curat necesară în procesul care foloseşte tehnologia de aerare optimizată face posibilă obţinerea unor economii importante. Analizarea structurii actuale a instalaţiei şi a unei configuraţii alternative determinată de specialiştii în aerare va permite estimarea posibilelor economii. 659. O nouă tendinţă este reprezentată de controlul coordonat. În prezent, cele mai multe staţii de epurare a apelor uzate din ţările dezvoltate au echipamente de măs urare în timp real pentru optimizarea proceselor biologice şi a sistemelor hidraulice ale staţiei. Acum, această tehnologie apare şi pentru optimizarea sistemelor de canalizare pentru evitarea investiţiilor masive în bazine de retenţie de mari dimensiuni sau în creşterea capacităţii reţelei de canalizare. Instrumentele de monitorizare în timp real, cum ar fi debitmetrele, aparatele de înregistrare a nivelului apelor din canalizare şi instrumentele de măsură a nivelului precipitaţiilor, combinate cu radarul meteorologic la nivel regional şi local în modelele de tratare şi de drenare avansată a apei provenite din furtuni, reprezintă în prezent noua tendinţă pentru controlul coordonat al sistemului de drenaj şi al staţiilor de epurare a apelor uzate. 660. Reglementarea, controlul şi coordonarea inteligentă a gestionării sistemelor de drenare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate pot reprezenta prima linie de apărare împotriva inundaţiilor şi a refulării canalizării pentru oraşele expuse unor riscuri mai mari de condiţii meteorologice extreme cu precipitaţii masive, scutindu -le de investiţii masive noi pentru adaptarea la condiţiile climatice. Managementul inteligent al apelor uzate este în principal o soluţie pentru oraşele de anumite dimensiuni şi cu sisteme de canalizare combinate, care necesită reguli de exploatare speciale în timpul precipitaţiilor masive pentru a evita supraîncărcarea hidraulică şi deversarea de ape uzate netratate. Soluţiile integrate reprezintă noua tendinţă pentru conectarea staţiilor de ep urare a apelor uzate cu un model de drenaj şi obţinerea unui model coerent pentru întregul sistem de ape uzate. Tehnologiile avansate, cum ar fi senzorii, debitmetrele şi software -ul inteligent, garantează că sunt folosite la maximum capacităţile conductel or de canalizare. Acest lucru înseamnă că, în loc să fie crescută orbeşte capacitatea sistemului de canalizare pentru a face faţă precipitaţiilor masive, sistemul inteligent trimite apa acolo unde aceasta poate fi recepţionată. 208 661. De asemenea, multe ţări utilizează epurarea descentralizată pentru apele uzate care nu sunt deversate în staţiile de epurare municipale. Aceste soluţii se aplică în special în zonele rurale, dar pot include şi zone relativ mari, cum ar fi campusuri universitare sau parcuri industria le care deţin propriile staţii de epurare. Astfel, epurarea descentralizată a apelor uzate se realizează la niveluri foarte diferite, de la aglomerările din metropole la gospodăriile individuale izolate din zonele rurale. Dezvoltarea urbană rapidă din multe ţări în curs de dezvoltare face ca soluţiile descentralizate să fie atractive pentru menţinerea unei dimensiuni gestionabile a reţelelor de canalizare, care pot profita de relief pentru drenajul gravitaţional şi pentru a evita astfel costurile foarte mari aferente pompării. Abordarea pe grup este, de asemenea, atractivă în oraşele cu diferenţe mari între nivelurile serviciilor din centrului oraşului şi al cartierelor mărginaşe sau al oraşelor satelit, întrucât alimentarea cu apă şi canalizarea pot fi obţinute prin colectarea la nivel local şi epurarea descentralizată a apelor uzate. Este totuşi important să se conştientizeze faptul că staţiile de epurare a apelor uzate din oraşe sunt dificil de gestionat din cauza riscurilor puse de mirosurile neplăcute din bazinele de tratare şi al vehiculelor grele de transport necesare pentru eliminarea nămolului. 662. Dacă este tratată în mod corespunzător, apa uzată poate fi reutilizată ca apă potabilă în industrie (turnuri de răcire), pentru reîncărcarea artificială a acviferelor, în agricultură şi pentru reabilitarea ecosistemelor naturale. Utilizarea apei reciclate are numeroase beneficii pentru irigaţii, inclusiv costul redus, continuitatea alimentării (indiferent de anotimp, condiţii climatice şi restricţii asociate consumului de apă) şi a consecvenţei generale a calităţii. De asemenea, folosirea apei uzate reciclate la irigaţii este considerată drept un mijloc de fertilizare a plantelor şi, în special, de completare a nutrienţilor. În plus, conţinutul organic poate fi folosit pentru producerea de energie atunci când este concentrat în nămol. Din apele uzate sau din nămol poate fi extras fosforul, iar apoi poate fi aplicat ca îngrăşământ înlocuind fosforul mineral, care devine rapid o resursă din ce în ce mai rară. Fiind furnizor de energie, excesul de căldură poate fi preluat pentru producerea de c ăldură sau de electricitate, iar conţinutul mineral şi organic rămas în nămol poate fi utilizat drept ameliorator pentru sol sau îngrăşământ auxiliar. 9.2.10 Materiale noi 663. Există două familii de materiale disponibile pentru sistemele de conducte de apă: metalice şi nemetalice. Dintre acestea, materiale cel mai frecvent utilizate pentru conductele de alimentare cu apă potabilă sunt oţelul sau fierul galvanizat, cuprul, polibutilena, policlorura de vinil neplastifiată (PVC), policlorura de vinil clorurată (CPVC) şi polietilenă (PE). De asemenea, aliajele metalice, care depăşesc cu mult specificaţiile de performanţă ale materialelor mamă respective, sunt utilizate pe scară largă. Materiale şi tehnologii de construcţie noi sunt dezvoltate continuu pentru industria construcţiilor şi industria sanitară. Fără o anumită formă de control la nivelurile respective în cadrul industriei construcţiilor şi instalaţiilor sanitare, ar fi uşor pentru producătorii lipsiţi de scrupule să folosească materiale inferioare în detrimentul instalatorilor şi utilizatorilor finali. Acest lucru poate în cele din urmă să deterioreze mediul şi sănătatea comunităţii şi să conducă la costuri mai mari ulterior, când sistemele se defectează prematur. 209 664. Tubulatura din cupru este extrem de flexibilă în mâinile unui instalator competent şi oferă diametre exterioare mai mici decât conductele şi fitingurile echivalente din oţel galvanizat. Coroziunea poate fi o problemă, deşi, de obicei, într -o măsură mai mică decât în cazul oţelului galvanizat; trebuie să se acţioneze cu atenţie pentru a evita contactul cu metale diferite. Tubulatura din cupru, având în vedere grosimea redusă a peretelui, este relativ uşor de manevrat şi este disponibilă sub formă de bobină sau ţevi drepte, după caz. 665. Policlorura de vinil clorurată este utilizată pe scară largă în sistemele de alimentare cu apă şi în sistemele sanitare pentru distribuţia de apă rece şi caldă. Este un material termoplastic produs prin polimerizarea clorurii de vinil cu clorurare suplimentară. Acest material oferă o rezistenţă mult mai bună la coroziune şi are o toleranţă ridicată la acizi. Este rezistent la foc, deşi se emană vapori toxici atunci când este ars. 666. Policlorura de vinil neplastifiată (PVC), utilizată în combinaţie cu un sistem de îmbinare cu ciment în solvent, este comparabilă cu oţelul sau fierul galvanizat în ceea ce priveşte utilizarea pentru conducte de apă potabilă, dar este mult mai uşoară. Aceasta nu prezintă aceleaşi probleme de coroziune internă sau externă ca oţelul zincat. Cu toate acestea, materialul se poate deteriora fizic dacă este expus deasupra solului şi devine fragil atunci când este expus la lumină ultravioletă. Conducta este uşor de manevrat, dar este prea voluminoasă pentru a fi acceptabilă din punct de vedere estetic la util izarea în interiorul clădirilor de locuit. 667. Conductele şi fitingurile din polietilenă (PE) de diverse tipuri şi modele sunt disponibile de peste patruzeci de ani. Cerinţele prezente ale pieţei au fost rafinate la trei grupuri generale, după cum urmează: • PE de înaltă densitate este disponibilă în stare detensionată (cea mai bună PE în practică) sau ca produs extrudat fără niciun tratament; se foloseşte în principal pentru aplicaţii de scurgere, unde poate rezista la temperaturi de evacuare mai mari decât PVC-ul; • Polietilena (PE) de densitate medie este mai flexibilă decât conducta din PE de înaltă densitate. Are o grosime a peretelui puţin mai mică şi este capabilă să reziste la presiuni interne mai mari; este materialul preferat pentru conductele de apă potabilă instalate pe distanţe mari; • Polietilena (PE) de joasă densitate este potrivită pentru industria de irigare, unde presiunile de exploatare sunt foarte reduse şi este necesar un grad ridicat de flexibilitate la costuri reduse; în multe ţări, conectarea ţevilor şi fitingurilor din PE de joasă densitate la reţeaua de alimentare cu apă nu este permisă, din cauza rezistenţei reduse la presiune a materialului şi a ratei ridicate de scurgeri. 668. Conductele din fibra de sticlă, numite conducte din plastic armat cu fibră (FRP), conducte din plastic armat cu fibră de sticlă (GRP) sau conducte din răşină armată termorigidă (RTRP), reprezintă una dintre cele mai recente tendinţe în ceea ce priveşte materialele utilizate în sistemele de apă şi ape uzate. Prin rezistenţ a materialului FRP la medii chimice corozive şi costurile reduse, şi-a dovedit capacitatea de a înlocui ţevile din oţel carbon şi din oţel inoxidabil la un cost total mai mic. Principalele calităţi sunt 210 greutatea redusă, raportul între rezistenţă şi greutate, stabilitatea dimensională, proprietăţile electrice - ţeava standard din fibră de sticlă este neconducătoare de electricitate. 669. Răşina armată cu fibră de sticlă este în prezent unul dintre cele mai puternice materiale utilizate pentru conducte, raportat la greutate. Cele mai multe dintre aceste produse sunt realizate prin înfăşurarea fibrelor sau prin turnare centrifugală. Condiţiile diverse de exploatare au dus la utilizarea a trei tipuri principale de răşini pentru conductele FRP: răşină epoxidică, poliester şi ester vinilic. La fel ca majoritatea sistemelor de conducte din plastic, conductele din FRP sunt durabile, sigure şi uşor de instalat. În plus, sunt foarte competitive din punctul de vedere al costurilor în comparaţie cu multe sisteme de conducte din aliaje metalice. Cele mai multe ţevi din FRP sunt prevăzute cu bariere interne şi externe rezistente la substanţe chimice. Infrastructura socială 9.2.11 Clădiri sigure și accesibile 670. Toate clădirile publice, cum sunt cele care fac parte din infrastructura so cială, trebuie să fie accesibile şi uşor de utilizat de către persoanele cu dizabilităţi. O evoluţie semnificativă în anumite părţi ale lumii constă în instalarea ascensoarelor, uşilor automate, uşilor şi coridoarelor largi, autobuzelor cu podea coborâtă, rampelor pentru cărucioarele cu rotile, trotuare cu rampe de acces şi eliminarea treptelor inutile acolo unde nu sunt disponibile rampe sau lifturi, permiţând oamenilor în scaune cu rotile şi altor persoane cu mobilitate redusă să utilizeze trotuarele publice şi transportul public mai uşor şi mai sigur. 671. Măsurile de protecţie împotriva incendiilor includ măsurile destinate a preveni izbucnirea unui incendiu, cât şi măsurile utilizate pentru limitarea incendiului şi a efectelor acestuia după izbucnire. Măsurile de protecţie împotriva incendiilor includ măsurile planificate în cursul construcţiei unei clădiri sau implementate în structurile deja existente. Toate documentele proiectului tehnic al unei clădiri care face parte din infrastructura socială trebuie să precizeze riscul de incendiu (inclusiv controlul fumului) şi sistemele de protecţie pentru încăperile, spaţiile şi departamentele din întreaga clădire. 9.2.12 Clădiri durabile 672. Eficienţa energetică este primul pas în obţinerea durabilităţii clădirilor. Eficienţa energetică ajută la controlul costurilor tot mai mari ale energiei, reduce amprenta de mediu şi creşte valoarea şi competitivitatea clădirilor. În general, pierderile de energie din clădirile sociale se datorează unei stări inadecvate a anvelopei clădirii, care include pereţii, planşeele, acoperişurile, uşile şi ferestrele. Prin urmare, orice clădire socială mai veche de 20 de ani este slab izolată, necesită reabilitare termică, pentru a economisi aproximativ 50 % din consumul de energie şi a susţine obţinerea confortului termic pe timp de iarnă şi vară. Cele mai frecvent folosite materiale pentru izolarea termică a clădirilor infrastructurii sociale pot fi clasificate astfel: 211 • Vegetale: plută, fibre (aşchii) de lemn, in, paie etc. • Minerale: fibră de sticlă, vată minerală, argilă expandată, sticlă spongioasă etc. • Materiale sintetice: polistiren expandat, poliuretan şi spumă fenolică etc. 673. Reciclarea oferă ocazia de a reduce energia încorporată prin utilizarea materialelor reciclate şi a materialelor/componen telor reutilizabile/reciclabile. Potenţialul de reciclare este cuprins între 35 % şi 40 % din energia încorporată a clădirii, ceea ce reprezintă aproximativ 45 % din totalul de energie necesară. 89 674. Ca parte integrantă a proiectării inovatoare şi eficiente, precum şi pentru îndeplinirea cerinţelor europene viitoare referitoare la clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, se impune o abordare cuprinzătoare în vederea utilizării beneficiilor şi facilităţilor furnizate de sistemele de verificare a clădirilor şi de gestionare a acestora. Pe piaţă există deja numeroase sisteme computerizate, însă se recomandă ca proiectanţii să adopte o abordare cuprinzătoare şi să integreze pe deplin construirea anvelopei şi performanţele clădirii cu colectoarele de energie solară, metodele de încălzire, izolare, controlul temperaturii, umbrirea clădirii, ventilaţie, iluminat, contorizare, alimentare cu apă, canalizare şi deşeuri. 675. Eficienţa energetică poate fi îmbunătăţită în diferite moduri. Pentru clădirile infrastructurii sociale existente în România, în special pentru unităţile destinate educaţiei şi sănătăţii, reabilitarea termică poate fi realizată prin înlocuirea sistemului de încălzire (de la sobe la instalaţii termice), izolarea termică a clădirii (pereţi, acoperiş şi subsol), noi uşi de intrare/ferestre, un sistem nou şi eficient de iluminare şi reabilitarea instalaţiilor interioare. 676. Energia solară, în special conversia directă a energiei solare în electricitate, poate fi considerată cel mai frecvent tip de energie regenerabilă pentru clădirile care fac parte din infrastructura socială. Sistemele fotovoltaice - PV - necesită lumină, dar nu neapărat lumină solară directă, pentru a genera electricitate. Sistemele PV pot fi instalate pe acoperişuri sau faţade, contribuind astfel la reducerea consumului de energie din clădirile respective. Acestea nu produc poluanţi şi pot fi integrate în diferite soluţii estetice. 9.2.13 Modelarea informaţională a clădirii (BIM) 677. Modelarea informaţională a clădirii şi modelarea 3D implică crearea şi gestionarea reprezentărilor digitale ale caracteristicilor fizice şi funcţionale pentru elementele şi formele proiectate. Software-ul BIM este folosit de întreprinderi şi agenţiile guvernamentale pentru a planifica, proiecta, constr ui, opera şi întreţine infrastructura fizică, de la uzine de apă şi staţii de epurare a apelor reziduale, eliminarea deşeurilor menajare, servicii de furnizare a energiei electrice şi gazului, instalaţii de comunicare, până la drumuri, poduri, locuinţe şi şcoli. La începutul unui proiect şi pe întreaga durată a ciclului de viaţă, BIM facilitează predictibilitatea rezultatelor, precum şi opţiunile de 89 Catarina Thormark, Building and Environment, Vol. 37, Issue 4, April 2002, pp. 429 –435. 212 schimbare şi de modificare în timp util, pentru a permite luarea celor mai eficace decizii pe o bază de tip „la momentul oportun”. 678. Utilizarea BIM depăşeşte etapele de planificare şi de proiectare. Aceasta cuprinde toate etapele şi procesele de sprijin ale gestionării costurilor şi exploatării instalaţiilor. Într-o serie de state membre ale UE, există un obiectiv de armonizare a standardelor BIM pentru îmbunătăţirea interoperabilităţii şi a cooperării. 9.2.14 Materiale de construcție ecologice 679. Pentru infrastructura socială, există multe materiale de construcţie considerate „ecologice”. Acestea includ cheresteaua din pădurile certificate conform unui standard terţ privind pădurile, materiale vegetale rapid regenerabile, cum ar fi bambusul şi paiele, piatră tăiată la dimensiuni standard, piatra reciclată, metalul reciclat şi alte produse netoxice, reutilizabile, provenite din surse regenerabile şi/sau reciclabile. În cazul betonului, este disponibil un beton cu performanţă ridicată sau unul de tip roman, cu proprietăţi de auto-regenerare. De asemenea, EPA (Agenţia pentru Protecţia Mediului) recomandă folosirea produselor industriale reciclate, cum ar fi produsele rezultate din arderea cărbunelui, nisipul de turnătorie şi resturile provenite de la demolarea construcţiilor. 680. Evaluarea structurală a clădirilor existente este procedura preliminară stabilirii deciziei de demolare sau reabilitare a clădirii în cauză. Stabilirea Clasei de vulnerabilitate (fragilitate) seismică a clădirii este marcată în primul rând de perioada de construcție a clădirii, după cum se observă în graficul din Figura 36 . Figura 47. Clasa de vulnerabilitate a clădirilor in funcț ie de perioada de construcț ie Intensitate seismică Perioada de construcţie a clădirii (MSK) înainte de 1940 1941 - 1963 1964-1977 1978- 1990 după 1990 VI VII Nivel Cod Nivel Cod Nivel Precod: Nivel Cod VIII moderat: moderat-avansat: Clasa de inferior: Clasa de Clasa de Clasa de vulnerabilitate 1 vulnerabilitate 2 IX vulnerabilitate 3 vulnerabilitate 3 Sursă: Construcții amplasate in zone cu mișcări seismice puternice - Dan Dubina si Dan Lungu, 2003 681. În funcție de nivelul de degradare al clădirii (clasa de vulnerabilitate seismică), de sistemul structural (cadre, pereți, mixtă), de materialele folosite (beton armat, oțel, zidărie, lemn etc.) și de Clasa de importanță -expunere a acesteia, se stabilește soluția de reabilitare structurală. În continuare se redau câteva dintre aceste metode. 682. Cămășuire cu tencuială armată și placare cu beton armat se pretează clădirilor din zidărie și din beton armat și constă în îmbrăcarea totală sau parțială a elementelor structurale (stâlpi, grinzi, pereți din beton armat sau zidărie) cu un strat de beton armat 213 cu bare din oțel. Prin acest procedeu se sporește capacitatea portantă a elementelor structurale și se obține un comportament global îmbunătățit al clădirii. Figura 48 . Tencuire armată a pereților (stânga); placare cu beton armat a grinzilor și stâlpilor (dreapta) 683. Cămășuire cu fibră de carbon sau fibră de sticlă este similară celei anterioare, diferența constând in folosirea, ca material pentru cămășuire, fibrei de carbon sau de sticla in locul betonului armat. Figura 49 . Cămășuirea cu fibră de carbon a stâlpilor unei clădiri de birouri (Japonia) Sursă: Technical Seminar on Seismic Retrofit Construction using Continuous Carbon Fiber Reinforced Materials (Seminar tehnic a supra reabilită rii construcțiilor folosind fibra de carbon) 684. Introducerea de pereți armați sau contravântuiri din oțel constă în introducerea unor elemente de rigidizare a sistemului structural. Această metodă se pretează clădirilor cu structura în cadre din beton armat sau din oțel. Astfel, în golul cadrelor existente se pot implementa pereți din beton armat sau contravântuiri din oțel. Se obține o creștere a rigidității și stabilității globale a clădirii. 214 Figura 50. Construirea unui perete de beton armat într-un gol de cadru (stânga); introducerea de contravântuiri din oțel în golurile de cadru – clădirea magazinului Cocor, București (dreapta) Sursă: Curs UTCB – Metode de reabilitare structurala a cladirilor existente Figura 51. Cadre din beton armat conectate din exterior cladirii existente – scoala in Japonia (stanga); cadre contravantuite din otel conectate din exterior cladirii existente – Spitalul de urgente, Slobozia (dreapta) Sursă : Curs UTCB – Metode de reabilitare structurală a clădirilor existente 685. Introducerea de cadre exterioare din beton armat sau otel se remarcă prin faptul că intervenția are loc în principal la exteriorul clădirii, permițând derularea activităților la interio r. Astfel, se construiește un cadru la exteriorul clădirii, conectat de structura de rezistență a acesteia. Se îmbunătățesc rigiditatea și stabilitatea globală ale clădirii. 686. Izolarea bazei clădirilor se desfășoară în acest caz la baza clădirii, între fundația și suprastructura acesteia, unde se introduc dispozitive elastice din neopren. Astfel, clădirea este izolată de sistemul de fundare și se obține o diminuare a efectului acțiunii seismice asupra clădirii. Această metodă se pretează tuturor sistemelor s tructurale. Se pretează în special clădirilor de importanță deosebită, a căror funcționare este importantă în situații post -seism, cum sunt spitalele, centrele pentru situații de urgență, clădirilor ce adăpostesc echipamente sensibile, cum sunt centralele nucleare, centre de calcul sau telecomunicații. De asemenea, reprezintă o soluție ideală în cazul clădirilor de patrimoniu, la care nu se pot efectua modificări ce afectează arhitectura și finisajele. 215 Figura 52. Schema de dispunere a sistemului de izolare la baza stâlpilor unei clădiri (stânga); dispozitive elastomerice dispuse sub stâlpi – Primăria municipiului București (dreapta) Sursă:Curs UTCB – Metode de reabilitare structurala a clă dirilor existente 216 Anexa 1: Contractanţi ai lucrărilor de drumuri ai Consiliilor Judeţene Nr. Jude ţ Contractanţ i 1. ALBA S.C. D.P.L. ALBA S.A. 2. ARAD NO 3. ARGEȘ R.A.D.J. 4. BACĂU NO 5. BIHOR NO 6. BISTRIȚA - NĂSĂUD S.C. L.D.P. S.A. 7. BOTOȘANI D.J.D.P. 8. BRAȘOV NO 9. BRĂILA NO 10. BUZĂU NO 11. CĂLĂRAȘI S.C. DRUMURI ŞI PODURI S.A. 12. CARAS SEVERIN NO 13. CLUJ R.A.A.D.D.P. 14. CONSTANTA R.A.J.D.P. 15. COVASNA S.C. DRUMURI ŞI PODURI S.A. 16. DÂMBOVIȚA NO 17. DOLJ S.C. L.D.P. S.A. 18. GALAȚI S.C. DRUMURI ŞI PODURI S.A. 19. GIURGIU NO 20. GORJ S.C. I.D.P. GORJ S.A. 21. HARGHITA NO 22. HUNEDOARA NO 23. IALOMIȚA S.C. DRUMURI ŞI PODURI S.A. 24. IAȘI D.J.A.D.P. 25. ILFOV S.C. CONTRANS ILFOV S.A. 26. MARAMUREȘ S.C. DRUMURI SI PODURI S.A. 27. MEHEDINȚI NO 28. MUREȘ NO 29. NEAMȚ NO 30. OLT NO 31. PRAHOVA S.C. DRUMURI ŞI PODURI S.A. 32. SATU MARE NO 33. SĂLAJ NO 34. SIBIU S.C. DRUMURI ŞI PODURI S.A. 35. SUCEAVA S.C. DRUMURI ŞI PODURI S.A. / D.J.D.P. 36. TELEORMAN NO 37. TIMI Ş D.A.D.P. 38. TULCEA NO 39. VASLUI S.C. L.D.P. S.A. 40. VÂLCEA R.A.J.D.P. 41. VRANCEA NO Sursa datelor: Consiliile Judeţene 217 Anexa 2: ADI şi operatorii regionali, pe jude ţe Asociaţii de Dezvoltare Nr. Judeţ Operator regional Intercomunitară (ADI) 1. ALBA ADI APA ALBA S.C. APA CTTA ALBA S.A. 2. ARAD ADIAC S.C. COMPANIA DE APĂ ARAD S.A. 3. ARGEȘ ADI ARGEȘ S.C. APA CANAL 2000 S.A. 4. BACĂU ADIB S.C. COMPANIA REGIONALA DE APA BACĂU S.A. 5. BIHOR ADI APAREGIO S.C. COMPANIA DE APA ORADEA S.A. 6. BISTRIȚA - NĂSĂUD ADI SAAC S.C. AQUABIS S.A. 7. BOTOȘANI ADI AQUA S.C. NOVA APASERV S.A. 8. BRĂILA ADI DUNĂREA S.C. COMPANIA DE UTILITĂȚI PUBLICE S.A. 9. BRAȘOV ADIAC S.C. COMPANIA DE APA BRAȘOV S.A. 10. BUZĂU ADI BUZAU 2008 S.C. COMPANIA DE APA S.A. 11. CĂLĂRAȘI ADI ECOAQUA S.C. ECOAQUA S.A. 12. CARAȘ - SEVERIN ADI ACVABANAT S.C. AQUACARAS S.A. 13. CLUJ + SĂLAJ ARDI BAZINUL SOMES-TISA S.C. COMPANIA DE APA SOMES S.A. 14. CLUJ ADI APA VAII ARIESULUI S.C. COMPANIA DE APA SOMES S.A. 14. CONSTANȚA+IALOMI ȚA ADIAC S.C. RAJA S.A. 15. IALOMIȚA (SLOBOZIA) ADI PERIURBANĂ S.C. URBAN S.A. SLOBOZIA 16. COVASNA ADI AQUACOV S.C. GOSPODĂRIA COMUNALA S.A. 17. DÂMBOVIȚA ADI APA DÂMBOVIȚA S.C. COMPANIA DE APA TÂRGOVIȘTE DÂMBOVIȚ A S.A. 18. DOLJ ADI OLTENIA S.C. COMPANIA DE APA OLTENIA S.A. 19. GALAȚI ADI SERVICIUL REGIONALA S.C. APA CANAL S.A. APA 20. GIURGIU ADI SĂNĂTATE ASIGURATĂ S.C. APA SERVICE S.A. PRIN APĂ CURATĂ 21. GORJ ADIA S.C. APAREGIO GORJ S.A. 22. HARGHITA ADI HARGHITA VIZ S.C. HARVIZ S.A. 23. HUNEDOARA ADI AQUA PREST S.C. APA PROD DEVA S.A. 24. HUNEDOARA ADI APA VALEA JIULUI S.C. APA SERV VALEA JIULUI 218 S.A. 25. IAȘI ADI ARSACI S.C. APA VITAL S.A. 26. ILFOV ADIA ILFOV S.C. APA CANAL ILFOV S.A. 27. MARAMUREȘ ADI-MM S.C. VITAL S.A. 28. MEHEDINȚI ADIAC S.C. SECOM S.A. 29. MUREȘ ADI AQUA INVEST MS S.C. COMPANIA AQUASERV S.A. 30. NEAMȚ ADI AQUA NT S.C. COMPANIA JUDEȚEANĂ DE APA SERV S.A. 31. OLT ADI OLTUL S.C. COMPANIA DE APA OLT S.A. 32. PRAHOVA ADI PARTENERIATUL S.C. HIDRO PRAHOVA S.A. PENTRU MANAGEMENTUL APEI PH 33. SATU MARE ADI PENTRU SERVICII IN S.C. APASERV SATU MARE SECTORUL DE APA SI APA S.A. UZATA SM 34. SIBIU ADI APA TÂRNAVEI MARI S.C. APA TÂRNAVEI MARI S.A. 35. SIBIU ADI ASOCIAȚIA DE APA S.C. APA CANAL S.A. SIBIU 36. SUCEAVA ADI AJAC SV S.C. ACET S.A. 37. TELEORMAN ADI TELEORMANUL S.C. APA SERV S.A. 38. TIMI Ș ADIAC TM S.C. AQUATIM S.A. 39. TULCEA ADI DEZVOLTAREA S.C. AQUASERV TULCEA S.A. DURABILA A SERVICIILOR DE APA –CANALIZARE TL 40. VÂLCEA ADI APA VÂLCEA S.C. APAVIL S.A. 41. VASLUI ADI APC VC S.C. AQUAVAS S.A. 42. VRANCEA ADI VRANCEAQUA S.C. COMPANIA DE UTILITĂȚI PUBLICE S.A. Sursa datelor: Consiliile Judeţene 219 Anexa 3: Recomandări de îmbunătăţire a documentaţiei tehnice a candidaţilor 1. Tipul documentației și anexe  Drumuri: Alegeți cu atenție între studiul de fezabilitate (SF) şi DALI. Pentru lucrările de modernizare a infrastructurii existente, alegeţi întotdeauna DALI  Alimentarea cu apă şi evacuarea apelor reziduale: Pentru proiectele noi al căror scop este construirea unei infrastructuri noi, se solicită SF. Pentru proiectele existente/în curs (cu componente investiţionale noi), este necesară depunerea SF şi a expertizei tehnice. Pentru modernizarea infrastructurii actuale, se întocmeşte DALI.  Actualizaţi studiile de specialitate şi expertizele tehnice  Asiguraţi-vă că studiul geotehnic are aplicată în mod adecvat avizat („verificat la cerința Af”)  În cazul în care proiectul tehnic detaliat este disponibil și se depune, includeți și SF / DALI. Introduceți, de asemenea, notele și expertiza verificatorilor proiectelor, pentru fiecare specialitate  Includeți toate documente necesare pentru a dovedi/stabili proprietatea asupra infrastructurii noi/modernizate  Includeți „certificatul de urbanism” cu toate avizele corespunzătoare necesare* 2. Conținutul documentației  Asigurați-vă că prezentarea nevoii și oportunității investiției îndeplinește cerințele HG 28/2008;  Includeți informații privind modul în care proiectul corespunde/se înscrie în strategiile locale/regionale/naționale din sectorul relevant;  Efectuați analiza cost-beneficiu în conformitate cu Ghidul UE (în cadrul SF și doar pentru candidaturile care necesită efec tuarea unui SF);  Exprimați -vă în mod clar angajamentul de a derula și menține proiectul după finalizare; 3. Hotărârea Consiliului Local/Judeţean  Asiguraţi -vă că hotărârea prevede în mod explicit suma acordată prin cofinanţare;  Asiguraţi -vă că hotărârea cuprinde indicatorii tehnico-economici cheie; 4. Buget  Verificaţi dacă respectivele cheltuieli se înscriu în limitele prevăzute de HG 363/2010 în legătură cu standardele de cost;  Asigurați -vă că devizul general este însoțit de sursele de finanțare. *Notă: Certificatul de urbanism nu ar trebui eliberat de către autoritatea relevantă fără avizele/aprobările necesare pentru emiterea autorizaţiei de construcţie (se impune modificarea Legii 50/1991). Orice investiție în domeniul distribuției de energie electrică se face pe banii beneficiarului lucr ă rilor pentru care se cere c ertificatul de urbanism dar cu înștiințarea distribuitorului de energie electrica cu 6 luni sau chiar 1 an înainte. 220 Anexa 4: Propunere de formă scurtă de contract CONDIŢII GENERALE CONDIŢII SPECIALE 1 PREVEDERI GENERALE 1.1 Definiţii În Contractul definit în cele ce urmează, cuvintele şi expresiile definite vor avea următoarele semnificaţii, cu excepţia cazurilor în care contextul cere altfel. Contractul 1.1.1 „Contract” înseamnă Acordul Contractual şi celelalte documente enumerate in Anexă. 1.1.2 „Specificaţie” înseamnă documentul menţionat în Anexă, care include Cerinţele Beneficiarului referitoare la proiectul care urmează a fi elaborat de către Antreprenor, dacă există, precum şi orice M odificare adusă acestui document. 1.1.3 „Planşe” înseamnă planşele Beneficiarului, referitoare la Lucrări, aşa cum sunt enumerate în Anexă, precum şi orice M odificare adusă acestor Planşe. Părţi şi Persoane 1.1.4 „Beneficiar” înseamnă persoana La sfârşitul Sub-Clauzei 1.1.4 se adaugă numită în Acordul Contractual şi următoarele: succesorii legali ai acesteia, precum şi 221 orice împuternicit (cu condiţia să existe „Beneficiar poate însemna şi Autoritate acordul Antreprenorului). Contractantă.” 1.1.5 „Antreprenor” înseamnă persoana La sfârşitul Sub-Clauzei 1.1.5 se adaugă numită în Acordul Contractual şi următoarele: succesorii legali ai acesteia, precum şi orice împuternicit (cu condiţia să existe „Antreprenor are acelaşi înţeles cu acordul Beneficiarului). Contractant.” 1.1.6 „Parte” înseamnă Beneficiarul sau Antreprenorul, după cum cere contextul. Date, Termene şi Perioade 1.1.7 „Dată de Începere a Lucrărilor” înseamnă data situată la 14 zile după data la care Acordul Contractual intră în vigoare, sau orice altă dată convenită de către Părţi. 1.1.8 „Zi” înseamnă zi calendaristică. 1.1.9 „Durata de Execuţie” înseamnă durata de realizare a Lucrărilor menţionată în Anexă (sau prelungită conform Sub- Clauzei 7.3), calculată de la Data de Începere a Lucrărilor. Monedă şi Plăţi 1.1.10 „Cost” înseamnă toate cheltuielile făcute (sau care urmează să fie făcute) în mod corespunzător de către Antreprenor, indiferent dacă sunt făcute pe sau în afara Şantierului, inclusiv cheltuielile indirecte sau costuri similare, dar care nu includ profitul. Alte Definiţii 1.1.11 „Utilajele Antreprenorului” înseamnă toate, aparatele, maşinile, vehiculele, facilităţile şi alte lucruri necesare execuţiei Lucrărilor, dar care nu includ 222 M aterialele sau Echipamentele. 1.1.12 „Ţară” înseamnă ţara în care este amplasat Şantierul. 1.1.13 „Riscurile Beneficiarului” înseamnă acele responsabilităţi enumerate în Sub-Clauza 6.1. 1.1.14 „Forţă Majoră” înseamnă un eveniment sau o circumstanţă excepţionale care nu poate fi controlată de către una din Părţi, pe care Partea nu ar fi putut să o prevadă în mod rezonabil înainte de semnarea Contractului, care, odată apărută, nu a putut fi evitată sau depăşită în mod rezonabil de către acea Parte, şi care nu poate fi atribuită celeilalte Părţi. 1.1.15 „Materiale” înseamnă produse de orice tip (altele decât Echipamentele), care vor face sau fac parte din lucrările permanente. 1.1.16 „Echipamente” înseamnă maşinile şi aparatele care vor face sau fac parte din lucrările permanente. 1.1.17 „Şantier” înseamnă locurile puse la dispoziţie de către Beneficiar unde urmează a fi executate Lucrările precum şi oricare alte locuri prevăzute în Contract ca fiind părţi componente ale Şantierului. 1.1.18 „Modificare” înseamnă o schimbare adusă Specificaţiilor şi/sau Planşelor (dacă există) dispusă de către Beneficiar potrivit prevederilor Sub- Clauzei 10.1. 1.1.19 „Lucrări” înseamnă toate lucrările şi proiectele (dacă există) care urmează să fie realizate de către Antreprenor, incluzând lucrările temporare, precum şi orice M odificare a acestora. 223 1.1.20 Se adaugă o nouă Sub-Clauză 1.1.20: „Valoare de Contract Acceptată” înseamnă valoarea acceptată în Acordul Contractual pentru proiectarea (dacă există), execuţia şi terminarea Lucrărilor şi remedierea tuturor defecţiunilor." 1.2 Interpretări Cuvintele care indică persoane sau La sfârşitul primei propoziţii a Sub- părţi vor include firme şi organizaţii. Clauzei 1.2 adaugă următoarele: Cuvintele care indică singularul sau un gen, vor include pluralul sau celălalt "sau alte entităţi legale, cu excepţia gen, după cum cere contextul. cazurilor în care contextul cere altfel." 1.3 Prioritatea Documentele care alcătuiesc Documentelor Contractul trebuie considerate ca documente care se explicitează reciproc. Dacă între documente apar ambiguităţi sau neconcordanţe, Beneficiarul va emite către Antreprenor toate instrucţiunile necesare, iar prioritatea documentelor va fi cea înscrisă în Anexă. 1.4 Legea Legea Contractului este menţionată în Anexă. 1.5 Comunicarea În orice situaţie în care este necesară emiterea de înştiinţări, instrucţiuni sau alte forme de comunicare de către o persoană, dacă nu este specificat altfel, aceste comunicări vor fi redactate în limba specificată în Anexă şi nu vor fi reţinute sau întârziate în mod nejustificat. 1.6 Obligaţii Legale Antreprenorul va respecta legile ţării în care se realizează lucrările. Antreprenorul va emite toate înştiinţările şi va plăti toate taxele şi alte obligaţii referitoare la Lucrări. 224 2 BENEFICIARUL 2.1 Dreptul de Acces Beneficiarul va pune la dispoziţie pe Şantier Şantierul şi drumurile de acces spre acesta la termenele stabilite în Anexă. 2.2 Autorizaţii şi La solicitarea Antreprenorului, La sfârşitul Sub-Clauzei 2.2 se adaugă Acorduri Beneficiarul va acorda asistenţa următoarele: necesară pentru obţinerea autorizaţiilor, acordurilor şi aprobărilor necesare „Beneficiarul va obţine autorizaţia de pentru execuţia Lucrărilor. construire pentru execuţia Lucrărilor.” 2.3 Instrucţiuni Antreprenorul va respecta toate Emise de către instrucţiunile emise de către Beneficiar Beneficiar cu privire la execuţia Lucrărilor, inclusiv suspendarea execuţiei tuturor Lucrărilor sau a unei părţi a acestora. 2.4 Aprobări Nici o aprobare, consim ţământ sau absenţa unor observaţii ale Beneficiarului sau ale reprezentantului Beneficiarului nu vor exonera Antreprenorul de obligaţiile sale. 3 REPREZENTANTII BENEFICIARULUI 3.1 Persoana Beneficiarul va numi o persoană din Autorizată personalul propriu care va avea autoritatea să acţioneze în numele acestuia. Această persoană autorizată va fi cea menţionată în Anexă sau cea notificată în alt mod Antreprenorului de către Beneficiar. 3.2 Reprezentantul Beneficiarul va putea, de asemenea, să Se şterge Sub-Clauza 3.2 şi se Beneficiarului angajeze o persoană juridică sau fizică înlocuieşte cu următoarele: pentru a îndeplini anumite sarcini. Persoana angajată poate fi menţionată „Beneficiarul va numi o persoană juridică în Anexă sau notificată Antreprenorului sau fizică pentru asigurarea verificării din când în când, de către Beneficiar. execuţiei corecte a Lucrărilor. 225 Beneficiarul va notifica Antreprenorului Beneficiarul poate numi o persoană sarcinile şi autorităţile delegate acestui juridică sau fizică pentru a îndeplini Reprezentant al Beneficiarului. anumite îndatoriri, alta decât pentru verificarea execuţiei Lucrărilor. Aceste persoane pot fi nominalizate în Anexă sau desemnate de Beneficiar printr-o înştiinţare către Antreprenor. Beneficiarul va înştiinţa Antreprenorul despre autoritatea şi îndatoririle delegate Reprezentantului sau Reprezentanţilor Beneficiarului.” 4 ANTREPRENORUL 4.1 Obligaţii Generale Antreprenorul va executa Lucrările corespunzător şi în conformitate cu prevederile Contractului. Antreprenorul va asigura în totalitate supravegherea, forţa de muncă, M aterialele, Echipamentele şi Utilajele Antreprenorului necesare execuţiei Lucrărilor. Se consideră că toate M aterialele şi Echipamentele de pe Şantier sunt proprietatea Beneficiarului. 4.2 Reprezentantul Antreprenorul va transmite Antreprenorului Beneficiarului, pentru aprobare, numele şi referinţele persoanei autorizate să primească instrucţiuni în numele Antreprenorului. 4.3 Subcontractarea Este interzisă sub-contractarea tuturor După primul paragraf al Sub-Clauzei 4.3 Lucrărilor de către Antreprenor. Sub- se adaugă următoarele: contractarea unor părţi ale Lucrărilor este posibilă numai cu acordul „Antreprenorul nu va subcontracta o Beneficiarului. valoare a Lucrărilor mai mare decât cuantumul prevăzut in Anexă. În cazul în care părţi din Lucrări urmează să fie executate de unul sau mai mulţi Subantreprenori, la semnarea Acordului Contractual, Antreprenorul va furniza Beneficiarului contractele încheiate de 226 Antreprenor cu Subantreprenorii declaraţi în ofertă. Contractele de subcontractare vor fi în concordanţă cu condiţiile de contract FIDIC, vor îndeplini condiţiile din Ofertă şi vor constitui anexe la Contract. Antreprenorul nu va avea dreptul de a înlocui pe nici unul din Subantreprenorii declaraţi în ofertă fără aprobarea Beneficiarului.” 4.4 Garanţia de Bună Dacă se menţionează în Anexă, Se şterge Sub-Clauza 4.4 şi se Execuţie Antreprenorul va transmite înlocuieşte cu următoarele: Beneficiarului, în termen de 14 zile de la Data de Începere a Lucrărilor, o „Antreprenorul va furniza Beneficiarului garanţie de bună de execuţie, în Garanţia de Bună Execuţie, în formatul formatul şi de la o terţă parte aprobate şi la valoarea stabilite de către de către Beneficiar. Beneficiar, în cel mult 14 zile de la data semnării Acordului Contractual, dacă acest lucru este prevăzut în Anexă. Garanţia de Bună Execuţie a unei asocieri sau a unui consorţiu va specifica numele asocierii sau consorţiului. Beneficiarul va elibera/restitui Antreprenorului Garanţia de Bună Execuţie după cum urmează: (i) 70% din valoarea Garanţiei de Buna Execuţie în termen de 14 zile de la data întocmirii Procesului Verbal de Recepţie la Terminarea Lucrărilor, dacă Beneficiarul nu a formulat până la acea dată nicio revendicare de executare a Garanţiei de Bună Execuţie; (ii) 30% din valoarea Garanţiei de Bună Execuţie la emiterea Procesului Verbal de Recepţie Finală, dacă Beneficiarul nu a formulat până la acea dată nicio revendicare de executare a 227 Garanţiei de Bună Execuţie.” 5 PROIECTAREA REALIZATA DE CATRE ANTREPRENOR 5.1 Proiectarea realizată Antreprenorul va elabora proiectul La sfârşitul primei propoziţii a Sub- de către Antreprenor necesar execuţiei Lucrărilor în măsura Clauzei 5.1 se introduc următoarele: în care şi aşa cum este specificat în Anexă. Antreprenorul va transmite „Proiectul Antreprenorului va fi executat Beneficiarului cu promptitudine toate de către Proiectanţi calificaţi şi va fi proiectele elaborate. În termen de 14 verificat de către verificatori de proiecte zile de la primire, Beneficiarul va atestaţi, ale căror calificări şi expertize notifica toate observaţiile sau, dacă vor fi supuse Beneficiarului spre proiectul transmis nu este în aprobare.” conformitate cu prevederile Contractului, îl va respinge, cu prezentarea motivaţiei. Este interzisă execuţia lucrărilor cuprinse în proiectul transmis Beneficiarului pentru aprobare, în intervalul de 14 zile de la transmitere, precum şi a părţilor de proiect care au fost respinse. Proiectul care a fost respins va fi corectat şi retransmis cu promptitudine. Antreprenorul va retransmite toate proiectele pentru care a primit observaţii, luând în consideraţie, acolo unde este necesar, observaţiile primite. 5.2 Responsabilitatea Antreprenorul va fi responsabil pentru pentru Proiect proiectul din oferta prezentată şi pentru proiectul elaborat potrivit prevederilor acestei Clauze, pentru ambele fiind necesară conformitatea cu scopurile definite în Contract şi de asemenea va fi responsabil pentru încălcarea, la elaborarea proiectelor, a oricărui brevet sau drept de autor. Beneficiarul va avea responsabilitatea pentru Specificaţii şi Planşe. 6 RISCURILE BENEFICIARULUI 6.1 Riscurile Beneficiarului În acest Contract, Riscurile Beneficiarului sunt: 228 (a) război, ostilităţi (indiferent dacă războiul a fost declarat sau nu), invazii, acţiuni ale duşmanilor străini, pe teritoriul Ţării; (b) rebeliune, terorism, revoluţie, insurecţie, lovitură militară sau de stat, război civil, pe teritoriul Ţării; (c) revolte, tulburări sau dezordine publică provocate de alte persoane decât personalul Antreprenorul şi alţi angajaţi ai acestuia, şi care afectează Şantierul şi/sau Lucrările; (d) radiaţii ionizante, contaminări radioactive de la orice combustibil nuclear sau de la deşeuri nucleare rezultate din arderea combustibililor nucleari, explozivi radioactivi toxici sau alte proprietăţi periculoase ale unui ansamblu explozibil nuclear sau un component nuclear al unui astfel de ansamblu, cu excepţia cazului în care Antreprenorul este responsabil pentru utilizarea unui astfel de material radioactiv; (e) unde de presiune cauzate de avioane sau alte aparate de zbor care se deplasează cu viteze sonice şi supersonice; (f) utilizarea sau ocuparea de către Beneficiar a oricărei părţi a Lucrărilor, cu excepţia celor specificate în Contract; (g) proiectarea oricărei părţi a Lucrărilor de către personalul Beneficiarului sau de către alte persoane pentru care Beneficiarul este responsabil; (h) orice desfăşurare de forţe ale naturii, care afectează Şantierul şi/sau Lucrările, care a fost imprevizibilă sau împotriva căreia unui antreprenor cu suficientă experienţă nu i se poate cere să fi luat măsuri de prevenire corespunzătoare; (i) Forţa M ajoră; (j) suspendarea execuţiei lucrărilor conform prevederilor Sub- Clauzei 2.3 [Instrucţiuni Emise de către Beneficiar], cu excepţia cazului în care 229 se datorează Antreprenorului; (k) orice neîndeplinire a obligaţiilor de către Beneficiar; (l) obstacole sau condiţii fizice, altele decât condiţiile climatice întâmpinate pe Şantier în timpul execuţiei Lucrărilor, care nu puteau fi prevăzute de către un antreprenor cu suficientă experienţă şi pe care Antreprenorul le-a notificat imediat Beneficiarului; (m) orice întârziere sau întrerupere cauzată de o M odificare; (n) orice schimbare adusă legii aplicabile Contractului după data depunerii ofertei Antreprenorului aşa cum este specificat în Acordul Contractual; (o) pierderi rezultate din dreptul Beneficiarului de a executa lucrări permanente pe, deasupra, sub, în sau prin orice teren şi de a-l ocupa în vederea execuţiei lucrărilor permanente, si (p) pagube care sunt rezultatul inevitabil al obligaţiilor Antreprenorului de a executa Lucrările şi de a remedia defecţiunile. 7 DURATA DE EXECUŢIE 7.1 Execuţia Lucrărilor Antreprenorul va începe Lucrările la Data de Începere a Lucrărilor, va acţiona cu promptitudine şi fără întârziere şi va termina Lucrările în timpul afectat Duratei de Execuţie. 7.2 Programul În perioada menţionată în Anexă, La sfârşitul propoziţiei Sub-Clauzei 7.2 Antreprenorul va transmite se adaugă următoarele: Beneficiarului un program al Lucrărilor în forma specificată în Anexă. „şi la nivelul detaliilor prevăzute în Contract." 7.3 Prelungirea Duratei de Cu condiţia respectării prevederilor Execuţie Sub-Clauzei 10.3 [Notificarea Promptă], Antreprenorul va avea dreptul la prelungirea Duratei de Execuţie dacă 230 se înregistrează sau se vor înregistra întârzieri cauzate de un Risc al Beneficiarului. La primirea solicitării din partea Antreprenorului, Beneficiarul va lua în considerare toate detaliile justificative furnizate de către Antreprenor şi, dacă este cazul, va prelungi Durata de Execuţie. 7.4 Întârzierea Execuţiei Dacă Antreprenorul nu termină Lucrărilor Lucrările în timpul afectat Duratei de Execuţie, singura responsabilitate a Antreprenorului faţă de Beneficiar pentru întârziere va fi plata penalităţilor specificate în Anexă pentru fiecare zi de întârziere a finalizării Lucrărilor. 8 RECEPŢIA LUCRĂRILOR 8.1 Terminarea Lucrărilor Antreprenorul poate notifica Se şterge Sub-Clauza 8.1 şi se Beneficiarul atunci când consideră că înlocuieşte cu următoarele: Lucrările au fost terminate. „Antreprenorul va notifica Beneficiarul cu cel mult 14 zile înainte ca Lucrările, din punct de vedere al Antreprenorului, sunt terminate şi pregătite de recepţie." 8.2 Înştiinţarea de Beneficiarul va notifica Antreprenorul Se şterge Sub-Clauza 8.2 şi se Recepţie când consideră că Antreprenorul a înlocuieşte cu următoarele: terminat Lucrările, menţionând data de terminare a acestora. De asemenea, „În termen de 7 zile de la primirea Beneficiarul poate notificării in conformitate cu Sub-Clauza notifica 8.1 [Terminarea Lucrărilor], daca Antreprenorul că Lucrările, deşi nu sunt Beneficiarul consideră că Antreprenorul pe deplin terminate, pot fi recepţionate, menţionând data recepţiei. a terminat Lucrările, Beneficiarul va înştiinţa Antreprenorul despre decizia sa de a începe recepţia Lucrărilor, data stabilita pentru începerea recepţiei şi După emiterea acestei notificări componenta Comisiei de Recepţie. Beneficiarul va recepţiona Lucrările. Antreprenorul va finaliza cu promptitudine lucrările neterminate şi 231 va elibera Şantierul, cu respectarea Comisia de Recepţie va emite şi va prevederilor Clauzei 9 [Remedierea semna Procesul Verbal de Recepţie la Defecţiunilor]. Terminarea Lucrărilor conform Legii. Beneficiarul va notifica Antreprenorul cu privire la decizia sa privind recepţia Lucrărilor. Antreprenorul va finaliza cu promptitudine lucrările neterminate si/sau va remedia orice defecţiune şi va elibera Şantierul, cu respectarea prevederilor Clauzei 9 [Remedierea Defecţiunilor]." 9 REMEDIEREA DEFECŢIUNILOR 9.1 Remedierea Beneficiarul va putea oricând, înainte Se şterge primul paragraf al Sub-Clauzei Defecţiunilor de data expirării perioadei menţionate 9.1 şi se înlocuieşte cu următoarele: în Anexă, să notifice Antreprenorul cu privire la orice defec ţiune sau lucrare „Înainte de expirarea perioadei stabilită neterminată. Antreprenorul va remedia, în Anexă, Beneficiarul poate să fără costuri pentru Beneficiar, orice înştiinţeze Antreprenorul cu privire la defecţiuni datorate faptului că proiectul orice defecţiuni, fie ele aparente sau Antreprenorului, M aterialele,ascunse, sau lucrări nefinalizate. Echipamentele sau manopera nu sunt Antreprenorul va remedia, fără costuri în conformitate cu prevederile suplimentare pentru Beneficiar, orice Contractului. defecţiuni datorate faptului că proiectul Antreprenorului, M aterialele, Echipamentele sau calitatea execuţiei nu sunt în conformitate cu prevederile Costul remedierii defec ţiunilor datorate Contractului.” oricărei alte cauze va fi evaluat ca o M odificare. Neremedierea defec ţiunilor sau nefinalizarea lucrărilor neterminate într-o perioadă rezonabilă de timp de la notificarea Beneficiarului va îndreptăţi Beneficiarul să efectueze toate lucrările necesare, pe cheltuiala Antreprenorului. 9.2 Desfacerea şi Beneficiarul poate emite instruc ţiuni La sfârşitul Sub-Clauzei 9.2 se adaugă Testarea referitoare la desfacerea şi/sau testarea următoarele: oricărei lucrări. Cu excepţia cazului în care se stabileşte că, în urma unei "Dacă Beneficiarul stabileşte că, în urma desfaceri şi/sau testări, proiectul unei desfaceri şi/sau testări, proiectul 232 Antreprenorului, M aterialele, Antreprenorului, M aterialele, Echipamentele sau manopera nu sunt Echipamentele sau manopera nu sunt conforme cu prevederile Contractului, conforme cu prevederile Contractului, cu Antreprenorul va fi plătit pentru condiţia respectării prevederilor Sub- asemenea desfaceri şi/sau testări ca Clauzei 10.3 [Notificarea Promptă] de pentru o M odificare conform către Beneficiar, Antreprenorul va prevederilor Sub-Clauzei 10.2 proceda în concordanţă cu celelalte [Evaluarea Modificărilor]. obligaţii impuse de Contract iar Valoarea de Contract Acceptata se va diminua cu suma necesară despăgubirii Beneficiarului de consecinţele erorilor Antreprenorului. Diminuarea pentru acoperirea consecinţelor erorilor Antreprenorului va fi (i) convenită de ambele Părţi sau (ii) stabilită după metoda de calcul definită în Contract şi plătită înainte de emiterea Procesului Verbal de Recepţie la Terminarea Lucrărilor pentru părţile de Lucrări conforme cu prevederile Contractului." 10 MODIFICĂRI ŞI REVENDICĂRI 10.1 Dreptul de a Beneficiarul poate da instrucţiuni de Modifica M odificare. 10.2 Evaluarea M odificările vor fi evaluate după cum La sfârşitul Sub-Clauzei 10.2 se adaugă Modificărilor urmează: următoarele: (a) la o sumă forfetară convenită „Orice M odificare care implica o între Părţi, sau majorare sau diminuare a Valorii de (b) unde este cazul, la preţurile Contract Acceptata se va materializa din Contract, sau printr-un act adiţional la Contract.” (c) în lipsa preţurilor corespunzătoare, preţurile din Contract se vor folosi ca bază de evaluare, sau (d) la preţuri noi corespunzătoare, care pot fi convenite de către părţi, sau pe care Beneficiarul le consideră adecvate; (e) la preţurile de lucrări în regie stabilite în Anexă pentru care Antreprenorul va ţine evidenţa orelor de forţă de muncă şi de Utilaje ale Antreprenorului, precum şi a M aterialelor utilizate, dacă Beneficiarul emite instrucţiuni în acest sens. 233 10.3 Notificarea Fiecare Parte are obligaţia de a notifica Promptă cealaltă Parte de îndată ce are cunoştinţă de existenţa unor circumstanţe care pot întârzia sau împiedica execuţia Lucrărilor, sau care pot genera o revendicare pentru plată suplimentară. Antreprenorul va lua toate măsurile rezonabile pentru reducerea la minim a acestor efecte. Dreptul Antreprenorului la prelungirea Duratei de Execuţie sau la plata costurilor suplimentare va fi limitat la timpul şi plata care i-ar fi revenit dacă ar fi înştiinţat cu promptitudine şi ar fi luat toate măsurile rezonabile. 10.4 Dreptul la Dacă Antreprenorul înregistrează Revendicare Costuri ca rezultat al oricăruia dintre Riscurile Beneficiarului, Antreprenorul va fi îndreptăţit la plata acestor Costuri. Dacă, urmare a Riscurilor Beneficiarului, este necesară o schimbare a Lucrărilor, acesta va fi considerată o M odificare. 10.5 Procedura de În termen de 28 de zile de la emiterea Modificare si instrucţiunii sau de la evenimentul care Revendicare a generat revendicarea, Antreprenorul va transmite Beneficiarului un borderou detaliat al valorii M odificărilor şi revendicărilor. Beneficiarul va verifica şi, dacă va fi posibil, va accepta valoarea propusă de către Antreprenor. În situaţia în care nu va accepta valoarea Antreprenorului, Beneficiarul va stabili valoarea. 11 PREŢUL CONTRACTULUI ŞI PLĂŢILE 11.1 Evaluarea Lucrările vor fi evaluate aşa cum este Lucrărilor prevăzut în Anexă, cu condiţia respectării prevederilor Clauzei 10 [Modificări şi Revendicări]. 234 11.2 Situaţii Lunare de La intervale lunare, Antreprenorul va fi La sfârşitul ultimului paragraf al Sub- Lucrări îndreptăţit la plata următoarelor: Clauzei 11.2 se adaugă următoarele: (a) valoarea Lucrărilor executate; „şi facturile corespunzătoare.” (b) procentul specificat în Anexă din valoarea M aterialelor şi Echipamentelor livrate pe Şantier la o dată rezonabilă, luând în considerare orice suplimentări sau deduceri care pot fi cuvenite. Antreprenorul va transmite lunar Beneficiarului o situaţie de plată care să cuprindă sumele la care se consideră îndreptăţit. 11.3 Plăţi Interimare În decurs de 28 de zile de la La sfârşitul primului paragraf al Sub- transmiterea fiecărei situaţii lunare de Clauzei 11.3 se adaugă următoarele: plată, Beneficiarul va plăti Antreprenorului suma specificată în „Antreprenorul va emite facturile situaţia de plată a Antreprenorului din corespunzătoare după primirea unei care se scade suma reţinută prevăzută înştiinţări din partea Beneficiarului în Anexă şi orice sumă pentru care despre suma certificată pentru plată.” Beneficiarul şi-a motivat dezacordul. Beneficiarul nu va fi condiţionat de nici o sumă pe care o considera anterior ca fiind datorată Antreprenorului. Se şterge ultimului paragraf al Sub- Clauzei 11.3. Beneficiarul poate sista plăţile interimare până la primirea garanţiei de bună execuţie conform prevederilor Sub-Clauzei 4.4 [Garanţia de Bună Execuţie] (dacă există). 11.4 Plata a Jumătate Prima jumătate a sumei reţinute trebuie din Suma Reţinută plătită Antreprenorului de către Beneficiar în termen de 14 zile de la emiterea înştiinţării prevăzute în Sub- Clauza 8.2 [Înştiinţarea de Recepţie]. 11.5 Plata Jumătăţii Partea rămasă din suma reţinută La sfârşitul Sub-Clauzei 11.5 se adaugă 235 Rămase din Suma trebuie plătită Antreprenorului de către următoarele: Reţinută Beneficiar în termen de 14 zile de la expirarea perioadei prevăzute în "Îndeplinirea obligaţiilor Antreprenorului Anexă, sau după remedierea nu se consideră a fi încheiată până când defecţiunilor semnalate şi terminarea Beneficiarul nu a notificat Antreprenorul lucrărilor rămase de executat, toate aşa despre decizia sa cu privire la recepţia cum sunt descrise în Sub-Clauza 9.1 finala a Lucrărilor, după emiterea [Remedierea Defecţiunilor], dacă Procesului Verbal de Recepţie Finala in acestea nu sunt executate la termenul condiţiile Legii, precizând data la care din Anexă. Antreprenorul şi-a încheiat obligaţiile prevăzute în Contract." 11.6 Plata Finală În termen de 42 de zile de la La sfârşitul ultimului paragraf al Sub- îndeplinirea condiţiilor prezentate în Clauzei 11.6 se adaugă următoarele: Sub-Clauza 11.5 [Plata Celei de a Doua Jumătăţi a Sumei Reţinute], „Antreprenorul va emite facturile Antreprenorul trebuie să trimită corespunzătoare după primirea unei Beneficiarului situaţia finală de lucrări înştiinţări din partea Beneficiarului împreună cu toată documentaţia despre suma certificată pentru plata necesară pentru a da posibilitatea finală.” Beneficiarului să stabilească valoarea finală a contractului. În termen de 28 de zile de la transmiterea situaţiei finale de lucrări, Beneficiarul va plăti Antreprenorului sumele datorate. Dacă Beneficiarul nu va fi de acord în totalitate cu situaţia finală de lucrări prezentată de Antreprenor, va trebui să specifice motivele pentru care nu este de acord cu plata integrală atunci când face plata. 11.7 Moneda de Plată Plăţile vor fi făcute în moneda specificată în Anexă. 11.8 Întârzieri în Pentru fiecare zi de întârziere a plăţii de La sfârşitul Sub-Clauzei 11.8 se introduc Efectuarea Plăţii către Beneficiar, care depăşeşte următoarele: termenul de plată, Antreprenorul va fi îndreptăţit la plata dobânzii cu „Beneficiarul va plăti această dobândă procentul stipulat în Anexă aplicat la pe baza unei facturi emisă de către 236 suma neplătită. Antreprenor.” 12 NEÎNDEPLINIREA OBLIGAŢIILOR 12.1 Neîndeplinirea Dacă Antreprenorul abandonează După prima propoziţie a paragrafului al Obligaţiilor de Lucrările, refuză sau nu reuşeşte să doilea al Sub-Clauzei 12.1 se adaugă către Antreprenor respecte instrucţiunile motivate ale următoarele: Beneficiarului, sau nu reuşeşte să ducă la îndeplinire lucrările prompt şi fără „Contractul va înceta de plin drept, fără întârziere, şi, deşi primeşte o scrisoare somaţie, punere în întârziere, hotărâre de nemulţumire, încalcă prevederile judecătorească, sentinţă arbitrală sau Contractului, Beneficiarul poate emite o orice alte formalităţi, la expirarea înştiinţare ce referire la această Sub- termenului de 21 zile de la transmiterea Clauză, prin care să specifice obligaţiile celei de-a doua înştiinţări către neîndeplinite. Antreprenor.” Dacă, în termen de 14 zile de la In ultima propoziţie a paragrafului al primirea înştiinţării emise de către doilea al Sub-Clauzei 12.1 se şterg Beneficiar, Antreprenorul nu ia toate cuvintele „acestea urmând a fi utilizate măsurile posibile de remediere a pana la termi narea lucrărilor”. neîndeplinirii obligaţiilor, Beneficiarul poate, printr-o a doua înştiinţare emisă în termen de 21 de zile, să rezilieze Contractul. După reziliere Antreprenorul trebuie să părăsească Şantierul, lăsând pe Şantier M aterialele, Echipamentele şi toate Utilajele Antreprenorului specificate de Beneficiar în a doua înştiinţare, acestea urmând a fi utilizate până la terminarea lucrărilor. 12.2 Neîndeplinirea Dacă Beneficiarul nu face plata După prima propoziţie a paragrafului al Obligaţiilor de conform prevederilor Contractului sau, doilea al Sub-Clauzei 12.2 se adaugă către Beneficiar deşi primeşte o scrisoare de următoarele: nemulţumire, încalcă prevederile Contractului, Antreprenorul poate emite „Contractul va înceta de plin drept, fără o înştiinţare cu referire la această Sub- somaţie, punere în întârziere, hotărâre Clauză prin care să specifice judecătorească, sentinţă arbitrală sau neîndeplinirea obligaţiilor. Dacă orice alte formalităţi, la expirarea neîndeplinirea obligaţiilor nu este termenului de 21 zile de la transmiterea remediată în termen de 7 zile de la data celei de-a doua înştiinţări către la care Beneficiarul a primit înştiinţarea, Beneficiar.” Antreprenorul poate suspenda execuţia tuturor Lucrărilor sau a unor părţi ale 237 acestora. Dacă neîndeplinirea obligaţiilor nu este remediată în termen de 28 de zile de la data la care Beneficiarul primeşte înştiinţarea Antreprenorului, Antreprenorul poate, printr-o a doua înştiinţare emisă în termen de 21 de zile, să rezilieze Contractul. După reziliere Antreprenorul trebuie să părăsească Şantierul. 12.3 Insolvabilitatea Dacă una dintre Părţi este declarată insolvabilă sub incidenţa oricărei legi aplicabile, cealaltă Parte poate, printr-o înştiinţare, să rezilieze Contractul imediat. După reziliere Antreprenorul trebuie să părăsească Şantierul lăsând pe Şantier, în cazul insolvabilităţii sale, toate Utilajele Antreprenorului specificate de către Beneficiar în înştiinţare, acestea urmând a fi utilizate până la terminarea lucrărilor. 12.4 Plata la Rezilierea După reziliere, Antreprenorul va fi Contractului îndreptăţit la restul de plată din valoarea Lucrărilor executate, a M aterialelor şi Echipamentelor livrate pe Şantier în mod rezonabil, cu următoarele corecţii: (a) orice sume la care Antreprenorul este îndreptăţit conform prevederilor Sub-Clauzei 10.4 [Dreptul la Revendicare]; (b) orice sume la care Beneficiarul este îndreptăţit; (c) o sumă echivalentă cu 20% din valoarea acelor părţi ale Lucrării care au rămas neex ecutate la data rezilierii Contractului la care Beneficiarul este îndreptăţit, dacă Beneficiarul a reziliat Contractul 238 conform prevederilor Sub-Clauzelor 12.1 [Neîndeplinirea Obligaţiilor de către Antreprenor] sau 12.3 [Insolvabilitatea]; (d) Costul suspendării şi demobilizării împreună cu o sumă echivalentă cu 10% din valoarea acelor părţi ale Lucrării care au rămas neexecutate la data rezilierii Contractului la care Antreprenorul este îndreptăţit dacă Antreprenorul a reziliat Contractul conform Sub-Clauzelor 12.2 [Neîndeplinirea Obligaţiilor de către Beneficiar] sau 12.3 [Insolvabilitatea]. Suma netă de plată cuvenită va fi plătită sau rambursată în termen de 28 de zile de la data înştiinţării de reziliere a Contractului. 13 RISCURI ŞI RESPONSABILITĂŢI 13.1 Responsabilitatea Antreprenorul îşi va asuma întreaga Antreprenorului responsabilitate pentru grija faţă de faţă de Lucrări Lucrări de la Data Începerii până la data înştiinţării Beneficiarului făcută conform prevederilor Sub-Clauzei 8.2 [Înştiinţarea de Recepţie]. După această dată responsabilitatea va fi transferată Beneficiarului. Dacă se produc pierderi sau sunt aduse daune Lucrărilor în perioada menţionată mai sus, Antreprenorul va remedia aceste pierderi sau daune astfel încât Lucrările să fie conforme cu prevederile Contractului. Cu excepţia cazurilor în care pierderile sau daunele sunt rezultatul riscurilor Beneficiarului, Antreprenorul va despăgubi Beneficiarul, agenţii şi angajaţii acestuia şi pe ceilalţi Antreprenori ai Beneficiarului pe Şantier pentru toate pierderile sau daunele produse Lucrărilor şi pentru toate revendicările sau cheltuielile 239 provocate de nerespectarea prevederilor Contractului din neglijenţa sau din vina A ntreprenorului, agenţilor sau angajaţilor săi. 13.2 Forţa Majoră Dacă o Parte este sau va fi împiedicată prin Forţa M ajoră să îşi îndeplinească Proiectului oricare din obligaţiile sale, Partea afectată va notifica cealaltă Parte imediat. Dacă este necesar, Antreprenorul va suspenda execuţia Lucrărilor şi, în măsura în care s -a convenit astfel cu Beneficiarul, va retrage Utilajele Antreprenorului de pe Şantier. Dacă această situaţie continuă timp de 84 de zile, oricare dintre Părţi va putea să transmită o înştiinţare de reziliere a Contractului care va intra în vigoare în termen de 28 de zile de al data transmiterii înştiinţării. După rezilierea Contractului, Antreprenorul va fi îndreptăţit la plata sumei rămase neachitate din valoarea Lucrărilor executate şi a M aterialelor şi Echipamentelor livrate pe Şantier, cu următoarele corecţii: (a) orice sume la care Antreprenorul este îndreptăţit conform prevederilor Sub-Clauzei 10.4 [Dreptul la Revendicare]; (b) costul suspendării şi demobilizării; (c) orice sume la care Beneficiarul este îndreptăţit. Suma netă de plată cuvenită va fi plătită sau rambursată în termen de 28 de zile de la data înştiinţării de reziliere a Contractului. 240 14 ASIGURĂRI 14.1 Obiectul Înainte de începerea Lucrărilor, Asigurării Antreprenorul va face şi va menţine în vigoare asigurări în numele ambelor Părţi pentru: (a) pierderi şi daune produse Lucrărilor, M aterialelor, Echipamentelor şi Utilajelor Antreprenorului, (b) responsabilitatea ambelor Părţi în ceea ce priveşte pierderile, daunele, decesul sau vătămările produse unor terţe părţi sau proprietăţilor acestora, rezultate din execuţia Contractului de către Antreprenor, incluzând responsabilităţile Antreprenorului pentru daune aduse proprietăţii Beneficiarului, alta decât Lucrările, (c) responsabilitatea ambelor Părţi şi a oricărui reprezentant al Beneficiarului pentru decesul sau vătămarea corporală a personalului Antreprenorului, cu excepţia cazului în care responsabilitatea rezultă din neglijenţa Beneficiarului, a oricărui reprezentant al Beneficiarului sau a angajaţilor acestora. 14.2 Reglementări Toate asigurările vor respecta cerinţele detaliate în Anexă. Poliţele vor fi emise de către societăţi de asigurare şi în condiţiile aprobate de către Beneficiar. Antreprenorul va furniza Beneficiarului dovada că toate poliţele necesare sunt în vigoare şi că primele de asigurare au fost plătite. Toate plăţile primite de la societăţile de asigurare legate de pierderi sau daune aduse Lucrărilor vor fi păstrate în comun de către Părţi şi utilizate pentru acoperirea pierderilor sau daunelor produse sau pentru compensarea unor 241 pierderi sau daune ireparabile. 14.3 Omisiunea Dacă Antreprenorul omite să facă sau Asigurării să menţină în vigoare oricare dintre asigurările menţionate în Sub-Clauzele anterioare, sau dacă nu reuşeşte să aducă dovezi satisfăcătoare, poliţe sau chitanţe, Beneficiarul poate, fără a-i fi prejudiciat alt drept sau măsură corectivă, să facă asigurările necesare, să plătească primele de asigurare cuvenite şi să recupereze valoarea sumelor plătite prin deducere din orice alte sume datorate Antreprenorului. 15 SOLUŢIONAREA DISPUTELOR 15.1 Adjudecarea Dacă nu se rezolvă pe cale amiabilă, orice dispută sau divergenţă apărută între Antreprenor şi Beneficiar decurgând din Contract sau în legătură cu acesta, inclusiv orice evaluare sau altă decizie a Beneficiarului va fi supusă de către oricare dintre Părţi pentru adjudecare, în conformitate cu Regulile pentru Adjudecare anexate (Regulile). Adjudecătorul va fi orice persoană agreată de către Părţi. În caz de dezacord, adjudecătorul va fi numit în conformitate cu Regulile. 15.2 Înştiinţarea de Dacă o Parte nu este mulţumită de Nemulţumire decizia adjudecătorului sau dacă nu s -a emis nici o decizie în perioada de timp stabilită prin Reguli, Partea respectivă poate transmite, în termen de 28 de zile de la primirea deciziei sau de la expirarea timpului necesar emiterii deciziei, o înştiinţare de nemulţumire cu referire la această Sub-Clauză. Dacă nu se transmite nici o înştiinţare de nemulţumire în perioada de timp specificată, decizia va fi definitivă şi obligatorie pentru Părţi. Dacă se transmite o înştiinţare de nemulţumire 242 în perioada de timp specificată, decizia va fi obligatorie pentru Părţi care o vor pune în aplicare fără întârziere până când decizia adjudecătorului va fi revizuită, dacă va fi revizuită, de un arbitru. 15.3 Arbitrajul O dispută care a făcut obiectul unei înştiinţări de nemulţumire va fi soluţionată definitiv de un singur arbitru conform regulilor specificate în Anexă. Dacă nu se ajunge la un acord pentru numirea arbitrului, acesta va fi desemnat de autoritatea competentă specificată în Anexă. Audierile vor fi ţinute în locul stabilit în Anexă şi în limba menţionată la Sub-Clauza 1.5 [Comunicarea]. Se adaugă o nouă Clauză „16. 16 CONTROALE ŞI MISIUNI DE AUDIT CONTROALE ŞI MISIUNI DE AUDIT” 16.1 Controale şi Misiuni Se adaugă o noua Sub-Clauza 16.1: de Audit „Pentru proiectele finanţate din fonduri nerambursabile ale bugetului Uniunii Europene şi/sau din fonduri ale Instituţiilor Financiare, Antreprenorul va permite tuturor organelor de verificare şi control să verifice, prin examinarea documentelor sau prin verificare la fata locului, implementarea Contractului si, dacă este necesar, să efectueze un audit financiar-contabil complet, punând la dispoziţie documentele contabile şi orice alt document relevant privind finanţarea Contractului, conform procedurilor stabilite de legislaţia europeană şi română pentru protecţia intereselor financiare ale Comunităţii Europene împotriva neregulilor, fraudelor sau a altor abateri de la legislaţia aplicabila. Aceste verificări pot avea loc într-o perioada de până la 7 ani după Plata Finală. 243 În acest scop, Antreprenorul se obligă să permită accesul neîngrădit pentru reprezentanţii organelor de verificare şi control pe Şantier sau în locurile în care Antreprenorul îşi desfăşoară activitatea, inclusiv la sistemele sale informatice şi la toate documentele şi la baza de date privind managementul tehnic şi financiar-contabil al proiectului şi va lua toate măsurile necesare pentru a înlesni activitatea organelor de verificare şi control. Accesul acordat reprezentanţilor organelor de verificare şi control se va face pe baza confidenţialităţii cu privire la terţele părţi, fără încălcarea legii. Documentele trebuie să fie disponibile pentru a facilita examinarea acestora, iar Antreprenorul trebuie să informeze Beneficiarul privind locaţia documentelor. Antreprenorul garantează faptul ca drepturile organelor de verificare şi control de a efectua auditări, controale şi verificări, vor fi aplicabile în aceeaşi măsură, în condiţiile şi în conformitate cu regulile prevăzute de această Clauză, tuturor Subantreprenorilor sau oricăror părţi ce beneficiază de fonduri nerambursabile.” 244 Anexa 5: Costuri de întreţinere Drumurile judeţene necesită lucrări de întreţinere în timpul exploatării. În multe cazuri, necesarul de lucrări depăşeşte cu mult bugetul alocat. În cele mai multe cazuri, necesarul de lucrări depăşeşte suma anuală alocată de Consiliile Judeţene. De exemplu, în anul 2015, în judeţul Sibiu, pentru întreaga reţea de drumuri judeţene (906.794 km) se estimează un cost de întreţinere curentă de cca 3.277,72 EUR/km, aproape jumătate din cât s-a estimat în STUDIUL PRIVIND FINANŢAREA, CLASIFICAREA ŞI GESTIONAREA DRUMURILOR elaborat pentru Proiectul de Dezvoltare Rurală din România în anul 2005 (7.716 EUR/km). 90 Acelaş i lucru este valabil ş i pentru Bistriţa Năsăud, cu o reţea de drumuri judeţene de 754 km ş i un cost de întreţinere de 2.210 EUR/km, Constanţa cu 889 km de drumuri judeţene şi un cost unitar de întreţinere de 446 EUR/km, Dolj cu 1.096 km de drumuri judeţene şi un cost de 2.433 EUR/km şi Ialomiţa cu 507 km drumuri judeţene şi 1.797 EUR/km. Judeţ Lungime drumuri Valoare întreţinere Cost unitar de Cost estimat judeţene (km) curentă (lei) întreţinere 91 Banca Mondială (EUR/km) (EUR/km) Sibiu - Drumuri 906.794 km 13.375.000 lei 3.277,72 7.716 judeţene, 2015 EUR/km Bistriţa Năsăud, 754 km [Institutul 7.500.000 lei 2.210 EUR/km 7.716 2015 Naţional de Statistică INS, 2013] Constanta, 2015 889 km (INS, 2013) 1.788 lei 446 EUR/km 7.716 Dolj, 2014 1.096 km (INS, 12.000,000 lei 2.433 EUR/km 7.716 2013) Ialomiţa, 2014 507 km (INS, 2013) 4.100.000 lei 1.797 EUR/km 7.716 Mehedinţi, 2015 702 (INS, 2013) 12.000.000 lei 3.798 EUR/km 7.716 Olt, 2015 1.026 (INS, 2013) 22.700.000 lei 4.916 EUR/km 7.716 90 Pentru realizarea studiul, costul de întreținere a fost estimat pe baza datelor culese în 100 comune și 5 județe în timpul vi zitelor la fața locului. 91 Valoar ea de referință a EURO = 4,5 lei. 245 În ceea ce priveşte întreţinerea pe timpul iernii, datele disponibile au arătat, de asemenea, că fondurile alocate au fost insuficiente, având în veder e sumele recomandate: Judeţ Lungime drumuri Valoare alocată întreţinere Cost unitar de Cost estimat Banca Mondială judeţene (km) pe timp de iarnă (lei) întreţinere (Euro/km) (EUR/km) Ialomiţa, 2014 507 km (INS, 2013) 1.700.000 lei 745 EUR/km 2.000 Bistriţa Năsăud, 754 km (INS, 2013) 1.500.000 lei 442 EUR/km 2.000 2015 Buzău, 2015 959 km (INS,2013) 500.000 lei 92 57.93 EUR/km 2.000 Alba 1.098 (INS, 2013) 6.000.000 lei 1.214 EUR/km) 2.000 STUDIUL PRIVIND FINANŢAREA, CLASIFICAREA ŞI GESTIONAREA DRUMURILOR pregătit pentru Proiectul de Dezvoltare Rurală din România în anul 2005 a evidenţiat evaluarea costurilor de întreţinere ş i reabilitare, pe baza datelor culese în 100 de comune ş i 5 judeţe în timpul vizitelor la faţa locului. Costuri de întreţinere frecvenţă grosime sau preţ unitar total în fiecare total pe an DJ - Drumuri judeţene în ani suprafaţă (m2 ) (EUR/m2 ) caz (EUR/m2 ) (EUR/m2 ) Întreţinere curentă Reparaţii gropi 1 0 8,75 0 0,00 Tratament bituminos 5 1 2,00 2 0,40 Covor asfaltic 10 0,06 6,00 0,36 0,04 Decolmatarea şanţurilor 1 1 0,8 0,8 0,80 Întreţinere curentă podeţe 5 1 0,25 0,25 0,05 EUR / m2 în fiecare caz 3,41 EUR / m2 pe an 1,29 EUR / km pe an 7.716 92 Prin Acord-cadru pe 2 ani (2015-2016 ș i 2016-2017). 246 Întreţinere pe timp de iarnă DJ EUR / km pe an 2.000 Întreţinere pe timp de vară DJ EUR / km pe an 300 frecvenţă grosime sau preţ unitar total în fiecare total pe an DC - Drumuri comunale în ani suprafaţă (m2 ) (EUR/m2 ) caz (EUR/m2 ) (EUR/m2 ) Întreţinere curentă Reparaţii gropi 1 0,05 8,75 0,4375 0,44 Tratament bituminos 5 1 2,00 2 0,40 Covor asfaltic 1 1 0,8 0,8 0,80 Decolmatarea şanţurilor 5 1 0,25 0,25 0,05 EUR / m2 în fiecare caz 3,4875 EUR / m2 pe an 1,69 EUR / km pe an 8.438 Întreţinere pe timp de iarnă DC EUR / km pe an 1.500 Întreţinere pe timp de vară DC EUR / km pe an 150 247 frecvenţă în grosime sau preţ unitar total în fiecare total pe an DS - Drumuri săteşti ani suprafaţă (m2 ) (EUR/m2 ) caz (EUR/m2 ) (EUR/m2 ) Întreţinere curentă Reparaţii gropi 1 0,2 2,4 0,48 0,48 Decolmatarea şanţurilor 1 1 0,8 0,8 0,80 Întreţinere curentă podeţe 5 1 0,25 0,25 0,05 EUR / m2 în fiecare caz 1,53 EUR / m2 pe an 1,33 EUR / km pe an 6.650 Întreţinere pe timp de iarnă DS EUR / km pe an 0 Întreţinere pe timp de vară DS EUR / km pe an 0 frecvenţă grosime sau preţ unitar total în fiecare total pe an DEV - Drumuri agricole în ani suprafaţă (m2 ) (EUR/m2 ) caz (EUR/m2 ) (EUR/m2 ) Întreţinere curentă Scaraficare/reprofilare 0,5 1 0,0125 0,0125 0,03 Decolmatarea şanţurilor 1 1 0 0 0,00 Întreţinere curentă podeţe 5 1 0 0 0,00 EUR / m2 în fiecare caz 0,0125 EUR / m2 pe an 0,03 EUR / km pe an 100 Întreţinere pe timp de iarnă DEV EUR / km pe an 0 Întreţinere pe timp de vară DEV EUR / km pe an 0 248 Pentru toate cele 5 judeţe, costurile de întreţinere necesare sunt următoarele: Costuri de întreţinere la nivelul solicitat Cost unitar Cost unitar Cost unitar Cost Cost pentru pentru Cost Total costuri pentru întreţinere Lungime întreţinere întreţinere întreţinere întreţinere pe de Drum Tip întreţinere pe timp de curentă pe timp de pe timp de timp de vară întreţinere curentă iarnă iarnă vară Km EUR / km EUR EUR / km EUR EUR / km EUR EUR DJ covor asfaltic 3.421 7.716 26.392.871 2.000 6.841.076 300 1.026.161 34.260.109 tratament DC bituminos 3.098 8.438 26.140.936 1.500 4.647.278 150 464.728 31.252.941 DS pietriş 11.417 6.650 75.925.378 500 5.708.675 0 0 81.634.053 DEV pământ 20.160 100 2.015.954 0 0 0 0 2.015.954 249