95596   România Programul privind schimbările climatice și o creștere economică verde, cu emisii reduse de carbon Componenta A1: Raport de inventariere Decembrie 2013 Acordul pentru servicii de consultanță încheiat între Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare Beneficiarul: Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice Banca Mondială Regiunea Europa și Asia Centrală Proiect cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Asistenţă tehnică 2007-2013  Componenta A1 a Raportului de inventariere 2    Cuprins Acronime și abrevieri ...................................................................................................................... 5 1. Introducere ............................................................................................................................... 7 2. Situaţia şi perspectiva macroeconomică a României ............................................................ 10 3. Prezentarea generală a sectorului, caracteristici şi provocări privind schimbările climatice 13 3.1 Energie .............................................................................................................................................. 14 3.2 Transport ........................................................................................................................................... 21 3.3 Urban................................................................................................................................................. 24 3.4 Apă .................................................................................................................................................... 26 3.5 Agricultură şi dezvoltare rurală......................................................................................................... 28 3.6 Silvicultură ........................................................................................................................................ 31 3.7 Pașii următori .................................................................................................................................... 34 4. Dimensiuni climatice ale programului Europe 2020 şi UE 20-20-20 şi implicaţiile pentru România ........................................................................................................................................ 36 5. Privire de ansamblu asupra strategiilor naţionale, a cadrului de reglementare şi a aranjamentelor instituţionale pentru abordarea schimbărilor climatice în România .................... 43 5.1 Implicaţii ale obiectivelor 20-20-20 privind România ...................................................................... 43 5.2 Strategiile naționale .......................................................................................................................... 44 5.3 Cadrul de reglementare şi politici ..................................................................................................... 46 5.4 Cadrul organizațional ........................................................................................................................ 51 6. Programarea FSIE pentru România în perioada 2014-2020 ..................................................... 54 6.1 Informaţii istorice.............................................................................................................................. 54 6.2 Structura Programelor operaţionale 2014-2020 ................................................................................ 54 6.3 Aranjamente de coordonare şi implementare .................................................................................... 57 6.4 Obiectivele privind schimbările climatice (OT) pentru Programarea operaţională a României pentru fonduri UE 2014-20 ................................................................................................................................ 58 7. Scurtă prezentare a literaturii aferente schimbărilor climatice relevantă pentru România ....... 62 ANEXA 1: Inventarul politicilor şi regulamentelor UE privind schimbările climatice .............. 66 ANEXA 2: Bibliografie - literatura aferentă schimbărilor climatice relevantă pentru România . 71 Referinţe generale privind schimbările climatice ................................................................................... 71 Politica UE .............................................................................................................................................. 75 Componenta A1 a Raportului de inventariere 3    Economie şi modelare macroeconomică................................................................................................. 76 Energie .................................................................................................................................................... 77 Transporturile şi mediul urban ................................................................................................................ 79 Apă .......................................................................................................................................................... 82 Cercetare şi dezvoltare agricolă .............................................................................................................. 85 Date de bază privind emisiile .............................................................................................................. 85 Evaluarea vulnerabilităţilor, riscurilor şi impactului .......................................................................... 85 Diminuarea/adaptarea la nivel naţional şi internaţional ...................................................................... 86 Priorităţi şi strategii pentru sectorul ADR din România ..................................................................... 88 Reducerea riscurilor de dezastre ......................................................................................................... 90 Alte documente relevante pentru ADR în România: strategii de diminuare şi adaptare .................... 91 Silvicultură .............................................................................................................................................. 93  Componenta A1 a Raportului de inventariere 4    ACRONIME ȘI ABREVIERI ADR Agricultură şi dezvoltare rurală MMC Miliarde Metri Cubi SC Schimbări Climatice CIAP Comitetul Interinstituţional pentru Acordul de Parteneriat CO2 Dioxid de carbon ecCO2 Echivalent dioxid de carbon TC Termoficare comunală SEE Agenţia Europeană de Mediu EUR Moneda Euro ESCO Companie de servicii energetice ETS Sistemul de comercializare a cotelor de emisii UE Uniunea Europeană FSIE Fondurile structurale și de investiții europene PAP Planul de administrare a pădurilor GLF Grupuri de lucru funcţionale PIB Produs intern brut GES Emisii de gaze cu efect de seră GR Guvernul României OI Organism internaţional ICAS Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice IPCC Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change) JI Implementare în comun KM Kilometru PK Protocolul de la Kyoto LULUCF Folosința terenurilor, schimbarea folosinței terenurilor și silvicultură AM Autoritatea de management MADR Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale MMSC Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice Componenta A1 a Raportului de inventariere 5    CFM Cadrul financiar multianual ME Ministerul Economiei MDRAP Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice MT Ministerul Transporturilor MW Megawatt ANRE Autoritatea Naţională de Reglementări în domeniul Energiei CNSC Comisia Naţională pentru Schimbări Climatice PNDR Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală OP Program operaţional AP Acord de parteneriat CIAP Comitetul Interinstituţional pentru Acordul de Parteneriat PNASC Planul Naţional de Acţiune privind Schimbările Climatice SCR Servicii de consultanţă rambursabile ADP Administrarea durabilă a pădurilor AT Asistență tehnică OT Obiectiv tematic CCONUSC Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice Componenta A1 a Raportului de inventariere 6    1. Introducere Acest raport a fost întocmit de Banca Mondială pentru Guvernul României, ca rezultat al programului Servicii de consultanță al Băncii Mondiale privind schimbările climatice și o creștere economică verde, cu emisii reduse de carbon în România. Pentru a întruni cerinţele Cadrului financiar multianual al UE, guvernul României trebuie să pregătească Programele sale operaţionale pe perioada 2014-2020 încorporând în acestea măsuri privind schimbările climatice şi demonstrând că cel puţin 20 % din cheltuieli sunt destinate măsurilor privind schimbările climatice, cu scopul atingerii obiectivelor 20-20-20 ale UE şi al abordării provocărilor şi oportunităţilor CC prin punerea bazelor pentru trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon în toate sectoarele. În acest scop, Guvernul României (GR) trebuie să propună o strategie completă privind schimbările climatice și un plan de acţiune cu suficiente detalii pentru a-l implementa, să dezvolte o bază de cunoştinţe şi o capacitate analitică solidă pentru a putea evalua rentabilitatea politicii, precum şi a opţiunilor de investiţii, să transpună în acţiune activităţile de diminuare și adaptare şi să construiască capacitatea instituţională necesară implementării şi sprijinirii acesteia. Pentru a completa eforturile agenţiilor UE şi ale altor agenţii multilaterale şi drept răspuns la solicitarea GR de asistenţă analitică şi de consultanţă, Banca Mondială a elaborat, împreună cu Ministerul român al Mediului şi Schimbărilor Climatice, un Program de servicii de consultanţă rambursabile (SCR). Programul SCR se axează pe operaționalizarea strategiei sale naționale și a planului de acțiune privind schimbările climatice, identificarea și integrarea măsurilor legate de climă în noile programe operaționale, construirea unei baze analitice solide pentru evaluarea impactului și procesul de luare a deciziilor legate de climă și îmbunătățirea practicilor și a sistemelor de monitorizare care să protejeze mediul, prin intermediul următoarelor patru componente:  Componenta A: Elaborarea şi operaţionalizarea unei strategii şi a unui plan de acţiune privind schimbările climatice;  Componenta B: Identificarea și integrarea măsurilor legate de climă în programele operaționale sectoriale pentru perioada 2014-2020;  Componenta C: Construirea unei capacităţi analitice solide şi durabile şi a unei baze de cunoştinţe adecvate pentru analiza aprofundată sectorială şi macroeconomică a măsurilor de diminuare și adaptare privind schimbările climatice; şi  Componenta D: Sprijinirea instituţiilor guvernamentale în implementarea, monitorizarea şi evaluarea măsurilor privind schimbările climatice, inclusiv comercializarea cotelor de emisii de carbon. Componenta A1 a Raportului de inventariere 7    Pentru a integra măsurile privind schimbările climatice în noile programe operaţionale, în vara anului 2013, guvernul a cerut Băncii Mondiale să furnizeze serviciile sale de consultanţă şi să ofere recomandări privind schimbările climatice pentru a fi luate în considerare în perioada de programare operaţională 2014-2020. Ca răspuns la solicitare, Banca Mondială a mobilizat rapid o echipă de specialişti sectoriali şi în schimbări climatice şi a realizat evaluări rapide în şase sectoare – energetic, de transport, urban, apă, agricol şi silvic, care au fost identificate anterior atât de către Guvernul României, cât şi de către Banca Mondială ca zone semnificative pentru diminuarea emisiilor şi/sau adaptarea la schimbările climatice. Obiectivul evaluărilor rapide era de a evalua rapid riscurile privind schimbările climatice şi de a identifica priorităţile de investiţii privind schimbările climatice şi sprijinul de implementare necesar pentru Programele Operaţionale perioada 2014-2020. Aceste evaluări rapide au fost efectuate în iulie-octombrie 2013 şi au generat şase rapoarte de sector. Acest document este raportul de trecere în revistă a componentei A1. Acesta furnizează o prezentare ce acoperă literatura despre CC, nivelul de bază pentru România, analiza instituţională a României şi cerinţele cheie ale UE, precum şi seturile de date disponibile care au fost identificate în intervalul scurt de timp acordat. Din cauza timpului limitat, raportul s-a bazat pe documentele şi seturile de date disponibile şi a utilizat în principal cercetări şi analize de birou. Acesta este o compilaţie rapidă a principalelor documente care au fost utilizate la întocmirea rapoartelor complementare şi la realizarea evaluărilor rapide desfăşurate până în prezent. Obiectivul său este de a furniza guvernului un prim stoc de aspecte cheie privind clima şi creşterea economică verde pentru România şi de a prezenta pe scurt situaţia actuală. Acest document este un „document viu”, ce poate fi îmbunătăţit pe viitor, pe măsură ce programul de ansamblu se desfăşoară. Raportul ar putea beneficia de îmbunătăţiri viitoare pe măsură ce sunt elaborate rezultate aferente componentelor A şi C, în timp ce literatura relevantă suplimentară ar putea fi inclusă în bibliografie pe măsură ce sunt publicate noi documente oficiale privind legislaţia UE şi cea română. Raportul este structurat după cum urmează: După secţiunea introductivă, secţiunea 2 furnizează rezumatul sectorial privind cadrul general şi caracteristicile ţării. Secţiunea 3 furnizează nivelul de bază pentru provocările privind schimbările climatice şi creşterea economică verde din România. Dimensiunile climatice relevante ale strategiei Europe 2020 şi ale reglementărilor şi politicilor UE existente privind schimbările climatice sunt prezentate pe scurt în secţiunea 4. Secţiunea 5 furnizează o privire de ansamblu asupra strategiilor naţionale, a cadrului de reglementare şi a cadrului organizaţional pentru abordarea schimbărilor climatice în România. Informaţiile istorice privind programarea FSIE pentru România în perioada 2014-2020 şi aspectele privind schimbările climatice din viitorul raport de programare FSIE sunt acoperite în secţiunea 6. În cele din urmă, secţiunea 7 a raportului furnizează o bibliografie relevantă privind Componenta A1 a Raportului de inventariere 8    schimbările climatice, care poate servi drept instrument pentru trimiteri la literatura cheie din domeniu. Componenta A1 a Raportului de inventariere 9    2. Situaţia şi perspectiva macroeconomică a României   În ultimii 20 de ani, România a făcut progrese considerabile în dezvoltarea de instituţii compatibile cu o economie de piaţă. Între anii 1990 şi 2000, creşterea economică a României a stagnat, dar în urma negocierilor de aderare la UE din februarie 2000, creşterea economică a început să apară şi s-a accelerat în 2005 (peste 6%), pe măsură ce România se apropia de statutul de membru al UE. Anii de vârf ai creşterii economice a României au fost între 2005 şi 2008, pe măsură ce ţara a avansat de la 12% la 25% din venitul mediu pe cap de locuitor al UE, iar investiţiile străine directe au crescut. Aderarea la Uniunea Europeană (UE) în 2007 a reprezentat o forţă ce a impulsionat reformele şi modernizarea. Criza din 2008 a afectat puternic România, creşterea economică ajungând astfel de la o medie de 7% la minus 7%. Cu toate acestea, ţara şi-a revenit rapid, datorită unui management macroeconomic prudent. Criza a determinat reforme demult necesare, cu sprijin din partea instituţiilor financiare internaţionale, în domenii precum sănătatea, învăţământul, sectorul financiar, administraţia financiară publică, administraţia publică, asigurările sociale şi asistența socială. Unele dintre aceste reforme s-au axat pe reacţii pe termen scurt la criză, în timp ce altele sunt ancorate într-o strategie pe termen mai lung. Deşi implementarea unui pachet de măsuri structurale şi de macro-stabilizare îndrăzneţe – sprijinite de un program multilateral realizat în cooperare cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Comisia Europeană (CE) – a ajutat direcţionarea ţării către creştere economică în 2011, o serie de factori a lăsat România vulnerabilă la şocuri exogene, iar în anul 2012 creşterea economică a fost aproape de zero. Provocările privind accelerarea creşterii economice în ţară includ aspecte precum incertitudinea privind zona Euro şi pieţele de export, evoluţiile politice în contextul alegerilor locale şi parlamentare, precum şi absorbţia de fonduri UE. Pe termen mediu, principala provocare pentru România este de a atinge o creştere economică stabilă şi de a îmbunătăţi standardul de viaţă concomitent cu atingerea obiectivelor fiscale, precum şi de a continua reformele structurale şi modernizarea administraţiei publice. Creşterea economică durabilă pe termen lung presupune ca România să adopte măsuri care asigură atingerea obiectivelor fiscale, simultan cu eliminarea arieratelor şi îmbunătăţirea calităţii cheltuielilor şi consolidarea încasărilor de taxe; progrese privind agenda de reforme structurale, cu accentul pe sectorul transporturilor şi pe sectorul energetic; şi asigurarea unei stabilităţi continue a sectorului financiar. Banca Naţională a României (BNR) şi guvernul au luat măsuri serioase de asigurare a stabiităţii pieţelor financiare, iar băncile au suportat bine acest efort. De la acordarea pachetului de sprijin financiar internaţional, cursul de schimb valutar a rămas stabil în linii mari. Componenta A1 a Raportului de inventariere 10    Sectorul energetic al României este dominat de întreprinderi de stat (ÎS), iar guvernul a iniţiat măsuri pentru îmbunătăţirea acestora, precum şi pentru creşterea competitivităţii şi atragerea capitalului privat necesar pentru stimularea competitivităţii în sector. Accesul la serviciile de sănătate este direcţionat preponderent către cei înstăriţi. Aproape jumătate dintre persoanele sărace nu solicită servicii de sănătate atunci când au nevoie, iar o mare parte din fondurile publice alocate pentru serviciile de sănătate este irosită pe servicii sau tratamente ineficiente şi inutile. Sistemul de sănătate actual înclină în mod semnificativ către acordarea de îngrijiri spitaliceşti costisitoare. Reformele guvernului în domeniul sănătăţii promovează servicii de sănătate ambulatorii şi de îngrijire primară eficiente, introduc co-plăţile, raţionalizează infrastructura spitalicească, reglementează introducerea de noi medicamente şi tehnologii şi trec în revistă pachetul de beneficii de bază finanţat de sistemul asigurărilor publice de sănătate. Una dintre principalele priorităţi ale României continuă să fie îmbunătăţirea aptitudinilor populaţiei sale, astfel încât să se atingă obiectivele din strategia Europe 2020 şi să se aducă nivelul de pregătire al copiilor români în discipline cheie la nivelurile actuale din majoritatea ţărilor europene. O lege a învăţământului naţional în vigoare de la începutul anului 2011 promovează schimbări practic în toate sferele educaţiei. Rata de sărăcie a României a scăzut între 2000-2008 de la 36% în anul 2000 la 5,7% în anul 2008. În 2009, sărăcia a scăzut şi mai mult, ajungând la 4,4%, datorită cheltuielilor crescute cu protecţia socială şi asigurările sociale. Totuşi, în pofida marilor eforturi depuse, rata de sărăcie din România este în continuare printre cele mai mari din UE. În timp ce odinioară România era considerată grânarul Europei, în prezent agricultura joacă un rol important în România, dar sectorul respectiv este subdezvoltat. În pofida faptului că are cel mai mare procent de populaţie rurală din UE (45%), România are şi cea mai mare incidenţă a sărăciei rurale (peste 70%), precum şi unul dintre cele mai mari decalaje privind standardele de trai şi sociale între zonele rurale şi cele urbane. România importă un procent din ce în ce mai mare din necesarul de alimente, deşi aproape 30% din ocuparea forţei de muncă este în agricultură. România nu a profitat încă de Fondurile structurale UE pentru protecţia mediului şi schimbări climatice. Cu toate acestea, România şi-a luat angajamentul de a atinge obiectivele UE 20-20-20 privind clima şi energia regenerabilă, care sunt concepute astfel încât să reducă emisiile de dioxid de carbon cu 20%, să crească cota energiei regenerabile în mixul energetic la 20% şi să sporească eficienţa energetică cu 20%, până în anul 2020. În acest scop, ţara trebuie să pregătească un program complet de finanţare a schimbărilor climatice şi a creşterii verzi în următoarea perioadă de programare pentru finanţare UE (2014-2020), printre multe alte lucruri. Accesarea cu succes a mecanismelor de finanţare UE sub egida schimbărilor climatice va permite României să realizeze trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon şi va promova Componenta A1 a Raportului de inventariere 11    adaptarea la schimbările climatice, prevenirea şi managementul riscurilor. Mai mult, aceasta va contribui la integrarea obiectivelor ce ţin de schimbările climatice în rândul altor obiective economice şi sociale şi va permite o dezvoltare echilibrată în toate regiunile şi modernizarea infrastructurii şi mediului de transport, va asigura o dezvoltare rurală durabilă, va crea noi oportunităţi de angajare, în special în zonele rurale, promovând politici sociale care vor duce la standarde de calitate a vieţii. În final, aceasta duce la îmbunătăţirea calităţii vieţii, promovează cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi inovaţia, şi încurajează utilizarea de mijloace de comunicare şi tehnologie a informaţiei în afaceri pe scară largă. Componenta A1 a Raportului de inventariere 12    3. Prezentarea generală a sectorului, caracteristici şi provocări privind schimbările climatice Încălzirea globală a devenit o problemă cheie pe ordinea de zi internaţională în ultimele decenii. Temperatura medie globală a crescut continuu, în pofida eforturilor globale de a stopa această tendinţă. Creşterea nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) provocate de activităţile umane a avut o contribuţie majoră la încălzirea din ce în ce mai puternică, având un impact alarmant asupra modelelor de climă ale planetei, asupra vieţilor omeneşti şi a dezvoltării economice. Schimbările climatice regionale şi locale influenţează ecosistemele şi determină producerea de fenomene meteorologice extreme precum seceta, inundaţiile şi alte dezastre naturale. Temperaturile în creştere generează un risc sporit de daune, şi astfel nevoia de a soluţiona această problemă este din ce în ce mai presantă; eforturile trebuie orchestrate la toate nivelurile – local, regional şi internaţional. Schimbările modelelor de climă – incluzând creşterea temperaturii, modificările precipitaţiilor şi reducerea gheţii şi a zăpezii – au determinat o gamă largă de efecte observabile, precum (i) pierderea de biodiversitate: supravieţuirea anumitor specii va fi ameninţată sau acestea vor dispărea din cauza dispariţiei habitatului, modificării ecosistemelor şi creşterii acidităţii oceanelor; (ii) creşterea nivelului mărilor: cauzată de topirea gheţarilor şi de expansiunea termică a oceanelor, ambele sporind riscul de inundaţii; (iii) fenomene meteorologice extreme: fenomene meteorologice extreme mai frecvente, ce provoacă valuri de căldură, incendii de proporţii în zonele sălbatice, intensificarea inundaţiilor şi a secetei, uragane mai puternice; şi (iv) ameninţări la adresa sănătăţii umane: răspândirea de boli şi scăderea calităţii aerului, precum şi posibile decese provocate de valurile de cădură devastatoare1. Raportul Băncii Mondiale, „Reducerea căldurii” (Banca Mondială, 2012), explică faptul că există o probabilitate de 20% de creştere a încălzirii globale cu 4°C până în anul 2060, şi o şansă de 80% până în 2100. În pofida eforturilor comunităţii internaţionale de a menţine încălzirea sub 2°C, se preconizează o încălzire mai mare de 3°C. Aceasta este semnificativ mai mare decât nivelul preindustrial de 0,8 °C.2 Europa a fostde asemenea afectată de efectele schimbărilor climatice, suferind de o creştere globală a nivelului mării în majoritatea zonelor de coastă; schimbări ale sistemelor de apă dulce, precum scăderea debitelor râurilor în sud şi est; o creştere a fenomenelor semnalate de inundaţii şi a frecvenţei şi intensităţii secetelor, în special în Europa de sud; schimbări ale biodiversităţii şi ecosistemelor terestre; reducerea creşterii pădurilor din cauza furtunilor, paraziţilor şi bolilor; scăderea cererii de încălzire şi creşterea cererii de răcire din cauza creşterii temperaturii, precum şi efecte asupra sănătăţii oamenilor. În plus, temperatura medie deasupra solului în Europa a fost                                                              1  http://www.edf.org/climate/climate-change-impacts 2 Banca Mondială, (2012), „Reducerea căldurii. De ce trebuie evitată încălzirea planetei cu 4 grade? Un raport realizat pentru Banca Mondială de Potsdam Institute for Climate Impact Research and Climate Analytics”, noiembrie 2012 Componenta A1 a Raportului de inventariere 13    cu 1,3°C deasupra nivelului preindustrial, deceniul actual fiind cel mai călduros din cele înregistrate până în prezent3. În România, efectele schimbărilor climatice se observă cu uşurinţă: anul 2007 a fost cel mai cald an din ultimele două decenii (cu o temperatură medie de 11,5° C), în timp ce temperatura medie cea mai scăzută (8,4°C)4 a fost înregistrată în 1985. În 2005, România a fost afectată de inundaţii istorice, care au provocat 76 de morţi şi daune importante ale proprietăţilor, iar anul 2007 a adus cea mai gravă secetă din ţară din ultimii 60 de ani5. Efectele acestor fenomene meteorologice extreme au afectat ţara prin pierderile economice semnificative suferite în agricultură, transporturi, furnizarea de energie şi gestionarea apei. Emisiile totale de CO2 pentru România au fost de 78 milioane de tone în 2009, reprezentând 2 la sută din totalul emisiilor la nivelul UE. România are cel mai redus consum de energie pe cap de locuitor din UE, dar una dintre cele mai mari intensităţi ale energiei6. Nivelul scăzut al consumului de energie a fost cauzat de o perioadă de încetinire a PIB şi, de asemenea, de închiderea multor consumatori industriali intensivi de mari dimensiuni, ineficienţi, care erau principalii contribuabili la economia ţării în perioada de economie centralizată. În pofida consumului redus de energie, România continuă să rămână în urmă în ceea ce priveşte conservarea energiei şi eficienţa energetică, ceea ce a făcut ca ţara să aibă una dintre cele mai mari intensităţi ale energiei din Europa. 3.1 Energie În România, sectorul energetic este răspunzător pentru 70% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) (excluzând UTSUTS7). Generarea de curent electric şi căldură, precum şi utilizarea de combustibili în alt scop decât pentru transport contribuie cu trei sferturi din emisiile GES ale sectorului energetic (Figura 1). Reducerea emisiilor de carbon ale sectorului energetic, prin intermediul opţiunilor privind furnizarea de curent electric şi căldură cu emisie de carbon redusă şi prin îmbunătăţirea eficienţei conversiei, transmisiei, distribuţiei şi consumului de energie, este esenţială pentru succesul diminuării schimbărilor climatice în România.                                                              3 Agenţia Europeană de Mediu, (2013), Temperatura globală şi europeană (CSI 012/CLIM 001/CLIM 003) – Evaluare publicată în aug. 2013, http://www.eea.europa.eu/data-and-maps/indicators/global-and-european-temperature/global-and-european-temperature-assessment-6 4 Cea de-a cincea Comunicare naţională a României, (2010), Ministerul Mediului şi Pădurilor, Bucureşti 5 Ibidem 6 Agenția Internațională pentru Energie (Statistică AIE © OCDE/AIE, http://www.iea.org/stats/index.asp), Statistici şi bilanţuri energetice pentru ţările care nu sunt membre OCDE.   7  LULUCF a fost un absorbant net de GES în România de la iniţierea ţinerii evidențelor în 1989 (Figura 2).  Componenta A1 a Raportului de inventariere 14    Figura 1: Sectorul energetic domină emisiile de gaze cu efect de seră din România Sursa: MMSC 2013 Din 1989 până în 2011, totalul de emisii de gaze cu efect de seră în România a fost redus cu aproape jumătate (Figura 2). În mare parte, acest declin se datorează reducerii drastice a activităţilor industriale în noul context al pieţei libere şi schimbărilor structurale în economie. Consumul de energie şi creşterea PIB au fost decuplate de la sfârşitul anilor 1990 (Figura 3). Alte oportunităţi de diminuare decurg din eficientizarea energetică. Figura 2: România: Tendinţele emisiilor de gaze cu efect de seră, 1989-2011 Figura 3: Decuplarea consumului de energie şi a creşterii PIB Sursa: MMSC 2013 Sursa: Eurostat După ce a scăzut semnificativ în anii 1990, consumul primar de energie al României a rămas constant în anii 2000 şi a fost de 36,35 Mtone în 2011. România şi-a redus producţia de resurse interne de petrol şi gaze în scădere şi a început să se bazeze din ce în ce mai mult pe surse de energie fără emisii de GES – nucleare, hidro şi biomasă. Lignitul de provenienţă internă continuă să joace un rol important, mai ales în producţia de energie şi căldură (Figura 4). De remarcat că biomasa (inclusă printre sursele de energie regenerabilă) reprezintă în jur de 10 procente din energia primară a României şi o cotă chiar mai mare în utilizarea finală, datorită faptului că o mare parte a populaţiei rurale se bazează în primul rând pe biomasă pentru încălzirea spaţiilor. O Componenta A1 a Raportului de inventariere 15    parte importantă din populaţia rurală se bazează pe utilizarea de sobe din teracotă, încălzind spaţiul interior cu căldură difuzată, prin captarea căldurii degajate prin arderea periodică a lemnului şi apoi prin degajarea acesteia la o temperatură constantă pe o perioadă lungă. Consumul total de biomasă a crescut cu aproape 30 de procente din anul 2000 până în anul 2011. Chiar dacă biomasa este regenerabilă şi este mai prietenoasă cu clima decât sursele de energie neregenerabilă, utilizarea sa pentru încălzirea spaţiului implică, de asemenea, unele costuri pentru mediu şi poluanţi ai climei de scurtă durată. Figura 4: România: consumul primar de energie după tipul de combustibil, şi prin comparaţie cu cel din Germania şi UE27 Sursa: Eurostat Cererea de energie pentru încălzirea spaţiilor va fi determinată de ritmul şi profunzimea reabilitării termice, de eficienţa sistemelor de încălzire comunală şi de potenţiala creştere a nivelului de confort termic. Reabilitarea termică a clădirilor rezidenţiale reprezintă o provocare enormă, atât financiar, cât şi din perspectiva implementării. Numai în jur de 1 procent din cele aproximativ 150 de milioane de m2 de blocuri pentru care s-a stabilit necesitatea reabilitării termice fuseseră reabilitate până în anul 2012. În pofida subvenţiilor foarte mari (de până la 80 la sută) oferite de autorităţile naţionale şi locale, numeroşi proprietari de gospodării cu venituri reduse continuă să se opună participării la reabilitare. La preţul de aproximativ 80 euro/m2, investiţiile totale pentru reabilitarea întregului stoc ajung la suma de 12 miliarde euro. Transformarea acestui cost uriaş într-o mare oportunitate economică este probabil cea mai mare provocare privind eficienţa energetică din România. Sistemele de termoficare comunală sunt o caracteristică importantă a multor oraşe româneşti, dar utilizarea lor este în declin. Din cele 300 de asemenea sisteme în funcţiune în 1995/96 mai rămăseseră 100 în 2011, dintre care 83 se află în zone urbane. Baza de clienţi a acestor sisteme s- a redus în timp de la 2,2 milioane de apartamente în 1990 la 1,4 milioane în 2012. În 16 dintre cele 31 de sisteme de termoficare comunală cu peste 10.000 de clienţi, numărul acestora a scăzut cu peste 50%. În numeroase oraşe, termoficarea comunală a devenit o gaură serioasă în bugetul Componenta A1 a Raportului de inventariere 16    finanţelor publice, deoarece tarifele pentru consumatorii rezidenţiali sunt subvenţionate în mare măsură, în medie cu aproximativ 50%. Calitatea serviciilor, costul şi îngrijorarea privind nivelurile ridicate de poluare se numără printre principalele motive pentru care cererea a scăzut. Majoritatea vechilor unităţi de cogenerare ineficiente şi a boilerelor destinate doar producerii de căldură încă nu au fost modernizate sau înlocuite cu echipamente de generare moderne, şi nici nu sunt dotate cu echipamente de ardere adecvate, generând emisii de SO2 şi NOX (oxid de azot) care depăşesc normele UE. Cu o medie de 275 tone de CO2 per Gcal, producătorii de termoficare comunală din România se numără printre cei mai poluanţi furnizori de servicii din UE. Reţelele de distribuţie a căldurii suferă în medie pierderi de căldură şi apă de 30%, prin comparaţie cu pierderile de 5-10% din reţelele mai noi. Ca urmare a acestor ineficienţe, costul încălzirii comunale este cu aproximativ 18-20% mai mare decât în alte ţări UE. Generarea totală de electricitate a crescut cu 1,6 la sută anual, de la 51,93 TWh în 2000, la 62,22 TWh în 2011. Aceasta este comparată cu o rată de creştere a PIB de 4 procente pe an în aceeaşi perioadă. Deşi centralele termice cu cărbuni continuă să furnizeze aproximativ o treime din alimentarea cu electricitate, cota de generare de energie cu emisii reduse de carbon (hidro, eoliană, solară şi nucleară) creşte şi este mai mare decât media UE. Cota generării de energie cu cărbuni este, de asemenea, mai mare decât media UE (Fig. 5). Figura 5: România: mixul generării de energie după tipul de combustibil, 2011, comparativ cu Spania, Germania şi UE Sursa: Eurostat Dintre ţările UE27, România are cel mai mic consum de energie pe cap de locuitor (Figura 6) – un dezavantaj ce poate fi transformat într-un avantaj, în perspectiva reducerii emisiilor de carbon în sectorul energetic. Consumul de combustibil şi electricitate pe cap de locuitor în 2011 a fost de 51, respectiv 47 la sută din media UE27. Chiar şi în condiţiile eficientizării energetice continue, cererea de energie va creşte probabil semnificativ pe măsură ce România va ajunge din urmă ţările cu venituri mari. Componenta A1 a Raportului de inventariere 17    Figura 6: România consumă semnificativ mai puţină energie pe cap de locuitor decât ţările UE cu venituri mari: Consumul final de combustibil şi electricitate pe cap de locuitor faţă de PIB pe cap de locuitor în PPP, 2003-2011 Sursa: Eurostat Consumul final de energie a rămas constant în perioada 2000-2011 (Figura 7). Un declin al consumului final de combustibil a fost compensat prin creşterea cererii de electricitate. Reducerea consumului în sectoarele industrial şi rezidenţial a fost compensată prin creşterea cererii în sectoarele transporturi şi servicii. Consumul de energie industrial a scăzut cu 21% în această perioadă. Consumul de energie casnic a scăzut, de asemenea, cu 6% în perioada 2000- 2011, în mare măsură din cauza unei reduceri cu 57% a consumului de căldură comunală, aceasta reflectând declinul general şi dramatic al serviciilor de termoficare comunală în zonele urbane. Cererea de energie în sectorul servicii a crescut de 2,6 ori din 2000 până în 2011, chiar dacă a pornit de la un nivel de bază relativ scăzut. Cererea de energie în sectorul transporturi a crescut, de asemenea, cu 25 de procente în aceeaşi perioadă. Se aşteaptă ca modelele de consum final de energie din România să conveargă pe termen lung spre cele ale economiilor UE mai mari, indicând o creştere semnificativă a cantităţii şi a cotei de energie pentru sectoarele transporturi şi servicii.   Componenta A1 a Raportului de inventariere 18    Figura 7: Consumul final de energie pe sectoare pentru România, Germania şi UE27 Sursa: Eurostat Atât preţurile la electricitate, cât şi cele la gaze naturale sunt sub mediile UE (Figura 8). Preţurile la electricitate recuperează în mare măsură costurile (cu excepţia preţurilor la energia nucleară şi hidro pentru consumatorii reglementaţi care sunt subvenţionaţi). Preţurile la gaze naturale sunt cele mai mici din orice ţară UE, din cauza distorsiunilor de reglementare. Prin actele legislative adoptate în 2012 şi 2013,8 preţurile reglementate la electricitate şi gaze pentru consumatorii necasnici vor fi liberalizate până în ianuarie 2014 şi respectiv ianuarie 2015, iar preţurile reglementate la electricitate şi gaze pentru consumatorii casnici vor fi liberalizate până în ianuarie 2018 şi respectiv ianuarie 2019. Nu a fost dat un termen clar pentru eliminarea subvenţiilor la căldura comunală. Figura 8: Preţurile la electricitate şi gaze naturale, România şi UE, 2012   Sursa: Eurostat                                                               8  Pentru electricitate, articolul 22 (8) din Legea nr. 123/2012, iar pentru gaze naturale, HG nr. 22/2013.  Componenta A1 a Raportului de inventariere 19    Costul furnizării de încălzire comunală (ÎC) este printre cele mai ridicate din UE, din cauza producţiei ineficiente şi a pierderilor de reţea mari. Dar tarifele pentru consumatorii rezidenţiali sunt subvenţionate în mare măsură, în medie cu aproximativ 50% (Figura 9). Tarifele mici la gaze pentru consumatorii rezidenţiali, cât şi nemulţumirea faţă de serviciile ÎC i-au determinat pe mulţi consumatori să se deconecteze de la sistemul de încălzire comunală. Din 1990, numărul gospodăriilor familiale conectate la ÎC, marea parte aflate în blocuri de apartamente, a scăzut cu aproximativ 0,8 milioane, la 1,4 milioane în 2012 (ANRSC). Deoarece consumul de gaze naturale a crescut doar marginal, cu aproximativ 3 procente, în aceeaşi perioadă, este probabil ca numeroase gospodării familiale deconectate de la sistemele ÎC să fie încălzite insuficient şi/sau să se bazeze pe alte tipuri de combustibili (biomasă sau electricitate). Gospodăriile familiale cu consum redus de combustibili sunt obligate frecvent să-şi limiteze consumul de energie la niveluri sub-optime din cauza dificultăţilor financiare. Din cauza acestei cereri suprimate9, este posibil ca eficientizarea energetică să nu determine o reducere echivalentă a consumului – în schimb, avantajele se pot manifesta sub forma unui nivel sporit de confort (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare 2011). Figura 96: Costul încălzirii comunale în România este mare, iar tarifele sunt subvenţionate în mare   măsură Finanţări de peste 2 miliarde euro au fost disponibile pentru investiţii în eficienţa energetică în perioada 2007-2013, incluzând aproximativ 800 milioane euro în fonduri UE. În timp ce acestea au fost de departe insuficiente pentru a soluţiona marile nevoi de finanţare a eficienţei energetice                                                              9 Pe baza datelor sondajului INS în gospodării familiale din 2008, există unele dovezi de încălzire necorespunzătoare  („cerere suprimată”): cheltuielile gospodăriilor familiale mai sărace cu încălzirea (pe m2) sunt cu aproximativ 20‐ 25% mai mici decât cele din gospodăriile mai înstărite. Acest nivel relativ scăzut de încălzire necorespunzătoare  poate fi atribuit subvenţiilor pentru căldură acordate gospodăriilor sărace. Programul Naţiunilor Unite pentru  Dezvoltare 2011, p. 153.  Componenta A1 a Raportului de inventariere 20    din România, sprijinul instituţional şi capacitatea tehnică de implementare şi furnizare a investiţiilor în eficienţa energetică nu par să fie adecvate nici la nivel naţional, nici la nivel local. Acest lucru este cauzat de absenţa stimulentelor şi a informaţiilor, precum şi a actualizărilor necesare ale aptitudinilor şi a îmbunătăţirilor administrative, precum planificarea strategică, prioritizarea, evaluările sistematice şi coordonarea între diferitele niveluri de guvernare. Provocările privind implementarea şi furnizarea nu vor face decât să crească în următorii şapte ani. 3.2 Transport Se preconizează că schimbările climatice vor avea un impact semnificativ asupra transportului, afectând modul în care specialiștii în transport planifică, proiectează, construiesc, exploatează și întrețin sistemele de transport. Potrivit Raportului de sinteză din 2013 al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) referitor la impactul, adaptarea și vulnerabilitatea potențialelor impacturi și sensibilități legate de transport, „Infrastructura de transport este vulnerabilă la temperaturile extreme, precipitații/inundațiile cauzate de râuri și mareele provocate de furtuni care pot duce la deteriorarea drumurilor, căilor ferate, aeroporturilor și a porturilor”.10 Sectorul transporturilor este un generator semnificativ de emisii de gaze cu efect de seră (GES). În ţările UE, transportul este răspunzător pentru aproximativ o pătrime din emisiile de gaze cu efect de seră, ceea ce îl face al doilea cel mai mare sector ce emite gaze cu efect de seră după cel energetic. Deși emisiile generate de alte sectoare în general scad, cele generate de sectorul transporturilor au crescut cu 36 de procente din 1990. Cea mai mare parte a emisiilor de gaze cu efect de seră asociate transportului este generată de transportul rutier. Cu toate acestea, există, de asemenea, emisii semnificative generate de sectoarele aviației și maritim iar în aceste sectoare este înregistrată cea mai rapidă creștere a emisiilor, ceea ce înseamnă că sunt necesare politici pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de diverse moduri de transport. În România, ca procent din emisiile totale de gaze cu efect de seră din toate sectoarele, sectorul transporturilor reprezintă 11,8 procente (cifre din 2011). Deși este mai mic decât media UE de 20,2 procente, crește mai repede decât aceasta. Această tendință ascendentă constantă de la începutul acestui secol este în special demnă de remarcat. Figurile de mai jos indică creşterile de- a lungul timpului, precum și comparația acestora cu UE-27. În cadrul diferitelor moduri de transport, transportul rutier este sursa marii majorități a emisiilor de gaze cu efect de seră din                                                              10IPCC (2013), Managing the Risks of Extreme Events and Disasters to Advance Climate Change Adaptation: Special Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change (Gestionarea riscurilor legate de evenimentele extreme și dezastre pentru sprijinirea adaptării la schimbările climatice: raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice), Cambridge University Press. Disponibil la: http://www.ipcc.ch/pdf/special-reports/srex/SREX_Full_Report.pdf Componenta A1 a Raportului de inventariere 21    sectorul transporturilor, fiind răspunzător de 93 de procente din emisiile generate de transportul intern. Aceasta este o proporție similară cu media UE-27 de 94 de procente. Emisiile de GES generate de transportul Tendințele privind emisiile comparate cu UE-27 (2000=100) intern din România (1.000 tone de CO2)   Sursa: AEM. Sursa: AEM. Statisticile privind transporturile indică o creștere marcată a ponderii modale a autoturismelor în proprietate personală și un declin semnificativ al ponderii modale a transportului feroviar (ponderea modală a transportului feroviar din 2011 fiind aproximativ o treime din cifra anului 2000). Ponderea modală a transportului cu autobuzele și autocarele a crescut semnificativ în perioada 2000-2011. Ponderea modală a transportului cu autoturisme în proprietate privată se apropie acum de media UE, după ce, la începutul mileniului, fusese considerabil mai mică. Ponderea modală a transportului feroviar este mai mică decât media UE, după ce fusese peste medie în 2000. Deși ponderea modală a autoturismelor din România este la un nivel similar cu media UE, gradul de motorizare (sau numărul proprietarilor de autoturisme) din România este cel mai mic din UE, de 201 autoturisme la 1000 de locuitori în 2010,11 dar a crescut semnificativ în ultimii ani, de la 150 de autoturisme la 1000 de locuitori în 2004.12 Experiența la nivel internațional sugerează că, deoarece economia din România crește, va continua să crească în viitor. Fără intervenția de a oferi alternative de transport mai bune și de a încuraja folosirea                                                              11  Energy, transport and environment indicators (Indicatori pentru energie, transport și mediu).  Cartea de buzunar  Eurostat, ediția 2012. Comisia Europeană.  12 Study on Strategic Evaluation on Transport Investment Priorities under Structural and Cohesion funds for the  Programming Period 2007‐2013 (Studiu privind evaluarea strategică a priorităților de investiții în domeniul  transporturilor în cadrul fondurilor structurale și de coeziune pentru perioada de programare 2007‐2013). Raportul  de țară pentru România al Ecorys pentru Comisia Europeană, DG Regio, 2006.  Componenta A1 a Raportului de inventariere 22    acestora, pe măsură ce numărul de proprietari de autoturisme crește, utilizarea autoturismelor este de asemenea probabil să crească. Motivele declinului numărului de călători din transportul feroviar este legat de degradarea sistemului feroviar din România. Activitatea de transport aerian intern de persoane (în interiorul României) reprezintă o mică parte (7 procente) din deplasările totale ale pasagerilor prin aeroporturile din România. Acesta este un nivel relativ redus în comparație cu alte țări UE (media UE-27 este de 18 procente), deși a crescut în ultimii ani. Distribuția modală pentru deplasarea mărfurilor în România (în tonă-km) s-a schimbat şi ea în ultimii ani. Aceasta indică o cădere marcată a ponderii modale a transportului feroviar de mărfuri, împreună cu o creștere marcată a ponderii modale a transportului rutier de mărfuri. Este, de asemenea, de remarcat ponderea modală mult mai mare a transportului de mărfuri pe căi navigabile începând cu anul 2009. Este posibil ca motivele declinului transportului feroviar de mărfuri și transferul către transportul rutier și cel pe căi navigabile să fie similare celor stabilite mai sus pentru transportul de persoane. Ponderea modală a transportului feroviar de mărfuri este mai mare decât media UE, în ciuda declinului său. Transportul de mărfuri pe căile navigabile interioare are de asemenea o pondere modală mai mare decât media UE, în timp ce transportul rutier de mărfuri este încă sub media UE, în ciuda creșterii sale recente. Transportul urban reprezintă o parte importantă a deplasărilor generale din cadrul transportului din România. Aproximativ 54 de procente din populația țării trăiește în orașe și orașe mari, conform recensământului național din 201113. Transportul în interiorul zonelor urbane reprezintă o parte vitală a funcționarii acestor zone ca entități economice și sociale. Există nouă orașe în România cu peste 200.000 de locuitori. Cu toate acestea, informațiile cantitative disponibile privind situația transportului urban din România sunt limitate. Congestionarea traficului a fost raportată ca o problemă în creștere în mai multe orașe, pe măsură ce numărul autoturismelor în proprietate personală crește. Deși datele sunt greu de obținut, se deduce că numărul utilizatorilor transportului public din multe orașe și orașe mici din România este în scădere, cu o creștere corespunzătoare a numărului de autoturisme în proprietate privată. De exemplu, în Ploiești, utilizatorii transportului public au scăzut de la 7 milioane de deplasări pe lună în 2011 la 6,7 milioane în 2012. Unele orașe fac eforturi conjugate de a inversa această tendință prin modernizarea infrastructurii și a serviciilor, deși lipsa fondurilor rămâne o problemă serioasă. În ceea ce privește mersul cu bicicleta, o bună infrastructură pentru bicicliști există în unele orașe, dar este în general neregulată, nu formează o rețea unitară și este de multe ori prost întreținută. Este posibil ca temperaturile mai mari și valurile de căldură mai frecvente (în special în sud și sud-est) să cauzeze probleme pentru infrastructura feroviară și rutieră. Drumurile din asfalt pot deveni moi și se pot deforma mai mult sub greutatea vehiculelor, ducând la introducerea restricțiilor de trafic rutier (în special pentru vehiculele de mare tonaj). Această problemă este deja recunoscută de compania națională de drumuri din România, prin folosirea standardelor                                                              13  http://www.recensamantromania.ro/rezultate‐2/  Componenta A1 a Raportului de inventariere 23    pentru materiale și a normelor de proiectare modificate în zonele vulnerabile pentru a face față temperaturilor mai mari și a reduce deformarea. Probleme similare pot apărea, de asemenea, cu suprafețele din asfalt (de exemplu, pistele) ale aeroporturilor din România. Șinele liniilor ferate se curbează, de asemenea, în cazul temperaturilor ridicate, ceea ce poate duce din nou la limitări de viteză și utilizare. Infrastructura transportului feroviar, rutier și pe apă este potențial vulnerabilă la efectele precipitațiilor mai intense și a frecvenței crescute a viiturilor rapide. Culeele de pod, pilele de pod, taluzurile rutiere și feroviare și malurile râurilor sunt potențial vulnerabile la astfel de viituri rapide dacă nu se iau măsuri pentru protecția acestora. Unele drumuri și căi ferate pot fi, de asemenea, predispuse la inundații, dacă nu sunt implementate măsuri de drenare și protecție împotriva inundațiilor. Precipitațiile intense pot avea, de asemenea, impacturi negative asupra siguranței rutiere, deși în unele zone, reducerea zilelor cu polei și zăpadă poate contrabalansa acest aspect. Precipitațiile reduse, seceta și debitul redus asociat pot afecta navigația fluvială pe principalele căi navigabile, precum Dunărea. Acest lucru se observă deja, potrivit Administrației Fluviale a Dunării de Jos, prin adâncimi reduse ale apei, ceea ce înseamnă că numărul de zile în care sunt introduse restricții de navigație este în creștere. Pe de altă parte, navigabilitatea mai multor canale de navigație și a căilor de navigație interioare probabil că va fi afectată din cauza nivelurilor mai scăzute ale apei preconizate. Este posibil ca unele canale să fie mai accesibile pentru expedierea mai adânc în interiorul uscatului ca urmare creșterii nivelului mării. Navigabilitatea canalelor de navigație probabil că se va schimba și va trebui să fie reevaluată în mod corespunzător (Canalul Dunăre-Marea Neagră din România). 3.3 Urban Se cunosc puţine despre modul în care vor fi afectate de schimbările climatice oraşele din România, deoarece au fost realizate foarte puţine cercetări cu scopul de a „coborî nivelul” modelelor de climă globale în mod statistic, pentru a furniza o imagine mai granulară, locală, a modului în care circumstanţele se vor schimba în deceniile viitoare. Din punct de vedere al adaptării/rezistenţei climatice, activitatea de planificare a luat în bună măsură forma planificărilor în caz de dezastre cerute de legislaţia naţională, deşi calitatea sau amploarea acestor planuri este neclară. Cu alte cuvinte, în chestiuni de climă urbană, mai sunt multe de făcut în România. În ceea ce priveşte deşeurile solide urbane, emisiile de gaze cu efect de seră asociate cu eliminarea deşeurilor solide la nivel municipal în România reprezintă aproximativ 2% din emisiile globale ale ţării, luate colectiv. Majoritatea rezultă din faptul că ţara se bazează în mod covârşitor pe gropile de gunoi ca principală strategie de gestionare a deşeurilor. Deşeurile organice îngropate într-o groapă de gunoi se descompun anaerob, produc metan, un GES cu un Componenta A1 a Raportului de inventariere 24    potenţial de acumulare a căldurii de 25 de ori mai mare decât cel al dioxidului de carbon. Cu excepţia cazului în care groapa de gunoi este proiectată să capteze metanul printr-o serie de conducte cufundate în gunoi, gazul se va scurge lent din groapa de gunoi vreme de mulţi ani, chiar şi la mult timp după ce aceasta este închisă în mod oficial. Foarte puţine gropi de gunoi din România au capacitatea de a capta sau arde acest gaz, ceea ce înseamnă că marea parte a metanului este eliberată direct în atmosferă. Datorită sprijinului amplu acordat prin Programele Operaționale în perioada 2007-2013, eforturile României autorizate de UE de a închide şi înlocui gropile de gunoi pentru deşeuri solide prost gestionate cu gropi de gunoi igienice sunt în plină desfăşurare, dar eforturile de soluţionare a scurgerilor existente de metan sunt neclare. Acordul de aderare la UE a stabilit deja un calendar de realizare a acesteia, ce necesită ca 65% din toate deşeurile biodegradabile generate în România să fie deviate de la gropile de gunoi până în anul 2020. Randamentul României în această privinţă este deocamdată relativ mic, dar atingerea acestui obiectiv şi îndeplinirea altor cerinţe de reciclare ar putea reduce nivelurile de emisii de GES ale deşeurilor solide cu 50% sau mai mult. Pentru a reuşi, oraşele din România vor trebui probabil să se angajeze într-un tip de colectare separată a deşeurilor sau să sprijine în alt mod dezvoltarea de facilităţi axate pe procesarea de deşeuri organice şi de pieţe gata să consume amelioratorul de sol de înaltă calitate rezultat. Există câteva programe urbane în întreaga lume care pot servi drept modele pentru aceste eforturi. Impactul pe care schimbările climatice le vor avea asupra facilităţilor şi programelor pentru deşeuri solide din România nu este cunoscut; este necesar să se mai lucreze la analizarea acestui aspect. Îngrijorări semnificative apar şi în ceea ce priveşte protejarea alimentării urbane cu apă şi reţelei de tratare a apei de impacturile schimbărilor climatice. Alimentarea cu apă a României este deja relativ nesatisfăcătoare prin comparaţie cu majoritatea celorlalte ţări din Europa, unele părţi ale ţării deja îndurând constrângeri privind alimentarea cu apă pe timpul verii. Această situaţie se va înrăutăţi probabil în viitor. Studiile privind impactul climei ce analizează viitoarele condiţii hidrologice în trei dintre cele 11 bazine hidrografice ale ţării prevăd că decalajul dintre cerere şi ofertă în aceste regiuni este de aşteptat să fie acceptabil în următorii 15-20 de ani, dar după aceea vor fi necesare măsuri importante de reducere a cererii sau o nouă capacitate de furnizare. Cercetări suplimentare sunt necesare pentru celelalte bazine hidrografice, precum şi studii localizate privind impactul climei, pentru a realiza o imagine completă a provocărilor cu care este posibil să se confrunte anumite oraşe în deceniile viitoare. Sistemele urbane de alimentare cu apă tind să beneficieze de puţină atenţie în majoritatea planurilor de diminuare a impactului climei la nivel orăşenesc sau naţional, comparativ cu sectoare precum clădirile şi transporturile. Această lipsă de atenţie la legătura dintre sistemele de alimentare cu apă şi schimbările climatice este proporţională cu măsura relativ mică în care sistemele de alimentare cu apă şi de tratare a apei contribuie la emisiile de GES urbane totale. În România, aceasta a fost estimată la un total de 2,34% din emisiile globale de gaze cu efect de seră în 2009. Componenta A1 a Raportului de inventariere 25    Cu toate acestea, se mai pot aduce îmbunătăţiri în ceea ce priveşte eficienţa operaţiunilor aferente utilităţilor, reducerea nivelurilor actuale ridicate de pierderi de apă şi reducerea emisiilor de metan ale staţiilor de tratare a apei menajere. Unele modernizări ale sistemului au avut loc în perioada 2007-2013 aferentă Programelor Operaționale, când au fost alocate fonduri considerabile pentru a ajuta România să rezolve problema istorică a calităţii nesatisfăcătoare a apelor de suprafață și subterane. Aceste noi staţii au adus beneficii importante, dar mai este mult de lucru, ceea ce înseamnă că modernizările sistemului de alimentare cu apă ar trebui să continue ca o prioritate majoră de investiţie în cadrul următorului Program Operaţional. Totodată, aceste investiţii sunt urmărite din motive ce ţin de calitatea mediului şi de rentabilitate, aceste modernizări de sistem asigurând beneficii de diminuare a schimbărilor climatice la costuri suplimentare mici sau inexistente. Guvernul Român poate include aceste proiecte în categoria investiţiilor aferente schimbărilor climatice, contribuind astfel la îndeplinirea obligaţiei României de a cheltui nu mai puţin de 20% din fondurile sale obţinute prin programele operaţionale cu investiţii aferente schimbărilor climatice. 3.4 Apă Potenţialul total al apelor de suprafaţă din România ajunge la 127 miliarde de metri cubi (MMC)/an, bazinele hidrografice interne contribuind cu 40 MMC, iar 87 MMC fiind disponibili din bazinul Dunării. Potenţialul apelor subterane este estimat la 10 MMC/an. Fracţia utilizabilă din resursele totale de apă (de suprafaţă şi subterană), după cum este definită de capacitatea existentă de a extrage şi utiliza apa, este de 40 MMC/an. Prin comparaţie, cererea totală de apă se situează la 8 MMC/an. Cu o populaţie actuală de 20 de milioane de locuitori, disponibilitatea medie a apei în România este de 2000 de metri cubi pe cap de locuitor anual. Deşi această valoare se află deasupra pragului definit în general pentru stres hidric (1700 metri cubi pe cap de locuitor anual), este mai mică decât valoarea medie pentru Europa (aproximativ 4500 metri cubi pe cap de locuitor anual) şi subliniază necesitatea unei bune gestionări în vederea asigurării conservăriii şi durabilităţii resurselor. Disponibilitatea resurselor de apă prezintă o variaţie semnificativă de la un an la altul. În cei mai secetoşi ani, disponibilitatea apei a scăzut la 20 MMC. Există, de asemenea, o variaţie semnificativă pe teritoriul României, bazinele Jiu, Argeş-Vedea, Buzău-Ialomiţa, Siret, Prut- Bârlad şi Dobrogea-Litoral confruntându-se cu cele mai mari deficite de apă. În prezent, cererea de apă are la bază utilizarea industrială (67%), în agricultură (18%) şi municipală (15%). Cererea de apă a scăzut constant din anii 1990, datorită schimbărilor structurale din economie, incluzând reducerea activităţii industriale, închiderea sistemelor de irigaţii neviabile economic, introducerea contorizării şi a tarifelor pentru furnizarea de apă menajeră şi reducerea pierderilor din sistem. Cererea totală a scăzut de la aproximativ 20 Componenta A1 a Raportului de inventariere 26    MMC/an la începutul anilor 1990 la 8 MMC/an în prezent. Drept urmare, sistemul are în prezent un grad de exces de capacitate la nivel naţional. Aproape 80% din corpurile de apă din România întrunesc desemnarea calităţii apei din Directiva-cadru UE de stare – reală sau potențială – bună din punct de vedere ecologic, care se bazează pe multiple elemente de calitate (biologice, fizico-chimice şi poluanţi specifici). Cu toate acestea, există o variaţie importantă între bazine: în bazinele Tisa şi Someş, 93% dintre corpurile de apă sunt în stare bună din punct de vedere ecologic, dar în bazinul Vedea procentul acestora este de numai 7%. Precipitaţiile au scăzut cu aproximativ 30 mm pe deceniu în România, între anii 1961 şi 2006. Studii la nivel continental pentru Europa prevăd că media anuală a precipitaţiilor va scădea cu 5- 20% în Europa de sud şi în zona mediteraneană între anii 2071-2100, comparativ cu cea documentată în perioada 1961-1990. În concordanţă cu modificările precipitaţiilor, debitele anuale ale râurilor cresc în nord şi scad în sud şi se anticipează că această tendinţă se va intensifica în viitor. Se anticipează, de asemenea, mari schimbări ale caracterului sezonier, România urmând să înregistreze debite mai mici vara şi mai mari iarna. Ca urmare, se aşteaptă să se intensifice secetele şi stresul hidric, în special pe timp de vară. Se prevede că inundaţiile vor avea loc mai frecvent în numeroase bazine hidrografice, îndeosebi iarna şi primăvara, deşi estimările privind schimbările frecvenţei şi amplorii inundaţiilor rămân nesigure. În general, impactul schimbărilor climatice va provoca probabil o creştere a numărului de intervale de vreme rece, valuri de căldură, inundaţii puternice, alunecări de teren, formarea de zăpoare pe cursul apelor, de îngheţuri dăunătoare şi de avalanşe. Patru bazine hidrografice din România – Buzău, Ialomiţa, Argeş şi Mureş – au fost studiate cu scopul cuantificării impactului schimbărilor climatice. Rezultatele pentru bazinele Buzău şi Ialomiţa indică o reducere a debitului mediu anual de 15-20% pentru perioada 2021-2050 şi de 30-40% pentru perioada 2070-2100. Sunt anticipate, de asemenea, producerea timpurie a inundaţiilor cauzate de topirea zăpezilor şi amplificarea fenomenelor meteorologice extreme. O analiză a schimbărilor privind cererea arată că decalajul dintre cerere şi ofertă va fi acceptabil în următorii 15-20 de ani, dar ulterior vor fi necesare măsuri importante pentru a soluţiona vulnerabilitatea în perioada de timp următoare. Rezultatele pentru bazinele Argeş şi Mureş indică o reducere a debitului mediu anual de 10-15%. Sunt aşteptate inundaţii mai frecvente în timpul iernii, iar în timp ce fenomenele de inundaţii torenţiale vor avea loc mai des, frecvenţa inundaţiilor cu o durată şi un volum mare se aşteaptă să scadă. În continuare, menţionăm o parte dintre vulnerabilităţile principale la schimbările climatice care sunt identificate în diverse sectoare aflate în legătură cu cel al apelor:  Alimentarea cu apă va fi afectată, deoarece iernile mai calde şi mai scurte vor duce la scăderea volumului sezonier de zăpadă şi la topirea timpurie şi rapidă a zăpezii, determinând deficite în lunile de vară. Componenta A1 a Raportului de inventariere 27     Verile mai calde şi mai uscate vor provoca, de asemenea, o deteriorare calitativă a resurselor de apă, reducând prin urmare în mod efectiv alimentarea cu apă.  Alimentarea cu apă va fi afectată şi de coborârea nivelului apelor subterane în lunile de vară, din cauza reducerilor debitului de suprafaţă.  Temperaturile ridicate de vară vor determina o evaporare şi o transpirare mai intensă şi prin urmare cereri mai mari de apă în agricultură, în aceeaşi perioadă în care oferta de apă va suferi un deficit. Cererile şi oferta de apă menajeră vor resimţi acelaşi efect (dar mai puţin pronunţat).  Tratarea apei menajere va fi mai frecvent afectată de inundaţii, din cauza infiltrării apei pluviale în sistemele de canalizare, şi de asemenea din cauza inundării directe a staţiilor de tratare.  Flora şi fauna ecosistemelor acvatice (râuri şi lacuri), precum şi a celor care depind de precipitaţii şi de debitele râurilor (precum mlaştinile) vor suferi din cauza reducerii cantitative a debitelor de apă în timpul verii şi a frecvenţei crescute a inundaţiilor şi secetelor.  Temperaturile ridicate din timpul verii, ce duc la degradarea calităţii apei (prin scăderea nivelului de oxigen dizolvat, eutrofizare şi înmulţirea excesivă a alegelor), vor afecta, de asemenea, mediul.  Schimbările nivelurilor acvifere vor afecta, de asemenea, echilibrul hidric din mlaştini, care sunt susţinute de apele subterane în sezonul cu debite scăzute.  Generarea de electricitate de către hidrocentrale pe timpul verii va fi afectată în anii secetoşi. Hidrocentralele se vor confrunta, de asemenea, cu ameninţarea crescândă a inundaţiilor intensive, iar operaţiunile vor trebui să asigure o pernă adecvată de amortizare a inundaţiilor în rezervoarele de stocare. 3.5 Agricultură şi dezvoltare rurală Suprafaţa totală de teren agricol din România este de 15,9 milioane de hectare, dintre care în jur de 13,3 milioane ha (aproximativ 56% din teritoriul total) sunt utilizate în prezent. În jur de 1,5 milioane ha de teren agricol utilizat sunt acoperite de sisteme de irigaţii viabile/marginal viabile economic, deşi doar pe aproximativ 800.000 ha acestea sunt funcţionale în prezent. Prin comparaţie cu alte state membre UE, sectorul ADR din România este un sector extins, ocupând 87,1% din teritoriul total şi asigurând un cămin pentru 44,9% din populaţia totală. Cea mai mare parte din valoarea adăugată brută naţională (75,2%) şi din ocuparea forţei de muncă (88,0%) este, de asemenea, generată în zonele rurale. Sectorul ADR din România este, de asemenea, divers şi complex, prezentând un grad ridicat de variabilitate în ceea ce priveşte contextul socio-economic şi capacitatea umană/instituţională. Sectorul ADR este alcătuit din două subsectoare distincte şi clar definite, cu i) aproximativ Componenta A1 a Raportului de inventariere 28    jumătate din terenul agricol gestionată de un număr mic de ferme la scară foarte mare, cu capital intensiv şi avansate tehnologic, şi ii) cealaltă jumătate din terenul agricol ocupată de comunităţi de agricultori la scară foarte mică, ce practică metode agricole mai tradiţionale şi produc în mare parte pentru consumul propriu. În total, există 3,86 milioane de ferme agricole în România, dintre care 96,6% se încadrează în acest subsector al fermelor „la scară mică, de subzistenţă”. Aceste ferme mici asigură o importantă zonă tampon socio-economică şi mijloacele de trai de bază pentru o parte semnificativă din populaţia rurală. Ele joacă, de asemenea, un rol important în menţinerea vitalităţii comunităţilor rurale şi în furnizarea de importante servicii sociale, culturale şi de mediu societăţii române în ansamblul ei. România are un mediu natural diversificat şi o abundenţă de resurse naturale. Nu există un deficit de resurse de apă, dar disponibilitatea apei este caracterizată de o mare variabilitate în timp şi spaţiu. Prin urmare, o mare cantitate din apa disponibilă anual în România nu este utilizată, fie pentru că o mare parte din ea curge în perioadele de inundaţii, fie pentru că există o capacitate insuficientă de depozitare pentru a permite o gestionare multianuală eficientă a stocului de apă. Poluarea apelor subterane cu nitraţi continuă să fie o problemă serioasă, asociată în mare măsură cu gestionarea inadecvată a dejecţiilor animale, în pofida declinului rapid şi continuu al producţiei de şeptel din România (cu excepţia păsărilor domestice), în urma prăbuşirii regimului socialist. Sectorul agricol contribuie în mod semnificativ la emisiile de gaze cu efect de seră ale ţării. Potrivit Inventarului gazelor cu efect de seră din România 1989-2011 (MMSC, 2013), sectorul agricol a fost răspunzător pentru 14% (16.679,72 Gg echivalent CO2) din cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră estimată pentru România în 2010. Această cifră depăşeşte uşor mediile regionale şi UE (a se vedea figura 10 de mai jos), care sunt în jur de 10%. Emisiile de N2O reprezintă cea mai mare parte (52%) din totalul de emisii de echivalent CO2 al agriculturii din România, urmate de emisiile de CH4, care reprezintă account restul de 48%. Componenta A1 a Raportului de inventariere 29    Figura 10: Emisiile de GES din agricultură în ţările din Europa centrală şi de est (procentul de emisii totale, 2000-2010) Sursa: Eurostat Emisiile de N2O derivă din i) gestionarea dejecţiilor (producţie şi depozitare) şi ii) solurile agricole (în special din cauza denitrificării ce survine după aplicarea de îngrăşăminte anorganice sau de dejecţii). Animalele domestice sunt principala sursă de emisii de CH4 din agricultură, provenind atât din fermentarea enterică, cât şi din gestionarea dejecţiilor. Unele emisii de N2O şi CH4 derivă şi din arderea pe câmp a reziduurilor agricole (aceasta este, de asemenea, o sursă de emisii de NOx şi CO). În ceea ce priveşte aspectele pozitive, emisiile de GES din agricultură au fost de 53% în 2010, mai scăzute prin comparaţie cu emisiile din 1989, din cauza:  scăderii şeptelului  reducerii suprafeţelor de cultivare a orezului (o altă potenţială sursă de emisii de CH4);  reducerii intensităţii producţiei de culturi, în special reducerii aplicării de îngrăşământ anorganic pe bază de azot. Deşi în ultimii ani a existat o reducere semnificativă a emisiilor de GES din agricultură în România, este în continuare foarte posibil ca emisiile de gaze cu efect de seră să crească din nou pe măsură ce economia agricolă se ameliorează – în special dacă şeptelul creşte şi/sau producţia de culturi redevine semnificativ mai intensivă. În ceea ce priveşte impacturile climei, clima temperat-continentală a României se schimbă, şi se prevede că aceasta va fi diferită în mod semnificativ în următorii 50-100 de ani. Temperatura medie anuală a aerului creşte, iar România ar trebui să se aştepte la o creştere constantă şi continuă a temperaturii medii anuale similare cu cea anticipată pentru întreaga Europă. Există unele variaţii în previziunile din diferitele modele utilizate, dar comparativ cu perioada 1980- 1990, ar trebui să ne aşteptăm la alte creşteri ale temperaturii medii anuale, între: 0,5°C-1,5°C până în 2029, şi 2,0°C-5,0°C până în 2099 (în funcţie de scenariul global). Componenta A1 a Raportului de inventariere 30    Cantitatea totală anuală de precipitaţii anuale scade, iar o reducere continuă a cantităţii medii anuale de precipitaţii de 10-20% este de aşteptat până la finele secolului, deşi aceasta va varia probabil foarte mult între nordul şi sudul ţării. Modelul precipitaţiilor este, de asemenea, de aşteptat să continue să se schimbe, apărând o mai mare frecvenţă a ploilor mai scurte, mai intense şi localizate. Modelele ploilor ar putea deveni, de asemenea, mai haotice şi mai dificil de prognozat. În ansamblu, sectorul ADR pare să fie extrem de vulnerabil la impacturile schimbărilor climatice şi este de aşteptat ca mijloacele de trai ale multor persoane din mediul rural să fie din ce în ce mai afectate de condiţiile de climă în schimbare care sunt prognozate. Riscul impactului nu este distribuit în mod egal. Există diferenţe regionale în eventualitatea unor impacturi negative precum seceta şi ploile torenţiale, precum şi diferenţe ţinând de vulnerabilitatea, rezistenţa şi capacitatea de adaptare a actorilor rurali şi comunităţilor rurale la schimbările climatice. Aceste diferenţe sunt şi mai accentuate de uriaşa polaritate a dimensiunii şi structurii fermelor, care este caracteristică sectorului ADR din România. Probabil unul dintre cele mai afectate grupuri de producători va fi cel al agricultorilor de subzistenţă din zonele de şes, în special în partea de sud şi sud-est a României. 3.6 Silvicultură Pădurile României acoperă 6,515 milioane ha (27,3%) din suprafaţa de uscat a ţării (MMSC, 2012), dintre care 225.000 ha sunt cotate ca păduri primare (MMSC, 2011), iar restul ca păduri secundare. Pădurile din România sunt distribuite pe munţi (52%), dealuri (37%) şi în câmpii (11%). România este relativ bogată din punct de vedere al biodiversităţii, cu 3.700 de specii de plante14; au fost identificate 33.792 specii de animale, dintre care 33.085 de nevertebrate şi 707 vertebrate15. Pe baza prevederilor Planurilor de administrare a pădurilor (PAP), 53,3 % dintre pădurile României sunt incluse în categoria pădurilor cu protecţie funcţională, dintre care 43% servesc la protecţia solului, 31% la protecţia apelor, 5% la protecţia împotriva inundaţiilor, 11% includ păduri cu funcţii recreaţionale, iar 10% sunt păduri ce prezintă interes ştiinţific. Restul de 46,7% din suprafaţă este reprezentat de păduri pentru producţie (MMSC, 2012). Reţeaua română a zonelor protejate (incluzând zone de importanţă naţională, rezervaţii, parcuri şi situri Natura 2000) acoperă aproximativ 23% din suprafaţa uscatului. În urma implementării legislaţiei privind retrocedarea terenurilor, până în 2009, 66,0% din suprafeţele de teren împădurite se aflau în domeniul public, în timp ce 34,0% erau proprietate privată. Se estimează că există 850.000 de proprietari de păduri în România. Proprietatea privată                                                              14 Dintre acestea, 74 sunt specii dispărute, 39 sunt specii în pericol, 171 sunt specii vulnerabile, iar 1253 sunt specii  rare.   15 Ministerul Mediului şi Pădurilor, 2010, citat în http://www.climateadaptation.eu/romania/biodiversity/  Componenta A1 a Raportului de inventariere 31    asupra pădurilor în România acoperă atât suprafeţe mici, cât şi mari, precum şi persoane, comune indivizibile şi biserici. Retrocedarea are implicaţii şi pentru Natura 2000. Suprafaţa totală a pădurilor din siturile Natura 2000 este de 2.099.702 ha. Din punct de vedere al proprietăţii asupra pădurilor, această suprafaţă este împărţită după cum urmează: 64% sunt păduri deţinute de stat; 15% sunt păduri deţinute de municipalităţi; 3% sunt păduri deţinute de biserică; 10% sunt deţinute de comune indivizibile, iar 9% sunt deţinute de persoane particulare. Proprietarii privaţi de păduri, indiferent de dimensiunea suprafeţei de pădure deţinute, trebuie să respecte cerinţele legale privind administrarea durabilă a pădurilor. Acolo unde păduri cu statut protejat (sau statut de sit Natura 2000) au fost retrocedate proprietarilor privaţi, aceştia trebuie să respecte cerinţele de protecţie. Din cauza restricţiilor privind utilizarea, rezultate din obligativitatea de a administra păduri în scopul protecţiei, există plăţi compensatorii pentru protecţia pădurilor private. Cu toate acestea, mecanismele de compensare pentru proprietarii de teren privaţi sunt valabile numai în cazul persoanelor particulare. Mecanismul de compensare este relativ nou şi a fost activ doar pe o perioadă scurtă, în anii 2008-2010. Pădurile sunt importante pentru izolarea gazelor cu efect de seră (GES) şi reducerea emisiilor, astfel diminuând schimbările climatice. Inventarul GES al României (Raportul naţional de inventar) din 1989 până în 2011 preciza că „[î]n 2011, emisiile de GES fără [Folosința terenurilor, schimbarea folosinței terenurilor și silvicultură (LULUCF)] au scăzut [cu] 54,86% prin comparaţie cu nivelul anului de bază”. Dacă se ia în calcul LULUCF, „emisiile/eliminările nete de GES (luând în considerare şi eliminările de CO2) au scăzut [cu] 61,05 %”. (MMSC, 2013). Pentru a menţine contribuţia pădurilor la eliminarea emisiilor de gaze cu efect de seră, este necesar să se păstreze sănătatea pădurilor. Totalul de emisii de GES din 2011, excluzând reţinerea prin sechestrare, a ajuns la 123.345,54 Gg echivalenţi CO2 (MMSC, 2013). Emisiile de CO2 din LULUCF (după cum se arată în figura 11 de mai jos) provin în mare măsură din conversia terenurilor. Din 1999, există o reducere a emisiilor totale de CO2 cu aproximativ 30% în medie în fiecare an când se ia în calcul LULUCF (a se vedea figura 11 de mai jos). Dacă examinăm modificarea emisiilor prin comparaţie cu anul de bază, LULUCF constituie aproximativ 10% din reducerea totală a emisiilor. Componenta A1 a Raportului de inventariere 32    Figura 11: Diferenţa dintre emisiile de CO2 incluzând şi excluzând LULUCF (Gg tone) În România, aproximativ 1 milion de m3 de cherestea sunt pierduţi anual din cauza vântului şi a zăpezii, iar aproximativ 130.000 ha din zonele desemnate de păduri de la şes sunt afectate anual de uscare, din cauza deficitului de apă din sol. La aceste pierderi se adaugă daunele produse de atacurile insectelor. În perioada 1990-2006, monitorizarea sănătăţii pădurilor în România indică faptul că sănătatea pădurilor a fost proastă în 1991, 2005 şi 2006. Țara a avut păduri afectate moderat în 1990, 1992, 1995-1999, 2000-2004. Pădurile, asemenea altor sisteme naturale, sunt afectate de schimbările climatice. Se estimează că schimbările anticipate din România privind precipitaţiile şi temperatura vor reduce sănătatea pădurilor şi le vor creşte vulnerabilitatea la dăunători şi alţi factori biotici. Acest fapt poate la rândul său să degradeze pădurile, reducându-le abilitatea de a capta carbon şi mărind probabilitatea ca aceste păduri să devină o sursă de emisii de CO2. Schimbările climatice şi presiunile biotice se estimează că vor diminua şi creşterea copacilor, reducându-le şi mai mult abilitatea de a capta carbon. Modelele Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) prevăd o scădere a creşterii cu 30%. Rezultatele preliminare ale inventarului terenurilor degradate (pentru 16 din cele 41 de judeţe), întocmit de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) pentru a concepe programul naţional de restaurare a terenurilor degradate, au constatat că există 836.475 ha de ternuri degradate, dintre care aproximativ 115.129 ha sunt adecvate pentru ameliorări prin împădurire (MADR, 2012). Majoritatea zonelor degradate sau a zonelor care sunt dezavantajate sunt răspândite pe întreg teritoriul ţării. Oportunităţile de împădurire care sunt luate în considerare sunt în mare măsură zone agricole abandonate din centura sudică a României. Componenta A1 a Raportului de inventariere 33    Schimbările climatice ar putea constitui o ameninţare pentru biodiversitatea românească în următoarele moduri16:  modificări ale comportamentului speciilor, ca urmare a stresului indus capacităţii lor de adaptare;  modificarea distribuţiei şi alcătuirii habitatelor, ca urmare a modificării structurii speciilor;  avântul speciilor exotice la nivelul habitatelor naturale actuale şi mărirea potenţialului lor de a deveni invazive;  modificarea distribuţiei ecosistemelor specifice zonelor umede, cu posibila lor limitare şi eventuala lor dispariţie;  schimbările la nivelul ecosistemelor de apă dulce şi a celor acvatice marine, generate de încălzirea apei şi creşterea nivelului mării;  dispariţia anumitor specii de floră şi faună. 3.7 Pașii următori Este cert că ţinerea sub control a încălzirii globale reprezintă o dublă provocare pentru majoritatea ţărilor: o obligaţie de a diminua emisiile de GES ca o contribuţie la binele global şi nevoia de a se adapta la clima în schimbare. Uniunea Europeană s-a angajat să abordeze schimbările climatice şi a impus obiective climatice şi energetice ambiţioase pentru anul 2020. Pachetul UE pentru climă şi energie (care a stabilit „obiectivele 20-20-20”) este un pachet legislativ cu caracter obligatoriu, aprobat în decembrie 2008, pentru a asigura că UE realizează o reducere de 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră faţă de nivelurile din 1990; o creştere a cotei consumului UE de energie produsă din surse de energie regenerabilă la 20%; şi o îmbunătăţire cu 20% a eficienţei energetice. O altă iniţiativă care vizează limitarea impactului schimbărilor climatice este Protocolul de la Kyoto, prin care ţările UE-15 s-au angajat să reducă emisiile lor colective cu 8% sub nivelurile din 1990 până în anii 2008-201217. În numeroase ţări europene există programe naţionale care să reacţioneze la efectele schimbărilor climatice. De exemplu, Germania a instituit Iniţiativa naţională pentru climă, care sprijină măsurile eficiente de protecţie a climei, precum reducerea emisiilor, eficienţa energetică şi promovarea energiei regenerabile. În Spania, obiectivul Planului naţional de adaptare la schimbările climatice (PNACC) este de a „integra adaptarea la schimbările climatice în procesele de planificare ale tuturor sectoarelor sau sistemelor relevante”.18                                                              16 (Sursa: http://www.climateadaptation.eu/romania/biodiversity/ (viewed, 2013) 17Ţările UE-15 sunt cele 15 ţări care au fost membre UE înainte de 2004 18 http://www.magrama.gob.es/es/cambio-climatico/temas/impactos-vulnerabilidad-y-adaptacion/folleto_pnacc_ing_tcm7-197095.pdf, Centro de Publicaciones, Ministerio de Medio Ambiente y Medio Rural y Marino Componenta A1 a Raportului de inventariere 34    Ca stat membru al Uniunii Europene, România s-a angajat să combată încălzirea globală. Toate instalaţiile mari cu consum intensiv de energie din România trebuie să participe la mecanismul UE de limitare și tranzacționare sau la Sistemul de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră (ETS). Instalaţiile mai mici şi cele din sectoare cu consum mai puţin intensiv de energie se confruntă cu obiective specifice fiecărei ţări (în România, asta înseamnă că emisiile din sectoare non-ETS nu pot fi mai mari cu mai mult de 19 procente în 2020 decât în 2005). Mai mult, România s-a angajat să atingă, până în 2020, o cotă de 24 la sută de energie din surse de energie regenerabilă din consumul brut final de energie (până la 18% în 2005). Pregătirea unui nou ciclu bugetar UE transformă perioada 2013-2014 într-un moment cheie pentru statele membre UE în ceea ce priveşte trecerea la planificarea şi măsurile privind creșterea economică verde și cu emisii reduse de carbon. Programarea următorului ciclu al programelor operaționale sectoriale (PO) va trebui să reflecte și să integreze măsurile climatice privind diminuarea și adaptarea. Consiliul European a fixat în februarie 2013 introducerea în Cadrul financiar multianual a obiectivelor privind clima, concluzionând că „Obiectivele măsurilor privind schimbările climatice vor reprezenta cel puțin 20 de procente din cheltuielile UE din perioada 2014-2020 și prin urmare vor fi reflectate în instrumente adecvate care să asigure contribuția acestora la consolidarea securității energetice, construirea unei economii cu emisii reduse de carbon, eficiente din punctul de vedere al resurselor și rezistente la schimbările climatice care va îmbunătăți competitivitatea Europei și va crea locuri de muncă mai multe și mai ecologice”.19 România va trebui să se pregătească în mod adecvat pentru următorul ciclu de finanţare UE şi să dezvolte treptat o economie verde, cu emisii reduse de carbon, competitivă. În acest scop, Guvernul României (GR) trebuie să propună o strategie completă privind schimbările climatice și un plan de acţiune cu suficiente detalii pentru a-l implementa, să dezvolte o bază de cunoştinţe şi o capacitate analitică solidă pentru a putea evalua rentabilitatea politicii, precum şi a opţiunilor de investiţii, să transpună în acţiune activităţile de diminuare și adaptare şi să construiască capacitatea instituţională necesară implementării şi sprijinirii acesteia.                                                              19 Consiliul European, „7/8 februarie 2013 Concluzii privind Cadrul financiar multianual”, Consiliul European,  Bruxelles, 8 februarie 2013 (EUCO 37/13).  Componenta A1 a Raportului de inventariere 35    4. Dimensiuni climatice ale programului Europe 2020 şi UE 20-20-20 şi implicaţiile pentru România Există o gamă de obligaţii privind schimbările climatice pentru România ce rezultă din statutul de stat membru al UE. La cel mai larg nivel, România trebuie să creeze politici, planuri şi programe care să sprijine trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon, precum şi să promoveze adaptarea la schimbările climatice, prevenirea şi managementul riscurilor. Obiectivele şi politicile aferente acestor obligaţii privind schimbările climatice sunt articulate în trei documente principale de politici UE: (1) Pachetul pentru energie, (2) Europe 2020 şi (3) Foaia de parcurs pentru 2050. Aceste trei documente principale de politici sunt explicate pe scurt mai jos: 1. Pachetul pentru energie. Pachetul UE pentru climă şi energie (care a stabilit „obiectivele 20-20-20”) este un pachet legislativ cu caracter obligatoriu, aprobat în decembrie 2008, pentru a asigura că UE realizează o reducere de 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră faţă de nivelurile din 1990; o creştere a cotei consumului UE de energie produsă din surse de energie regenerabilă la 20%; şi o îmbunătăţire cu 20% a eficienţei energetice. UE s-a oferit să intensifice reducerea emisiilor sale la 30% până în 2020 dacă alte ţări cu emisii majore din lumea dezvoltată şi în curs de dezvoltare se angajează să aibă o participare adecvată la efortul mondial de reducere a emisiilor. Instalaţiile mari cu consum intensiv de energie trebuie să participe la mecanismul UE de limitare și tranzacționare, Sistemul de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră (ETS). Instalaţiile mai mici şi cele din sectoare cu consum mai puţin intensiv de energie se confruntă cu obiective specifice fiecărei ţări (care, pentru România, înseamnă că emisiile din sectoare non-ETS nu pot fi mai mari cu mai mult de 19 procente în 2020 decât în 2005). Mai mult, România s-a angajat să atingă, până în 2020, o cotă de 24 la sută de energie din surse de energie regenerabilă din consumul brut final de energie (până la 18% în 2005). 2. Europe 2020 va reprezenta cadrul politicii UE pentru perioada 2014-2020. Acesta furnizează obiective şi un cadru de promovare a creşterii economice inteligente, durabile şi inclusive. Stabileşte obiective UE măsurabile în cinci domenii cheie (1) ocuparea forţei de muncă; (2) cercetare şi inovaţie; (3) schimbări climatice şi energie; (4) învăţământ şi (5) combaterea sărăciei. De asemenea, subliniază şapte iniţiative reprezentative care trebuie sprijinite de Comisia Europeană cu scopul de a cataliza progresul în aceste domenii. Strategia abordează două aspecte cheie ale schimbărilor climatice şi sustenabilităţii mediului: 1) construirea unei economii mai verzi și mai competitive, cu emisii reduse de carbon, care folosește mai eficient resursele și este rezistentă la riscul climatic, şi 2) protejarea mediului şi prevenirea pierderii de biodiversitate. În acest moment, obiectivele europene cele mai importante şi vizibile politic sunt reducerea cu cel puţin 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră faţă de nivelurile din 1990 până în anul 2020 (sau o reducere de 30% dacă există condiţii Componenta A1 a Raportului de inventariere 36    adecvate), precum şi creşterea eficienţei energetice cu 20% şi creşterea energiei regenerabile cu 20% în aceeaşi perioadă de timp, împreună cu alte măsuri orizontale. Acest obiectiv este sprijinit în special de o iniţiativă reprezentativă privind „Europa eficientă din punct de vedere al resurselor”, care vizează să contribuie la decuplarea creşterii economice de utilizarea resurselor, să sprijine trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon, să modernizeze sectorul transporturilor şi să promoveze eficienţa energetică. În plus, UE şi-a impus o „foaie de parcurs pentru creşterea economică verde” pentru construirea unei Europe verzi/cu emisii reduse de carbon, competitive, până în 2050, implicând reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la 80- 95% sub nivelurile din 1990 până în anul 2050. Pentru anul 2050, liderii UE au aprobat obiectivul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră ale Europei cu 80-95% comparativ cu nivelurile din 1990, în cadrul eforturilor ţărilor dezvoltate ca grup de a-şi reduce emisiile într-o măsură similară. Comisia Europeană a publicat o foaie de parcurs pentru construirea economiei europene cu emisii reduse de carbon care va fi necesară. 3. Foaie de parcurs 2050. Documentul Comisiei Europene „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (emis în octombrie 2011) este un plan de politici pe termen lung care sugerează că UE ar trebui să-şi reducă emisiile la 80 de procente sub nivelurile din 1990 până în 2050, cu repere intermediare de reduceri de 40 de procente până în 2030 şi 60 de procente până în 2040. Acesta propune moduri în care principalele sectoare responsabile pentru emisiile Europei – generarea de energie, industria, transporturile, clădirile şi construcţiile, precum şi agricultura – pot realiza trecerea la o economie cu emisii reduse de carbon în cea mai rentabilă manieră. Foaia de parcurs susţine că trecerea la o societate cu emisii reduse de carbon poate stimula economia Europei, datorită creşterii inovaţiilor şi a investiţiilor în tehnologii nepoluante şi energie cu emisii de carbon reduse sau zero. Eficiența energetică va fi unul dintre principalii factori determinanţi ai tranziţiei şi va permite economii importante la costul combustibililor (reducând importurile şi susţinând securitatea energiei). Foaia de parcurs are ca scop ghidarea politicilor sectoriale, strategiilor pentru emisii reduse de carbon şi planurilor de investiţii pe termen lung ale statelor membre. Din perspectiva adaptării, Comisia furnizează orientări pentru formularea de strategii de adaptare care sunt concepute să asiste ţările UE în elaborarea, implementarea şi revizuirea politicilor lor privind adaptarea. În plus, până în anul 2014, Comisia va elabora un tablou de bord privind pregătirea pentru adaptare, identificând indicatorii cheie pentru măsurarea nivelului de pregătire al statelor membre. Este oferită finanţare UE LIFE, pentru a sprijini consolidarea capacităţii şi a intensifica măsurile de adaptare în Europa. (2013-2020). Componenta A1 a Raportului de inventariere 37    Alte reglementări şi politici UE privind schimbările climatice Dincolo de politicile enumerate mai sus există o gamă de politici şi recomandări UE care sunt relevante pentru schimbările climatice. De exemplu, devierea îmbunătăţită a materialelor de la gropile de gunoi poate ajuta centrele urbane din România în reducerea GES. Cotele de deviere sunt în prezent destul de mici. Cu toate acestea, există un regulament UE care impune cerinţe de deviere a 65% din materiile organice şi a 50% din materialele reciclabile până în 2020. În general, politicile şi regulamentele UE pot fi împărţite în 7 categorii principale: 1. Monitorizarea şi raportarea gazelor cu efect de seră 2. Sistemele UE de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră 3. Deciziile de partajare a eforturilor 4. Captarea şi stocarea de carbon 5. Transport/Combustibili 6. Protecţia stratului de ozon 7. Gazele fluorurate Un inventar complet al legislaţiei UE privind schimbările climatice şi al legislaţiei complementare este prezentat în Anexa 1. Un rezumat al celor mai relevante legi UE privind schimbările climatice poate fi găsit în tabelul20 de mai jos: Articolul de Principala legislaţie UE privind bază din schimbările climatice Descrierea legislaţiei tratatul TFUE Decizia 2002/358/CE a Consiliului privind Autorizează ratificarea de către UE a 192, 218 aprobarea, în numele Comunității Europene, Protocolului de la Kyoto şi descrie a Protocolului de la Kyoto la Convenția- îndeplinirea în comun a angajamentelor cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra asumate în cadrul Protocolului de la schimbărilor climatice și îndeplinirea în Kyoto. comun a angajamentelor care decurg din acesta Directiva 2003/87/CE a Parlamentului Stabileşte un sistem de comercializare a 192 European și a Consiliului, de stabilire a unui cotelor de emisie de gaze cu efect de seră sistem de comercializare a cotelor de emisie pentru a permite UE şi statelor membre de gaze cu efect de seră în cadrul să-şi îndeplinească angajamentele de a Comunității reduce emisiile de gaze cu efect de seră                                                              20  Parte din informarea bazată pe Call for evidence - Environment and climate change Report (Solicitare de dovezi – raport privind mediul înconjurător şi schimbările climatice) al Ministerului Mediului, Alimentaţiei şi Afacerilor Rurale şi Ministerului Energiei şi Schimbărilor Climatice din Marea Britanie (mai 2013);   Componenta A1 a Raportului de inventariere 38    asumate în cadrul Protocolului de la Kyoto Directiva 2003/96/CE a Consiliului privind Impune niveluri minime de impozitare a 113 restructurarea cadrului comunitar de produselor energetice și a electricității şi impozitare a produselor energetice și a prevede scutiri ce includ, de pildă, electricității electricitatea din anumite surse de energie regenerabilă Directiva 2004/101/CE a Parlamentului Stabileşte o claritate suplimentară privind 192, European și a Consiliului de modificare a punctele Directivei anterioare axate pe Directiva Directivei 2003/87/CE a Parlamentului accesul la informaţii, sprijinirea 2003/87/CE European și a Consiliului, de stabilire a unui activităţilor de consolidare a capacităţii şi sistem de comercializare a cotelor de emisie implementare. de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, în conformitate cu mecanismele de proiect ale Protocolului de la Kyoto Decizia 280/2004/CE a Parlamentului Pune bazele unui mecanism de 192 European și a Consiliului privind un monitorizare şi raportare a emisiilor de mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, în scopul gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și monitorizării progreselor înregistrate în de punere în aplicare a Protocolului de la reducerea emisiilor pentru a îndeplini Kyoto angajamentele UE din cadrul Convenției- cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) şi al Protocolului de la Kyoto Regulamentul (CE) nr. 2216/2004 al Stabileşte dispoziţii generale, specificaţii Directiva Comisiei din 21 decembrie 2004 privind un tehnice şi funcţionale şi cerinţe în materie 2003/87/CE, sistem de registre standardizat și securizat în de gestionare şi menţinere privind Decizia nr. conformitate cu Directiva 2003/87/CE a sistemul de registre standardizat și 280/2004/CE Parlamentului European și a Consiliului şi securizat, format din registre întocmite a Consiliului cu Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului sub forma unor baze de date electronice European și a Consiliului; standardizate ce conţin elemente comune de date, şi privind registrul comunitar independent de tranzacţii. De asemenea, prevede un sistem de comunicaţii eficient între registrul comunitar independent de tranzacţii şi registrul independent de tranzacţii CCONUSC. Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Reglementează păstrarea în containere de 192, 114 Parlamentului European si al Consiliului siguranţă, utilizarea şi comercializarea privind anumite gaze fluorurate cu efect de gazelor fluorurate cu efect de seră seră enumerate acoperite de Protocolul de la Kyoto şi a produselor care le conţin, Componenta A1 a Raportului de inventariere 39    pentru a reduce emisiile Directiva 2006/32/CE a Parlamentului Furnizează un obiectiv de economisire a 192 European și a Consiliului privind eficiența energiei pentru statele membre, care energetică la utilizatorii finali și serviciile urmează a fi atins prin intermediul energetice serviciilor energetice şi a altor măsuri de îmbunătăţire a eficienței energetice şi prevede promovarea eficienței energetice la utilizatorii finali Decizia 2006/780/CE a Comisiei privind Interzice statelor membre care găzduiesc 192, evitarea dublei contabilizări pentru activități de proiect care intră sub Directiva reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră incidența Protocolului de la Kyoto să 2003/87/CE în cadrul sistemului comunitar de emită credite pentru respectivele proiecte comercializare a emisiilor pentru activitățile dacă instalaţiile participă la Sistemul UE de proiect care intră sub incidența de comercializare a cotelor de emisii de Protocolului de la Kyoto, în conformitate cu gaze cu efect de seră (ETS) Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului; [Jurnalul Oficial L 316 din 16 noiembrie 2006] Decizia nr. 2006/803/CE a Comisiei de Modifică Directiva anterioară şi Decizia nr. modificare a Deciziei 2005/381/CE de chestionarul în vederea prezentării de 2005/381/CE stabilire a unui chestionar în vederea rapoarte privind aplicarea Directivei a Consiliului, prezentării de rapoarte privind aplicarea 2003/87/CE, furnizând clarificări Directiva Directivei 2003/87/CE a Parlamentului suplimentare despre mai multe secţiuni 2003/87/CE, European și a Consiliului, de stabilire a unui relevante ale chestionarului. Directiva sistem de comercializare a cotelor de emisie 96/61/CE a de gaze cu efect de seră în cadrul Consiliului Comunității şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului; Decizia 2006/944/CE a Comisiei, stabilind Stabilește nivelurile de emisii alocate UE Decizia nr. nivelurile de emisii alocate Comunităţii și şi fiecăruia dintre statele membre pentru 2002/358/CE fiecăruia dintre statele membre UE în prima perioadă de angajament în temeiul a Consiliului temeiul Protocolului de la Kyoto, în Protocolului de la Kyoto 192 conformitate cu Decizia nr. 2002/358/CE a Consiliului Decizia 2007/589/CE a Comisiei, de Stabileşte orientări noi mai clare şi mai 192 stabilire a orientărilor pentru monitorizarea precise pentru monitorizarea şi raportarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de emisiilor de gaze cu efect de seră în seră în conformitate cu Directiva conformitate cu EU ETS 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului Regulamentul nr. 916/2007 al Comisiei din Stabileşte clarificări şi adăugiri la Regulamentul 31 iulie 2007, de modificare a dispoziţiile generale, specificaţiile tehnice (CE) nr. Regulamentului (CE) nr. 2216/2004 privind şi funcţionale şi cerinţele în materie de 2216/2004, un sistem de registre standardizat și securizat gestionare şi menţinere privind sistemul Directiva Componenta A1 a Raportului de inventariere 40    în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a de registre standardizat și securizat. 2003/87/CE, Parlamentului European și a Consiliului şi Decizia nr. cu Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului 280/2004/CE European și a Consiliului; a Consiliului Decizia 406/2009/CE a Parlamentului Stabileşte contribuţiile minime pentru 192 European și a Consiliului privind efortul statele membre în ceea ce priveşte statelor membre de a reduce emisiile de gaze emisiile de gaze cu efect de seră, conform cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentelor luate de UE pentru angajamentele Comunității de reducere a perioada 2013-2020. De asemenea, emisiilor de gaze cu efect de seră până în defineşte mijloacele de a verifica dacă 2020 acestea au fost respectate şi prevede mărirea contribuţiilor, în conformitate cu acordurile internaţionale Directiva 2009/28/CE a Parlamentului Stabileşte un cadru comun pentru 192, 114 European și a Consiliului privind utilizarea energiei din surse regenerabile, promovarea utilizării energiei din surse pentru a limita emisiile de gaze cu efect regenerabile de seră şi a promova transporturile mai curate. În acest scop, sunt definite planuri de acţiune la nivel naţional, precum şi proceduri pentru utilizarea biocombustibililor. Regulamentul (CE) nr. 911/2010 al Stabileşte programul operaţional GMES. 189 Parlamentului European si al Consiliului Acesta se bazează pe activităţile de privind programul de monitorizare European cercetare efectuate în cadrul celui de-al Earth (GMES) şi operaţiunile sale iniţiale şaptelea program-cadru al Comunităţii (2011-2013). Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi activităţi demonstrative (2007-2013) şi al programului GMES pentru componenta spaţială al Agenţiei Europene Spaţiale (AES) Regulamentul nr. 920/2010 al Comisiei Înfiinţează un sistem standardizat de 2003/87/CE privind înfiinţarea unui sistem standardizat registre sub forma unor baze de date 280/2004/CE de registre sub forma unor baze de date electronice pentru a monitoriza 192 electronice pentru a monitoriza eliberarea, eliberarea, deţinerea, transferul şi deţinerea, transferul şi anularea certificatelor anularea certificatelor în cadrul EU ETS. Aceste registre garantează, de asemenea, accesul publicului la informaţii, confidenţialitatea şi conformitatea cu prevederile Protocolului de la Kyoto Regulamentul nr. 1031/2010 al Comisiei Stabileşte un sistem, incluzând utilizarea 2003/87/CE privind calendarul, administrarea și alte de platforme electronice de licitaţie, 192 aspecte ale licitării certificatelor de emisii de pentru licitarea certificatelor din EU ETS gaze cu efect de seră în temeiul Directivei care nu sunt alocate gratuit 2003/87/CE a Parlamentului European și a Componenta A1 a Raportului de inventariere 41    Consiliului, de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității Documente UE fără caracter obligatoriu Descriere Comunicări Cartea albă – Adaptarea la schimbările O carte albă a Comisiei Europene care COM 147 climatice: către un cadru de acțiune la nivel prezintă cadrul pentru măsurile şi (2009) european (2009) politicile de adaptare destinate reducerii vulnerabilităţii Uniunii Europene la impacturile schimbărilor climatice. Strategia de adaptare UE – aprilie 2013 Comisia Europeană a adoptat o strategie COM 216 de adaptare UE în aprilie 2013 care a fost (2013) salutată de statele membre. Completând activităţile statelor membre, strategia sprijină acţiunea promovând o mai bună coordonare şi partajare a informaţiilor între statele membre şi asigurând abordarea considerentelor de adaptare în toate politicile relevante ale UE. Orientări privind elaborarea de strategii de Acoperă un spectru larg de chestiuni ce SWD 134 adaptare – documentul de lucru al serviciilor trebuie abordate la elaborarea de politici (2013) Comisiei, însoţind documentul An EU privind adaptarea, de la strategiile locale Strategy on adaptation to climate change (O de adaptare la aspectele sectoriale, dar Strategie UE privind adaptarea la prezintă şi un decalaj, deoarece în prezent schimbările climatice) nicio resursă nu vizează elaborarea de politici privind adaptarea pentru statele membre UE. Completează şi vizează să facă mai operaţional Instrumentul de asistenţă pentru adaptare. Fişa 2: Actul de implementare privind Un proiect de document provizoriu care nomenclatura categoriilor de intervenție și vizează să stabilească o nomenclatură metodologia de urmărire a cheltuielilor pentru clasificarea datelor financiare, legate de climat din cadrul politicii de pentru a asigura date fiabile şi coeziune – versiunea 2 – 27/05/2013 comparabile de monitorizare privind utilizarea Fondurilor, care sunt de asemenea folosite ca bază pentru activităţi de studii, evaluare şi comunicare. Documentul vizează, de asemenea, să furnizeze o metodologie uniformă pentru calculul cheltuielilor care contribuie la obiectivele privind schimbările climatice. Componenta A1 a Raportului de inventariere 42    5. Privire de ansamblu asupra strategiilor naţionale, a cadrului de reglementare şi a aranjamentelor instituţionale pentru abordarea schimbărilor climatice în România România este una dintre naţiunile care participă în mod activ la tratatele internaţionale şi la cooperarea privind reducerile emisiilor de GES. Ţara a semnat Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) în 1992, la Summitul Pământului de la Rio de Janeiro, şi a ratificat-o în 1994, fiind trecută în Anexa I ca o ţară cu economie în tranziţie (EIT). România a semnat Protocolul de la Kyoto în 1999 şi a fost prima Parte la Anexa I care l-a ratificat în 2001. România a acceptat un obiectiv de reducere cu 8% sub nivelurile din 1989 în prima perioadă de angajament, 2008-2012, şi negociază ca parte a blocului de negocieri al Uniunii Europene pentru perioada post-2012. Procesul de integrare europeană a reprezentat obiectivul politic al tuturor guvernelor şi partidelor politice române începând din 22 iunie 1995, când ţara a depus în mod oficial solicitarea de aderare la Uniunea Europeană. România a semnat Tratatul de aderare la UE pe 25 aprilie 2005 şi a devenit stat membru în 2007. Ea a implementat o serie de politici privind schimbările climatice de la aderarea la UE, inclusiv elaborarea Strategiei şi Planului de acțiune naţionale privind schimbările climatice şi implementarea Sistemului UE de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră. 5.1 Implicaţii ale obiectivelor 20-20-20 privind România Obiectivele 20-20-20 de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 20% sub nivelurile din 1990 până în 2020 şi, de asemenea, de a se asigura faptul că, până atunci, cel puţin 20% din energia UE va proveni din surse de energie regenerabilă precum cea eoliană şi solară şi de a-i îmbunătăţi eficienţa energetică cu 20% până la acelaşi termen înseamnă pentru România un obiectiv mixt de generare a energiei constând în atingerea unei cote de generare a energiei din surse de energie regenerabilă de 38% până în 2020 şi a unor îmbunătăţiri vizate privind intensitatea energiei de 1,5% p.a. Din punct de vedere al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, vor trebui definite obiective sectoriale individuale pentru sectorul agricol, energetic, silvic, al transporturilor şi urban. Aceste obiective încă sunt în curs de definire. Pentru a realiza acest lucru, România va trebui să construiască o capacitate solidă de cunoştinţe şi analitică, pentru a evalua rentabilitatea opţiunilor de politici şi investiţii. Proiecte de PO-uri trebuie depuse la UE în octombrie 2013, iar versiunile finale ale PO-urilor sunt programate pentru ianuarie 2014. România are capacitatea de a-şi stabili obiective de reduceri ale emisiilor de GES, de eficienţă energetică şi energie regenerabilă mai mari, pentru a micşora decalajul faţă de ţările UE15. Prin urmare, România trebuie să-şi intensifice eforturile atât din punct de vedere al investiţiilor, cât şi al sprijinului acordat politicilor. Componenta A1 a Raportului de inventariere 43    Emisii de gaze cu efect Energie regenerabilă Eficiența energetică de seră Obiectivul UE 2020 Reducerea emisiilor cu Sursele de energie Reducerea consumului 20% până în 2020, regenerabilă trebuie să de energie primar cu comparativ cu 1990 contribuie la 20% din 20% faţă de nivelul de consumul final de bază energie Obiectivul pentru Reducerea emisiilor cu Sursele de energie Reducerea consumului 2020 al României 20% până în 2020, regenerabilă trebuie să de energie primar cu comparativ cu 1990 contribuie la 24% din 19% faţă de nivelul de consumul final de bază (10 MTone) energie Situaţia efectivă a Emisiile efective sunt Sursele de energie Consumul de energie României în 2012 reduse cu 52% în 2011, regenerabilă reprezintă primar efectiv a scăzut comparativ cu 1990 20.8% din consumul cu 16,6% faţă de final de energie nivelul de bază 5.2 Strategiile naționale Planul naţional de dezvoltare 2007-2013 prevede o planificare strategică şi o programare financiară multianuală concepute să imprime o direcţie dezvoltării economice şi sociale naţionale, în conformitate cu principiile Politicii de coeziune UE. Planul stabileşte ca obiectiv general cea mai rapid posibilă reducere a discrepanțelor socio-economice între România şi celelalte state membre UE şi descrie în detaliu obiectivele acestui proces, împreună cu diferite linii de acţiune prioritare care integrează, direct sau indirect, solicitările de dezvoltare durabilă pe termen scurt şi mediu. Planul subliniază ca obiectiv creşterea competitivităţii şi dezvoltarea unei economii bazate pe cunoştinţe, incluzând printre principalele priorităţi secundare eficientizarea energetică şi utilizarea extinsă a resurselor de energie regenerabilă cu scopul de a diminua efectele schimbărilor climatice. Strategia naţională de dezvoltare durabilă pentru România 2013-20202-2030 publicată în 2008 defineşte obiectivele naţionale Orizont 2020: asigurarea funcţionării eficiente şi sigure a sistemului energeric naţional; atingerea nivelurilor medii actuale de intensitate şi eficienţă a energiei ale UE; îndeplinirea obligaţiilor României în conformitate cu pachetul legislativ UE Componenta A1 a Raportului de inventariere 44    privind schimbările climatice şi energia regenerabilă şi cu obiectivele internaţionale stabilite în urma adoptării unui nou acord global pe această temă; promovarea şi implementarea de măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice şi respectarea principiilor de dezvoltare durabilă. Acelaşi document furnizează obiectivele naţionale Orizont 2030: alinierea performanţelor României la media UE în ceea ce priveşte energia şi indicatorii de schimbări climatice; îndeplinirea angajamentelor României de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, conform acordurilor internaţionale şi UE existente; implementarea de alte măsuri pentru adaptarea la efectele schimbărilor climatice. În 2005, România a adoptat Strategia şi Planul de acțiune naţionale privind schimbările climatice pentru perioada 2005 -2008, care aveau următoarele obiective:  stabilirea cadrului juridic şi îmbunătăţirea sistemului naţional pentru estimarea emisiilor antropice după surse şi reţinerea prin sechestrare a tuturor gazelor cu efect de seră (GES) neaflate sub controlul Protocolului de la Montreal şi stabilirea Inventarului naţional al GES;  crearea cadrului juridic, instituţional şi procedural şi implementarea Sistemului UE de comercializare a cotelor de emisii (EU ETS); elaborarea Planului naţional de alocare pentru perioadele 2007 şi 2008-2012;  crearea cadrului juridic şi procedural pentru Registrul naţional al GES; operaţionalizarea Registrului şi conectarea acestuia la Registrul comunitar independent de tranzacţii şi la Registrul internaţional de tranzacţii;  stabilirea procedurilor naţionale pentru promovarea proiectelor cu implementare în comun (JI) din cadrul Modulului I şi Modulului II, permiţând o mai mare flexibilitate pentru dezvoltatorii de proiecte la întocmirea documentaţiei de proiect şi prevăzând un proces de aprobare mai scurt;  stabilirea Orientărilor naţionale privind adaptarea la schimbările climatice, concepute să abordeze provocările ce ţin de adaptarea la impactul schimbărilor climatice. Părţile la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice trebuie să depună rapoarte naţionale privind implementarea Convenţiei în cadrul Conferinţei părţilor (CP). România a fost una dintre primele ţări care a depus Cea de-a cincea Comunicare naţională a Părţilor la Anexa I în conformitate cu CCONUSC în 2010 şi lucrează în prezent la următorul document ce trebuie depus. În iulie 2013, Guvernul României a aprobat o Strategie națională privind schimbările climatice 2013-2020, având atât componente de adaptare, cât şi de diminuare. Componenta de diminuare se axează pe măsurile ce vor fi adoptate în următoarele sectoare economice: energetic, al transporturilor, al proceselor industriale; solvenţi şi utilizarea de alte produse; agricol; folosința terenurilor, schimbarea folosinței terenurilor și silvicultură; managementul deşeurilor. Componenta A1 a Raportului de inventariere 45    Componenta de adaptare a Strategiei enumeră 13 sectoare prioritare pentru monitorizarea impacturilor schimbărilor climatice: industrial; agricol şi al pescuitului; turism; sănătate publică; infrastructură, construcţii şi planificare urbanistică; al transporturilor; resurse de apă; păduri; energetic; biodiversitate; asigurări; activităţi recreative; învăţământ. Aceasta identifică măsurile de adaptare care să orienteze elaborarea de politici pentru sectoarele sus-menţionate, precum: - integrarea măsurilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice în momentul implementării şi modificarea legislaţiei şi politicilor actuale şi viitoare; - revizuirea tuturor strategiilor şi programelor naţionale astfel încât să includă cerinţele de modificare a politicilor sectoriale; - dezvoltarea comunicării pentru implementarea măsurilor de adaptare la nivel local; - sporirea gradului de conştientizare a adaptării la schimbările climatice. 5.3 Cadrul de reglementare şi politici În calitate de stat semnatar al tratatelor ONU şi de stat membru UE, România a dezvoltat un cadrul de reglementare şi politici care să fie în conformitate atât cu cerinţele CCONUSC şi ale Protocolului de la Kyoto, cât şi cu legislaţia UE. Legislaţia naţională poate fi împărţită în următoarele categorii: a) legislaţie privind inventarul de emisii  HG nr. 668/2012 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1570/2007 privind înfiinţarea Sistemului naţional pentru estimarea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră rezultate din surse sau din reţinerea prin sechestrare a dioxidului de carbon, reglementate prin Protocolul de la Kyoto;  Ordinul Ministerului Mediului (OMM) nr. 1376/2008 privind aprobarea Procedurii de raportare a Inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de seră (INEGES), precum şi modalitatea de răspuns la observaţiile şi întrebările survenite în urma procesului de revizuire a INEGES;  OMM nr. 1474/2008 pentru aprobarea procedurii de procesare, arhivare şi stocare a datelor specifice INEGES;  Decizia Preşedintelui ANPM nr. 23/2009 privind aprobarea procedurii de selectare a metodelor de estimare a emisiilor şi a factorilor de emisie necesari estimării nivelului emisiilor de GES;  Decizia Preşedintelui ANPM nr. 417/2012 de abrogare a Deciziei Preşedintelui ANPM nr. 119/2012 (de abrogare a Procedurii privind asigurarea şi controlul calităţii QA/QC aprobată prin Decizia nr. 24/2009 şi de aprobare a unei Proceduri QA/QC actualizate aferente INEGES) şi de aprobare a unei Proceduri QA/QC actualizate aferente INEGES; Componenta A1 a Raportului de inventariere 46     Protocolul de colaborare nr. 3029/MMP-RP/3.07.2012 încheiat între Ministerul Mediului şi Pădurilor, ANPM şi ICAS, privind administrarea INEGES al sectorului LULUCF în conformitate cu CCONUSC şi Protocolul de la Kyoto;  Protocolul de colaborare nr. 3136/MMP/9.07.2012 încheiat între Ministerul Mediului şi Pădurilor, ANPM, Registrul Auto Român şi Direcţia regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, privind întocmirea estimărilor categoriilor de transport rutier pe baza modelului COPERT 4. b) Cadrul legislativ pentru coordonarea şi sprijinirea activităţilor privind participarea la mecanismele din articolele 6, 12 şi 17 ale Protocolului de la Kyoto  Ordinul Ministrului nr. 1122 din 17.10.2006 pentru aprobarea Ghidului privind utilizarea mecanismului „implementare în comun (JI)” pe baza modului II (art. 6 al Protocolului de la Kyoto) (publicat in M.O. nr. 957/28.11.2006)  Ordinul Ministrului nr. 297 din 21.03.2008 privind aprobarea Procedurii naţionale privind utilizarea mecanismului JI pe baza modulului I (publicat în M.O. nr. 308/21.04.2008)  Ordinul Ministrului nr. 957 din 2006 privind aprobarea Procedurii naţionale privind utilizarea mecanismului JI pe baza modulului II (publicat în M.O. nr. 957/2006)  Hotărârea nr. 432 din 28 aprilie 2010 privind iniţierea şi dezvoltarea schemelor de investiţii verzi  Ordonanţa de urgenţă nr. 29 din 31 martie 2010 privind valorificarea surplusului de unităţi ale cantităţii atribuite României prin Protocolul de la Kyoto. c) Transpunerea legislaţiei EU ETS  Hotărârea Guvernului nr.780/2006, modificată şi completată prin Hotărârea nr.133/2010 şi Hotărârea nr. 204/2013 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, transpune Directiva nr. 2003/87/CE a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului,.  Hotărârea Guvernului nr. 60/2008 pentru aprobarea Planului naţional de alocare privind certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioadele 2007 şi 2008-2012;  O.M. nr. 85/2007, modificat prin Ordinul ministerial nr. 296/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind elaborarea Planului Naţional de Alocare.  Ordinul ministerial nr. 1897/2007, modificat prin Ordinul ministerial nr. 2069/2010 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizaţiei privind emisiile de gaze cu efect de seră. Componenta A1 a Raportului de inventariere 47     Ordinul Ministrului nr. 254/2009 pentru aprobarea Metodologiei privind alocarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră din Rezerva pentru instalaţiile nou- intrate pentru perioada 2008-2012 (publicat în M.O. nr. 186/25.03.2009) d) Transpunerea reglementărilor SEA Evaluarea strategică de mediu (SEA) este o cerinţă obligatorie pentru statele membre UE şi are ca obiectiv principal evaluarea impacturilor de mediu ale documentelor strategice precum legile şi reglementările şi strategiile de dezvoltare, politicile, planurile şi programele (PPP) naţionale. În statele membre ale Uniunii Europene, cerinţa SEA se bazează pe Directiva 2001/42/CE a Consiliului European. Precum în multe alte ţări, fazele tipice ale unei SEA în România pot fi redate pe scurt după cum urmează. Fazele SEA Activităţile SEA Faza 1 – Analiză 1.1 - Prima versiune PPP este înaintată sub forma unei notificări autorităţii de mediu competente (MMSC sau agenţia teritorială sub (Se investighează dacă PPP intră a cărei jurisdicţie se propune să fie elaborate PPP); publicul este sau nu sub incidenţa legislaţiei informat cu privire la intenţia de elaborare a respectivelor PPP (este SEA). un anunţ în format standard). 1.2 - Autoritatea de mediu competentă organizează un Comitet pentru elaborarea unui proces SEA adecvat. 1.3 - Există două categorii de PPP: (i) cele obligatoriu de depus pentru un proces SEA şi (ii) cele obligatoriu de depus pentru analiză, cu scopul de a stabili necesitatea de a derula sau nu un proces SEA. 1.4 - Decizia de analiză se bazează pe criterii de determinare a impacturilor semnificative sau potenţiale asupra mediului. 1.5 - Autoritatea de mediu competentă face publică decizia de analiză şi argumentele care sprijină această decizie. 1.6 - Publicul poate face comentarii pe marginea deciziei de analiză şi apoi Comitetul este invitat să decidă dacă este sau nu cazul să se reconsidere decizia de analiză. Faza 2 – Definirea domeniului 2.1: Elaborarea scenariului de bază (opţiunea zero, fără PPP) de aplicare 2.2: Dezvoltarea de alternative strategice (definirea limitelor investigaţiei, 2.3: Anticiparea şi evaluarea impacturilor strategice sociale şi de Componenta A1 a Raportului de inventariere 48    evaluării şi premiselor cerute de mediu ale PPP, inclusiv a alternativelor. PPP) 2.4 Atenuarea impacturilor negative şi propunerea unui plan de atenuare. Scenariu de bază 2.5: Propunerea de măsuri de monitorizare a impacturilor strategice sociale şi de mediu în timpul fazei de implementare a PPP. (pe care se bazează opiniile) Impacturi strategice sociale şi de mediu (determinarea impacturilor strategice sociale şi de mediu, de obicei din perspectiva direcţiei schimbării determinate de PP) Faza 3 – Întocmirea raportului 3.1: Înfiinţarea unui Grup de lucru pentru întocmirea raportului SEA SEA şi în paralel definirea PPP. 3.2: Întocmirea raportului SEA înainte de depunerea PPP spre aprobare. Faza 4 – Revizuirea raportului 4.1: Analiza calităţii raportului SEA, inclusiv în contextul SEA şi procesul decizional transfrontalier, dacă este cazul. 4.2: Luarea deciziei şi consultări publice. Faza 5 – Dezvăluirea şi 5.1: Dezvăluirea la autoritatea de mediu competentă, pe pagina de participarea publicului la internet a PPP (şi în Infoshop-ul Băncii Mondiale, dacă este vorba procesul SEA despre o cooperare cu BM). (iniţiată în faza incipientă a 5.2: Părţile interesate şi publicul, inclusiv ONG-urile şi procesului de analiză). organizaţiile profesionale, sunt consultate în fiecare fază a procesului SEA. Faza 6 – Urmărirea 6.1: Dezvoltarea de programe de monitorizare şi supraveghere. (implementarea, monitorizarea, 6.2: Abordări proactive sau reacţia la impact negativ. raportarea periodică, evaluarea performanţelor PPP). În România, conform solicitării Uniunii Europene pentru statele sale membre, Directiva 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor PPP-uri asupra mediului este complet transpusă prin intermediul următoarelor reglementări: Componenta A1 a Raportului de inventariere 49     HG nr. 1076/2004 (MO 707, 05.08.2004) privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe;  OM nr. 117/2006 (MO 186, 27.02.2006) pentru aprobarea Manualului privind alocarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe;  OM nr. 995/2006 (MO 812, 03.10.2006) pentru aprobarea listei planurilor şi programelor care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe;  OM nr. 1026/2009 (MO 562, 12.08.2009) pentru aprobarea condiţiilor de elaborare a raportului de mediu, raportului privind impactul asupra mediului, bilanţului de mediu, raportului de amplasament, raportului de securitate şi a studiului de evaluare adecvată. În România, Directiva 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, modificată de Directivele 97/11/CE şi 2003/35/CE, este complet transpusă prin intermediul următoarelor reglementări:  HG 17/2012 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului  HG nr. 445/2009 (MO 481, 13.07.2009) privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului;  OM nr. 860/2002 (MO 52, 30.01.2003) pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a acordului de mediu, modificat prin OM nr. 210/2004 (MO 309, 07.04.2004) şi OM nr. 1037/2005 (MO 985, 07.11.2005);  OM nr. 863/2002 (MO 52, 30.01.2003) privind aprobarea orientărilor metodologice urmând a fi aplicate procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului;  OM nr. 864/2002 (MO 397, 09.06.2003) privind aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi de participare a publicului la luarea deciziei în cazul proiectelor cu impact transfrontieră;  Legea nr. 22/2001 (MO 105, 01.03.2001) pentru ratificarea Convenţiei Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991;  OM nr. 1026/2009 (MO 562, 12.08.2009) pentru aprobarea condiţiilor de elaborare a raportului de mediu, raportului privind impactul asupra mediului, bilanţului de mediu, raportului de amplasament, raportului de securitate şi a studiului de evaluare adecvată. e) Monitorizare şi verificare  Ordinul ministerial nr. 1768/2007 pentru aprobarea Procedurii de acreditare a organismelor de verificare a rapoartelor de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră, cu modificările ulterioare;  Ordinul ministerial nr. 2842/2010 pentru aprobarea Procedurii de acreditare a organismelor de verificare a rapoartelor de monitorizare pentru activităţile aviatice; Componenta A1 a Raportului de inventariere 50    5.4 Cadrul organizațional Guvernul României a realizat un aranjament instituţional pentru soluţionarea schimbărilor climatice. Cadrul său organizaţional pentru schimbări climatice este ghidat de următoarele legi.  HG nr. 48/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului si schimbărilor climatice, de modificare a HG nr. 1570/2007;  HG nr. 658/2006 înfiinţând Comisia Naţională pentru Schimbări Climatice şi stabilind atribuţiile acesteia;  Ordonanţa de urgenţă a Guvernului (OUG) 115/2011, modificată şi completată prin OUG 70/2013, privind stabilirea cadrului instituţional şi autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanţelor Publice, de a scoate la licitaţie certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite României la nivelul UE. Principalele autorităţi cu răspundere privind procesul de implementare a politicii referitoare la schimbări climatice sunt: Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (MMSC): Este organismul central responsabil cu coordonarea politicii referitoare la schimbări climatice la nivel naţional şi raportează instituţiilor europene. MMSC este, de asemenea, coordonatorul Comisiei Naţionale pentru Schimbări Climatice (CNSC). MMSC a fost reorganizat prin HG nr. 48/2013, o hotărâre care a restructurat organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi a modificat unele acte normative în domeniul mediului si schimbărilor climatice. Comisia Naţională pentru Schimbări Climatice (CNSC): Comisia Naţională pentru Schimbări Climatice (CNSC) a fost înfiinţată în 2006, dar funcţionează numai ad-hoc, în principal pentru aprobarea Proiectelor cu implementare în comun. MMSC a elaborat recent un nou proiect de Hotărâre a Guvernului (HG) vizând impunerea rolului şi îmbunătăţirea funcţionării Comisiei Naţionale pentru Schimbări Climatice. Noua HG prevede două niveluri de funcţionare (tehnic şi politic), clarifică şi extinde răspunderile CNSC şi vizează o participare mai mare (35 de instituţii) a diverselor structuri implicate în chestiuni ce ţin de schimbările climatice. Cu toate acestea, Comisia este inactivă. Consolidarea cooperării între instituţii şi impunerea rolului de coordonare al MMSC în domeniul schimbărilor climatice rămân adevărate provocări, care necesită un proces mai îndelungat şi mai dinamic. Printre alte instituţii de mediu se numără: Componenta A1 a Raportului de inventariere 51    Agenţiile de protecţie a mediului locale şi naţionale (APM-uri) Agenția Națională pentru Protecţia Mediului este subordonată MMSC şi este răspunzătoare de implementarea politicii şi legislaţiei de mediu. Aceste organizaţii servesc în principal ca furnizori de date pentru sistemul naţional de inventar GES, prin filialele lor teritoriale. Garda naţională de mediu: GNM este răspunzătoare de impunerea penalităţilor, de vizitele şi inspecţiile pe teren pentru a verifica dacă operatorii respectă prevederile permisului lor GES. Administraţia Fondului pentru Mediu: AFM este răspunzătoare de administrarea contribuţiilor de 100 euro/tonă CO2 aferente emisilor de GES pentru entităţile care depăşesc cota admisă de emisii. Răspunderea pentru implementarea politicilor de schimbări climatice este partajată între toate ministerele afectate. În 2009 a fost semnat un Memorandum între toate ministerele, care specifica obligaţiile fiecărui minister de a avea personal dedicat pentru schimbările climatice, dar nu a fost niciodată implementat. Drept urmare, nu există personal dedicat care să supravegheze implementarea globală a strategiei în diversele departamente. Acest fapt a provocat unele dificultăţi pentru MMSC în ceea ce priveşte gestionarea dialogului între instituţii. Ministerele de resort şi instituţiile relevante. Există câteva ministere care au mandate sau roluri privind schimbările climatice. Acestea sunt: Ministerul Economiei: responsabil pentru industrie, energie şi politica economică. În România, sectorul energetic este răspunzător pentru 70% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Este sectorul cu cea mai mare influenţă asupra atingerii de către România a obiectivelor UE privind emisiile de gaze cu efect de seră, eficientizarea energetică şi energia regenerabilă până în 2020. Ministerul Economiei este, de asemenea, răspunzător pentru legislaţia privind biocombustibilii şi procesele industriale. Autoritatea Naţională de Reglementări în domeniul Energiei: ANRE este un organism de reglementare subordonat Parlamentului României. Aceasta joacă un rol important pe piaţa de energie şi în ceea ce priveşte politica pentru eficiența energetică şi energia regenerabilă. Ministerul Transporturilor: Este responsabil pentru toate sectoarele transporturilor (aerian, maritim, rutier, feroviar), precum şi pentru infrastructură (rutieră, feroviară, aeriană, maritimă etc.), cu excepţia transportului urban, care este acoperit de autorităţile locale. Reprezintă o principală sursă de informaţii pentru inventarul de emisii estimate anuale de poluanţi atmosferici la nivel naţional (Poluarea Transfrontalieră a Aerului pe o Rază Lungă de Acțiune – inventarul PTARL) provenite din arderea de combustibil. Componenta A1 a Raportului de inventariere 52    Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice: Este organismul central responsabil cu aspecte privind schimbările climatice în domeniile infrastructură, construcţii şi planificare urbanistică. Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice: Autoritatea este coordonată de MDRAP şi este responsabilă cu reglementarea şi monitorizarea la nivel central a activităţilor din domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, în conformitate cu Legea 51/2006. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale: Este organismul central responsabil cu aspecte privind schimbările climatice în domeniile agriculturii şi dezvoltării rurale. Ministerul Afacerilor Externe este responsabil cu negocierile internaţionale privind schimbările climatice. Ministerul Finanțelor Publice este unul dintre principalii actori în toate instrumentele financiare aferente schimbărilor climatice (de ex.: tranzacţionarea de AAU, veniturile din licitaţii ale EU ETS, economiile din Rezerva de noi intrări pentru proiecte de tip implementare în comun etc.) Ministerul Fondurilor Europene – Joacă un rol foarte important pentrul următorul Cadrul financiar multianual 2014-2020, gestionând fondurile alocate pentru mediu. Ministerul Cercetării şi Educaţiei – ar trebui să joace un rol important în cercetările şi învăţământul privind schimbările climatice. Institutul Naţional de Statistică (INS): Reprezintă o principală sursă de informaţii pentru inventarul de emisii estimate anuale de poluanţi atmosferici la nivel naţional (Poluarea Transfrontalieră a Aerului pe o Rază Lungă de Acțiune – inventarul PTARL) în diverse domenii de activitate (de ex., echilibrul energetic, procesele industriale etc.). Administraţia Naţională „Apele Române”, Administraţia Naţională de Meteorologie, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor sunt, de asemenea, instituţii guvernmentale care contribuie la politica privind schimbările climatice. Componenta A1 a Raportului de inventariere 53    6. Programarea FSIE pentru România în perioada 2014-2020 6.1 Informaţii istorice România va investi aproximativ 39,34 miliarde euro alocate de la FSIE, plus co‐finanţări naţionale în acord cu cele unsprezece Obiective tematice ale UE 2020 şi ale priorităţilor naţionale ale României. Priorităţile de investiţii vor fi sprijinite în domeniile identificate drept cel mai puternic afectate. Va exista, de asemenea, o concentrare tematică semnificativă a investiţiilor, conform prevederilor regulamentelor UE şi specificităţilor regiunilor româneşti. Pentru pregătirea următoarei perioade de programare, a fost înfiinţat un Comitet Interinstituţional pentru Acordul de Parteneriat (CIAP). CIAP este un forum consultativ la nivel naţional aflat sub coordonarea directă a Ministerului Fondurilor Europene, cu rolul de a pregăti viitorul exerciţiu bugetar 2014-2020. Este alcătuit din 12 secţiuni/comitete consultative, dintre care 10 sunt comitete tehnice, iar 2 sunt comitete reprezentative pentru dezvoltare regională şi dimensiunea teritorială. Fiecare dintre acestea include reprezentanţi ai autorităţilor publice (naţionale, regionale, locale), ai sectoarelor socio-economice, ai mediului universitar şi ai societăţii civile. Pentru noua perioadă de programare, CE a introdus mai multe „condiţionalităţi ex-ante”, dintre care MMSC răspunde de cele aferente temelor de schimbări climatice, deşeuri, apă, Directivele EIA şi SEA). De asemenea, a stabilit un obiectiv care prevede că cel puţin 20% din cheltuiala de la bugetul UE trebuie să fie destinată intervenţiilor privind schimbările climatice din cadrul programelor FSIE 2014-2020. 6.2 Structura Programelor operaţionale 2014-2020 Pentru România, Acordul de parteneriat pentru perioada de programare operaţională 2014-2020 (AP) (versiunea intermediară, octombrie 2013) şi Programele operaţionale (PO) (în prezent în curs de elaborare) reprezintă principalele documente care furnizează cadrul în care România va gestiona FSIE 2014-20. AP propus cuprinde programe operaţionale tematice, acoperind următoarele domenii: marile proiecte de infrastructură, capitalul uman, competitivitate, capacitate administrativă, dezvoltare rurală, pescuit, dezvoltare regională, Cooperarea teritorială europeană cu Ungaria şi respectiv Bulgaria, TA şi plăţile directe pentru agricultură. Componenta A1 a Raportului de inventariere 54      Proiect cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Asistenţă tehnică 2007-2013    PO pentru marile proiecte de infrastructură – administrat de MFE, prin Autoritatea de management şi implementat de 4 Organisme intermediare (OI-uri) (Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine, Ministerul Transporturilor (MT), Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (MMSC), Ministerul Economiei (ME)); Investiţii prioritare:  infrastructura electrică rutieră TEN‐T  căi ferate TEN ‐T; - porturi TEN-T  servicii de utilitate publică (apă şi ape reziduale, managementul deşeurilor)  prevenirea riscurilor şi climă (măsuri structurale: baraje, ?)  arii costiere şi măsuri nestructurale de risc, inclusiv secetă, Natura 2000, biodiversitate etc.  eficienţă energetică în industrie (producţie, transport şi distribuţie pentru energia regenerabilă, cogenerare, energie termică şi sisteme) PO Capital uman – administrat de MFE, prin Autoritatea de management şi implementat de 2 OI-uri (Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) şi Ministerul Educaţiei (ME)) Investiţii prioritare:  ocuparea forţei de muncă, incluziune socială, consolidarea capacităţii instituţionale a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă  educaţie şi instruire PO competitivitate – administrat de MFE, prin Autoritatea de management şi implementat de 2 OI-uri (ME şi Ministerul pentru Societatea Informaţiei (MSI)) Investiţii prioritare:  cercetare, dezvoltare şi inovaţie (inclusiv pentru întreprinderi mari)  agenda digitală (bandă largă şi infrastructură IT diferită şi interoperabilitate) PO asistenţă tehnică – administrat şi implementat de MFE, prin Autoritatea de management Domeniu prioritar:  asistenţă tehnică orizontală pentru managementul fondurilor structurale şi de investiţii PO capacitate administrativă – administrat şi implementat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP). Investiţii prioritare:  consolidarea capacităţii administrative Proiect cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Asistenţă tehnică 2007-2013   modernizarea sistemului judiciar  e-government (e-health, e-justice, e-education etc.)  sistem de management  cadastru Programele Operaţionale Regionale – administrate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin Autoritatea de management şi implementate în teritoriu de 8 Agenţii Regionale de Dezvoltare; Investiţii prioritare:  infrastructură rutieră locală, căi ferate şi porturi  dezvoltare urbană/locală (inclusiv transport public şi infrastructură conexă, moştenire culturală, facilităţi sportive, infrastructură multifuncţională)  eficienţă energetică (inclusiv reabilitări de reţele, dacă este cazul)  educaţie şi infrastructură socială  infrastructură de sănătate  competitivitate şi mediu de afaceri pentru întreprinderi mici şi mijlocii, inclusiv instrumente financiare PO-uri cooperare europeană teritorială – administrat şi implementat de MDRAP Investiţii prioritare:  Programul de cooperare teritorială România-Ungaria  Programul de cooperare teritorială România-Bulgaria PO dezvoltare rurală – administrat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) şi implementat de 2 OI-uri (MADR şi MDRAP) Investiţii prioritare:  investiţii în agricultură şi dezvoltare rurală  infrastructură publică în regiuni rurale (drumuri, apă, ape reziduale, centru comunal de deşeuri) PO pescuit – administrat de MADR Investiţii prioritare:  pescării sustenabile şi investiţii în acvacultură (publice şi private) 6.3 Aranjamente de coordonare şi implementare Cadrul instituţional pentru perioada de programare FSIE 2014-2020 este în prezent revizuit în continuare. Actorii principali sunt AM, MFE, MADR şi MDRAP. Dincolo de rolul său de coordonare, MFE va acţiona în noul cadru instituţional ca AM pentru patru PO-uri (Mari Componenta A1 a Raportului de inventariere 57    proiecte de infrastructură, Capital uman, Competitivitate şi TA). MADR va acţiona ca Autoritate de management pentru PO-urile Dezvoltare rurală şi Pescuit, în timp ce MDRAP va acţiona ca AM pentru PO-urile Capacitate administrativă, Regional şi ETC. Mecanismul de coordonare instituţuională, propus pentru următoarea perioadă de programare (Anexa 3) implică trei niveluri:  Nivelul 1 – Comitetul Interinstituţional pentru Acordul de Parteneriat (CIAP) va fi înfiinţat ca şi comitet interministerial subordonat Ministerului Fondurilor Europene (MFE)  Nivelul 2 – cinci sub-comitete interinstituţional tematice (promovarea competitivităţii economice şi dezvoltării locale; perfecţionarea capitalului uman printr-o mai mare ocupare a forţei de muncă şi politici mai bune de incluziune socială şi educaţie; dezvoltarea infrastructurii moderne pentru creşterea economică şi crearea de locuri de muncă; optimizarea utilizării şi protejării resurselor şi activelor naturale; modernizarea şi consolidarea administraţiei naţionale şi a sistemului judiciar);  Nivelul 3 – trei Grupuri de lucru funcţionale (operaţional, pentru noi abordări şi respectiv pentru evaluarea performanţelor) coordonate de MFE. Descrierea detaliată a fiecărui nivel de coordonare (rol, alcătuire, reprezentare, întâlniri etc.) este prezentată în Anexa 4. Un inventar al agenţiilor şi unităţilor implicate în Programarea operaţională 2014-2020 cu relevanţă pentru domeniul Schimbări climatice, precum şi principalii omologi români din fiecare instituţie, sunt prezentate în Anexa 5. 6.4 Obiectivele privind schimbările climatice (OT) pentru Programarea operaţională a României pentru fonduri UE 2014-20 În perspectiva noului ciclu bugetar UE, perioada 2014-2020 este una importantă pentru statele membre UE și trecerea la o creștere economică verde și cu emisii reduse de carbon. Programarea următorului ciclu al programelor operaționale sectoriale va trebui să reflecte și să integreze măsurile climatice privind diminuarea și adaptarea. Ca stat membru UE, Guvernul României este angajat în combaterea a schimbărilor climatice și urmărirea unei dezvoltări cu emisii reduse de carbon. Proiectul de Cadru financiar multianual 2014-2020 (CFM) include o propunere de creştere a cheltuielii aferente schimbărilor climatice la cel puţin 20% din bugetul UE. În următoarea perspectivă financiară 2014-2020, România va avea acces la 39,34 md euro alocate de la Fondurile structurale și de investiții europene (FSIE), plus co‐finanţări naţionale în acord cu cele unsprezece Obiective tematice ale UE 2020 şi ale priorităţilor naţionale ale României. Un prim proiect de Acord de parteneriat aferent perioadei de programare FSIE 2014- Componenta A1 a Raportului de inventariere 58    2020 a fost înaintat CE de către România în iunie 2013. AP a fost actualizat, iar PO-urile sectoriale sunt în curs de pregătire de către diferitele ministere responsabile. Structurile pentru implementarea CSF în România nu sunt încă desemnate în totalitate, dar procesul este în desfăşurare. Două din cele unsprezece obiective tematice vizează direct schimbările climatice, deoarece se referă la „sprijinirea trecerii la o economie cu emisii reduse de carbon în toate sectoarele” (OT no. 4), and “promoting climate change adaptation, risk prevention and management” (OT no. 5). Intervenţiile din Fondurile SIE din cadrul TO nr. 4 vor contribui la atingerea obiectivului asumat de autorităţile române prin Planul naţional de reformă, care va asigura faptul că până în 2020, emisiile de gaze cu efect de seră vor fi reduse cu cel puţin 19% comparativ cu nivelurile din 2005 pentru sectoarele non EU – ETS, va creşte cota de energie regenerabilă din consumul final de energie la 24% şi se va atinge o creştere a eficienței energetice de 19% (estimată la 10 Mtone). Componenta B a programului SCR dezvoltat de Banca Mondială împreună cu Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice din România implică identificarea și integrarea măsurilor legate de climă în programele operaționale sectoriale pentru perioada 2014-2020. Raportul său de sinteză se axează pe identificarea programelor operaţionale, a măsurilor şi stabileşte măsuri şi recomandări sectoriale (în sectoarele energetic, al transporturilor, urban, apă, ADR şi păduri) pentru încorporarea sarcinilor legate de climă în PO-urile 2014-2020. Recomandările privind clima din raportul de sinteză sunt corelate cu obiectivele tematice nr. 4 şi 5 delimitate, furnizând un punct de plecare pentru perioada de programare operaţională UE 2014-2020. Pentru OT nr. 4, priorităţile de investiţii FSIE în domeniu vor fi axate pe următoarele măsuri:  actualizarea şi consolidarea de noi capacităţi energetice şi de încălzire, în special pentru tipurile de Servicii de energie regenerabilă (SER) care sunt utilizate insuficient prin comparaţie cu potenţialul existent (conform Planului naţional de acţiune în domeniul energiei din surse regenerabile (PNAER)) şi pentru care există un interes scăzut al investitorilor, în special prin încurajarea investiţiilor în generarea distribuită (capacităţi mici şi foarte mici) pentru toate tipurile de beneficiari (publici, privaţi şi rezidenţiali).  promovarea investiţiilor în soluţii pentru compensarea fluctuaţiilor cauzate de producţia de energie SER, în special prin încurajarea soluţiilor de stocare a energiei  sprijinirea măsurilor de extindere şi actualizare a reţelelor de distribuţie electrică şi termică, pentru a sprijini integrarea SER în acestea  promovarea cogenerării cu eficienţă ridicată  extinderea şi actualizarea reţelelor de transmisie (transport) electricitate, pentru a prelua energia SER şi a limita impactul producţiei incontrolabile din SER Componenta A1 a Raportului de inventariere 59     furnizarea de consultanţă şi, acolo unde este justificat, sprijin pentru investiţii în furnizarea verde şi măsuri de eficiență energetică şi tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon şi rezistentă la climă, cu un accent deosebit pe agricultură  sprijinirea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în afaceri, pescuit, acvacultură şi agricultură, în special prin exploatarea administrării terenurilor şi a măsurilor potenţiale de sechestrare a carbonului, pentru a promova investiţiile în diminuarea schimbărilor climatice/eficientizarea energetică a vaselor de pescuit şi unităţilor de procesare (cu sprijinul Fondului European pentru Pescuit Maritim (FEPM))  ameliorarea izolaţiei termice a clădirilor rezidenţiale şi publice urmând a fi prioritizate pe baza evaluării sistematice, luându-se în calcul reducerea rentabilă a emisiilor de gaze cu efect de seră şi beneficiile pentru societate, inclusiv soluţionarea sărăciei energetice şi crearea de locuri de muncă  sprijinirea reabilitării şi reînnoirii sistemelor de tranzit de masă în cadrul planurilor de mobilitate urbană durabile, în care acestea vor aduce o contribuţie semnificativă la calitatea aerului şi la eficiența energetică, pe lângă competitivitate  măsuri de înlocuire/îmbunătăţire a sistemelor de iluminat, pentru a asigura o mai mare eficiență energetică în domeniul public, în special în zonele urbane  creşterea eficienței energetice prin reducerea consumului primar de energie în agricultură şi procesarea alimentelor  facilitarea furnizării şi utilizării de surse regenerabile în sectorul agricol (produse secundare, deşeuri, reziduuri şi alte materii prime nealimentare). Aceste priorităţi trebuie sincronizate cu intervenţia finanţată şi cu măsurile pentru IMM-uri din cadrul obiectivului nr. 3, cu măsurile pentru protecţia mediului din cadrul obiectivului nr. 6 şi cu măsurile de promovare a transportului durabil din cadrul obiectivului nr. 7. Pentru OT nr. 5, priorităţile de investiţii FSIE din domeniu se vor axa pe următoarele:  finalizarea sistemului naţional de identificare şi management al riscurilor în cadrul Evaluării naţionale de risc  construirea unei culturi naţionale de reducere a riscului de dezastre  crearea şi îmbunătăţirea de sisteme de monitorizare şi prevenire a riscurilor în legătură cu riscurile identificate: cutremure, inundaţii, alunecări de teren, secetă, incendii forestiere, eroziune şi eroziune costieră, radiaţii, riscuri chimice, incendii menajere  perfecţionarea serviciilor profesioniste de reacţie la urgenţe la nivel naţional, pentru a reacţiona la urgenţele majore naţionale şi internaţionale, inclusiv cooperarea transnaţională în cadrul strategiilor macroregionale pentru Dunăre şi Marea Neagră  măsuri structurale şi non-structurale de reducere a riscurilor şi daunelor din inundaţii, secetă şi eroziune  consolidarea capacităţii instituţionale şi tehnice a ESMNS prin soluţii de colaborare între diferite autorităţi. Componenta A1 a Raportului de inventariere 60    În special în agricultură, măsurile vor sprijini:  sistemele viabile de irigaţii şi gestiune a apei şi practicile de combatere a schimbărilor climatice  conservarea solului şi a stocului său de carbon prin practici de gestiune a terenului precum arături joase, culturi de iarnă şi plantarea de păduri  menţinerea diversităţii genetice prin sprijinirea varietăţilor de culturi şi raselor de animale locale Priorităţile propuse pentru finanţare trebuie sincronizate cu intervenţia finanţată şi cu măsurile pentru serviciile TIC şi infrastructură din cadrul obiectivului nr. 2, cu măsurile de promovare a bunelor practici de mediu în afaceri din cadrul obiectivului nr. 3 şi cu măsurile pentru agricultură, silvicultură şi pescuit. Rezultatele anticipate sunt (i) reducerea pierderilor şi daunelor provocate de diverse tipuri de dezastre, inclusiv inundaţii repetate, incendii forestiere şi secetă, prin măsuri de management şi prevenire a riscurilor; (ii) reducerea expunerii la cutremure a populaţiei şi a teritoriului din România; (iii) reducerea eroziunilor costiere; (iv) un nou sistem care să acopere toate fazele de management al riscurilor implementate; (v) infrastructură şi capacităţi de management al dezastrelor pregătite să evalueze şi să gestioneze riscurile din ce în ce mai mari; (vi) reducerea pierderilor în agricultură din cauza riscurilor aferente schimbărilor climatice. Componenta A1 a Raportului de inventariere 61    7. Scurtă prezentare a literaturii aferente schimbărilor climatice relevantă pentru România   Următoarea trecere în revistă şi bibliografie este menită să documenteze Serviciile de consultanţă rambursabile (SCR) ale Băncii Mondiale pentru România cu privire la schimbările climatice şi creșterea economică verde și cu emisii reduse de carbon. Aceasta include lucrări academice, articole din jurnale şi resurse web, precum şi publicaţii ale unor organizaţii naţionale şi internaţionale cheie. Trecerea în revistă acoperă atât studiile specifice României, cât şi studii privind regiuni mai vaste, şi este împărţită în 8 categorii de subiecte cheie: (1) Referinţe generale privind schimbările climatice, (2) Politica UE, (3) Economie şi modelare macroeconomică, (4) Energie, (5) Cercetare şi dezvoltare (R&D) agricolă, (6) Silvicultură, (7) Transporturile şi mediul urban, (8) Apă.    Referinţe generale privind schimbările climatice Această secţiune furnizează în principal informaţii generale privind ştiinţa impacturilor actuale şi anticipate ale schimbări climatice în România. Ea include o mare gamă de studii ştiinţifice naţionale, precum şi referinţe internaţionale, precum rapoartele IPCC. Rapoartele subliniază că România resimte deja fenomene meteo extreme şi indică situaţia actuală de fundal a ţării. Cărbunele, în principal lignit, asigură circa 20 la sută din alimentarea totală cu energie primară din România şi circa 40 la sută din electricitatea ţării. Gazele asigură circa 30 la sută din alimentarea totală cu energie. Emisiile totale de CO2 pentru România au fost de 78 milioane de tone în 2009, reprezentând un modest 2 la sută din totalul emisiilor la nivelul UE. Emisiile de CO2 pe cap de locuitor au fost, de asemenea, modeste, la 3,7 tone în 2009, reprezentând aproape jumătate din media UE. Cât priveşte toate ţările în tranziţie, emisiile au scăzut semnificativ de la vârful atins la sfârşitul anilor 1980, ca beneficiu conex al transformării structurale. Totuşi, în pofida declinului emisiilor totale, emisiile de CO2 pe unitate PIB rămân mari. Intensitatea de generare a emisiilor din România în 2009 era de circa 1,4 kg de CO2 per USD de PIB (în preţurile din anii 2000). Deşi cu mult sub vârful fromânesc de 4,0 kg per USD în 1989, această cotă este semnificativ mai mare decât media UE de 0,4. Emisiile României de CO2 pe unitate de alimentare cu energie şi per kWh sunt toate mai mari decât media UE. România are cel mai redus consum de energie pe cap de locuitor din UE, dar una dintre cele mai mari intensităţi ale energiei.21  Politica UE Secţiunea de literatură şi site-uri despre politica UE referitoare la cerinţele aferente schimbărilor climatice provenind de la statele membre UE include pachetul energetic UE 20-20-20, Europe                                                              21  A se vedea Agenția Internațională pentru Energie (Statistică AIE © OCDE/AIE,  http://www.iea.org/stats/index.asp), Statistici şi bilanţuri energetice pentru ţările care nu sunt membre OCDE.   Componenta A1 a Raportului de inventariere 62    2020 şi Foaia de parcurs 2050, precum şi analiza existentă a implicaţiilor pentru România ale aderării la UE. Bibliografia enumerată aici constituie lecturi esenţiale pentru toate aspectele acestui proiect.  Economie şi modelare macroeconomică Această secţiune din trecerea în revistă a literaturii se axează pe modelele şi raportarea de previziuni economice. În particular, se axează pe studiile OCDE privind economia României, precum şi pe cele două modele principale macroeconomice, econometrice – macromodelul Dobrescu şi modelul de tip HERMIN (HEROM). Disponibile în prezent la Comisia Naţională de Prognoză, modelele sunt utilizate fie pentru previziuni oficiale (modelul Dobrescu), fie respectiv pentru evaluarea impactului macroeconomic al fondurilor structurale (HEROM). Cele mai recente simulări HEROM până în anul 2016 arată o uşoară revenire a economiei româneşti, stimulată de comerţul extern, ameliorarea principalelor echilibre macroeconomice interne şi externe, deficitul bugetului public se menţine în limitele stabilite de Uniunea Europeană pentru statele membre. Prin urmare, datoria publică se schimbă foarte puţin; în ceea ce priveşte structura sectorială a economiei, producţia este posibil să crească, serviciile să se contracte uşor, iar construcţiile să rămână la aceeaşi cotă; o anumită îmbunătăţire a intensităţii energetice globale a economiei româneşti; forma curbei emisiilor de CO2 reproduce evoluţiile capacităţii de producţie economică, decalajul capacităţii de producţie a trecut de la pozitiv la negativ din cauza crizei (în 2009). Această trecere în revistă a literaturii acoperă şi proiectul în derulare „Noile state membre: protecţia climei şi creşterea economică”, care include România, vizează să determine cum pot fi reduse emisiile în mod semnificativ şi permanent, în timp ce se ating nivelurile de creştere economică pre-aderare, la care se adaugă ingredientul necesar al sustenabilităţii.  Energie Secţiunea este împărţită în modele economice, emisii de gaze cu efect de seră şi politici, planuri şi programe. Din punct de vedere al modelelor economice, ENPEP, MARKAL, WASP şi EFOM sunt enumerate ca modelele utilizate pentru analiză până în prezent. O anexă explorează mai amănunţit aceste modele. De o relevanţă deosebită pentru cei interestaţi de emisiile de gaze cu efect de seră este studiul realizat de Ionuţ Purică, Carmen Uzlău, Sorin Dinu (Academia Română de Ştiinţe): „Evaluarea impactului emisiilor de gaze cu efect de seră asupra economiei româneşti prin utilizarea relaţiilor tehnologice şi de interdependenţă dintre ramuri” (‘The assessment of the greenhouse gas emissions reduction impact on the Romanian economy by using the technological and Input-Output models relations’) , Editura Economică 2012. Acest studiu, comandat de Comisia Naţională de Prognoză (CNP), în cadrul Programului său de asistenţă tehnică (2012-2013), este o colecţie de informaţii privind sectorul energetic din România, disponibile din surse oficiale (CCONUSC, OPCOM, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului) sau studii oficiale (în principal ISPE). Trecerea în revistă a literaturii include o listă simplificată a acestor referinţe. Componenta A1 a Raportului de inventariere 63     Cercetare şi dezvoltare agricolă (CDA) Trecerea în revistă a literaturii acoperă studii ale vulnerabilităţilor aferente climei şi riscurilor asociate atât cu fermele comerciale la scară largă, cât şi cu fermele de subzistenţă la scară foarte mică. Aceasta include rapoarte guvernamentale şi politici precum Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR) pentru România 2014-2020, precum şi studii ştiinţifice şi modele economice precum AGMEMOD, un model econometric, dinamic, multi-produs, de echilibru parţial, care generează proiecţii de bază până la orizontul de timp 2025 şi simulează impacturile schimbărilor de politică pentru UE27, statele sale membre, Croaţia, Macedonia, Turcia, Rusia şi Ucraina, cu privire la nivelul de activitate agricolă (suprafaţa recoltată, numărul de animale), balanţele de aprovizionare şi utilizare (producţie, uz intern, importuri, exporturi şi stocuri finale) şi preţuri. Literatura CDA este împărţită în 6 secţiuni cheie: (1) Emisii de date de bază, (2) Evaluări ale vulnerabilităţilor, riscurilor şi impacturilor, (3) Diminuarea şi adaptarea la nivel naţional şi internaţional, (4) Priorităţi şi strategii pentru sectorul CDA în România şi (5) Alte documente relevante pentru CDA în România, Strategii de diminuare şi adaptare şi (6) Reducerea riscului de dezastre.  Silvicultură Această secţiune este împărţită în impacturile schimbărilor climatice asupra pădurilor, precum şi în aspecte privind folosința terenurilor, schimbarea folosinței terenurilor și silvicultură. Literatura ştiinţifică recunoaşte că schimbările climatice reprezintă unul dintre factorii biotici care pot avea un impact negativ asupra pădurilor. Secţiunea recunoaşte importanţa pădurilor pentru diminuarea schimbărilor climatice şi include referinţe privind îmbunătăţirea practicilor de gestionare a pădurilor, creşterea accesului la păduri prin îmbunătăţirea infrastructurii de exploatare forestieră, promovarea împăduririlor şi sistemelor agroforestiere, armonizarea protecţiei, stimularea implementării programului Natura 2000, oferirea de plăţi compensatorii proprietarilor pentru a diminua consecinţele restricţiilor de gestionare, investirea în tehnologie şi în copaci cu rotaţie scurtă, desfăşurarea de cercetări şi monitorizări, precum şi perfecţionarea reglementărilor.  Transporturile şi mediul urban Literatura disponibilă cu privire la schimbările climatice şi transporturile din România este în prezent foarte limitată, cel mai relevant document fiind recenta publicaţie de către Mariana Bălan şi Valentina Vasile. 2013 privind „Măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din transporturi în România”. Calitatea 14: 306. Documentele relevante suplimentare se referă la aspectul economic al transporturilor, precum şi la Planul naţional de transporturi românesc. În ceea ce priveşte mediul urban, literatura principală se referă la impacturile anticipate ale schimbărilor climatice asupra oraşelor, tratării apei şi distribuţiei apei. Literatura importantă a recunoscut vulnerabilitatea zonelor urbane la schimbările climatice, incluzând riscul de inundaţii şi de secetă, precum şi nevoia de planificare urbanistică pentru a aborda diminuarea schimbărilor Componenta A1 a Raportului de inventariere 64    climatice. Este necesară o literatură suplimentară cu orientări concrete, specifice, pentru planificatorii urbani.  Apă Această secţiune a trecerii în revistă a literaturii include o gamă de studii hidrologice privind impacturile schimbărilor climatice asupra distribuţiei apei, incluzând riscul de inundaţii şi de secetă. Implicaţiile acestor schimbări asupra distribuţiei apei în sectoare cheie precum agricultura sau aprovizionarea cu apă a oraşelor sunt acoperite în celelalte secţiuni ale trecerii în revistă a literaturii. În pofida abundentei literaturi hidrologice, au existat decalaje semnificative privind orientările specifice/procedurale pentru procesul naţional de planificare a apei, strategiile specifice pentru agenţiile apelor sau utilităţile de adaptat la impacturile schimbărilor climatice, informaţii limitate privind implicaţiile schimbărilor climatice asupra potenţialelor vulnerabilităţi şi impacturile asupra apelor subterane şi calităţii apei. O mare parte din literatura disponibilă prezintă informaţii generale, dar doar o mică parte prezintă instrumente şi orientări specifice privind modul de aplicare a impacturilor climatice la procesele de evaluare şi prioritizare a proiectelor din sectorul apei. Componenta A1 a Raportului de inventariere 65    ANEXA 1: Inventarul politicilor şi regulamentelor UE privind schimbările climatice Monitorizarea şi raportarea gazelor cu efect de seră  Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto  Decizia nr. 2005/166/CE a Comisiei din 10 februarie 2005 prezentând regulile de implementare a Deciziei nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto  2010/778/UE: Decizia Comisiei din 15 decembrie 2010 de modificare a Deciziei nr. 2006/944/CE stabilind nivelurile de emisii alocate Comunităţii și fiecăruia dintre statele membre UE în temeiul Protocolului de la Kyoto, în conformitate cu Decizia nr. 2002/358/CE a Consiliului  Decizia Comisiei din 14 decembrie 2006 stabilind nivelurile de emisii alocate Comunităţii și fiecăruia dintre statele membre UE în temeiul Protocolului de la Kyoto, în conformitate cu Decizia nr. 2002/358/CE a Consiliului  Decizia 2002/358/CE a Consiliului din 25 aprilie 2002 privind aprobarea, în numele Comunității Europene, a Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta Sistemul UE de comercializare a cotelor de emisii  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului  Directiva 2004/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 2004, de modificare a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității, în conformitate cu mecanismele de proiect ale Protocolului de la Kyoto  Regulamentul (CE) nr. 2216/2004 al Comisiei din 21 decembrie 2004 privind un sistem de registre standardizat și securizat MODIFICAT prin: Regulamentul (CE) nr. 916/2007 al Comisiei din 31 iulie 2007 L 200 5 1.8.2007 şi Regulamentul (CE) nr. 994/2008 din 8 octombrie 2008 – versiunea aplicabilă până la 31 decembrie 2011  Decizia 2006/780/CE a Comisiei din 13 noiembrie 2006 privind evitarea dublei contabilizări pentru reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul sistemului comunitar de comercializare a emisiilor pentru activitățile de proiect care intră sub Componenta A1 a Raportului de inventariere 66    incidența Protocolului de la Kyoto, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (notificată sub nr. de document C(2006) 5362)  Decizia 2007/589/CE a Comisiei din 18 iulie 2007, de stabilire a orientărilor pentru monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, modificată prin Decizia 2009/73/CE a Comisiei şi Decizia 2009/339/CE a Comisiei  Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 19 noiembrie 2008, de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activităţile de aviaţie în sistemul de comercializare a certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră din cadrul Comunității  Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 23 aprilie 2009, de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a îmbunătăţi şi extinde sistemul de comercializare a certificatelor de emisie de gaze cu efect de seră din cadrul Comunității  Decizia nr. 2009/450/CE a Comisiei din 8 iunie 2009 privind interpretarea detaliată a activităţilor de aviaţie enumerate în Anexa I la Directiva 2003/87/CE  Regulamentul (CE) nr. 748/2009 al Comisiei din 5 august 2009 privind lista operatorilor de aeronave care au efectuat o activitate de aviaţie menţionată în Anexa I la Directiva 2003/87/CE la 1 ianuarie 2006 sau ulterior, specificând statul membru de administrare pentru fiecare operator de aeronave  Decizia Comisiei din 24 decembrie 2009 de stabilire, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unei liste a sectoarelor şi subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon  Regulamentul nr. 82/2010 al Comisiei din 28 ianuarie 2010 privind lista operatorilor de aeronave şi specificând statul membru de administrare  Regulamentul (UE) nr. 920/2010 al Comisiei din 7 octombrie 2010 privind un sistem de registre standardizat și securizat în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului şi cu Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului  Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei din 12 noiembrie 2010 privind calendarul, administrarea și alte aspecte ale licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității Deciziile de partajare a eforturilor  Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 Componenta A1 a Raportului de inventariere 67    Captarea şi stocarea de carbon  Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon şi modificând Directiva 85/337/CEE a Consiliului, Directivele 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE şi Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și Consiliului Transport/Combustibili  Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998, privind calitatea petrolului şi a combustibililor diesel şi modificând Directiva 93/12/CEE a Consiliului  Directiva 1999/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999, privind disponibilitatea informaţiilor de la consumatori privind economia de combustibili şi emisiile de CO2 din perspectiva comercializării autoturismelor noi  Directiva 2009/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009, de modificare a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește specificațiile pentru benzine și motorine, de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 1999/32/CE a Consiliului în ceea ce privește specificațiile pentru carburanții folosiți de navele de navigație interioară și de abrogare a Directivei 93/12/CEE  Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanţă privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunităţii de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele uşoare  Regulamentul (UE) nr. 1014/2010 al Comisiei din 10 noiembrie 2010 privind monitorizarea şi raportarea datelor referitoare la înmatricularea autoturismelor noi în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului  Regulamentul nr. 510/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 mai 2011 de stabilire a unor standarde de performanţă pentru vehiculele utilitare uşoare noi, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele uşoare Protecţia stratului de ozon  Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon  2010/372/: Decizia Comisiei din 18 iunie 2010 privind utilizarea substanțelor reglementate ca agenți de proces în temeiul articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului Componenta A1 a Raportului de inventariere 68     Regulamentul (UE) nr. 744/2010 al Comisiei din 18 august 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1005/2009 Parlamentului European şi al Consiliului privind substanțele care diminuează stratul de ozon, cu privire la utilizările critice de haloni Gazele fluorurate  Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European si al Consiliului din 17 mai 2006, de stabilire a formatului raportului care trebuie transmis de producătorii, importatorii şi exportatorii de anumite gaze fluorurate cu efect de seră  Regulamentul (CE) nr. 1493/2007 al Comisiei din 17 decembrie 2007 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European si al Consiliului, a formatului raportului care trebuie transmis de producătorii, importatorii şi exportatorii de anumite gaze fluorurate cu efect de seră  Regulamentul (CE) nr. 1494/2007 al Comisiei din 17 decembrie 2007 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European si al Consiliului, a formei etichetelor și a cerințelor de etichetare suplimentare privind produsele și echipamentele care conțin anumite gaze  Regulamentul (CE) nr. 1497/2007 al Comisiei din 18 decembrie 2007 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, a cerințelor de verificare standard în vederea detectării scurgerilor pentru sistemele staționare de protecție împotriva incendiilor, care conțin anumite gaze fluorurate cu efect de seră  Regulamentul (CE) nr. 1516/2007 al Comisiei din 19 decembrie 2007 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, a cerințelor de verificare standard în vederea detectării scurgerilor pentru echipamentele staționare de refrigerare, de climatizare și pentru pompele de căldură care conțin anumite gaze fluorurate cu efect de seră  Regulamentul (CE) nr. 303/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, a cerințelor minime și a condițiilor de recunoaștere reciprocă în vederea certificării societăților comerciale și a personalului în ceea ce privește echipamentele staționare de refrigerare, de climatizare și pentru pompe de căldură care conțin anumite gaze fluorurate cu efect de seră  Regulamentul (CE) nr. 304/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, a cerințelor minime și a condițiilor de recunoaștere reciprocă pentru certificarea societăților și a personalului în ceea ce privește sistemele staționare de protecție împotriva incendiilor și extinctoarele care conțin anumite gaze fluorurate cu efect de seră  Regulamentul (CE) nr. 305/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, a cerințelor minime și a condițiilor pentru recunoașterea reciprocă a Componenta A1 a Raportului de inventariere 69    certificării personalului însărcinat cu recuperarea anumitor gaze fluorurate cu efect de seră provenite de la instalațiile de distribuție de înaltă tensiune  Regulamentul (CE) nr. 306/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, a cerințelor minime și a condițiilor de recunoaștere reciprocă privind certificarea personalului care recuperează anumiți solvenți pe bază de gaze fluorurate cu efect de seră din echipamente  Regulamentul (CE) nr. 307/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, a cerințelor minime pentru programele de formare și a condițiilor pentru recunoașterea reciprocă a certificatelor de formare pentru personal, în ceea ce privește sistemele de climatizare ale unor autovehicule care conțin anumite gaze fluorurate cu efect de seră  Regulamentul (CE) nr. 308/2008 al Comisiei din 2 aprilie 2008 de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 842/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, a formularului de notificare a programelor de formare și certificare ale statelor membre Componenta A1 a Raportului de inventariere 70    ANEXA 2: Bibliografie - literatura aferentă schimbărilor climatice relevantă pentru România Referinţe generale privind schimbările climatice „Analize ale acumulărilor de precipitaţii zilnice maxime sezoniere şi anuale pentru Ucraina, Republica Moldova şi România” ("Analyses of Annual and Seasonal Maximum Daily Rainfall Accumulations for Ukraine, Moldova, and Romania.“) 2012.International Journal of Climatology 32 (14): 1. „Date de cercetare provenind din actualizarea Universităţii București Înţelegerea cercetării privind clima” ("Research Data from University of Bucharest Update Understanding of Climate Research.“) 2010.Global Warming Focus: 46. Astaloş, Ciprian, Angelica N. Feurdean şi Katherine J. Willis. 2009. „Moştenirea schimbărilor folosinţei terenurilor şi a managementului din trecut asupra alcătuirii „naturale“ a pădurii de munte din Parcul Natural Apuseni, România” ("Legacy of the Past Land-use Changes and Management on the ‘natural’ Upland Forest Composition in the Apuseni Natural Park, Romania.“) The Holocene 19 (6): 967-981. Bădescu, Viorel şi Nicolae Rotar. 2012. „Implementarea conceptului german passivhaus în Europa de sud-est: Considerente pentru România” ("Implementation of the German Passivhaus Concept in Southeast Europe: Considerations for Romania.“) Journal of Energy Engineering 138 (3): 146. Bălteanu, Dan şi Elena-Ana Popovici. 2010. „Schimbarea folosinței terenurilor şi degradarea terenurilor în România post-socialistă” ("Land use Changes and Land Degradation in Post-Socialist Romania.“) Revue Roumaine De Géographie 54 (2): 95-105. Bărbulescu, Alina şi Elena Băutu. 2010. „Modele matematice ale evoluţiei climei în Dobrogea” ("Mathematical Models of Climate Evolution in Dobrudja.“) Theoretical and Applied Climatology 100 (1): 29-44. Climate Adapt – Platforma europeană pentru adaptarea la schimbările climatice pentru România http://climate-adapt.eea.europa.eu/countries/romania Schimbările climatice şi mediul construit din România: http://www.ecceengineers.eu/news/files/Climate_change_romania.pdf Diminuarea schimbărilor climatice – De ce să ne pese – Agenţia Europeană de Mediu: http://www.eea.europa.eu/soer/countries/ro/climate-change-mitigation-why-care-romania COWI. 2010. Strategia pentru România privind schimbările climatice. Accesat pe 23 octombrie 2010 la adresa http://www.cowi.com/menu/project/EconomicsManagementandPlanning/ COWI http://www.cowi.com/menu/project/EconomicsManagementandPlanning/communication/Pages/Cli matechangestrategyforRomania.aspx Componenta A1 a Raportului de inventariere 71    Croitoru, Adina-Eliza, Iulian-Horia Holobâcă, Cătălin Lazăr, Florin Moldovan şi Alexandru Imbroane. 2012. „Tendinţa privind temperatura aerului şi impactul asupra fenologiei grâului de iarnă în România” ("Air Temperature Trend and the Impact on Winter Wheat Phenology in Romania.“) Climatic Change 111 (2): 393-410. Demetrescu, Crişan, Maria Tumanian, Venera Dobrică, Constantin Mareş şi Ileana Mareş. 2012. „Evoluţia pre-observaţională a temperaturii la suprafaţă în România, dedusă pe baza măsurărilor temperaturii de foraj” ("Pre-Observational Evolution of Surface Temperature in Romania as Inferred from Borehole Temperature Measurements.“) Pure and Applied Geophysics 169 (1): 219-234. Dreblow, Fike, Matthias Duwe, Tim Wawer, Lena Donat, Elizabeth Zelljadt, Andrew Ayres. 2013. Evaluarea politicilor privind schimbările climatice în contextul semestrului european: Raport de ţară: România (Assessment of climate change policies in the context of the European Semester: Country Report: Romania) http://www.ecologic.eu/files/publications/2013/Country-report-Romania- Assessment-of-climate-change-policies-in-the-context-of-the-European-semester_2013_en.pdf Ebert, Suzanne, Orieta Hulea şi David Strobel. 2009. „Restaurarea luncilor inundabile de-a lungul Dunării inferioare: studiu de caz privind adaptarea la schimbările climatice” ("Floodplain Restoration Along the Lower Danube: A Climate Change Adaptation Case Study.“) Climate and Development 1 (3): 212-212. Engler, Robin, Christophe F. Randin, Wilfred Thuillier, Stefan Dullinger, Niklaus E. Zimmerman et al. 2011. „Schimbările climatice din secolul XXI ameninţă flora montană în mod neuniform în Europa” ("21st Century Climate Change Threatens Mountain Flora Unequally Across Europe.“) Global Change Biology 17 (7): 2330-2341. Feurdean, Angelica şi Katherine J. Willis. 2008. „Variabilitatea pe termen lung a Abies Alba în N-V României: implicaţii pentru managementul conservării sale” ("Long-Term Variability of Abies Alba in NW Romania: Implications for its Conservation Management.“) Diversity and Distributions 14 (6): 1004-1017. Feurdean, Angelica, Katherine J. Willis, Catherine L. Parr, Ioan Tanţău şi Sorina Fărcaş. 2010. „Modele post-glaciale în dinamica vegetaţiei din România: omogenizare sau diferenţiere?” ("Post-Glacial Patterns in Vegetation Dynamics in Romania: Homogenization Or Differentiation?“) Journal of Biogeography 37 (11): 2197-2208. Feurdean, Angelica. 2005. „Dinamica pădurilor din holocen în nord-vestul României” ("Holocene Forest Dynamics in Northwestern Romania.“) The Holocene 15 (3): 435-446. Guvernul României. 2008. Strategia naţională privind schimbările climatice (Diminuare şi adaptare) http://www.mmediu.ro/beta/wp-content/uploads/2012/10/2012-10-05-Strategia_NR-SC.pdf Guvernul României. 2012. Strategia naţională privind dezvoltarea durabilă a României 2012-2020-2030. http://strategia.ncsd.ro/docs/sndd-final-en.pdf Hartel, Tibor. 2008. „Condiţiile meteo, data de reproducere şi fluctuaţia populaţiei de Rana Dalmatina din zona centrală a României” ("Weather Conditions, Breeding Date and Population Fluctuation in Rana Dalmatina from Central Romania.“) The Herpetological Journal 18 (1): 40-40. Componenta A1 a Raportului de inventariere 72    Purică I., Uzlău C., Dinu S. (Academia Română de Ştiinţe): „Evaluarea impactului emisiilor de gaze cu efect de seră asupra economiei româneşti prin utilizarea relaţiilor tehnologice şi de interdependenţă dintre ramuri” (‘The assessment of the greenhouse gas emissions reduction impact on the Romanian economy by using the technological and Input-Output models relations’) , Editura Economică 2012. Jens Hesselbjerg Christensen, Bruce Hewitson, 2010, Proiecţii regionale privind clima, în Contribuția grupului de lucru I la cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (Regional Climate Projections, in Contribution of Working Group I to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change) 2007, Cambridge University Press, Cambridge, Marea Britanie. Jindrichovska, Irena şi Irina Purcărea. 2011. „CSR şi raportarea de mediu în Republica Cehă şi România: o comparaţie între regulile şi practicile celor două ţări” ("CSR and Environmental Reporting in the Czech Republic and Romania: Country Comparison of Rules and Practices.“) Accounting and Management Information Systems 10 (2): 202. Lindgren, Elisabet, Yvonne Andersson, Jonathan E. Suk, Bertrand Sudre şi Jan C. Semenza. 2012. „Monitorizarea riscului emergent de boli infecţioase cauzat de schimbările climatice” ("Monitoring EU Emerging Infectious Disease Risk due to Climate Change.“) Science 336 (6080): 418. Maria-Mihaela Antofie, Dana Constantinovici, Mihai Radu, Pompilica IAGĂRU, Camelia Sand şi Gligor Cirotea. 2010. „Metodologia teoretică pentru evaluarea situaţiei conservării Crop Landraces în România” ("Theoretical Methodology for Assessing the Status of Conservation of Crop Landraces in Romania.“) Analele Universităţii Din Oradea, Fascicula Biologie (2): 313-317. Maria-Mihaela Antofie, Mihai Pop, Camelia Sand, Gligor Ciotea şi Pompilica Iagăru. 2010. „Model de fişă de date pentru întocmirea unei liste roşii privind Crop Landraces în România” ("Data Sheet Model for Developing a Red List regarding Crop Landraces in Romania.“) Annals: Food Science and Technology 11 (1): 45-49. Melinte I., Bălănescu M., (2008) Departamentul de Protecţie a mediului, Institutul de Cercetări Metalurgice, România; Purică I., Albu L.L., Institutul de Previziuni Economice, Academia Română, România – Previziunea referitoare la emisiile de CO2 din România:abordarea naţională şi a sectorului oţel (studiu ICEM-IPE 2008) (Romanian CO2 emissions forecast: national and steel sector approach (ICEM-IPE 2008 study)) MEWT, 2005, Cea de-a treia comunicare a României privind schimbările climatice în cadrul Convenției- cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice Ministerul Mediului, Agenția Națională de Protecție a Mediului, 2009: Inventarul de gaze cu efect de seră al României 1990-2007. Raportul naţional de inventar, martie 2009. OCDE 2011. Manualul markerilor de climă DAC al OCDE http://www.oecd.org/dac/stats/48785310.pdf Olesen, J. E., M. Trnka, K. C. Kersebaum, A. O. Skjelvåg, B. Seguin, P. Peltonen-Sainio, F. Rossi, J. Kozyra şi F. Micale. 2011. „Impacturile şi adaptarea sistemelor de producţie de culturi europene la schimbările climatice” ("Impacts and Adaptation of European Crop Production Systems to Climate Change.“) European Journal of Agronomy 34 (2): 96-112. Componenta A1 a Raportului de inventariere 73    Onac, Bogdan P. şi Silviu Constantin. 2008. „Arhivele schimbărilor climatice şi de mediu din Karst” ("Archives of Climate and Environmental Change in Karst.“) Quaternary International 187 (1): 1-4. Perşoiu, A. şi A. Pazdur. 2011. „Geneza gheţii şi echilibrul şi dinamica masei sale pe termen lung în Peştera Gheţarului Scărişoara, România” ("Ice Genesis and its Long-Term Mass Balance and Dynamics in Scărişoara Ice Cave, Romania.“) The Cryosphere 5 (1): 45-53. Rey, D., T. Henrichs, H. Mela, M. D. Morcecroft, R. J. Swart, T. R. Carter, C. Cowan şi G. R. Biesbroek. 2010. „Europa se adaptează la schimbările climatice: o comparaţie a strategiilor naţionale de adaptare” ("Europe Adapts to Climate Change: Comparing National Adaptation Strategies.“) Global Environmental Change: Human and Policy Dimensions 20 (3): 440. România, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice. 2010. Cea de-a cincea Comunicare naţională a României privind schimbările climatice în conformitate cu Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice Sanò, M., J. A. Jiménez, R. Medina, A. Stanica, A. Sanchez-Arcilla şi I. Trumbic. 2011. „Rolul restabilirilor costiere în contextul eroziunii coastei şi al schimbărilor climatice” ("The Role of Coastal Setbacks in the Context of Coastal Erosion and Climate Change.“) Ocean & Coastal Management 54 (12): 943. Stringer, Lindsay C., S. S. Scrieciu şi Mark S. Reed. 2009. „Biodiversitatea, degradarea terenurilor şi schimbările climatice: planificarea participativă în România” ("Biodiversity, Land Degradation, and Climate Change: Participatory Planning in Romania.“) Applied Geography 29 (1): 77-90. Surugiu, Camelia, Ana-Irina Dinca şi Dana Micu. 2010. „Destinaţiile turistice vulnerabile la schimbările climatice: o abordare econometrică a staţiunii Predeal” ("Tourism Destinations Vulnerable to Climate Changes: An Econometric Approach on Predeal Resort.“) Petroleum-Gas University of Ploiesti Bulletin (Buletinul Universităţii de Petrol şi Gaze din Ploieşti): Economic Sciences Series 62 (1): 111-120. Tomozeiu, R., S. Ştefan şi A. Busuioc. 2005. „Variabilitatea precipitaţiilor de iarnă şi modelele de circulaţie pe scară largă din România” ("Winter Precipitation Variability and Large-ScaleCirculation Patterns in Romania.“) Theoretical and Applied Climatology 81 (3): 193-201. Toth, MoNika, EnikA K. Magyari, Stephen J. Brooks, MihaLy Braun, Krisztina Buczko, MikloS Balint şi Oliver Heiri. 2012. „O reconstrucţie bazată pe chironomide a temperaturilor de vară de la sfârşitul perioadei glaciare în Carpaţii Meridionali (România)” ("A Chironomid-Based Reconstruction of Late Glacial Summer Temperatures in the Southern Carpathians (Romania).“) Quaternary Research 77 (1): 122. Tudorescu, Nicolae, Ioana Zaharia şi Constantin Zaharia. 2009. „Dezvoltarea durabilă în România” ("Sustainable Development in Romania.“) Economics, Management and Financial Markets 4 (1): 195. Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Guvernul României, 2008, Strategia naţională privind dezvoltarea durabilă, România 2013-2020-2030 CCONUSC – Comitetul pentru conformitate – Întrebare privind implementarea România Componenta A1 a Raportului de inventariere 74    http://unfccc.int/kyoto_protocol/compliance/questions_of_implementation/items/6030.php CCONUSC. 2005. Cea de-a treia Comunicare naţională a României privind schimbările climatice în conformitate cu CCONUSC http://unfccc.int/resource/docs/natc/romnc3.pdf CCONUSC. 2010. Cea de-a cincea Comunicare naţională a României privind schimbările climatice în conformitate cu CCONUSC http://unfccc.int/resource/docs/natc/rou_nc5_resbmit.pdf Van Bree Leendert, 2012, Foaie de parcurs pentru o Românie rezistentă la climă, prezentare pentru ministerele din România şi Banca Mondială (Roadmap for a climate resilient Romania, presentation for Romanian Ministries and World Bank) Veliciu, Şerban şi Jan Šafanda. 1998. „Istoricul temperaturii la suprafaţă în România, dedus pe baza datelor privind temperatura de foraj” ("Ground Temperature History in Romania Inferred from Borehole Temperature Data.“) Tectonophysics 291 (1): 277-286. Villarini, Gabriele. 2012. „Analize ale acumulărilor de precipitaţii zilnice maxime sezoniere şi anuale pentru Ucraina, Republica Moldova şi România” ("Analyses of Annual and Seasonal Maximum Daily Rainfall Accumulations for Ukraine, Moldova, and Romania.“) International Journal of Climatology 32 (14): 2213-2226. Banca Mondială – România – Portalul de cunoştinţe privind schimbările climatice: http://sdwebx.worldbank.org/climateportal/index.cfm?page=country_historical_climate&ThisRegion =Europe&ThisCCode=ROU Banca Mondială – Strategia de parteneriat de ţară a României, 2009-iunie 2013 http://documents.worldbank.org/curated/en/2009/06/10842430/romania-country-partnership- strategy-period-july-2009-june-2013 Banca Mondială. 2013. Reducerea căldurii – extreme climatice, impacturi regionale şi cazul rezistenţei. http://www.worldbank.org/content/dam/Worldbank/document/Full_Report_Vol_2_Turn_Down_The _Heat_%20Climate_Extremes_Regional_Impacts_Case_for_Resilience_Print%20version_FINAL.p df Politica UE Comisia Europeană. 2010. Europe 2020: O strategie pentru o creştere inteligentă, durabilă şi cuprinzătoare. COM(2010) Comunicarea Comisiei: Bruxelles, Comisia Europeană. http://ec.europa.eu/europe2020/index_en.htm Comisia Europeană. 2013. Obiectivele Europa 2020: Climă şi energie.http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/themes/16_energy_and_ghg.pdf Comisia Europeană. 2013a. Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul European Economic și Social și Comitetul Regiunilor: O strategie UE de adaptare la schimbările climatice Comisia Europeană. 2013b. Obiectivele Europa 2020: Climă şi Componenta A1 a Raportului de inventariere 75    energie.http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/themes/16_energy_and_ghg.pdf Comisia Europeană. 2013c. Recomandarea pentru o recomandare a Consiliului privind programul național de reformă al României, 2013 și furnizarea opiniei Consiliului cu privire la programul de guvernare al României. COM (2013) 273. Final. Bruxelles, Comisia Europeană. Comisia Europeană. 2013d. Orientări privind condiționalitățile ex ante. Aprilie 2013. Bruxelles, Comisia Europeană. http://ec.europa.eu/regional_policy/what/future/pdf/preparation/part2_guidance_ex- ante_conditionalities_guidance.pdf ISPE. 2013. Raport pentru evaluarea progresului anticipat în conformitate cu Decizia 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto. http://cdr.eionet.europa.eu/ro/eu/ghgmm Phinnemore, David. 2006. UE şi România: aderare şi chiar mai mult. (The EU and Romania: Accession and Beyond.) Londra: Federal Trust for Education and Research. Ştefan, Caba. 2012. „Aderarea României la UE. Beneficii şi pierderi (Ii).” ("Romania's Eu Accession. Gains and Losses (Ii).“) Analele Universităţii din Oradea: Ştiinţe economice 1 (2): 46-51. Banca Mondială. 2013. Document consultativ pentru întocmirea Acordului de parteneriat pentru România, 2014-2020. Document intern. EAC/Europa și Asia Centrală. 31 mai 2013-10-02 Economie şi modelare macroeconomică MacFarlan, Maitland şi Oliveira Martins Joaquim. 1998. „România: stabilizarea macroeconomică şi reforma structurală” ("Romania: Macro-Economic Stabilisation and Structural Reform.“) Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. The OECD Observer (211): 39. MARIA, OŢIL şi PĂREAN MIHAI. 2010. „Discrepanțe macroregionale în România” ("Macro-Regional Disparities in Romania.“) Analele Universităţii din Petroşani: Economie (2): 255-266. OCDE. 2002. Studii economice OCDE: România 2002. ———. 2005. Analize ale politicilor de investiţii OCDE: România, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Phinnemore, David. 2006. UE şi România: aderare şi chiar mai mult. (The EU and Romania: Accession and Beyond.) Londra: Federal Trust for Education and Research. POP, LILIANA. 2006. „Democratizarea capitalismului?: economia politică a transformărilor postcomuniste din România, 1989-2001.” (Democratising Capitalism?: The Political Economy of Post-Communist Transformations in Romania, 1989-2001.) MANCHESTER: MANCHESTER UNIV PRESS. POPESCU, Lorena DUDUIALA. 2010. „Criza economică din România – o consecinţă a mixului nepotrivit de politici macroeconomice” ("Economical Crisis in Romania – a Consequence of the Wrong Mix of Macro-Economical Policies.“) Anale – Seria Economie 3: 293-302. Componenta A1 a Raportului de inventariere 76    Roper, Steven D. şi MyiLibrary. 2000. „România: revoluţia neterminată” (Romania: The Unfinished Revolution) / Steven D. Roper. Amsterdam, Olanda: Harwood Academic. Uebe, Gö şi Joachim Fischer 1948. 1992. „Modele macro-econometrice” (Macro-Econometric Models). Aldershott: Avebury. Unguru, Manuela. 1999. Competitivitatea economică a României şi integrarea comercială UE (Romania's Economic Competitiveness and EU Trade Integration). Vol. nr. 260. Viena: Wiener Institut für Internationale Wirtschaftsvergleiche. Untaru, Elena. 2009. „Impactul variabilelor macro de mediu naţionale asupra consumului de servicii de turism din România” ("The Impact of National Macro-Environmental Variables on Tourism Services Consumption in Romania.“) Bulletin of the Transilvania University of Brasov. Economic Sciences. Series V 2 (1): 143-148. ZAMAN, Gheorghe, Valentina VASILE, Mirela MATEI, Carmen CROITORU şi George ENESCU. 2011. „Provocarea unor aspecte (macro)economice ale DCI în România” ("Some Challenging (Macro)Economic Aspects of FDI in Romania.“) Revista română de economie 33 (2): 21-58. Energie Adler, Mirja. 2012. Fondul permanent pentru locuinţe din Estonia (Revolving Fund for Housing in Estonia), KredEx. Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei. ACARDE. 2012. Orientări-cadru privind echilibrarea electricităţii (FG-2012-E-009) http://www.acer.europa.eu/Official_documents/Acts_of_the_Agency/Framework_Guidelines/Frame work%20Guidelines/Framework%20Guidelines%20on%20Electricity%20Balancing.pdf. Ljubljana: ACARDE ANRE. 2013. Rapoarte şi date anuale. http://anre.ro/ ANRSC 2013. Rapoarte şi date anuale. http://www.anrsc.ro AT Kearney. 2009. „De ce costurile de încălzire sunt mai mari în România decât în majoritatea celorlalte state UE” (Why heating costs more in Romania than in most of other EU countries). Studiu de piaţă internaţional. București: AT Kearney. Atanasiu, Bogdan, Marina Economidou, Joana Maio şi Carine Sebi. 2012. Provocările, dinamicile şi activităţile din sectorul de construcţii şi cererea sa de energie în România. Proiectul Entranze (The challenges, dynamics and activities in the building sector and its energy demand in Romania. Entranze Project). http://www.entranze.eu/files/downloads/D2_1/D2_1_Short_country_summary_report_-final- Romania.pdf Institutul de performanţă a clădirilor, Europa. BPIE. 2011. „Clădirile Europei sub microscop” (Europe’s Buildings under the Microscope). Bruxelles, http://www.bpie.eu/documents/BPIE/LR_ CbC_study.pdf Componenta A1 a Raportului de inventariere 77    Candole Partners. 2012. „Pieţele româneşti de gaze şi electricitate – analiză a cererii şi reglementărilor” (Romanian Gas and Electricity Markets – review of supply and regulations.) Praga: Candole Partners. CEER (Consiliul Autorităților europene de Reglementare din Domeniul Energiei). 2013. Revizuirea stadiului programelor de asistenţă pentru energia regenerabilă şi eficiența energetică din Europa (Status Review of Renewable and Energy Efficiency Support Schemes in Europe). Bruxelles: CEER. http://www.iern.net/portal/page/portal/IERN_HOME/ICER_HOME/ABOUT_ICER/ICER_Resourc es/RegulatoryResearchDatabase/2012/C12-SDE-33-03_RES%20SR_3-Dec-2012_Rev19-Feb- 2013.pdf. Cogen România 2011. Starea Actuala a Sistemelor Centralizate de Termoficare – Propuneri pentru Reabilitarea și Dezvoltarea Acestora Măsură concertată EPBD 2013. Implementarea performanţei energetice a Directivei clădirilor – incluzând rapoartele de ţară pe 2012. Uniunea Europeană. http://www.epbd-ca.eu/country-information BERD/GEF. 2011. România: Eficienţa finanţării clădirilor publice. Solicitare de susţinere/aprobare CEO. http://www.thegef.org/gef/sites/thegef.org/files/documents/document/08-11-2011-ID4009-Council document. Econoler 2011. Analiza de piaţă IFC a companiilor de servicii energetice. Raport final pentru Corporaţia internaţională a finanţelor. http://www.ifc.org/wps/wcm/connect/dbaaf8804aabab1c978dd79e0dc67fc6/IFC+EE+ESCOS+Mark et+Analysis.pdf?MOD=AJPERES Enero 2006. Acordul pe termen lung – studiu privind contextul românesc; http://www.enero.ro/proiecte/lta/doc/LTA_report_3_EN.pdf Guvernul României 2012. Al doilea plan de acţiune naţional pentru eficiența energetică (PANEE) 2012 http://ec.europa.eu/energy/efficiency/end-use_en.htm ICEMENERG/ANRE. 2012. Politici şi măsuri de eficiență energetică din România – monitorizarea obiectivelor UE şi naţionale de eficiență energetică. http://www.odyssee- indicators.org/publications/PDF/romania_nr.pdf Agenția Internațională pentru Energie. 2010. Politicile energetice ale României: Studiu. Paris: OCDE/IEA. Patterson, Walter C., 1936 şi Programul energetic şi de mediu (Royal Institute of International Affairs). 1994. Reconstruirea României: energie, eficiență şi tranziţia economică (Rebuilding Romania: Energy, Efficiency and the Economic Transition). Londra: Earthscan Publications; distribuită în America de Nord de către Brookings Institution. Pãrean Mihai - Olimpiu. 2012. „Criza de energie în România comunistă” ("Energy Crisis in Communist Romania.“) Analele Universităţii din Oradea: Ştiinţe economice 1 (2): 271-276. Prisecaru, Ilie, Daniel Dupleac, Teodor Chirică şi Alexandru Havris. 2007. „Dezvoltarea energiei nucleare în România” ("Nuclear Energy Development in Romania.“) World Review of Science, Technology and Sustainable Development 4 (2): 268-283. Componenta A1 a Raportului de inventariere 78    Ţânţăreanu, Cristian, Luminiţa Badi şi Nicoleta Ion. 2011. „Scenarii pentru dezvoltarea energiei regenerabile în România” ("Scenarios for Renewable Energy Development in Romania.“) Electrotehnică, Electronică, Automatică 59 (2): 53-53. Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare 2011 – Eficientizarea energetică în gospodăriile familiale şi comunităţile cu venituri mici din România. Document de proiect GEF. http://www.undp.ro/libraries/projects/Improving_Energy_Efficiency_in_Low- Income_Households_and_Communities_in_Romania_-_Project_Document.pdf Banca Mondială. 2011, Analiza modului de funcţionare: Ministerul Economiei, sectorul energetic şi mediul de afaceri. București: Banca Mondială. http://www.sgg.ro/index.php?politici_publice_documente Banca Mondială 2012. Document de evaluare a proiectului pentru o finanţare nerambursabilă propusă din Fondul fiduciar pentru facilităţile de mediu globale, în suma de 1,82 milioane USD, pentru Republica Armenia pentru un proiect de eficiență energetică (Project Appraisal Document on a Proposed Grant from the Global Environment Facility Trust Fund in the Amount of US$ 1.82 million to the Republic of Armenia for an Energy Efficiency Project). Washington D.C. Transporturile şi mediul urban Armaş, Iuliana şi Silvia Dumitraşcu. 2010. „Tendinţele de zonare funcţională şi dezvoltare urbană ale oraşului București/României” ("Functional Zoning and Urban Development Tendencies of Bucharest City/Romania.“). Bălan, Mariana şi Valentina Vasile. 2013. „Măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din transporturi în România” ("Measures to Reduce Transportation Greenhouse Gas Emissions in Romania“). Calitatea 14: 306. Bănică, Alexandru şi Lucian Şerban. 2013. „Discontinuităţi şi mutări spaţiale ca o marcă a rezistenţei urbane în Municipiul Bacău” ("Discontinuities and Spatial Mutations as a Mark of Urban Resilience in Bacau Municipality (Romania)“). Analele Ştiinţifice ale Universităţii "Al.I.Cuza" din Iaşi. Serie nouă. Geografie 59 (1): 157. Blaga, I. şi C. Blaga. 2012. „Instabilitatea atmosferică în zona urbană a oraşului Cluj-Napoca, România” ("Atmospheric Instability in Urban Area of Cluj-Napoca, Romania“). Aerul şi Apa. Componente ale Mediului 2012: 305-312. Carmen, Dragota, Grigorescu Ines, Mihaela Sima, Gh Kucsicsa şi S. Mihalache. 2013. „Vulnerabilitatea sistemului urban Baia Mare (România) la fenomene meteo extreme în timpul semestrului cald al anului” ("The Vulnerability of the Baia Mare Urban System (Romania) to Extreme Climate Phenomena during the Warm Semester of the Year“). Aerul Si Apa.Componente Ale Mediului 2013: 71-78. Ciumaşu, Ioan Manuel, Mihai Costică, Naela Costică, Mariana Neamţu, Alin Constantin Dirţu, Luiz Felippe de Alencastro, Liana Buzdugan et al. 2012. „Riscurile complexe ale gropilor de gunoi urbane vechi: o perspectivă a sustenabilităţii din Iaşi, România” ("Complex Risks from Old Urban Waste Landfills: Sustainability Perspective from Iasi, Romania“) Journal of Hazardous, Toxic, and Radioactive Waste 16 (2): 158-168. Componenta A1 a Raportului de inventariere 79    CONSTANTIN, MARIN. 2012. „Interpretarea comparativă a etnicităţii rurale, urbane şi regionale în România” ("The Comparative Interpretation of Rural, Urban and Regional Ethnicity in Romania“). Revista Română de Sociologie 23 (1-2): 89-114. Cozea, Florina. 2013. „Infrastructura urbană a locuinţelor în Cluj Napoca (România)” ("Urban Accommodation Infrastructure in Cluj Napoca (Romania)“). Analele Ştiinţifice ale Universităţii "Al.I.Cuza" din Iaşi. Serie nouă. Geografie 59 (1): 191. Enache, M. 1980. „Descrierea şi analiza regiunilor urbane funcţionale din România” ("Delineation and Analysis of Functional Urban Regions in Romania“). Economic Computation and Economic Cybernetics Studies and Research 14 (1): 43-60. Comisia Europeană. 2008. Handbook of Estimation of External Costs in the Transport Sector (Manual de estimare a costurilor externe din sectorul transporturilor). Studiul european IMPACT, 2008. Florin, Marian BUHOCIU, Lucean MIHALCEA şi Oana VIRLĂNUŢĂ Florina. 2011. „Evaluarea economică a potenţialului unui serviciu public al unei municipalităţi – dezvoltarea urbană în România” ("Economic Evaluation of a Public Service Potential of a Municipality - Urban Development in Romania“). Risk in Contemporary Economy 1: 12-17. Guran-Nica, Liliana, Michael Sofer şi Monica Popa. 2009. „Noile relaţii rural-urban în România. Caracteristicile graniţei rural-urban a oraşului Bucureşti” ("New Rural-Urban Relationships in Romania. Characteristics of the Rural-Urban Fringe of Bucharest“). JÓZSEF BENEDEK. 2006. „Politica urbană şi urbanizarea în România aflată în tranziţie” ("Urban Policy and Urbanisation in the Transition Romania“). Romanian Review of Regional Studies (1): 51-64. Lăcătuşu, Anca-Rovena. 2010. Poluarea solului cu metale grele într-o anumită locație urbană din România (Heavy Metals Soil Pollution in some Urban Location from Romania). Vol. 17. Dordrecht: Springer, Olanda. Luca, Oana. 2009. „Procesul de regenerare urbană din România” ("Urban Regeneration Process in Romania“). Theoretical and Empirical Researches in Urban Management (1): 136-143. Marinescu, Ioan Eustaţiu şi Sorin Avram. 2012. „Evaluarea fragmentării urbane în oraşul Craiova, România” ("Evaluation of Urban Fragmentation in Craiova City, Romania“) Procedia Environmental Sciences 14: 207-215. Miftode, Vasile. 1981. „Dezvoltarea regională şi urbană şi modernizarea satelor din România” ("Regional and Urban Development and Village Modernization in Romania“). Socioloski Pregled 15 (-): 133-146. Mihaela, Roberta Stanef. 2012. „Discrepanțe urbane şi rurale în Europa – studiu de caz România” ("Urban and Rural Disparities Across Europe - Case Study Romania“). Metalurgia International 17 (8): 161. Mihaela, Roberta STANEF. 2013. „Discrepanțe urbane şi rurale în sistemul de învăţământ din România” ("Urban and Rural Educational System Disparities in Romania“). Theoretical and Applied Economics 1(578) (1): 121-130. Componenta A1 a Raportului de inventariere 80    Nemeş, Valentin. 2011. „Concepţia structurilor intercomunale în relaţiile urban-rural din Judeţul Bihor, România” ("The Conception of Inter-Communal Structures in the Urban-Rural Relations of Bihor County, Romania“). Geografia : Malaysian Journal of Society and Space 7 (4): 1-8. Nistor, M. M. 2005. „Dezvoltarea zonelor urbane post-socialiste din România” ("The Development of Post-Socialist Urban Areas in Romania“). Dizertaţie, ProQuest, UMI Dissertations Publishing. Parker, W. H. 1974. „Dezvoltarea urbană în Europa de est: Bulgaria, România şi URSS” ("Urban Development in Eastern Europe: Bulgaria, Romania, and the U.S.S.R.“). Urban Studies 11 (1): 113-114. Petrişor, Alexandru-Ionuţ. 2012. „Analiza acoperirii terenului şi folosinţei terenului creşterii urbane din România” ("Land Cover and Land use Analysis of Urban Growth in Romania“). Human Geographies 6 (1): 47-47. Pop Silaghi, Monica Ioana şi Subrata Ghatak. 2011. „De ce nu se mută din zonele rurale în cele urbane? Migraţia inter-regională în România” ("Why do Not they Move from Rural to Urban Areas? Inter- Regional Migration in Romania“). Romanian Journal of Economic Forecasting 14 (1): 143-158. Popa, Paula, Mihaela Timofti, Mirela Voiculescu, Silvia Drăgan, Cătălin Trif şi Lucian P. Georgescu. 2012. „Studiul caracteristicilor fizico-chimice ale apelor reziduale într-o aglomeraţie urbană din România” ("Study of Physico-Chemical Characteristics of Wastewater in an Urban Agglomeration in Romania“). The scientific world journal 2012: 549028. Planul director general al României privind transportul. Raportul preliminar cu privire la planul director pe termen scurt, mediu și lung. Elaborat de AECOM pentru Ministerul Transporturilor, august 2013. „Oportunitatea românească de investiţii şi afaceri în construcţii şi în infrastructura de transport (2006- 2015) – Dimensiunea pieţei şi previziune, tendinţe cheie, stimulente şi riscuri” ("Romania Transportation Infrastructure Construction Business and Investment Opportunity (2006 - 2015) - Market Size & Forecast, Key Trends, Drivers, and Risk"). 2012.M2 Presswire. Rusu, Marioara. 2003. Discrepanțele rural-urban ale modelului de consum alimentar în România (Rural- Urban Disparities of Food Consumption Pattern in Romania). Ruxandra-Irina POPESCU şi Răzvan-Andrei CORBOS. 2012. „Rolul festivalurilor şi evenimentelor culturale în dezvoltarea strategică a oraşelor. Recomandări pentru zonele urbane din România” ("The Role of Festivals and Cultural Events in the Strategic Development of Cities. Recommendations for Urban Areas in Romania“). Jurnalul de informatică economică 16 (4): 19-28. Suditu, Bogdan. 2012. „Extinderea urbană nejudicioasă – contextul juridic şi practicile teritoriale din România” ("Urban Sprawl - the Legal Context and Territorial Practices in Romania“). Human Geographies 6 (1): 73-73. Suditu, Bogdan, Anca Ginavar, Ana Muica, Crenguţa Iordăhescu, Amalia Vârdol şi Bogdan Ghinea. 2010. „Caracteristicile şi tipologiile extinderii urbane nejudicioase din România” ("Urban Sprawl Characteristics and Typologies in Romania“). Human Geographies 4 (2): 79. Componenta A1 a Raportului de inventariere 81    Teodorescu, Gabriela. 2009. „Strategii de dezvoltare urbană şi oraşe durabile din România” ("Urban Development Strategies and Sustainable Cities in Romania“). Turnock, David. 1987. „Dezvoltarea urbană şi geografia urbană în România: contribuţia lui Vintilă Mihăilescu” ("Urban Development and Urban Geography in Romania: The Contribution of Vintila Mihailescu“). Geojournal 14 (2): 181-202. Voicu, Bogdan şi Marian Vasile. 2010. „Inegalităţile rural-urban şi extinderea învăţământului terţiar în România” ("Rural-Urban Inequalities and Expansion of Tertiary Education in Romania“). Journal of Social Research & Policy 1 (1): 5-24. Apă Ana-Maria Ţigănescu. 2012. „Aspecte juridice privind administrarea, folosinţa şi gestiunea apelor în România” ("Legal Aspects regarding Waters Administration, use and Management in Romania“). Contemporary Readings in Law and Social Justice 4 (2): 934. Andrei-Emil Briciu şi Dinu Oprea-Gancevic. 2011. „Studiu de hidrologie rurală privind calitatea apei freatice în platoul Dragomirna, România” ("Rural Hydrology Study regarding the Phreatic Water Quality in Dragomirna Plateau, Romania“) Present Environment and Sustainable Development 5 (2): 279-293. Berevoianu, C. şi V. Rojanschi. 2000. „Reglementarea apei potabile şi a apei reziduale. Raportul naţional pentru România” ("Regulation of Drinking Water and Waste Water. National Report Romania“). Water Supply 18 (1-2): 109-111. Black, Emily şi Steven Mithen. 2011. Hidrologie Internaţională: apă, viaţă şi civilizaţie: climă, mediu şi societate în Valea Iordanului (International Hydrology: Water, Life and Civilisation: Climate, Environment and Society in the Jordan Valley) Cambridge University Press. BODOCZI, Andreea. 2010. „Distribuţia cantitativă sezonieră a germenilor coliformi în apa râului Arieş (România) afectată de poluare” ("The Seasonal Quantitative Distribution of Coliform Germs in the Arieş River (Romania) Water Affected by Pollution“). Analele Universităţii Din Oradea, Fascicula Biologie (1): 44-48. Canarache, Andrei. 2004. „România” („Romania“). Journal of Soil and Water Conservation 59 (2): 40A. Cheval, Sorin, Mǎ Baciu, Alexandru Dumitrescu, Traian Breza, David R. Legates şi Viorel Chendeş. 2011. „Ajustări climatice la precipitaţiile lunare din România” ("Climatologic Adjustments to Monthly Precipitation in Romania“). International Journal of Climatology 31 (5): 704-714. CHRIS STEPHEN, ÎN BUCUREŞTI. 1993. „România pentru raţionalizarea distribuţiei apei” ("Romania to Ration Water Supplies“). The Guardian (Pre-1997 Fulltext), NOPGCIT. Csaba HORVÁTH. 2008. „Echilibrul hidric al lacului Leşu (România)” ("The Water Balance of Lake Leşu (Romania)“). Lakes Reservoirs and Ponds 1/2: 90-98. Collins, Robert şi Peter Kristensen, Niels Thyssen (2009) Resursele de apă din Europa – confruntarea cu Componenta A1 a Raportului de inventariere 82    penuria de apă şi seceta http://www.eea.europa.eu/publications/water-resources-across-europe Davie, Tim. 2008. Fundamentals of Hydrology. New York: Routledge. Diaconu, Oana, Gheorghe Oprescu şi Russell Pittman. 2009. „Reforma electricităţii în România” ("Electricity Reform in Romania“) Utilities Policy 17 (1): 114-124. Ene, S-A şi C. Teodosiu. 2009. „Amprenta hidrologică şi provocările privind aplicarea acesteia în managementul integrat al resurselor de apă în România” ("Water Footprint and Challenges for its Application to Integrated Water Resources Management in Romania“). Environmental Engineering and Management Journal 8 (6): 1461-1469. Feru, Adrian. 2004. „Apele minerale naturale îmbuteliate în România” ("Bottled Natural Mineral Waters in Romania“). Environmental Geology 46 (5): 670-674. Florea, N. 2005. „Harta unităţilor ecologice din România” ("Map of Ecological Units in Romania“). Soil Forming Factors and Processes from the Temperate Zone 4 (1): 109-116. Găzdaru, A. 1998. Reutilizarea apei: raport naţional pentru România (Water Reuse: National Report Romania). Vol. 16. Gheorghe, A. şi P. Crăciun. 1993. „Izvoare de apă freatică termală în România” ("Thermal Aquifers in Romania“). Journal of Hydrology JHYDA7, Vol.145, no.1-2, p 111-123, may 1993.4 Fig, 1 Tab, 5 Ref. Gheorghe, Al şi P. Crăciun. 1993. „Izvoare de apă freatică termală în România” ("Thermal Aquifers in Romania“). Journal of Hydrology 145 (1): 111-123. Asociaţia internaţională de hidrologie ştiinţifică şi Institutul de studii hidrologice București. Bibliografia hidrologică: România. Vol. pt. 22. Bucureşti: Institutul de studii şi cercetări hidrotehnice. Josephs, Jeremy. 2011. România face un pas mai departe, către Directiva cadru în domeniul apei (Romania Steps Up, to the Water Framework Directive). Vol. 26. Houston: PennWell Corporation. Murărescu, O. şi G. Pehoiu. 2010. Resursele de apă din bazinul hidrologic al Ialomiţei superioare (Carpaţi, Subcarpaţi, România) (Water Resources in Upper Ialomita River Basin (Carpathians, Subcarpathians, Romania)). Vol. 5. Nordwall, Smita P. 2000. „MEDIUL DIN ROMÂNIA: ediţie internaţională” ("ROMANIA ENVIRONMENT: INTERNATIONAL Edition“). Usa Today, 04.A. Oana IONUŞ. 2010. „Indicele de calitate a apei – metoda de evaluare a calităţii apei râului Motru (Oltenia, România)” ("Water Quality Index - Assessment Method of the Motru River Water Quality (Oltenia, Romania)“). Analele Universităţii din Craiova. Seria Geografie: 74-83. Olteanu, Vlad, Alexandru Badea, Cristian Moise, Iulia Dana şi Iulia Jivănescu. 2008. „Estimarea vaporilor de apă din precipitaţii folosind reţeaua permanentă de GPS a României” ("Estimating the Precipitable Water Vapour using Romania's Permanent GPS Network“). Annals of DAAAM & Componenta A1 a Raportului de inventariere 83    Proceedings: 989. Pehoiu, G. şi O. Murărescu. 2010. Mediul şi resursele de apă din câmpia Târgoviştei (România) (Environment and Water Resources in Targoviste Plain (Romania)). Vol. 5. Petranu, Adriana şi Programul pentru managementul şi protecţia mediului din Marea Neagră. 1997. Diversitatea biologică a Mării Negre: România (Black Sea Biological Diversity: Romania). Vol. 4. New York: United Nations Publications. Ponta, Gheorghe, Ioan Povară, Emilian G. Isverceanu, Bogdan P. Onac, Constantin Marin şi Alin Tudorache. 2013. „Geologia şi dinamica apelor subterane din Valea Cernei/Băile Herculane (România)” ("Geology and Dynamics of Underground Waters in Cerna Valley/Băile Herculane (Romania)“). Carbonates and Evaporites 28 (1): 31-39. Rojanschi, V. 1998. Calitatea apei la distribuţie: Raportul naţional pentru România (Water Quality in Distribution: National Report Romania). Vol. 16. Romanescu, Gheorghe, Cristina Dinu, Cristian Stoleriu şi Ana Romanescu. 2010. „Situaţia curentă a parametrilor trofici ai principalelor mlaştini şi ape de adâncime din România” ("Present State of Trophic Parameters of the Main Wetlands and Deep Waters from Romania“). Present Environment and Sustainable Development 4: 159-174. Rusu, Simona. 2006. „Aspecte privind evaporarea de suprafaţă a apelor în România” ("Aspects regarding Water Surface Evaporation in Romania“). Stephen, Chris. 1993. „România pentru raţionalizarea distribuţiei apei” ("Romania to Ration Water Supplies“). The Guardian (1959-2003), 7. Teodoreanu, Elena. 2010. „Aerul şi apa, factori esenţiali în staţiunile balneare ale României” ("Air and Water, Basic Factors in Romania's Spa Resorts“). Aerul şi Apa. Componente ale Mediului: 86. Teodosiu, C. 2007. „Provocările pentru managementul integrat al resurselor de apă din România” ("Challenges for Integrated Water Resources Management in Romania“). Environmental Engineering and Management Journal 6 (5): 363-374. Turnock, D. 1979. „Probleme ce ţin de managementul resurselor de apă din România” ("Water Resource Management Problems in Romania“). Geojournal 3 (6): 609-622. Wilson, R., C. Schoon, A. Uifalean şi B. Peacock. 2006. „Instituirea schimbării: regionalizarea afacerilor cu apă din România” "Instituting Change: Regionalising the Water Business in Romania." Proceedings of the Institution of Civil Engineers.Civil Engineering 159 (5): 50-57. Zăvoianu, Ion. 1993. „Resursele de apă ale României şi utilizarea lor” ("Romania's Water Resources and their use“). Geojournal 29 (1): 19-30. Componenta A1 a Raportului de inventariere 84    Cercetare şi dezvoltare agricolă Date de bază privind emisiile Centrul de cercetare comună al Comisiei Europene. 2010. Evaluarea contribuţiei sectorului de creştere a animalelor la emisiile de gaze cu efect de seră UE – raport final cu anexe şi seturi de date doveditoare (Evaluation of the livestock sector's contribution to the EU greenhouse gas emissions (GGELS) – Final Report with annexes and supporting datasets). Studiu extern pentru UE-27 (incluzând România) comandat de DG Agricultură: http://ec.europa.eu/agriculture/analysis/external/livestock-gas/ and http://afoludata.jrc.ec.europa.eu/index.php/dataset/files/236 România, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice. 2013. România, Inventarul de gaze cu efect de seră 1998-2011 (Romania Greenhouse Gas Inventory 1998-2011) România, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice. 2013. Raportul României pe anul 2013 pentru evaluarea progresului anticipat în conformitate cu Decizia 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto (Romania’s 2013 Report for the assessment of projected progress under Decision no 280/2004/EC of the European Parliament and of the Council concerning a mechanism for monitoring Community greenhouse gas emissions and for implementing the Kyoto Protocol) România, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice. 2010. Cea de-a cincea Comunicare naţională a României privind schimbările climatice în conformitate cu Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice România, Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Agenția Națională de Protecție a Mediului. 2012. Raportul informativ privind inventarul României 2012 – depus conform Directivei 2001/81/CE – Directiva privind plafoanele de emisii naţionale Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice. 2012. Raport al analizei amănunţite a celei de-a cincea comunicări a României Evaluarea vulnerabilităţilor, riscurilor şi impactului Comisia Europeană DG Clima / University of Hertfordshire, Marea Britanie. 2013. „Strategii optime pentru măsurile privind schimbările climatice în zonele rurale (OSCAR)” ("Optimal Strategies for Climate Change Action in Rural Areas" (OSCAR)) http://ec.europa.eu/clima/events/0061/index_en.htm Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură, Piteşti, Mărăcineni. 2011. „Evaluarea potenţialelor impacturi ale schimbărilor climatice asupra zonării agroclimatice din România pentru producţia de fructe, 2007-2010” ("Assessment of potential impacts of climate change on agroclimatic zoning in Romania for fruit production 2007-2010"): http://www.icdp.ro/ro-index.php?target=ro- climpactpomi-info Componenta A1 a Raportului de inventariere 85    Ministerul Mediului, România, împreună cu 19 instituţii partenere din alte ţări dunărene (2009-2012): Proiectul Riscuri de inundaţie pe Dunăre (Danube Floodrisk Project) http://www.danube- floodrisk.eu Sandu, I., Mateescu, E. şi Vătămanu, V. 2010. Schimbări climatice în România şi efectele asupra agriculturii (Climate Change in Romania and effects on Agriculture). Publicat de Sitech, Craiova Charles University (CZ), împreună cu parteneri printre care şi Administrația Națională de Meteorologie şi Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor, Bucureşti. 2010. „Impactul schimbărilor climatice şi evaluarea vulnerabilităţilor în Europa centrală şi de est” (“Central and Eastern Europe Climate Change Impact and Vulnerability Assessment”) (CECILIA) 2006-2009. Proiect finanţat în cadrul celui de-al şaselea Program-cadru UE – mai multe informaţii la adresa: http://www.cecilia-eu.org Max Planck Institute for Meteorology (Germania), împreună cu parteneri printre care şi Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor, Bucureşti; Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, şi Institutul de geografie, Academia Română, București (2010) „Schimbări climatice şi vulnerabilităţi: impactul în Europa centrală şi de est” (“Climate Change and Variability: Impact on Central and Eastern Europe” (CLAVIER) 2006-2009. Proiect finanţat în cadrul celui de-al şaselea Program- cadru UE – mai multe informaţii la adresa: http://www.clavier-eu.org/?q=node Diminuarea/adaptarea la nivel naţional şi internaţional Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvicultură Gheorghe Ionescu Siseşti (ASAS), București. 2013. Planul sectorial ADER 2020. http://www.umpp.asas.ro/wcmqs/ Academia de Ştiinţe Economice București. 2011. Cercetări şi extensie privind managementul riscurilor agropedoclimatice prin derivate pe factori climatici (Research and extension of management agro-pedo-climatic risks by derivatives on climatic factors). http://derivate-factori- climatici.ase.ro/Prezentare.aspx Environmental Change Institute, University of Oxford (Marea Britanie). 2013. CLIMSAVE 2011-2013, finanţat în cadrul celui de-al şaptelea Program-cadru UE. http://www.climsave.eu/climsave/index.html Reţeaua europeană de dezvoltare rurală, Comisia Europeană, DG Agricultură. 2010. Măsurile privind schimbările climatice şi energia regenerabilă în PDR-urile UE 2007-2013: Profilul statelor membre (Climate Change and Renewable Energy measures in EU RDPs 2007–2013: Member state profile). http://enrd.ec.europa.eu/app_templates/filedownload.cfm?id=7DFACE51-0215- 7635-A959-6BDDA60A5F87 A inclus 5 grupuri de lucru tematice pentru Măsurile privind Schimbările climatice; Resurse de apă; Folosinţa terenurilor şi Siguranţa apelor; Evaluare socio-economică şi Managementul distribuţiei apei Institute of Meteorology – University of Natural Resources and Applied Life Sciences, Viena 2010. ADAGIO – Adaptation of agriculture in European regions at environmental risk under climate Componenta A1 a Raportului de inventariere 86    change (Adaptarea agriculturii din regiunile europene expuse riscului de mediu din cauza schimbărilor climatice) (2007-2009) http://www.adagio-eu.org/index.html şi diverse documente furnizate de CIAP Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. 2010. Raportul final aferent evaluării la jumătatea perioadei a Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR) (Final report of the Mid-term Evaluation of the National Rural Development Programme (NRDP)) 2007-2013 (IDEL) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. 2012. Raportul anual de monitorizare (2012) pentru Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală 2007-2013 (Annual Monitoring Report (2012) for the National Rural Development Programme 2007-2013) Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice. 2013. Strategia naţională privind schimbările climatice 2013-2020 Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice Ministerul Mediului, Energiei, Agriculturii şi Protecţiei Consumatorului din Hessen (Germania). 2013. „Penuria de apă şi secetele: măsuri coordonate în regiunile europene” (“Water scarcity and droughts; coordinated actions in European regions“) (WaterCoRe) 2010 -2013 http://www.watercore.eu/project.asp Ministerul Mediului, România. 2007. Ghid privind adaptarea la efectele schimbărilor climatice (Guide on the Adaptation to the Climate Change Effects). http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/schimbari_climatice/4_Adaptarea/GHIDUL- PRIVIND-ADAPTAREA-LA-EFECTELE-SC_EN.doc Municipalitatea oraşului Viena. 2013. CC-WaterS – protejarea disponibilităţii şi siguranţei apei pentru o distribuţie durabilă a apei (CC-WaterS - safeguarding water availability and safety for a sustainable water supply) 2009-2012 Finanţat de Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR). http://www.ccwaters.eu/ Institutul naţional de cercetare-dezvoltare agricolă – Fundulea. 2005-2007. „Construirea unei noi baze genetice pentru cerealele viitorului” (“Building a new genetic basis of cereals for the future”). http://www.incda-fundulea.ro/cercet/ceex2.html#2eng Institutul naţional de cercetare-dezvoltare agricolă – Fundulea. 2011. „Modalităţi de reducere a impactului schimbărilor climatice asupra recoltelor de grâu în sudul României” (Ways to reduce impact of climate change on wheat production in South Romania) 2007-2010 : http://incda- fundulea.ro/cercet/contr51073.html#73eng Institutul naţional de cercetare-dezvoltare agricolă – Fundulea. 2010. „Accelerarea progresului genetic pentru rezistenţa grâului la secetă, utilizând markeri moleculari” (“Accelerating genetic progress for drought resistance in wheat, using molecular markers”) 2008-2009. http://www.incda- fundulea.ro/cercet/pr29.html#eng Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului – ICPA București. 2005-2008. „Instrumente, ghiduri şi indicatori pentru integrarea aspectelor de mediu în politicile agricole, de gestiune a apei în mediul rural şi forestiere: de la abordările top-down la Componenta A1 a Raportului de inventariere 87    implicarea comunităţilor locale” (Tools, guidelines and indicators for integrating environmental issues into agricultural policies, water management in rural areas: the top down approaches to involve local communities). http://www.icpa.ro/TOGI/index.html Administrația Națională de Meteorologie, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului (ICPA), Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor şi Institutul Naţional de Cercetări Aerospaţiale. 2011-2012. „Diminuarea secetei în zona vulnerabilă a bazinului Mureş” (“Drought Mitigation in Vulnerable Area of the Mures Basin”) - MIDMURES http://midmures.meteoromania.ro/ Provincia Ferrara (IT), împreună cu parteneri din 8 ţări europene, incluzând Institutul de Cercetare- Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului (ICPA), București. 2009-2011. EU.WATER – Managementul integrat transnaţional al resurselor de apă în agricultură pentru controlul european de urgenţă al apei (Transnational integrated management of water resources in agriculture for European water emergency control) Informaţii suplimentare la adresa: http://www.eu-water.eu/index.shtml şi http://www.eu- water.eu/images/regionalreports/Abstract_CountryReport_RO_romanian.pdf Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului (ICPA), București. 2009. Sistem informatic pentru consultanţă în managementul agricol din zonele vulnerabile la poluarea cu nitraţi conform Directivei nitraţilor (Information system for agricultural management consulting under the Nitrates Directive on the protection of waters against pollution caused by nitrates from agricultural sources) 2006-2008 Informaţii suplimentare la adresa: http://www.icpa.ro/proiecte/sicomant/index.htm Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară – Cluj Napoca. 2009. Tehnologii noi, moderne, neconvenţionale de valorificare superioară a biomasei – obţinerea de biobenzine, biobenz (New technologies, modern conventional high biomass recovery-obtain Bio gasoline, Biobenz) 2006- 2008 Informaţii suplimentare la adresa: http://www.zecasin.ro/biobenz.html Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară – Timişoara. 2010. „Integrarea fermentaţiei anaerobe şi captarea metanului în managementul dejecţiilor în ferme pentru reducerea poluării şi obţinerea unui îngrăşământ valoros” (“Integration of anaerobic fermentation and methane capture in manure management in order to reduce pollution and achieve a valuable fertilizer”) Informaţii suplimentare la adresa: http://www.biocombustibil-tm.ro/index.html Universitatea din Craiova. 2011. Dezvoltarea unor noi fertilizanţi organo-minerali şi implementarea unui management integrat al administrării acestora în scopul protecţiei mediului, conservării şi utilizării durabile a resurselor naturale (Development of new organo-minerals fertilizers and implement an integrated management for environmental protection, conservation and sustainable use of natural resources) (2009-2011) Informaţii suplimentare la adresa: http://www.icpa.ro/proiecte/Makis_135080.pdf Priorităţi şi strategii pentru sectorul ADR din România Comisia Europeană. 2013. Măsurile agri-mediu-climă în dezvoltarea rurală 2014-2020 Prezentare la un atelier ENRD despre „Conceperea de calitate a măsurilor de mediu şi climatice pentru PDR-urile Componenta A1 a Raportului de inventariere 88    2014-2020” (Agri-environment-climate measure in Rural Development 2014-2020 Presentation at an ENRD workshop on “Quality design of environmental and climate measures for 2014-2020 RDPs“) http://enrd.ec.europa.eu/app_templates/filedownload.cfm?id=40620DE2-D2CC-0BFA- B998-B9490BA171C4 Comisia Europeană. 2013. Dimensiunea climatică de mediu a programării RD (The environment climate dimension of RD programming) 2014-2020 Prezentare la un atelier ENRD despre „Conceperea de calitate a măsurilor de mediu şi climatice pentru PDR-urile 2014-2020” http://enrd.ec.europa.eu/app_templates/filedownload.cfm?id=406209A4-EEAE-E717-E527- 9089D19BB9F3 Comisia Europeană. 2013. Considerente climatice în programele de dezvoltare rurală – asistenţă pentru statele membre (Climate considerations in rural development programmes – assistance for Member States) Prezentare la un atelier ENRD despre „Conceperea de calitate a măsurilor de mediu şi climatice pentru PDR-urile 2014-2020” – http://enrd.ec.europa.eu/app_templates/filedownload.cfm?id=40620BCA-90BF-C8F0-7C9A- D59DC555CA74 Comisia Europeană. 2013. Principii şi recomandări pentru integrarea considerentelor de adaptare la schimbările climatice în programele de dezvoltare rurală 2014-2020, Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (Principles and recommendations for integrating climate change adaptation considerations under the 2014-2020 rural development programmes Commission Staff Working Document) http://ec.europa.eu/clima/policies/adaptation/what/docs/swd_2013_139_en.pdf Comisia Europeană. 2012. Integrarea cu succes a măsurilor privind schimbările climatice în Politica de dezvoltare rurală post-2013 (Successful mainstreaming of climate actions into post-2013 Rural Development Policy). Prezentare la un seminar al DG Agricultură despre „Programarea cu succes” (6-7 decembrie 2012) http://enrd.ec.europa.eu/app_templates/enrd_assets/pdf/successful- programming/3.WS2_Mainstreaming-of-climate-into-RD_PW.pdf Comisia Europeană. 2009. Adaptarea la schimbările climatice: provocarea pentru agricultura europeană şi zonele rurale – Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (Adapting to climate change: the challenge for European agriculture and rural areas – Working Document Commission Staff Working Document) http://eur- lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=SEC:2009:0417:FIN:EN:PDF Comisia Europeană. 2009. Adaptarea la schimbările climatice: provocarea pentru agricultura europeană şi zonele rurale – Anexele la Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (Adapting to climate change: the challenge for European agriculture and rural areas – Annexes to the Commission Staff Working Document). http://ec.europa.eu/agriculture/climate- change/pdf/workdoc2009_annex_en.pdf Comisia Europeană. 2009. Rolul agriculturii europene în diminuarea schimbărilor climatice. Documentul de lucru al serviciilor Comisiei (The role of European agriculture in climate change mitigation Commission Staff Working Document) http://ec.europa.eu/agriculture/climate- change/pdf/sec2009_1093_en.pdf Componenta A1 a Raportului de inventariere 89    Comisia Europeană. 2008. Agricultura UE combate schimbările climatice (EU agriculture taking on the climate change challenge) Broşură informativă de la DG Agricultură http://ec.europa.eu/agriculture/publi/fact/climate_change/leaflet_en.pdf Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR). 2012. Strategia naţională de combatere privind reducerea efectelor secetei, prevenirea şi combaterea degradării terenurilor şi deşertificării Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. 2012. Analiza socio-economică în perspectiva dezvoltării rurale 2014-2020. Proiectul 2 de document de lucru al Autorităţii de management pentru Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR) Reducerea riscurilor de dezastre Inundaţiile transfrontaliere: Reducerea riscurilor prin managementul inundaţiilor. : Atelier avansat de cercetare NATO privind inundaţiile transfrontaliere: Reducerea riscurilor şi sporirea siguranţei printr-o planificare îmbunătăţită privind managementul inundaţiilor: ARW: Mai 2005, Băile Felix, România 2006. Dordrecht: Springer. Raportul mondial privind dezastrele; 2005: Axarea pe informaţii în dezastre, 2005. ELVEŢIA: FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ A CRUCII ROŞII. Alecu, C. şi G. Stancalie. 2005. „Utilizarea de informaţii geografice şi date recepţionate de la distanţă în sistemul de asistenţă pentru luarea deciziilor în managementul inundaţiilor din România” ("Use of Geographic Information and Remotely Sensed Data in the Decision-Making Support System for Flood Management in Romania“). Armaş, Iuliana şi Eugen Avram. 2009. „Perceperea riscului de inundaţii în Delta Dunării, România” ("Perception of Flood Risk in Danube Delta, Romania“). Natural Hazards 50 (2): 269-287. Filip, Cosmin, Virgil Breabăn, Georgel Păduraru şi Gabriela Drăghici. 2008. „Dezastre şi măsuri de diminuare a riscurilor” ("Disasters and Risk Mitigation Measures“). Analele Universităţii Ovidius din Constanţa. Seria Construcţii Civile 1 (10): 77-77. Ozunu, A., F. Senzaconi, C. Botezan, L. Ştefănescu, E. Nour şi C. Balcu. 2011. „Investigaţii privind catastrofele naturale care declanşează dezastre tehnologice în România” ("Investigations on Natural Hazards which Trigger Technological Disasters in Romania“). Natural Hazards and Earth System Sciences 11 (5): 1319-1325. Savin, E., S. Oancea, D. Mihăilescu, A. Diamandi, M. Caian, A. Nertan şi V. Poenaru. 2010. „Sistemul integrat de avertizare timpurie, monitorizare şi analiză a riscului de secetă pentru România” ("Integrated System of Early Warning, Monitoring and Drought Risk Analysis for Romania“). Septimius, Mara şi V. Şerban-Nicolae. 2009. „Managementul riscurilor naturale şi tehnologice prin asigurări private în România, incluzând dezastrele din minerit” ("Natural and Technological Risk Management by Private Insurance in Romania, Including Mining Related Disasters“). Ştefănescu, Victor. 2013. „Sistemul de asistenţă a luării deciziilor bazat pe istoricul inundaţiilor şi viiturilor rapide din România” ("Decision Support System Based on the History of Flood and Flash Flood Events in Romania“). Natural Hazards 65 (3): 2331-2352. Componenta A1 a Raportului de inventariere 90    Alte documente relevante pentru ADR în România: strategii de diminuare şi adaptare Ana Iglesias et al. 2007 Adaptarea la schimbările climatice în sectorul agricol (Adaptation to Climate Change in the Agricultural Sector) Raport către Comisia Europeană DG Agricultură – descărcat de la adresa: http://ec.europa.eu/agriculture/analysis/external/climate/final_en.pdf Beddlington, J. et al. 2011. Obţinerea securităţii alimentare în perspectiva schimbărilor climatice: Rezumat pentru Responsabilii politici (Achieving food security in the face of climate change: Summary for Policy-makers) Comisia pentru Agricultură Sustenabilă şi Schimbări Climatice: http://ccafs.cgiar.org/sites/default/files/assets/docs/climate_food_commission-spm-nov2011.pdf Clements, R., Haggar, J., Quezada, A. şi Torres, J. 2011. Tehnologii de adaptare la schimbările climatice – sectorul agricol (Technologies for Climate Change Adaptation – Agriculture Sector) Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, Risø Centre, Roskilde: http://tech- action.org/Guidebooks/TNA_Guidebook_MitigationAgriculture.pdf Fallon, P. şi Betts, R. 2010. Impacturile climei asupra agriculturii şi managementului apei din Europa în contextul adaptării şi diminuării – Importanţa unei abordări integrate (Climate impacts on European agriculture and water management in the context of adaptation and mitigation - The importance of an integrated approach). Science of the Total Environment 408 (23), 5667–5687 FAO 2010 Consolidarea rezistenţei pentru adaptarea la schimbările climatice în sectorul agricol (Building resilience for adaptation to climate change in the agricultural sector) Dezbaterile unui atelier comun FAO/OCDE, 23-24 aprilie 2012 FAO, Roma. http://www.fao.org/docrep/017/i3084e/i3084e.pdf Fischer, G., Tubiello, F.N., van Velthuizen, H. şi Wiberg, D.A. 2007. Impacturile schimbărilor climatice asupra cerinţelor de apă din irigaţii: efectele diminuării, 1990-2080 (Climate change impacts on irrigation water requirements: Effects of mitigation, 1990-2080). Technological Forecasting & Social Change 74, 1083–1107 Garcia,A.M. et al. 2012. Forme de adaptare la schimbările climatice prin intermediul strategiilor teritoriale (Forms for Adapting to Climate Change through Territorial Strategies) – Manualul proiectului F:ACTS! project (Interreg IVC): http://www.factsproject.eu Leclere, D., Jayet, P.A şi Noblet-Ducoudre, N. 2013. Adaptarea autonomă la nivel de fermă a ofertei agricole europene la schimbările climatice (Farm-level Autonomous Adaptation of European Agricultural Supply to Climate Change). Ecological Economics 87, 1–14 Nelson, G.C. et al. Schimbările climatice: impacturile asupra agriculturii şi costurile de adaptare (Climate Change: Impacts on Agriculture and Costs of Adaptation) International Food Policy Research Institute, Washington, D.C.: http://www.ifpri.org/sites/default/files/publications/pr21.pdf Morton, J.F. 2007. Impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii micilor gospodării familiale şi de subzistenţă (The impact of climate change on smallholder and subsistence agriculture). Dezbaterile Academiei Naţionale de Ştiinţe a SUA 104 (50), 19680–19685 Componenta A1 a Raportului de inventariere 91    Olesen, J.E. et al. 2011. „Impacturile şi adaptarea sistemelor de producţie de culturi europene la schimbările climatice” ("Impacts and Adaptation of European Crop Production Systems to Climate Change“). European Journal of Agronomy 34, 96–112. European Journal of Agronomy 32, 91–102 Parry, M.L., Canziani, O.F., Palutikof, J.P., van der Linden, P.J. şi Hanson, C.E. 2007. Contribuția grupului de lucru II la cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice: impacturi, adaptare şi vulnerabilitate (Contribution of Working Group II to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change: Impacts, Adaptation and Vulnerability) http://www.ipcc.ch/publications_and_data/publications_ipcc_fourth_assessment_report_wg2_rep ort_impacts_adaptation_and_vulnerability.htm Smith, P. et al. 2008. Diminuarea gazelor de seră în agricultură (Greenhouse gas mitigation in agriculture), Philosophical Transactions of the Royal Society B 363, 789–813 Reidsma, P., Ewert, F., Lansink, A. O. şi Leemans, R. 2010. Adaptarea la schimbările climatice şi variabilitatea climei în agricultura europeană: importanţa reacţiilor la nivel de fermă (Adaptation to climate change and climate variability in European agriculture: The importance of farm level responses) Rosenzweig, C. şi Tubiello, F.N. 2007. Strategii de adaptare şi diminuare în agricultură: o analiză a potenţialelor sinergii (Adaptation and mitigation strategies in agriculture: an analysis of potential synergies) Mitigation and Adaptation Strategies for Global Change 12, 855–873 Verchot, L. V. 2007. Oportunităţi de diminuare a schimbărilor climatice în agricultură şi necesarul de investiţii pentru a putea profita de aceste oportunităţi (Opportunities for climate change mitigation in agriculture and investment requirements to take advantage of these opportunities). Un raport către Secretariatul CCONUSC. Programul de asistenţă financiară şi tehnică: http://unfccc.int/files/cooperation_and_support/financial_mechanism/application/pdf/verchot.pdf Vermeulen, S.J. et al. 2012 Opţiuni de asistenţă pentru agricultură şi securitatea alimentară în condiţiile schimbărilor climatice (Options for support to agriculture and food security under climate change), Environmental Science & Policy 15, 136-144 Vermeulen, S.J. et al. 2010 Agricultură, securitate alimentară şi schimbări climatice: o perspectivă asupra cunoştinţelor, instrumentelor şi măsurilor (Agriculture, Food Security and Climate Change: Outlook for Knowledge, Tools and Action) Schimbări climatice, Agricultură şi Securitate alimentară (CCAFS) Raportul nr. 3: http://ccafs.cgiar.org/sites/default/files/pdf/ccafs_report_3- low-res_final.pdf William R. Sutton, Jitendra P. Srivastava şi James E. Neumann (2012) Privind dincolo de orizont – impacturile schimbărilor climatice și adaptarea în Europa de est şi Asia centrală (Looking beyond the horizon – climate change impacts and adaptation in Eastern Europe and Central Asia). Banca Mondială, Washington DC. Componenta A1 a Raportului de inventariere 92    Silvicultură Abrudan IV, Blujdea V, Pahonţu C. 2002. Împădurirea terenurilor degradate din România în contextul eforturilor de diminuare a impactului schimbărilor climatice, Revista Pădurilor 3/2002 Abrudan, I.V., Blujdea, V., Brown, S.et al. 2003: Prototipul fondului de carbon. Împădurirea terenurilor agricole degradate din România. Revista Pădurilor, nr. 1, pp. 6-17. Badea, Ov., Pătrăşcoiu, N., Tănase, M. 2005: Posibile corelaţii între starea de sănătate a pădurilor şi modificările climatice. Silvologie IV B (sub red. V.Giurgiu). Editura Academiei Române, Bucureşti, pp. 127-137. Baron F, Bellasses V, Deheza M. 2013. Contribuţia Politicilor europene privind pădurile la diminuarea schimbărilor climatice: Prima etapă de substituire a energiei (The contribution of European Forest Related Policies to climate change mitigation: Energy Substitution First), Raportul climatic nr. 40, http://www.cdcclimat.com/IMG//pdf/13-04_climate_report_40_- _the_contribution_of_european_forest_to_climate_change_mitigation.pdf Barry Gardiner, Mart-Jan Schelhaas, Bruce Nicoll. 2012. Cartografierea riscurilor principale actuale şi prevăzute la adresa pădurilor din Europa (Mapping current and projected key European forest risks), http://www.motive-project.net/deliverables.php?P=35&SP=45 Barry Gardiner, Neno Aleksandrov, Kristina Blennow, Olivier Bouriaud, Laura Bouriaud, Markus Didion, Marian Drăgoi, Mihai Duduman, Carles Gracia, José Ramón González, Sophie Hale, Marc Hanewinkel, Seppo Kellomaki, Georgi Kostov, Michael Maroschek, Marc Palahí, Heli Peltola, Elena Rafailova, Mart-Jan Schelhaas şi Margarida Tomé (2011) Raport privind riscurile abiotice şi biotice: domeniile studiilor de caz (Report On Abiotic and Biotic Risks: Case Study Areas), http://www.motive-project.net/deliverables.php?P=35&SP=45 Blujdea V. 2005. Percepţia silvicultorilor privind impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor, Analele ICAS 48: 151-160 Blujdea V, Roşu C. 2000. Ipostaze forestiere ale schimbării climatice în România –Pădurea şi viitorul, 2000 Blujdea, V. 2005: Efectul schimbărilor climatice asupra proceselor fiziologice ale speciilor forestiere. Silvologie IV B (sub red. V. Giurgiu). Editura Academiei Române, Bucureşti. Blujdea, V.2007 Modelarea stocării carbonului în forme ecosistemice tranzitorii asociate schimbării utilizării terenurilor forestiere din România. Proiect FORLUC 2007...2009. ICAS Bucureşti. Bohateret VM. 2012. Reajustarea politicii silvice româneşti în perspectiva anului 2050 (Readjusting Romania’s Forestry Policy with a View to the year 2050), Journal of Settlements and Spatial Planning, nr. 1/2012. Breda, N. – Huc, R. – Granier, A. – Dreyer, E. 2006.: Copacii şi pâlcurile de copaci din pădurile temperate în cazul secetelor severe: o trecere în revistă a reacţiilor eco-fiziologice, proceselor de adaptare şi consecinţelor pe termen lung (Temperate forest trees and stands under severe drought: Componenta A1 a Raportului de inventariere 93    a review of ecophysiological responses, adaptation processes and long-term consequences). Annals of Science 63: 625–644. Brus, D. J. – Hengeveld, G. M. – Walvoort, D. J. J. – Goedhart, P. W. – Heidema, A. H. – Nabuurs, G. J. – Gunia, K. 2011.: Cartografierea statistică a speciilor de copaci din Europa (Statistical mapping of tree species over Europe). European Journal of Forest Research 131 (1): 145–157. Christensen,J.H., Hewitson,B., Busuioc,A., Chen,A., Gao,X., Held,I., Jones,R., Kolli, R.K., Kwon,W. T., Laprise,R., Rueda,V.M., Mearns,L., Menendez,C.G.,RA¨Isainnen, J., Rinke, A., Sarr, A., Whetton, P., 2007. Proiecţii regionale de climă (Regional climate projections). În: Solomon, S. et al. (Eds.), Climate Change 2007: The Physical Science Basis. Contribuția grupului de lucru I la cel de-al patrulea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (Contribution of Working Group I to the Fourth Assessment Report of the Inter-governmental Panel on Climate Change) Cambridge University Press, Cambridge, Marea Britanie/New York, NY, SUA, pp. 847–940. Constandache C, Balea IC, Vica P, Bilanici A. 2012. Monitorizarea bazinelor hidrografice torenţiale – mijloc de prevenire a dezastrelor naturale în condiţiile schimbărilor climatice, Revista Pădurilor 127:27-33 Cuculeanu V, Tuinea P, Bălteanu D. 2002. Impacturile schimbărilor climatice în România: vulnerabilitate şi opţiuni de adaptare (Climate change impacts in Romania: Vulnerability and adaptation options), GeoJournal, 57:203-209 Cuculeanu, V. Geicu, A. Pătrăşcoiu, N. 2005.: Impactul potenţial al modificărilor climatice asupra ecosistemelor forestiere în România. Silvologie IV A (sub red. V. Giurgiu), Editura Academiei Române, Bucureşti, pp. 57-73. Cuculeanu, V., Bălteanu, D. 2005: Modificarea climei în România în context global. Silvologie IV B (sub. red. V. Giurgiu). Editura Academiei Române, Bucureşti, pp. 50-56. Reţeaua Europeană a Organizaţiilor de Drept de Mediu. 2012. Nivelul de protecţie a pădurilor în dreptul UE cu privire la aspectele legate de schimbările climatice (The level of protection of forests in EU law in relation to climate change issues), Argumentaţie Feurdean, A 2005. „Dinamica pădurilor din holocen în nord-vestul României” ("Holocene Forest Dynamics in Northwestern Romania“), The Holocene vol. 15 (3), pp. 435-446 Fontes, L., Bontemps, J.-D., Bugmann, H., Van Oijen, M., Gracia, C., Kramer, K., Lindner, M., Rötzer, T., Skovsgaard, J.P. 2010. Modele de asistare a managementului pădurilor într-un mediu în schimbare (Models for supporting forest management in a changing environment). Forest Systems 19(SI): 8-29. Gallaun, H., Zanchi, G., Nabuurs, G.-J., Hengeveld, G., Schardt, M., Verkerk, P.J. 2011. Hărţi ale teritoriului UE cu stocul de creştere şi biomasa aflată deasupra nivelului solului din păduri, bazate pe teledetecţie şi măsurări pe teren (EU-wide maps of growing stock and above-ground biomass Componenta A1 a Raportului de inventariere 94    in forests based on remote sensing and field measurements) Forest Ecology and Management 260: 252-261. http://dx.doi.org/10.1016/j.foreco.2009.10.011 Georgescu O. 2009. Politicile române privind pădurile pentru diminuarea şi adaptarea la schimbările climatice (Romanian forest policies for mitigation and adaptation to climate change), prezentare în Conferinţa FAO-REU de la Budapesta); Giurgiu V. 2010. Pădurile şi schimbările climatice, Revista Pădurilor 3/2010 Giurgiu, V. (sub red.). 2005. Pădurea şi modificările de mediu. Editura Academiei Române, Bucuresti, 238 p. Gurung, A.B. – Bokwa, A. – Chelmicki, W. – Elbakidze, M. – Hirschmugl, M. – Hostert, P. – Ibisch, P. et al. 2009. Cercetare privind schimbările globale din regiunea Munţilor Carpaţi (Global Change Research in the Carpathian Mountain Region). Mountain Research and Development 29(3): 282- 288. Hanewinkel, M., Cullmann,D.A., Schelhaas, M.-J., Nabuurs, G.-J., Zimmermann, N.E. 2012. Schimbările climatice pot provoca pierderi importante de valoare economică a pădurilor din Europa (Climate change may cause severe loss in the economic value of European forest land) Nature Climate Change http://dx.doi.org/10.1038/nclimate1687 Hemery E G. 2007. Managementul pădurilor şi reacţii silvice la impacturile prevăzute ale schimbărilor climatice asupra speciilor valoroase de foioase (Forest management and silvicultural responses to predicted climate change impacts on valuable broadleaved species) – Raportul misiunii ştiinţifice pe termen scurt pentru Grupul de lucru I, COST Action E42 (http://www.sylva.org.uk/forestryhorizons/documents/STSM_COST- E42_GabrielHemery_May07_final.pdf) Ianculescu, M. 2005. Perdelele forestiere de protecţie în contextul asigurării suprafeţei pădurilor şi al atenuării modificărilor climatice. Silvologie, IVB (sub. red. V. Giurgiu), Editura Academiei Române, Bucureşti, pp. 201-223. Irimie DL. 2010. Reguli de raportare şi contabilizare a emisiilor din sectorul LULUCF. Implicaţii asupra politicii forestiere din România, Revista Pădurilor, 2010/3 Knorn I, Kuemmerle T, Radeloff V, Keetin W, Gancz V, Biris IA, Svoboda M, Griffiths P, Hagatis A, Hostert P. 2012. Pierderea continuă de păduri temperate mature din Carpaţii româneşti, în pofida unei reţele de arii protejate în extindere (Continued Loss of temperate old grow forests in the Romanian Carpathians despite an increasing protected area network), Conservarea de mediu doi: 10.1017/SC376892912000355 Kolström M, Vilén T., Lindner M. 2011. Impacturile schimbărilor climatice şi adaptarea în cazul pădurilor europene (Climate Change Impacts and Adaptation in European Forests), Compendiu de politici EFI. 6: 16. http://www.efi.int/files/attachments/publications/efi_policy_brief_6_eng_net.pdf Componenta A1 a Raportului de inventariere 95    Kolström, M., Lindner, M., Vilén, T., Maroschek, M., Seidl, R., Lexer, M.J., Netherer, S., Kremer, A., Delzon, S., Barbati, A., Marchetti, M. şi Corona, P. 2011. Analizarea ştiinţei şi implementării măsurilor de adaptare la schimbările climatice în silvicultura europeană (Reviewing the Science and Implementation of Climate Change Adaptation Measures in European Forestry) Număr special: Adaptarea pădurilor şi a managementului pădurilor la schimbările climatice). Forests 2(4): 961-982. http://dx.doi.org/10.3390/f2040961 Laura Bouriaud. 2011. Factorii determinanţi ai schimbărilor – o trecere în revistă a documentelor de politici şi a tendinţelor socio-economice europene (Drivers of changes – review of European policy documents and socio-economic trends), http://www.motive- project.net/deliverables.php?P=35&SP=45 Lindner, M. – Maroschek, M. – Netherer, S. – Kremer, A. – Barbati, A. – Garcia-Gonzalo, J. – Seidl, R. et al. 2010: Impacturile schimbărilor climatice, capacitatea de adaptare şi vulnerabilitatea ecosistemelor europene de pădure (Climate change impacts, adaptive capacity, and vulnerability of European forest ecosystems). Forest Ecology and Management 259(4): 698–709. Meier ES, Lischke H, Schmatz DR, Zimmermann NE. 2011. Clima, concurenţa şi conectivitatea afectează migraţia viitoare şi anvergura copacilor din Europa (Climate, competition and connectivity affect future migration and ranges of European trees) Global Ecology and Biogeography http://dx.doi.org/10.1111/j.1466-8238.2011.00669.x Mihal, Bogdan, Ionuţ Săvulescu şi Ionuţ Sandric. 2007. „Analiza detectării schimbărilor (1986-2002) covorului de vegetaţie din România: un studiu al peisajelor alpine, subalpine şi forestiere în Munţii Iezer, Carpaţii Meridionali” ("Change Detection Analysis (1986-2002) of Vegetation Cover in Romania: A Study of Alpine, Subalpine, and Forest Landscapes in the Iezer Mountains, Southern Carpathians“). Mountain Research and Development 27 (3): 250-258. Ministerul Mediului şi Pădurilor, Direcţia Păduri şi Dezvoltare Forestieră. 2010. Componenta Biomasă Forestieră din Planul Naţional de Acţiune pentru Energia din Surse Regenerabile. Versiunea preliminară 1. Mortan M. 2011. Despădurire – Impactul asupra mediului: cazul României (Deforestation – The impact on the Environment: Romania’s case), Provocările manageriale ale societăţii contemporane, Dezbateri în cadrul conferinţei, iunie 2011, nr. 2:186- Nicolescu VN. 2010. Cvercetele atlantice în faţa schimbărilor climatice globale: a înţelege şi reacţiona, Revista Pădurilor, 4/2010 Olofsson O, Kuemmerle T, Griffiths P, Baccini A, Gancz V, Blijdea V, Houghton RA, Abrudan IV, Woodcock CE. 2011. Scrisori privind resursele de mediu (Environmental Resources Letters), 6 045202 (10pp) Păcurar V. 2012. Pădurile româneşti într-o climă în schimbare: impacturi observate şi anticipate, posibila adaptare (Romanian Forests in a Changing Climate: Observed and expected impacts, possible adaptation), Conferinţa „Pădurea şi dezvoltarea durabilă”, Braşov, România, 2012. Componenta A1 a Raportului de inventariere 96    Păcurar VD, Abrudan IV, Soarchez V, Ionescu I, Ciobanu O, Simon V, Ignea G, Clinciu I. 2008. Posibilităţi de simulare ale schimbărilor climatice din România folosind modelele climatice NASA-GISS (Simulation possibilities of Romanian climate change using climate models NASA – GISS), Lucrările sesiunii ştiinţifice bienale cu participare internaţională Pădurea şi Dezvoltarea Durabilă, Braşov, România. Păcurar VD, Ignea G. 2005. Utilizarea modelelor climatice pentru stabilirea scenariilor posibile de schimbare a climei, Lucrările sesiunii ştiinţifice Pădurea şi Dezvoltarea Durabilă, Braşov, România. Păcurar, V.D. 2008. Scenarii locale ale schimbărilor climatice pentru zona Braşov realizate prin reducere statistică (Climate Change Local Scenarios for Brasov Area Established by Statistical Downscaling). Bulletin of the Transilvania University of Braşov, vol.15 (50) Păcurar, V.D. 2008. Consecinţe posibile ale schimbărilor climatice asupra pădurilor şi importanţa stabilirii unor scenarii locale. Revista Pădurilor, nr.4. Păcurar, V.D. 2010. Posibile impacturi ale schimbărilor climatice asupra pădurilor din regiunile montane (Possible Climate Change Impacts on Forests in Mountain Regions), Dezbaterile simpozionului bienal internaţional Pădurea şi Dezvoltarea Durabilă (CABI), Braşov Păcurar, V.D. 2010. Distribuţia spaţială a anumitor parametri de climă în Munţii Braşovului pentru diferite scenarii de schimbări climatice (Spatial Distribution of Some Climate Parameters in Brasov Mountains for Different Climate Change Scenarios). Bulletin of the Transilvania University of Braşov, Vol. 3 (52) Popa C. 2001. Fenologia şi creşterea arborilor europeni în relaţie cu schimbările climatice, Revista pădurilor, 2/2001 Popa, I. 2005. Doborâturile produse de vânt în contextul modificărilor de mediu. Silvologie IV B (sub red. V. Giurgiu), Editura Academiei Române, Bucureşti, pp. 157-184. Prăvălie R. 2013. Aspecte climatice privind tendinţele de ariditate din sudul Olteniei din ultimele cinci decenii (Climate Issues on aridity trends of southern Oltenia in the last Five decades), Geographia Technica, nr.1, 2013, pp 70-90 Rasoul Yousefpour, Jette Bredahl Jacobsen, Bo Jellesmark Thorsen, Henrik Meilby, Marc Hanewinkel, Karoline Oehler () Un raport de analiză privind luarea deciziilor în contextul incert, marcat de riscuri, al silviculturii (A review report on decision making under uncertainty and risk in forestry), http://www.motive-project.net/deliverables.php?P=35&SP=45 Stringer L, Şerban Scrieciu S, Reed M. 2009. „Biodiversitatea, degradarea terenurilor şi schimbările climatice: planificarea participativă în România” ("Biodiversity, Land Degradation, and Climate Change: Participatory Planning in Romania“), Applied Geography 29:77-90 Surugiu C., Surugiu M. R., Frent C., Breda Z. 2011. Efectele schimbărilor climatice asupra turismului în munţii României: sunt ele pozitive sau majoritar negative? (Effects of climate Change on Componenta A1 a Raportului de inventariere 97    Romanian mountain Toirism: are they positive or mostly negative?) European Journal of Tourism, Hospitality and Recreation, Vol. 2, nr.1, 42-71 Tarziu DR, Păcurar VD. 2011. Pădurea, Climatul şi energia, Revista pădurilor, 126:34-39 Temperli, C., Bugmann, H., Elkin, C. 2012. Managementul adaptativ pentru produsele şi serviciile forestiere concurenţiale în contextul schimbărilor climatice (Adaptive management for competing forest goods and services under climate change), Ecological Applications 22: 2065-2077. http://dx.doi.org/10.1890/12-0210.1 Tomescu R, Tarziu DR, Candrea Bogza, SB, Crisan VE. 2011. Biodiversitatea, energia şi schimbările climatice, Revista Pădurilor, 126:32-36 Trombil J, Hlasny T, Dobor L, Barcza Z. 2013. Expunerea climatică a pădurilor din Carpaţi: hărţi de expunere şi evoluţia anticipată (Climatic exposure of forests in the Carpathians: Exposure maps and anticipated development), International Scientific Conference for PhD students, Gor, Ungaria Untaru E. 2010. Premise privind împădurirea terenurilor degradate în condiţiile schimbărilor climatice generate de încălzirea globală, Revista Pădurilor 1/2010 Vitasse Y.,Francois C.,Delpierre N., Dufrene E., Kremer A., Chuine I., Delzon S. 2011. Evaluarea efectelor schimbărilor climatice asupra fenologiei copacilor temperaţi europeni (Assessing the effects of climate change on the phenology of European temperate trees) Agriculture and Forest Meteorology 151/7: http://sylvain-delzon.com/wordpress/www/wp-content/uploads/Vitasse-et- al.-2011-AFM.pdf Yousefpour, R., J.B. Jacobsen, H. Meilby, M. Hanewinkel, K. Oehler şi B. J. Thorsen. 2012. O trecere în revistă a abordărilor de luare a deciziilor cu scopul de a face faţă incertitudinii şi riscurilor în managementul adaptativ al pădurilor, în contextul schimbărilor climatice (A review of decision- making approaches to handle uncertainty and risk in adaptive forest management under climate change). Annals of Forest Science 69 (1): 1-15. http://dx.doi.org/10.1007/s13595-011-0153-4 Zoran M., Zoran L.F., ; Dida A., Dida MR. 2012. „Schimbările climatice şi impacturile lor asupra pădurilor de munte din România” ("Climate changes and their impacts on Romanian mountain forests“), Proc. SPIE8531, Remote Sensing for Agriculture, Ecosystems, and Hydrology XIV, 85311S (23 octombrie 2012); doi:10.1117/12.974389; Componenta A1 a Raportului de inventariere 98