Romania      DEZVOLTAREA FORȚEI DE MUNCĂ  Raport de țară SABER 2017            Dimensiuni Status    Cadrul strategic  Liderii din sectorul public şi din cel privat susţin puternic dezvoltarea Consolidat  forței de muncă (DFM), dar, în anumite privințe, susţinerea este   fragmentată. În ciuda eforturilor semnificative de a identifica nevoia de competenţe în sectoarele economice prioritare, implicarea angajatorilor în stabilirea priorităţilor de DFM şi de creştere a nivelului de calificare a forţei de muncă existente este destul de redusă. Mandatele părţilor implicate în DFM sunt bine definite, dar continuă să existe provocări legate de coordonare.   Supravegherea sistemului  În general, sistemul formării profesionale este subfinanţat, în special Consolidat  formarea profesională continuă (FPC). România a adoptat un Cadru Național al Calificărilor (CNC), dar corelarea dintre formarea   profesională iniţială (FPI) şi FPC reprezintă o provocare, întrucât cele două sisteme sunt gestionate separat. Repartizarea pe filiere începe după finalizarea a 9 ani de studii şi, deşi elevii au opţiuni multe, continuarea studiilor este mai dificilă pentru elevii din anumite profiluri ale FPI. Guvernul a reușit să diversifice rutele de dobândire a calificărilor, dar aplicabilitatea măsurilor luate este încă limitată.   Furnizarea serviciilor  În ultimii ani, a crescut numărul parteneriatelor între unităţile de Emergent  învăţământ şi alte instituţii, dar durabilitatea şi soliditatea acestora se poate îmbunătăţi.    Efortul  de  culegere și de raportare a datelor se   concentrează doar asupra informațiilor cu caracter administrativ. Aceste demersuri ar putea fi extinse, astfel încât să fie realizate și evaluări de rezultat şi de impact. Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura accesul la date şi utilizarea acestora pentru un nivel sporit de răspundere şi pentru îmbunătăţirea proceselor decizionale.       Cuprins  Rezumat ............................................................................................................................................................... 3  1. Introducere ...................................................................................................................................................... 7  10  2. Contextul naţional ..........................................................................................................................................  18  3. Alinierea dezvoltării forţei de muncă la priorităţile cheie economice şi sociale ...........................................  18  Aspiraţii, priorităţi şi reforme socio‐economice ............................................................................................  19  Scoruri SABER‐WfD pentru Dimensiunea Cadru strategic .............................................................................  20  Obiectivul de politici 1:  Stabilirea unei direcţii strategice pentru DFM ....................................................  25  Obiectivul de politici 2: Promovarea unei abordări bazate pe cerere în domeniul DFM ..........................  29  Obiectivul de politici 3:  Consolidarea coordonării critice pentru implementare .....................................  32  4. Supravegherea sistemului de dezvoltare a forţei de muncă .........................................................................  32  Cadrul instituţional de ansamblu ...................................................................................................................  ............................................................  Scoruri SABER‐DFM pentru dimensiunea Supravegherea sistemului  33  34  Obiectivul de politici 4:  Asigurarea eficienţei şi echităţii în finanţare ......................................................  Obiectivul de politici 5:  Asigurarea unor standarde relevante şi fiabile ................................................... 37  39  Obiectivul de politici 6:  Diversificarea rutelor pentru dobândirea competențelor ..................................  44  5. Gestionarea furnizării serviciilor ....................................................................................................................  44  Prezentare generală a furnizării serviciilor de formare .................................................................................  45  Scoruri SABER‐WfD privind furnizarea serviciilor de formare .......................................................................  46  Obiectivul de politici 7:  Facilitarea diversității și a excelenței în furnizarea de formare profesională .....  48  Obiectivul de politici 8:  Încurajarea relevanței Programelor publice de formare ....................................  50  Obiectivul de politici 9:  Consolidarea unei responsabilități pentru rezultate, bazate pe dovezi .............  52  6. Implicațiile constatărilor asupra politicilor în domeniu .................................................................................  57  Anexa 1: Acronime .........................................................................................................................................  60  Anexa 3: Rubrici pentru Evaluarea Datelor SABER‐WfD ................................................................................  69  Anexa 4: Bibliografie și Surse de Informare ...................................................................................................  73  Anexa 5: Scoruri SABER‐WfD .........................................................................................................................  74  Anexa 6: ÎPT în sistemul de învățământ și formare din România ..................................................................      SABER  2     Rezumat  Criza financiară globală din 2008 a afectat profund economia României şi, în 2010, a determinat Guvernul să ia măsuri  severe de austeritate. În continuare, România a intrat într‐o perioadă de redresare economică relativ lentă, dar continuă.  În 2015, România a înregistrat cea mai mare rată a investiţiilor din UE, cu 24,7% din PIB, iar în 2016, creşterea reală a PIB  a fost de 4,9%. În ciuda creşterii economice din ultimii ani şi a acordurilor încheiate cu UE în vederea susţinerii acestei  tendinţe, România continuă să aibă una dintre cele mai mari rate ale riscului de sărăcie şi de excluziune socială din UE,  înregistrând 37% în 2015, comparativ cu media UE de 23,5%, conform Eurostat. Populaţia îmbătrânită, nivelul scăzut de  participare a populaţiei rome pe piaţa forţei de muncă şi rata ridicată a emigraţiei, în special în rândul tinerilor, sunt factori  care afectează continuarea creşterii economice. Pentru a combate sărăcia şi a susţine creşterea economică, este esenţial  să fie concepute şi implementate politici de îmbunătăţire a calităţii forţei de muncă.  La cererea Ministerului Educaţiei Naţionale, în vederea sprijinirii unui dialog structurat cu factorii decizionali şi cu alte părţi  interesate, pe baza unei evaluări sistematice a politicilor şi instituţiilor de educație și formare profesională și tehnică (EFPT)  din  România,  Banca  Mondială  a  aplicat1  un  instrument  de  evaluare  bazată  pe  dovezi  ‐  Abordarea  sistemică  pentru  îmbunătăţirea rezultatelor din educație – Dezvoltarea forţei de muncă (SABER WfD). Au fost colectate şi analizate datele  din sistem cu privire la politicile şi practicile curente (aşa cum sunt reflectate în legi, documente strategice şi operaţionale  şi în interviurile cu părţile interesate), acoperind nouă obiective de politici. Datele au fost analizate şi s‐au acordat scoruri  de  la  unu  la  patru,  încadrând  politicile  şi  practicile  din  sistem  în  unul  dintre  cele  patru  niveluri  de  dezvoltare:  Latent,  Emergent, Consolidat sau Avansat.   S‐a calculat media scorurilor pentru obiectivele de politici pentru a evalua sistemul de dezvoltare a forţei de muncă din  România  pe  trei  dimensiuni  funcţionale:  Cadrul  strategic,  Supravegherea  sistemului  şi  Furnizarea  serviciilor.  Pentru  primele două dimensiuni, România a atins un nivel de dezvoltare Consolidat, iar pentru a treia dimensiune sistemul este  la nivel Emergent.   Deşi rezultatele evaluării par pozitive, trebuie ţinut cont de două aspecte. Mai întâi, în ansamblu, evaluarea SABER‐WfD a  constatat că sistemul românesc dispune de politici care au potenţialul de a îmbunătăţi relevanţa şi calitatea EFPT, dar,  pentru a ajunge la nivelul avansat de dezvoltare ar fi necesari pași importanți în implementarea acestor politici. În al doilea  rând,  aceste  scoruri  sunt  simple  medii  şi  este  necesar  să  examinăm  rezultatele  pentru  obiectivele  de  politici  care  le  alcătuiesc. Aceste rezultate arată că sistemul de DFM din România prezintă bune practici în unele domenii, dar categoric  necesită  îmbunătăţiri  în  altele.  Mai  exact,  unele  obiective  de  politici  importante  au  primit  scoruri  la  nivel  Emergent:  „Promovarea unei abordări a DFM bazate pe cerere”, „Asigurarea eficienţei şi echităţii în finanţare”, „Facilitarea diversităţii  şi  excelenţei  în  furnizarea  de  formare”,  „Încurajarea  relevanţei  în  programele  publice  de  formare”  şi  „Consolidarea  responsabilităţii bazate pe dovezi cu privire la rezultate”. Figurile 8, 11 şi 12 prezintă scorurile pentru fiecare dimensiune  şi  pentru  fiecare  obiectiv  de  politici  subsumat.  În  continuare,  am  inclus  un  rezumat  al  constatărilor  pentru  fiecare  dimensiune, precum şi al recomandărilor de elaborare a politicilor.  Cadrul strategic Scorul general al României pentru Dimensiunea 1 (Cadrul strategic) este de 2,8, plasând sistemul la nivelul de dezvoltare  Consolidat  (vezi  Figura  8).  Acest  scor  reprezintă  media  scorurilor  pentru  trei  obiective  de  politici  subsumate  acestei  dimensiuni:                                                                  1  Analiza SABER WfD a  fost realizată în cadrul Acordului de asistenţă tehnică încheiat între BM şi Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) pentru  dezvoltarea capacităţii de monitorizare şi evaluare a implementării strategiilor pentru educaţie, finanţat ca parte a proiectului SIPOCA 17 al MEN.    SABER  3     Stabilirea unei direcţii strategice (Consolidat): Liderii din sectorul public şi din cel non‐guvernamental susţin puternic o  agenda  comună  privind  DFM,  dar,  în  anumite  situaţii,  susţinerea  este  fragmentată.  În  partea  guvernamentală  apar  modificări odată cu schimbările politice. În ceea ce priveşte sectorul privat, susţinerea depinde într‐o oarecare măsură de  interesele firmelor şi organizaţiilor sectoriale implicate în dialogul cu privire la politici.   Promovarea unei abordări bazate pe cerere (Emergent): Se depun eforturi serioase de identificare a competenţelor pe  care trebuie  să le deţină forţa de muncă din România pentru a putea contribui la dezvoltarea şi creşterea productivităţii  în sectoarele economice prioritare. Implicarea angajatorilor în stabilirea priorităţilor de DFM este mai degrabă slabă, iar  stimulentele primite de companii pentru a oferi formare profesională angajaţilor existenţi sunt limitate. Mecanismele de  monitorizare a iniţiativelor de acest fel sunt inexistente.  Consolidarea  coordonării  critice  pentru  implementare  (Consolidat):  Mandatele  factorilor  implicaţi  de  la  nivelul  administraţiei sunt în general bine definite, dar există anumite suprapuneri. Actorii din sfera non‐guvernamentală au roluri  şi responsabilităţi clar definite prin lege, la nivel naţional, regional şi local, dar în unele cazuri implicarea lor este mai mult  o formalitate. Mecanismele de coordonare interinstituţională există, dar nu este clară măsura în care acestea facilitează  cooperarea în implementarea măsurilor.  Implicaţii ale constatărilor asupra politicilor din domeniu Încurajarea  implicării  mai  active  a  angajatorilor  şi  a  altor  părţi  interesate  din  afara  administraţiei.  La  nivel  naţional,  folosind structurile de parteneriat social deja existente, Guvernul poate încuraja participarea activă a angajatorilor şi a  altor actori non‐guvernamentali  în stabilirea priorităţilor strategice, astfel încât să crească rolul şi atribuţiile angajatorilor,  dar şi cel al asociaţiilor profesionale, al sindicatelor, ONG‐urilor şi furnizorilor de formare profesională. În acelaşi timp,  acești  actori  trebuie  implicați  în  implementarea  şi  monitorizarea  iniţiativelor  strategice  cheie.  La  nivel  instituţional,  Comitetele  Sectoriale  ar  putea  juca  un  rol  mai  activ  în  elaborarea  standardelor,  astfel  încât  să  sporească  relevanţa  programelor de formare profesională, dar ar putea şi să‐şi asume sarcina de a coordona şi facilita dialogul cu autorităţile,  precum şi dialogul dintre şcoli şi companii.  Realizarea  unor  analize  mai  cuprinzătoare  privind  cererea  de  competenţe  şi  folosirea  mai  largă  a  acestor  analize.  Guvernul, împreună cu actorii non‐guvernamentali din domeniul DFM, trebuie să realizeze evaluări pe o scară mai largă,  care  să  stea  la  baza  politicilor  din  domeniul  FEPT,  prin:  (i)  colectarea  şi  analiza  periodică  a  datelor  privind  tendinţele  economice pe termen lung şi mediu, precum şi cu privire la cererea şi oferta de competenţe; (ii) creşterea colaborării şi  coordonării între toate părţile interesate care efectuează astfel de evaluări, pentru a evita suprapunerea activităţilor şi   apariția  unor  deficiențe,  precum  şi  pentru  a  facilita  utilizarea  informaţiilor  în  elaborarea  politicilor;  şi  (iii)  utilizarea  rezultatelor  colectării  şi  analizei  datelor  pentru  a  proiecta,  implementa,  monitoriza  şi  adapta  politicile  naţionale  de  formare profesională, în scopul atingerii obiectivelor de participare, relevanţă şi calitate agreate la nivelul UE.    Folosirea mai intensă a stimulentelor pentru a încuraja FPC.  Guvernul ar trebui să exploreze strategiile de stimulare a  investiţiilor private în FPC. Soluţiile posibile variază de la campanii de sensibilizare cu privire la beneficiile FPC, la sprijin  pentru  întreprinderi  în  evaluarea  nevoilor  de  competenţe  sau  la  înfiinţarea  unui  fond  de  formare.  Indiferent  de  mecanismul ales, este esenţial să se asigure că acesta este suficient de flexibil pentru a satisface nevoile de formare ale  angajatorilor şi că este accesibil, monitorizat şi evaluat în mod regulat.    Supravegherea sistemului România  are  un  scor  total  de  2,6  la  Dimensiunea  2  (Supravegherea  sistemului),  plasându‐se  la  nivelul  de  dezvoltare  Consolidat. Acest scor reprezintă media scorurilor pentru trei obiective de politici subsumate acestei dimensiuni:   Asigurarea unei finanțări eficiente și echitabile  (Emergent). În general, învăţământul suferă de o subfinanţare cronică.  Conform Eurostat, în 2015, bugetul total alocat învăţământului din România (la toate nivelurile) a fost de 3,0% din PIB,  semnificativ mai puţin decât media UE‐28 de 4,9%. În cadrul acestui sistem de învăţământ, fondurile alocate FPC sunt chiar    SABER  4     mai limitate decât cele alocate pentru FPI. Analize sistematice ale impactului alocărilor financiare asupra beneficiarilor nu  se efectuează, iar parteneriatele menite să atragă fonduri din partea angajatorilor sunt limitate.   Asigurarea unor standarde relevante şi de încredere (Consolidat): Cu toate că România a adoptat un Cadru Naţional al  Calificărilor, provocările legate de corelarea între FPI şi FPC rămân nerezolvate. Curriculum‐ul  şi evaluarea sunt definite în  termeni de rezultate ale învăţării conform cerințelor din standardele ocupaţionale, dar mecanismele pentru menţinerea  calităţii  programelor  de  formare  profesională  şi  pentru  asigurarea  credibilităţii  testării  competențelor  sunt  gestionate  separat în FPI şi în FPC. Dată fiind lipsa unui Registru Naţional al Calificărilor unitar, care încă nu a fost introdus, deşi este  prevăzut în Legea Educaţiei Naţionale, standardele ocupaţionale și cele de pregătire profesională încă nu au fost corelate,  astfel  încât  să  permită  trecerea  uşoară  de  la  formarea  profesională  iniţială  la  cea  continuă.  Mai  mult,  recunoaşterea  competenţelor dobândite în contexte non‐formale şi informale, prin intermediul acumulării şi transferului de credite, este  în stadiu incipient.  Diversificarea rutelor pentru dobândirea competenţelor (Consolidat): Repartizarea elevilor pe filiere începe după 9 ani de  învăţământ (clasa pregătitoare  şi clasele 1‐8) şi, în timp ce elevii au multe opțiuni de a alege, parcursul educaţional este  mai  dificil  pentru  elevii  din  anumite  profiluri  ale  filierei  ÎPT.  Practic,  elevii  nu  beneficiază  de  ieșiri  flexibile  din  aceste  programe  şi nu pot primi o recunoaştere parţială a calificărilor dobândite, urmând obligatoriu un program complet pentru  a obţine un certificat sau o diplomă care să le permită să‐şi găsească un loc de muncă. Guvernul a reușit să diversifice  rutele de dobândire a competenţelor doar prin servicii de orientare şi consiliere în carieră, prin recunoaşterea învăţării  anterioare  şi  prin  formarea  orientată  către  cei  mai  vulnerabili,  însă  toate  aceste  măsuri  par  a  fi  limitate  ca  număr  de  beneficiari înregistrat până acum.  Implicaţii ale constatărilor asupra politicilor din domeniu Armonizarea managementului FPI şi FPC. Pe măsură ce România se îndreaptă către o abordare a învăţării pe tot parcursul  vieţii, este esenţial să se armonizeze şi să se asigure coordonarea şi coerenţa dintre FPI şi FPC. Acest lucru ar putea necesita  dezvoltarea  de  programe  de  formare    într‐un  cadru  curricular  comun,  clarificarea  legăturii  dintre  standardele  ocupaționale, calificări şi curriculum şi standardizarea mecanismelor şi procedurilor de asigurare a calităţii.   Îmbunătăţirea serviciilor de e consiliere şi orientare în carieră. Pentru viitorii elevi, ar trebui să se ofere o gamă mai largă  de activităţi care să stimuleze interesul şi încrederea în ÎPT, inclusiv campanii media, târguri de educaţie şi locuri de muncă,  vizite la companiile care oferă formare profesională pentru elevii înscrişi în sistemul dual de învăţământ şi informaţii cu  privire la perspectivele de angajare ale absolvenţilor programelor de ÎPT. Elevii aflaţi în prezent în ÎPT ar putea beneficia  de o reţea dezvoltată şi extinsă de centre de informare, consiliere şi orientare în carieră, atât în mediul urban, cât şi în cel  rural, precum şi de prezenţa mai multor consilieri şcolari.    Furnizarea serviciilor România înregistrează un rating global de 2,4 pentru  Dimensiunea Furnizarea Serviciilor,  plasând sistemul la nivelul de  dezvoltare  Emergent (vezi Figura 12). Acest scor reprezintă media scorurilor pentru trei obiective de politici subsumate  acestei dimensiuni:   Facilitarea diversităţii şi excelenţei în furnizarea de formare profesională  (Emergent): Pentru a încuraja excelenţa în FPI  finanțat din fonduri publice, Guvernul cere instituţiilor să stabilească şi să atingă obiective şi dispune de mecanisme care  ajută la luarea unor decizii bine fundamentate cu privire la introducerea şi închiderea programelor. În general, calitatea  formării este impusă prin reglementări, mai degrabă decât încurajată prin suport tehnic. În prezent, directorii unităţilor  de ÎPT sunt selectaţi pe baza unui set minim de calificări şi experienţă, dar, odată angajaţi, nu li se oferă oportunităţi de  dezvoltare profesională. În FPC, există măsuri destul de limitate pentru a asigura calitatea furnizării de formare, fie ea  publică  sau  privată.  Întrucât  măsurile  sunt  limitate  şi  reactive,  este  important  ca  FPC  să  primească  o  atenţie  sporită,  recunoscând în acelaşi timp că este mai flexibil decât FPI (cu alte cuvinte, nu este limitat nici de calendarul anului şcolar,  nici de planificarea bugetelor şi a cifrelor de şcolarizare).     SABER  5     Promovarea relevanţei în programele de formare finanțate din fonduri publice (Emergent): Numărul parteneriatelor dintre  şcoală  şi  întreprinderi  a  crescut,  mai  ales  că  aceasta  este  o  cerinţă  explicită  a  legii.  Implicarea  întreprinderilor  în  managementul  şcolii  a  crescut,  iar  Comitetele  Sectoriale  sunt  implicate  în  verificarea  şi  validarea  standardelor  ocupaționale  şi  a  standardelor  de  pregătire  profesională.  Cu  toate  acestea,  cooperarea  dintre  instituţiile  publice  şi  angajatori este încă la începuturi, putând să fie dezvoltată şi îmbunătăţită pentru a deveni durabilă şi robustă.  Consolidarea responsabilităţii bazate pe dovezi cu privire la rezultate (Emergent): Furnizorii publici de formare colectează  şi  raportează  datele  administrative  şi  statisticile  de  participare,  finalizare  şi  de  absolvire.  Unele  unităţi  raportează,  de  asemenea, estimări privind plasarea la un loc de muncă, deşi este puţin probabil ca astfel de informaţii să fie colectate  oficial. Începând cu anul şcolar 2016‐2017, toţi furnizorii de formare profesională  inițială au fost obligaţi să îşi încarce  datele direct pe platforma furnizată de MEN, numită Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România (SIIIR).  Cu  toate  acestea,  majoritatea  datelor  raportate  în  SIIIR  sunt  de  natură  administrativă  (de  exemplu,  infrastructură,  înscriere, dimensiune clasă) şi nu sunt suficiente pentru a permite elevilor potenţiali să ia decizii informate sau să evalueze  performanţa comparativă a unităţilor de învățământ. Eforturile de colectare a datelor în FPC sunt şi mai limitate. Guvernul  efectuează sau sponsorizează în mod regulat sondaje legate de competenţe, dar acestea tind să se concentreze pe resurse  şi  pe  rezultate  imediate  (outputs),  nu  pe  rezultatele  finale  (outcomes).  Evaluările  de  impact  şi  studiile  de  urmărire  a  inserției pe piața muncii a cursanților nu sunt efectuate în mod regulat.  Implicaţii ale constatărilor asupra politicilor din domeniu Asigurarea oportunităților de dezvoltare profesională pentru managerii unităţilor FEPT. Pentru ca unităţile de formare  să prospere, potenţialul acestor manageri ar trebui să fie susţinut prin formare profesională regulată într‐o gamă largă de  aspecte, de la tehnici de management până la cele mai recente evoluţii în domeniile formării profesionale ale instituţiilor  lor. Astfel, s‐ar asigura  capacitatea acestora de a implementa politicile în mod eficient, de a identifica oportunităţi  de  dezvoltare instituţională, precum şi de a maximiza utilizarea resurselor umane, financiare şi fizice pentru a oferi formare  de înaltă calitate.  Valorificarea  eforturilor  actuale  pentru  o  mai  bună  colectare,  administrare  şi  utilizare  a  datelor  de  la  unităţile  de  formare pentru a lua decizii.  Guvernul ar putea analiza stabilirea unui sistem naţional de colectare şi analiză a datelor  necesari celor 10 indicatori  europeni de evaluare a calității EFPT, care acoperă atât FPI, cât şi FPC. De asemenea, ar putea  efectua evaluări de impact ale programelor de ÎPT şi FPC sau studii pilot de urmărire a inserției absolvenților pe piața  muncii pentru programele selectate. Printr‐un set mai larg de date provenite de la unităţile de formare şi prin eforturile  suplimentare de analiză a informaţiilor obţinute prin inspecţii, SIIIR, REVISAL, studii de impact şi monitorizare, Guvernul  va putea să justifice mai bine deciziile privind FPI şi FPC pentru a asigura calitatea, relevanţa şi coordonarea dintre cele  două.      SABER  6     1. Introducere  În  ultimii  ani,  România  a  înregistrat  progrese  considerabile  în  reducerea  dezechilibrelor  macroeconomice.  Aceste  progrese, împreună cu politicile monetare şi reformele structurale (implementate sau aflate în curs de implementare), au  contribuit  la  menţinerea  stabilităţii  macroeconomice  şi  financiare.  După  ce,  în  perioada  2009‐2011,  în  contextul  crizei  economice şi financiare, deficitul bugetar a atins un vârf, economia României a început să‐şi revină, iniţial cu o rată anuală  modestă de creştere a PIB, de sub 1%, dar care a sporit în perioada 2013‐2015, ajungând la o medie de 3,4%. În acelaşi  timp, rata şomajului a rămas constant sub 7%, în timp ce investiţiile au continuat să crească, ajungând la 23,7% din PIB în  2015, cea mai mare rată din UE.2      În ciuda acestor progrese, România rămâne una dintre ţările cu cele mai mari rate ale sărăciei din UE, aceasta fiind, în  2014,  de  40,2%,  comparativ  cu  media  UE‐28  de  24,4%.  Cu  toate  că  rata  sărăciei  şi  excluziunii  sociale  înregistrează  o  tendinţă de scădere, continuă să fie ridicată chiar şi în rândul persoanelor ocupate în muncă (31,3%, în 2014), fiind dublă  în mediul rural faţă de mediul urban. Aceşti factori afectează potenţialul de creştere economică. Politicile educaţionale şi  de sporire a calităţii forţei de muncă sunt esenţiale pentru combaterea sărăciei şi sprijinirea creşterii economice.    În vederea fundamentării dialogului la nivel de politici cu privire la aceste probleme importante, Guvernul României a dorit  să  obţină  un  diagnostic  cuprinzător  privind  politicile  şi  instituţiile  implicate  în  dezvoltarea  forţei  de  muncă,  solicitând  elaborarea unui raport pe această temă. Constatările – prezentate în acest raport – au fost obţinute cu ajutorul unui nou  instrument al Băncii Mondiale, conceput în acest scop. Cunoscut sub denumirea de SABER‐WfD, instrumentul dezvoltat  de Banca Mondială , denumit Abordarea sistemică pentru îmbunătăţirea rezultatelor în educație (SABER)3 are scopul de a  înregistra şi evalua factorii de politici şi factorii instituţionali care influenţează performanţele sistemelor de învăţământ şi  de  formare  profesională.  Instrumentul  SABER‐WfD  abordează  sistemele  de  educație  şi  formare  profesională  iniţială,  continuă  şi  țintită,  oferite  prin  diferite  modalități,  concentrându‐se  asupra  nivelului  secundar  şi  post‐secundar  de  învățământ.  Cadrul de analiză   Instrumentul  are  la  bază  un  cadru  de  analiză4  care  identifică  trei  dimensiuni  funcţionale  ale  politicilor  şi  instituţiilor  dedicate DFM:  (1) Cadrul strategic se referă la acţiunile de susţinere la nivel de politici, de parteneriat şi de coordonare (de regulă,  trans‐sectoriale) având ca obiectiv alinierea DFM din domenii critice cu priorităţile de dezvoltare naţională;  (2) Supravegherea sistemului se referă la măsurile care guvernează finanţarea, asigurarea calităţii şi rutele de învățare  determinând stimulentele şi informaţiile care influenţează opţiunile elevilor/cursanţilor, angajatorilor, unităţilor  de formare profesională şi ale altor factori interesaţi;  (3) Furnizarea serviciilor se referă la diversitatea, organizarea şi managementul ofertei de formare profesională, atât  în  sistemul  public,  cât  şi  în  cel  privat,  care  asigură  obţinerea  de  rezultate  practice,  oferind  participanţilor  posibilitatea de a dobândi competenţele solicitate pe piaţa muncii şi la locul de muncă.                                                                 2  România, Contextul naţional, https://www.worldbank.org/en/country/romania/overview   3 Pentru detalii cu privire la SABER, vezi http://www.worldbank.org/education/saber; Pentru acronimele folosite în prezentul raport, vezi Anexa 1.  4 Pentru explicaţii privind cadrul SABER‐WfD, vezi Tan et al 2013.    SABER  7     Împreună, aceste trei dimensiuni permit analiza sistematică a funcţionării unui sistem de DFM. În cadrul de analiză SABER‐ DFM, accentul cade pe structurile instituţionale şi practicile decidenților de politicilor publice în domeniu, precum şi asupra  capacităţii sistemului de a conceptualiza, proiecta, coordona şi implementa politici menite să conducă la obţinerea de  rezultate practice.  Fiecare dimensiune cuprinde trei Obiective de politici care corespund unor importante aspecte funcţionale ale sistemelor  DFM (vezi Figura 1). În continuare, Obiective de politici sunt defalcate în Acţiuni la nivel de politici şi Tematici, care oferă  mai multe detalii despre sistem.5  Figura 1: Dimensiuni funcţionale şi Obiective de politici în cadrul de analiză SABER‐DFM  Cadrul  strategic  Supravegherea  sistemului  Furnizarea  Formării    sursa: Tan et al. 2013    Informaţiile    necesare  analizei  sunt  culese  cu  ajutorul  unui  Instrument  de  Colectare  a  Datelor  SABER‐WfD  (ICD).   Instrumentul este conceput pentru a colecta, în măsura în care este posibil, date reale din teren, mai degrabă decât opinii,  cu privire la politicile şi instituţiile din domeniul DFM. Pentru fiecare subiect, ICD prezintă un set de întrebări cu variante  multiple de răspuns, la care se răspunde pe baza informaţiilor obţinute din activitatea de documentare şi din interviuri cu  persoanele informate. Răspunsurile permit acordarea unor scoruri pentru fiecare subiect, pe o scară cu patru niveluri, în  rubrici standardizate pe baza celor mai bune practici internaţionale (vezi Figura 2).6 În continuare, se calculează mediile  scorurilor pentru fiecare subiect, pentru a obţine scoruri pentru fiecare Obiectiv de politici. La rândul lor, aceste valori  sunt  agregate  în  scoruri  care  corespund  unor  calificative  pentru  fiecare  dimensiune.7  Rezultatele  sunt  finalizate  după                                                               5 Vezi Anexa 2 pentru prezentarea structurii cadrului.  6 Vezi Anexa 3 pentru rubricile folosite pentru Scoruri. La fel ca în alte ţări, informaţiile sunt culese de un investigator principal naţional, împreună cu  echipa sa, din sursele indicate în Anexa 4. Scorurile sunt stabilite de echipa SABER‐WfD a Băncii Mondiale.  Pentru detalii privind Scorurile, vezi Anexa  5.  7  Întrucât  Scorurile  agregate  sunt  medii  ale  unor  valori,  rareori  sunt  numere  întregi.  Pentru  un  anume  scor  agregat,  X,  regula  de  conversie  în  calificativele indicate pe pagina de gardă este următoarea: 1,00  ≤  X  ≤ 1,75 se transformă în „Latent”; 1,75  <  X  ≤ 2,50, în „emergent;” 2,50  <  X  ≤  3,25, în „consolidat;” iar 3,25 <   X  ≤ 4,00, în „avansat”.    SABER  8     validarea  lor  de  către  actorii  naționali  relevanți,  inclusiv  de  către  persoanele  care  au  oferit  informaţii  pe  parcursul  documentării.   Figura 2: Calificative folosite în SABER‐WfD    1  2  3  4  Latent  Emergent  Consolidat  Avansat  Implicare  Câteva bune  Bune practici  Bune practici  limitată  practici  sistemice  sistemice, care  corespund    standardelor globale  Sursa: Tan et al. 2013.  Prezentul raport prezintă constatările evaluării sistemului DFM din România, evaluare realizată în cadrul şi cu ajutorul  instrumentului  de  analiză  SABER‐WfD.  Constatările  sunt  prezentate  pe  pagina  de  gardă  şi  în  figura  de  mai  jos.  Restul  raportului  prezintă  detalii  cu  privire  la  constatările  principale  ale  evaluării  SABER‐WfD  pentru  fiecare  dintre  cele  trei  dimensiuni funcţionale. Pentru a plasa constatările în context, raportul începe cu o scurtă prezentare a caracteristicilor  socio‐economice ale ţării.  Figura 3: Prezentarea constatărilor şi implicaţiilor    Dimensiune       Obiectiv politici     1. Direcţie strategic Cadru    2. Bazat pe cerere 2,8   3. Coordonare     Supravegherea    4. Finanțare sistemului   5. Standarde 2,6   6. Rute     7. Excelență Furnizarea    serviciilor   8. Relevanță 2,4   9. Răspundere       SABER  9     2. Contextul naţional  România este cea mai mare dintre ţările din sud‐estul Europei, învecinându‐se în est cu Marea Neagră şi Moldova, în sud  cu Bulgaria şi Serbia, în vest cu Ungaria şi în nord cu Ucraina. Constituţia, adoptată în 1991, a pus bazele României ca  republică cu un sistem pluripartid, cu economie de piaţă şi drepturi la liberă exprimare, libertate religioasă şi proprietate  privată. Ulterior, România a făcut un important salt înainte, prin alinierea politicilor sale cu cele ale statelor avansate, prin  aderarea la NATO, în 2004, precum şi prin semnarea tratatului de aderare la UE, în 2005, şi aderarea efectivă, în ianuarie  2007.   Tendinţe economice    Criza financiară globală din 2008 a afectat profund economia României şi, în 2010, a determinat Guvernul să ia măsuri  severe de austeritate. În continuare, România a intrat într‐o perioadă de recuperare economică relativ lentă, dar continuă,  cu sprijinul programelor de asistenţă financiară din  partea UE şi  FMI. Creşterea puternică  a început în  2013, având ca  motor trecerea treptată de la exporturi nete la cerere internă.  Imaginea  generală  a  celor  mai  importante  sectoare  economice  ale  României  în  2015  arată  preponderenţa  industriei  (26,6%), urmată de comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, transport, servicii hoteliere şi de alimentaţie publică (17,9%),  administraţie  publică,  apărare,  învăţământ,  sănătate  şi  asistenţă  socială  (11,7%),  conform  Eurostat8.  Defalcarea  exporturilor României în ultimii ani arată că cele mai importante ramuri industriale sunt9:   Automobile, echipamente de transport, maşini şi accesorii pentru industria auto,    Textile şi încălţăminte,   Industria alimentară şi prelucrarea tutunului,    Chimie, petrochimie şi produse asociate.    În  2015,  creşterea  reală  a  PIB  a  fost  de  3,9%  şi  a  crescut  la  4,9%,  în  2016,  acesta  din  urmă  fiind  vârful  de  după  criză.  Creşterea economică s‐a bazat pe consumul privat sprijinit de creşterea salariilor, reducerea taxelor indirecte şi dobânzile  scăzute, care au ajuns aproape la nivelul de dinainte de criză. În 2015, România a înregistrat cea mai mare rată a investiţiilor  din UE, cu 24,7% din PIB. Cu toate acestea, avantajele concurenţiale ale României sunt limitate de provocări de natură  managerială şi instituţională, chiar și în absorbţia Fondurilor Europene. În timp ce investiţiile private au crescut datorită  dobânzilor bancare mici şi creșterii încrederii investitorilor, investiţiile publice au scăzut, în principal din cauza nivelului  redus de absorbţie a Fondurilor Europene, dupa cum se menționează în rapoartele oficiale10.     În ultimii ani (2014‐2016), România şi‐a definit priorităţile economice în conformitate cu cadrul UE. Obiectivele Strategiei  Europa 2020 de dezvoltare inteligentă, durabilă şi incluzivă sunt cuprinse în Programul naţional de reformă din 2016 şi în  Recomandările  de  ţară  ale  Comisiei  Europene  (CE).  Acordul  de  parteneriat  UE–România  2014–2020  şi  programele                                                               8  http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/7715718/2‐27102016‐AP‐EN.pdf/b6dafc70‐0390‐42f7‐8dd2‐11ed12e430f8   9  Institutul Naţional de Statistică, Comunicat de presă nr. 33/9.02.2016,   (http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/comert_ext/a15/ce12r15.pdf) şi Atlas of Economic Complexity, World data ‐ Romania,  (http://atlas.cid.harvard.edu/explore/tree_map/net_export/rou/all/show/2014/ )  10  Comisia Europeană, Document de lucru al serviciilor, Raport de ţară România 2017, Bruxelles 22.02.2017 şi http://www.fonduri‐ue.ro/posdru‐ 2007     SABER  10     operaţionale corespunzătoare stabilesc condiţiile generale de accesare a Fondurilor Structurale şi de Investiţii Europene  pentru perioada 2014–2020, până la un plafon de 40 de miliarde de Euro, fonduri care se preconizează că vor sprijini în  continuare o creştere economică semnificativă.     În ciuda creşterii economice din ultimii ani şi a acordurilor încheiate cu UE în vederea susţinerii acestei tendinţe, România  continuă să aibă una dintre cele mai mari rate ale riscului de sărăcie şi de excluziune socială (RSES) din UE, înregistrând  37% în 2015, comparativ cu media UE de 23,5%, conform Eurostat. Cu toate că, în prezent, RSES prezintă o tendinţă de  descreştere, rămâne la un nivel ridicat chiar şi în rândul angajaților (31,3% în 2014). Mai mult, această rată este dublă în  zonele  rurale  faţă  de  cele  urbane.  Această  situaţie  are  efecte  negative  asupra  potenţialului  de  creştere  economică11.  Pentru  a  combate  sărăcia  şi  a  susţine  creşterea  economică,  este  esenţial  să  fie  aplicate  politici  educaţionale  corespunzătoare, precum şi politici de îmbunătăţire a calităţii forţei de muncă.    În medie, persoanele cu vârsta de 20‐44 de ani au 12,2 ani de şcoală, faţă de 10,7 ani, în cazul celor cu vârsta între 45‐50  de ani. Cu toate acestea, şcolaritatea pe o perioadă mai mare nu este reflectată într‐un nivel semnificativ mai mare de  competențe dobândite. Dacă ritmul de creştere a competențelor  înregistrat până în prezent continuă să fie lent, România  nu va putea compensa îmbătrânirea populaţiei şi migraţia, iar lipsa de personal cu niveluri înalte de competenţă se va  perpetua. Deficitul de calificări este cel mai intens în sănătate, construcţii, hoteluri‐restaurante şi TIC, cu decalaje între  cerinţele acestor domenii şi programele de studiu oferite. Mobilitatea educaţională, măsurile de orientare în carieră şi  competenţele „soft” necesare pe piaţa  forţei de muncă (cum sunt competențele antreprenoriale şi digitale) sunt slab  dezvoltate.  Participarea  în  diverse  forme  de  pregătire  a  adulţilor  are  cel  mai  scăzut  nivel  din  UE  (1,2%,  în  201612,  comparativ  cu  media  UE  de  10,8%).  Economia  modernă  necesită  un  set  de  competenţe  actualizate,  competitive  şi  relevante pentru forţa de muncă din România.  În absenţa concurenţei, companiile care domină industria (date fiind costurile de producţie mai scăzute) au puţine motive  să‐şi sporească productivitatea. România are cea mai mică densitate a întreprinderilor din EU28 (Raport FEM cu privire la  competitivitatea  globală  2015‐16),  întreprinderile  mici  şi  mijlocii  reprezentând  majoritatea  (99%  dintre  societăţile  comerciale). Raportul OECD din 2016 de evaluare a mediului concurenţial în România face o serie de recomandări specifice  cu privire la barierele de natură normativă şi procedurală în calea concurenţei, bariere identificate în legislaţia naţională,  în sectoare cheie: industria agro‐alimentară, transportul de mărfuri şi construcţii. Concurenţa redusă conduce la un nivel  scăzut al inovaţiei şi al creşterii productivităţii.  Investiţiile încă nu au atins nivelul de dinaintea crizei financiare. Cu toate acestea, rata de creştere a investiţiilor a ajuns la  6,5%, în 2015, preconizându‐se continuarea creşterii în 2016 şi 2017, deşi într‐un ritm mai lent. Principalele domenii de  investiţii sunt construcţiile, construcţia de maşini şi de echipamente de transport, în timp ce investiţiile în domenii legate  de tehnologii avansate şi inovaţie rămân limitate. Din totalul de 64,34 miliarde de Euro investiţii străine directe realizate  în 2016, mai puţin de jumătate au mers în industrie, restul fiind îndreptate către sectoarele netranzacţionabile la nivel  internațional (construcţii şi imobiliare, comerţ cu amănuntul, sectorul financiar). În timp ce 65% din valoarea adăugată de  exporturile  brute  provine  din  sectorul  de  producţie  (baza  de  date  OECD  TIVA  2015),  doar  3%  provine  din  cercetare  şi  dezvoltare (R&D) şi alte activităţi asociate (România fiind pe locul 18 din cele 28 de state ale UE). România atrage investiţii  străine pe baza nivelului scăzut al costurilor şi preţurilor, mai degrabă decât pe baza calităţii forţei de muncă oferite.                                                                   11 Ibid  12 http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tsdsc440&plugin=1        SABER  11     Date demografice  În ianuarie 2016, România avea 19,7 milioane de locuitori, plasându‐se pe locul 7 în UE în ceea ce priveşte populaţia. Cu  toate acestea, din cauza sporului natural negativ şi emigraţiei internaţionale masive, populaţia a scăzut cu 11,8%, între  1992  şi  2011,  în  conformitate  cu  ultimul  recensământ  al  populaţiei.13  În  România  se  găsesc  mai  multe  grupuri  etnice:  români (83,46%), maghiari (6,10%), romi (3,09%), ucraineni (0,25%), germani (0,18%) şi 15 alte grupuri etnice mici (6,88%).   Cu  privire  la  legătura  dintre  dezvoltarea  forţei  de  muncă  şi  evoluţia  demografică,  o  atenţie  specială  trebuie  acordată  îmbătrânirii populaţiei, fenomenului migraţiei şi minorităţii etnice rome.      Îmbătrânirea populaţiei: Populaţia României este supusă unui proces de îmbătrânire. Se preconizează că, până in  2020, populaţia cu de vârstă activă (între 20 şi 64 de ani) va scădea şi mai mult, cu circa 4%. Mai mult, este probabil  ca numărul persoanelor vârstnice să crească cu 13%, până în 2060.14 Conform previziunilor Eurostat, până în 2060,  populaţia cu vârsta între 15 şi 64 de ani va scădea cu 30%, aceasta fiind una dintre cele mai dramatice scăderi ale  populaţiei de vârstă activă economic din UE.     Migraţia:  Şi  migraţia  este  un  subiect  important,  atunci  când  se  discută  despre  evoluţia  demografică,  forţa  de  muncă  şi  creştere  economică.  „Se  estimează  că,  în  2013,  2,5  milioane  de  români  (circa  12,5  %  din  populaţie)  locuiau în străinătate.”15 De multe ori, emigranţii au un nivel scăzut de calificare şi provin din mediul rural, dar au  părăsit ţara şi mulţi lucrători cu înaltă calificare. În condiţiile în care mai ales tinerii vor continua să plece, iar cei  care se întorc în ţară vor fi puţini, aşa cum se preconizează, ţara riscă să piardă şi mai multe resurse umane. La  rândul său, acest fapt poate determina o creştere mai lentă a productivităţii şi a convergenţei veniturilor, cu efecte  negative asupra creşterii economice.     Minoritatea romă:  În  economia României, cererea de lucrători calificaţi este mare, dar populaţia romă are, în  general, un nivel de educaţie scăzut comparativ cu celelalte grupuri etnice, acest fapt limitând accesul romilor pe  piaţa forţei de muncă. În consecinţă, participarea minorităţii rome pe piaţa formală a forţei de muncă este slabă,  fiind mare pe piaţa informală. Un studiu realizat în 2012 arată că, în 2011, rata de ocupare în muncă în rândul  minorităţii rome era de 36%, alţi 36% se aflau în căutarea unui loc de muncă, iar 28% erau inactivi.16 Participarea  femeilor rome pe piaţa forţei de muncă este deosebit de scăzută, doar 27% dintre acestea fiind ocupate, iar 36%  fiind în căutarea unui loc de muncă. Cei care au un loc de muncă practică ocupaţii cu nivel scăzut de calificare,  întrucât mulţi nu au finalizat un nivel de educație formală.     Îmbătrânirea populației, participarea redusă a  populaţiei rome pe piaţa forţei de muncă şi rata ridicată a emigraţiei, în  special  în  rândul  tinerilor,  reprezintă  provocări  semnificative  de  natură  socio‐economică  pentru  România  şi  împiedică  creşterea economică şi competitivitatea.17                                                                   13 V. Vasile şi A.M. Dobre, Imagine de ansamblu a evoluţiei demografice în România, Revista română de statistică nr. 4 / 2015  14 Comisia Europeană, Document de lucru al serviciilor, Raport de ţară România 2017, Bruxelles  22.02.2017, pagina 6.  15  Comisia Europeană, Document recomandari specifice de țară, România 2017, Bruxelles  26.02.2016, pagina 55   16 „Situaţia populaţiei rome din România, 2011. Între incluziune socială şi migraţie”. Studiu realizat ca parte a Proiectului „EU INCLUSIVE – Schimb  de informaţii şi bune practici cu privire la includerea populaţiei de etnie romă între România, Bulgaria, Italia şi Spania”, Fundaţia Soros 2012 17 Viaţa lungă, activă şi în putere: Promovarea îmbătrânirii active în România. Raport al Departamentului pentru dezvoltare umană, Regiunea  Europa şi Asia Centrală), iunie 2014    SABER  12     Ocupare în muncă şi competenţe    Conform  datelor  oficiale,  în  2016,  în  România  erau  aproape  9  milioane  de  persoane  active  economic,  dintre  care  8,5  milioane ocupate, reprezentând 46,3% din populaţia ţării (54,1% bărbaţi şi 45,9% femei). În acelaşi an, rata ocupării în  muncă în rândul populaţiei de vârstă activă economic era de 61,6%, majoritatea angajaţilor lucrând în sectorul serviciilor  (47%), industrie şi construcţii (30%) şi agricultură (23%).18    Principalele categorii de angajatori sunt companiile multinaţionale, companiile de stat, companiile private şi ONG‐urile. În  conformitate cu Studiul Coface CEE Top 500 Companies (topul primelor 500 de companii din CEE), companiile cu cele mai  mari cifre de afaceri din România sunt: Automobile Dacia SA, OMV Petrom Marketing SRL, OMV Petrom SA, Rompetrol  Rafinare SA, Kaufland România, Rompetrol Downstream SRL, British American Tobacco Trading SRL, Lukoil România SRL,  Carrefour România SA şi d EON Energie România SA. Aceste companii nu sunt doar cei mai mari angajatori, dar reprezintă  şi sectoarele cu cele mai mari contribuţii la PIB.      În perioada de recuperare de după criza financiară globală, România s‐a bucurat de o relativă  stabilitate pe piaţa forţei de  muncă, dar, în prezent, se confruntă cu o serie de provocări importante. România are o rată a şomajului destul de stabilă  (sub  7%),  iar  piaţa  forţei  de  muncă  a  continuat  să  se  îmbunătăţească  în  ultimii  ani,  datorită  creşterii  puternice  a  PIB.  Şomajul a scăzut de la 6,8% în 2015 la 6% în 2016, apropiindu‐se de valorile de dinainte de criză. A scăzut numărul locurilor  de muncă în agricultură şi industrie, dar a crescut numărul celor din sectorul serviciilor, acest fapt reflectând schimbările  din structura economiei, dar şi din construcţii, ca efect al creşterii economice. În acelaşi timp, România se confruntă cu o  scădere a populaţiei active (cauzată de îmbătrânire şi emigraţie), o rată ridicată de inactivitate şi un sector al economiei  informale relativ mare. Datele oficiale estimează că 1,2 milioane de persoane sunt ocupate în economia informală. 19    Dincolo  de  vârstă,  de  disparităţile  determinate  de  apartenenţa  etnică  şi  de  migraţia  accelerată,  un  alt  criteriu  care  afectează ocuparea şi posibilitatea de ocupare în muncă este localizarea geografică. Există diferenţe mari între zonele  urbane,  cu un ritm  puternic de creştere, şi zonele  rurale, mai puţin dezvoltate, sau cele  de la periferia oraşelor. Lipsa  accesului la un învăţământ de calitate în aceste zone adânceşte disparităţile şi limitează posibilităţile de ocupare a unui  loc de muncă.     Deşi nivelul şomajului în România este relativ scăzut (în special în zonele urbane, bine dezvoltate), se constată un deficit  de personal calificat, în special în domeniul TIC, dar şi în sănătate şi educaţie. Oferta de forţă de muncă în domeniile care  solicită personal calificat – inginerie, transport şi distribuţie – nu este suficientă pentru a acoperi cererea, aşa cum se arată  în Tabelul 1 de mai jos.20 Informaţii esenţiale legate de ocupaţiile prioritare în cazul cărora există decalaje între cerere şi  ofertă sunt prezentate şi actualizate de CEDEFOP21, ţinând cont de tendinţele din trecut, din prezent şi din viitor (3‐4 ani),  fiind  analizate  doar  ocupaţiile  în  cazul  cărora  decalajul  este  mare.  Deseori,  angajatorii  semnaleaza  dificultăți  în  a  găsi  personal calificat care să ocupe locurile de muncă libere, situaţie care, în parte, poate fi explicată prin calitatea slabă a  educației, a sistemului de învăţământ profesional şi tehnic (ÎPT) şi a celui de pregătire pe tot parcursul vieţii (ÎPV), dar şi  prin şansele de a găsi în străinătate un loc de muncă mai bine plătit.                                                                    18 Comunicate de presă periodice ale Institutului Naţional de Statistică (www.insee.ro)   19 Comisia Europeană, Document de lucru al serviciilor, Raport de ţară România 2017, Bruxelles  22.02.2017, page 20  20 România: Ocupaţii prioritare, cu decalaje între cerere şi ofertă, Skills Panorama, CEDEFOP 2015  (http://skillspanorama.cedefop.europa.eu/en/analytical_highligths/romania‐mismatch‐priority‐occupations#_references) .  21  Comisia Europeană asigură direcţionarea strategică a Skills Panorama, în conformitate cu obiectivele de politici ale UE. CEDEFOP – Centrul  European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale se ocupă de dezvoltarea tehnică a site‐ului şi furnizează datele necesare.    SABER  13       Tabelul 1. Ocupaţii prioritare, cu decalaje, în România  Ocupaţii deficitare   Ocupaţii cu surplus   Specialişti TIC    Lucrători  agricoli  calificaţi,  cu   Specialişti în domeniul sănătăţii  orientare către piaţă   Cadre didactice   Lucrători relaţii cu publicul    Specialişti în marketing şi relaţii publice   Funcţionari    Specialişti în finanţe, specialişti în tehnică   Manageri  în  comerţul  în  detaliu  şi  cu  legislativă şi înalţi funcţionari / demnitari  ridicata   Manageri pentru profesii reglementate    Vânzători stradali (exclusiv   Lucrători  în  silvicultură  şi  domenii  alimentare)  asociate   Supervizori în construcţii şi întreţinere   Specialişti în administraţie  imobile   Sursa: skillspanorama.cedefop.europa.eu  O problemă deosebită este reprezentată de ponderea relativ mare a tinerilor (cu vârste între 15 şi 24 de ani) care nu sunt  cuprinşi  în  nicio  formă  de  învăţământ  sau  formare  şi  nici  nu  sunt  ocupaţi  în  muncă  (NEET),  determinată  mai  ales  de  părăsirea timpurie a şcolii. Dintr‐un total de 398.900 de persoane care au abandonat şcoala la finele anului 2015, două  treimi  (conform  Eurostat)  sunt  inactivi  pe  piaţa  forţei  de  muncă,  provenind  mai  ales  din  rândul  populaţiei  rome  şi  al  femeilor din mediul rural.22 Persoanele NEET reprezintă 17% din tinerii din România, semnificativ peste media UE de 12%.  Educație şi formare  Viziunea de ansamblu a Ministerului Educaţiei Naţionale (MEN), aşa cum este statuată în Legea educaţiei (Legea  educaţiei naţionale nr. 1/2011), include modernizarea sistemului de învăţământ din România, astfel încât să garanteze  accesul tuturor la un învăţământ relevant, de calitate.  Sistemul de învăţământ din România cuprinde următoarele niveluri23:   Educaţia timpurie, formată din nivelul antepreşcolar (în creşe) şi învăţământul preşcolar (în grădiniţe)   Învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I—IV   Învăţământul secundar, care cuprinde:  o Învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V—VIII  o Învăţământul secundar superior, care cuprinde:   Învăţământul liceal cu trei filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică 24 ‐ clasele IX – XII    ÎPT (în România, cunoscut sub denumirea de învăţământ profesional și tehnic), cu durata de doi  sau trei ani, pe filiera profesională, în şcoli profesionale / licee tehnologice   Învăţământul terţiar, care cuprinde:  o Învăţământul terţiar non‐universitar – învăţământul postliceal cu durata de trei ani  o Studii universitare (învăţământ superior) cu trei cicluri de studii: licenţă, master şi doctorat.    În anul 2016/2017, reţeaua şcolară cuprindea aproximativ 3 milioane de elevi, 200.000 de cadre didactice și 18.300 de  unităţi de învăţământ , oferind servicii educaţionale de la nivel preşcolar până la nivel terţiar, non‐universitar25.                                                                22    Eurostat, Statistici cu privire la tineri neocupaţi în muncă şi necuprinşi în învăţământ sau formare profesională, disponibil la:  http://ec.europa.eu/eurostat/statistics‐explained/index.php/Statistics_on_young_people_neither_in_employment_nor_in_education_or_training    23 Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, actualizată, Capitolul II, Structura sistemului naţional de învăţământ preuniversitar şi Titlul III Învăţământul  superior  24 În România, filiera liceelor vocaţionale cuprinde profilurile militar, teologic, sportiv, artistic și pedagogic.  Aceste unităţi de învăţământ sunt  denumite „licee vocaţionale”, care nu trebuie confundate cu VET (ÎPT), în înţelesul din alte ţări.  25 Date din SIIIR – Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România    SABER  14     Ca stat membru al UE, România îşi aliniază sistemul de învăţământ şi formare cu politicile europene, urmând cele patru  obiective  strategice  stabilite  în  Concluziile  Consiliului  UE  din  12  mai  2009  cu  privire  la  „Cadrul  strategic  de  cooperare  europeană în educaţie şi formare pentru orizontul 2020”: realizarea în practică a învăţării de‐a lungul vieţii şi a mobilităţii;  îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei educaţiei şi formării; promovarea echităţii,  a coeziunii sociale şi a  cetăţeniei active;  stimularea creativităţii şi inovării, inclusiv a spiritului antreprenorial, la toate nivelurile de educaţie şi de formare.    Cu toate că se asigură această conformitate, sistemul de învăţământ din România are performanţe sub aşteptări, cu un  număr de deficienţe cronice care subminează potenţialul capitalului uman: ponderea mare a persoanelor care părăsesc  timpuriu şcoala; numărul mare de elevi cu un nivel scăzut al competenţelor de bază, aşa cum arată testele internaţionale,  (de exemplu, PISA); relevanţa scăzută a pregătirii, în special în ÎPT, pentru cerinţele pieţei forţei de muncă; accesul limitat  al populaţiei defavorizate la servicii de învăţământ şi formare profesională de calitate; nivelul scăzut al participării în forme  de pregătire pe tot parcursul vieţii.     Un  obiectiv  important  stabilit  în  Strategia  Europa  2020  30 (acceptat de  România prin Acordul de  parteneriat încheiat în  19.3 1… 20 2014 cu Comisia Europeană) este reducerea ratei de părăsire  16.6 18.1 17.8 17.3 18.1 10 timpurii  a  şcolii  (PTŞ)  până  la  11%,  până  în  2020.  În  ciuda  0 acestui angajament, datele oficiale arată că, în perioada 2009 –  2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2015, PTŞ a crescut cu 2,5 puncte procentuale , perioadă în care  ponderea în România a ajuns la 19%, comparativ cu media UE  de 11% (Figura 4).26 Situaţia este şi mai gravă în mediul rural  year EU 28 average Romania (28%) şi în oraşe mici şi suburbii (19,5%).  Figura 4 – Părăsirea timpurie a şcolii şi formării profesionale (%)  Sursa: Adaptare după date Eurostast    Cu privire la dobândirea competenţelor cognitive de bază (matematică, ştiinţe şi citire/lectură) de către elevii cu vârsta de  15 ani, studiul OECD PISA din 2015 a constatat că România prezintă o pondere foarte mare a elevilor cu performanţe  scăzute (circa 24,3%), aproape dublu faţă de media UE (Figura 5).   Figura 5– Ponderea elevilor cu performanţe scăzute în toate cele trei domenii: ştiinţe, citire/lectură şi matematică, 2015                                                                 26 Comisia Europeană, Monitorul educaţiei şi formării profesionale 2015, România     SABER  15     Cu toate că, în perioada 2009 – 2015, s‐au înregistrat unele îmbunătăţiri ale rezultatelor la testele PISA, mai mult de o  treime  din  elevi  încă  nu  reuşesc  să  atingă  nivelul  minim  de  performanţă,  lipsindu‐le  competenţele  cognitive  de  bază  necesare pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii şi pentru a fi productivi la locul de  muncă (Figura 6). Acest fapt are un  impact negativ asupra dezvoltării personale şi profesionale pe termen lung a elevilor şi, în consecinţă, asupra calităţii forţei  de muncă, în general.     Figura 6 – Ponderea elevilor de 15 ani care obţin rezultate minime la testele PISA, pe domeniu  75 50 59 60 60 63 61 59 63 61 53 53 25 47 46 0 Matematică Lectură Științe   2006 2009 2012 2015   Sursa: Adaptare pe baza Rapoartelor PISA OECD    PISA evaluează măsura în care elevii cu vârsta de 15 ani, care se apropie de finalizarea învăţământului obligatoriu, au  obţinut  cunoştinţele  şi  abilităţile  cheie,  esenţiale  pentru  participarea  lor  deplină  în  societatea  modernă.  Testele  examinează măsura în care elevii au capacitatea de a extrapola ceea ce au învăţat şi de a aplica respectivele cunoştinţe în  contexte nefamiliare, atât în mediul şcolar, cât şi în afara acestuia, realizând legături între cunoştinţele şi abilităţile pe care  le deţin şi situaţii din viaţa reală.    Grupurile vulnerabile, aşa cum sunt copiii din familii cu venituri reduse, în special din mediul rural, şi romii, continuă să fie  excluse, de vreme ce rata de participare a acestora în diferite forme de învăţământ este foarte redusă. Conform datelor  din recensământul din 2011, unul din şapte copii romi cu vârsta de peste 10 ani este analfabet. De asemenea, UNESCO  estimează că, în anul şcolar 2009‐2010, aproape 12% dintre copiii romi cu vârste între 7 şi 14 ani nu au fost cuprinşi în  sistemul de învăţământ.27   În ceea ce priveşte relevanţa, învăţământul tehnic şi profesional (ÎPT) a făcut progrese semnificative din 2000. Au  fost  implementate o serie de reforme, inclusiv implicarea partenerilor sociali şi a mediului de afaceri în formularea politicilor  pentru  ÎPT,  prin  intermediul  Consorţiilor  Regionale  şi  Comitetelor  Locale  pentru  Dezvoltarea  ÎPT28,  stabilirea  unor  mecanisme de planificare strategică pentru ÎPT29, precum şi introducerea unui curriculum modular, bazate pe competenţe,  elaborate  cu  o  contribuţie  semnificativă  din  partea  agenţilor  economici.  Cu  toate  acestea,  lipsa  aplicării  periodice  a  instrumentelor de previzionare a cerinţelor de competenţe pe termen mediu şi lung face foarte dificilă asigurarea unei  oferte de ÎPT conformă cu cerinţele angajatorilor.                                                                     27 Date prelucrate de Institutul de Ştiinţe Educaţionale pentru „National Review România. Analiza situaţiei copiilor necuprinşi în sistemul de  învăţământ” UNESCO, România, 2012  28 Hotărârea de Guvern nr. 26/2015 privind organizarea şi funcţionarea MEN şi Ordinul nr. 4456/2015 al Ministrului Educaţiei pentru aprobarea  cadrului general de organizare şi funcţionare a parteneriatului consultativ pentru ÎPT  29 Planurile regionale de acţiune pentru învăţământ (PRAI), Planurile locale de acţiune pentru învăţământ (PLAI) şi planul de acţiune al şcolii (PAS)    SABER  16     Cu  toate  că  formarea  profesională  continuă  (FPC)  s‐a  dezvoltat  în  ultimul  deceniu  pe  baza  conceptelor  moderne  de  competenţe şi rezultate ale învăţării, în România rata de participare a adulţilor (cu vârsta între 25 şi 64 de ani) este foarte  redusă: mai puţin de 2%, în ultimii 6 ani. Această rată este mult sub media UE de 14% şi încă şi mai departe de ţinta de  15% stabilită în „Cadrul strategic de cooperare europeană în educaţia şi formarea profesională pentru orizontul 2020”.  Comparativ, pentru 2015, Ungaria a raportat 9,2%, iar Bulgaria 2,3% (Figura 7).    Figura 7. Rata de participare în învăţământ şi formare profesională (grupa de vârstă 25‐64) în România, Bulgaria şi Ungaria  15.0 10.0 % 5.0 0.0 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 Romania Bulgaria EU 28 (average) Hungary Surse: Eurostat, indicator trng_lfs_05, 2016    Rata de finalizare a studiilor terţiare este indicatorul la care România are cele mai bune rezultate faţă de propriile ţinte  pentru 2020, aşa cum sunt stabilite în „Acordul de parteneriat cu România pentru perioada de programare 2014‐2020” şi  reiterate în „Programul naţional de reformă 2014”. Cu o rată de finalizare a studiilor în învăţământul terţiar de 25,6% în  2016 (totuși una dintre cele mai scăzute din statele membre ale UE), România este aproape de atingerea ţintei pentru  2020, anume 26,7%, pentru grupa de vârstă 30 – 3430.                                                                30 Comisia Europeană, Progress to Europe 2020 targets – overview table (http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/2020‐targets‐ overview‐table_en.pdf)     SABER  17     3. Alinierea dezvoltării forţei de muncă la priorităţile cheie economice şi sociale   Dezvoltarea  forţei  de  muncă  nu  este  un  obiectiv  în  sine,  ci  un  mijloc  pentru  atingerea  unor  obiective  mai  largi  –  impulsionarea angajabilității şi a productivităţii; reducerea presiunii exercitate de lipsa competenţelor asupra dezvoltării  întreprinderilor;  precum  şi  susţinerea  creşterii  economice  generale  şi  a  bunăstării  sociale.  Acest  capitol  prezintă  un  rezumat  al  aspiraţiilor,  priorităţilor  şi  reformelor  socio‐economice  ale  României,  înainte  de  a  trece  la  prezentarea  constatărilor SABER‐WfD în cadrul strategic şi implicaţiilor acestora la nivel de politici în domeniu.  Aspiraţii, priorităţi şi reforme socio‐economice   După criza economică, economia României a crescut constant, de la 1,1% în 2011, la 3,8% în 2015. În 2016, PIB a înregistrat  cea mai mare rată de creştere în opt ani, ajungând la 4,8%, mai ales pe baza consumului sporit, determinat de reducerea  TVA şi de mărirea salariilor. Prin contrast, investiţiile publice au scăzut, din cauza începutului lent cu care sunt iniţiate noile  proiecte finanţate din Fondurile UE pentru perioada de programare 2014‐2020.31      Se  preconizează  că  performanţele  economice  ale  României  se  vor  îmbunătăţi  treptat,  în  perioada  2017  –  2019,  cu  o  creştere medie prognozată a PIB de 4,4%. Gradul de ocupare în muncă urmează să crească în ritm moderat în 2017 şi în  2018, stimulat de creşterea economică puternică, în timp ce rata şomajului va continua să scadă.  Conform Raportului de  ţară pentru România pe 2017 emis de CE, acest scenariu se bazează pe creşterea activităţii în toate sectoarele economice,  cea  mai  mare  expansiune  fiind  atribuită  serviciilor  pentru  companii,  vârf  de  dezvoltare  fiind  sectorul  TIC.  Contribuţia  sectorului TIC la PIB este una dintre cele mai mari din UE (5,6 %, comparativ cu media UE de 4,2 %).   Programul naţional de reformă (PNR) – cadru pentru definirea reformelor structurale şi priorităţilor de dezvoltare care vor  sta la baza evoluţiilor din România până în 2020 – este conform cu obiectivele Strategiei Europa 2020. PNR este actualizat  anual  şi  serveşte  ca  bază  pentru  elaborarea  şi  implementarea  strategiilor  naţionale  sectoriale,  pentru  care  accesarea  Fondurilor Europene este de o deosebită importanţă. În vederea asigurării cadrului de accesare a Fondurilor UE, Guvernul  României a aprobat Strategia naţională pentru competitivitate 2015‐2020, elaborată de Ministerul Economiei, Comerţului  şi Turismului pe baza consultărilor cu sectorul privat şi cu ministerele de resort. Această strategie – care are scopul de a  sprijini  excelenţa,  promova  inovarea  în  antreprenoriat  şi  de  a  crește  calitatea  vieţii  –  stabileşte  priorităţile  pentru  îmbunătăţirea economiei româneşti, pe baza avantajelor concurenţiale specifice.    Elaborarea Strategiei Naţionale pentru Competitivitate este construită în jurul celor zece sectoare economice prioritare  selectate pe baza potenţialului lor de export şi de creştere a ocupării forței de muncă. Toate aceste sectoare economice  sunt corelate cu „domeniile de specializare inteligentă” menţionate în Strategia naţională pentru cercetare, dezvoltare şi  inovare 2014‐2020, aşa cum se arată în tabelul de mai jos.                                                                      31 Programul naţional de reformă România 2017    SABER  18       Tabelul 2. Sectoare economice prioritare, pe baza Strategiilor naţionale    Domenii de specializare inteligentă,   conform Strategiei naţionale pentru cercetare, dezvoltare şi inovare 2014‐2020  Zece sectoare economice prioritare,  Tehnologia  Energie,  Eco‐nano‐ conform Strategiei naţionale pentru  Bioecono informaţiei şi a  mediu şi  tehnologii şi  competitivitate 2014‐2020  Sănătate  mia  comunicaţiilor,  schimbări  materiale  spaţiu şi securitate  climatice  avansate  Turism şi ecoturism  X    X    X  Textile şi pielărie        X    Lemn şi mobilă        X    Industrii creative    X    X  X  Industria auto şi componente    X    X    Tehnologia informaţiilor şi    X        comunicaţiilor  Procesarea alimentelor şi a băuturilor  X      X  X  Sănătate şi produse farmaceutice        X  X  Energie şi management de mediu    X  X      Bioeconomie (agricultură, silvicultură,  pescuit şi acvacultură), biofarmaceutică  X    X  X  X  şi biotehnologii    Pe  scurt,  cu  privire  la  atingerea  obiectivelor  Strategiei  Europa  2020,  România  a  înregistrat  progrese  în  următoarele  domenii: reducerea emisiilor de gaze de seră, energii din surse regenerabile, eficienţa energetică, învăţământ terţiar şi  reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie şi excluziune socială. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte rata  ocupării în muncă, intensitatea activităţilor de cercetare şi dezvoltare şi problema părăsirii timpurii a şcolii, s‐a deviat de  la cursul care ar fi permis atingerea ţintelor pentru aceste domenii.  În perioada de după 2020, România îşi va intensifica  eforturile de sporire a echităţii sociale şi de promovare a unei creşteri economice de care să beneficieze o parte mai mare  a populaţiei, prin: stimularea investiţiilor, continuarea reformelor structurale, adoptarea unor politici fiscale responsabile  care să pună accentul pe îmbunătăţirea absorbţiei Fondurilor UE, un sistem de sănătate eficient şi accesibil, precum şi pe  îmbunătăţirea calităţii învăţământului, infrastructurii şi administraţiei publice32.     Scoruri SABER‐WfD pentru Dimensiunea Cadru strategic   În cadrul strategic SABER‐WfD, rolul dezvoltării forţei de muncă în realizarea aspiraţiilor socio‐economice ale României se  materializează  în  măsurile  luate  în  vederea  atingerii  următoarelor  trei  obiective  de  politici:  (i)  stabilirea  unei  direcţii  strategice pentru DFM; (ii) promovarea unei abordări bazate pe cerere în DFM; (iii) asigurarea coordonării între liderii şi  actorii cheie  din domeniul DFM.   Pe baza analizei datelor culese, scorul general al României pentru  Dimensiunea 1 (Cadru strategic) este de 2,8, plasând  sistemul la nivelul de dezvoltare  Consolidat (vezi Figura 8). Acest scor reprezintă media Scorurilor pentru Obiective de  politici  care  definesc  această  dimensiune:  Stabilirea  unei  direcţii  strategice  (3.0);  Promovarea  unei  abordări  bazate  pe  cerere (2.4); şi  Consolidarea coordonării critice pentru implementare (3.0). Scorurile pentru aceste Obiective de politici  sunt discutate mai jos.                                                               32 Programul naţional de reformă România 2017    SABER  19     Figura 8. Scoruri SABER‐WfD pentru Dimensiunea 1    Obiectivul de politici 1: Stabilirea unei direcţii strategice pentru DFM   Liderii joacă un rol important în cristalizarea unei viziuni strategice pentru dezvoltarea forţei de muncă, în conformitate  cu  circumstanţele  şi  posibilităţile  specifice  ale  ţării.  Susţinerea  şi  angajamentul  liderilor  atrage  parteneriate  cu  factorii  interesaţi, spre binele comun, dezvoltă sprijinul public pentru priorităţile cheie în DFM şi asigură atenția cuvenită celor  mai importante probleme discutate în dialogul privind politicile din domeniu. Ţinând cont de aceste idei, Obiectivul de  politici  1  examinează  măsura  în  care  liderii  politici  şi  sectorul  privat  au  o  viziune  strategică  pentru  DFM,  proiectează  mecanisme pentru o implementare eficientă a strategiei şi coordonează eficient, în vederea direcţionării sistemului de  dezvoltare a forţei de muncă din România.  Scorul României pentru Obiectivul de politici 1 o plasează la nivelul  Consolidat  (3.0). Atât liderii din sfera administraţiei,  cât şi cei din sectorul privat susţin în mod ferm DFM, pe baza unei agende comune, dar acest sprijin pare a fi fragmentat.  La  nivel  administrativ,  deşi  există  schimbări  politice  frecvente,  prezența  unui  cadru  strategic  de  ansamblu  a  permis  sistemului să progreseze. La nivelul non guvernamental, cu toate că susţinerea sistemului depinde de interesele firmelor  şi organizaţiilor sectoriale implicate în dialogul cu privire la politici, există mecanisme instituţionalizate prin care părţile  interesate îşi pot exprima cerinţele şi se pot antrena în dialogul privind politicile din domeniu.   Principalele instituţii cu atribuţii în domeniul învăţământului, dezvoltării resurselor umane şi cadrului strategic pentru DFM  din România sunt:   Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) are responsabilitatea de ansamblu cu privire la politicile şi implementarea  ÎPT în sistemul de învăţământ formal. Împreună cu Ministerul Muncii şi Justiției Sociale, reglementează Europass  şi  Youthpass,  care  facilitează  accesul  la  educaţie  /  formare  profesională  sau  ocupare  în  muncă,  consiliere  şi  orientare de carieră.   Centrul Naţional pentru Dezvoltarea ÎPT (CNDIPT) este responsabil pentru elaborarea politicilor în domeniul ÎPT,  asigurarea  calităţii  în  ÎPT,  elaborarea,  actualizarea  şi  revizuirea  curriculum‐ului  şi  coordonarea  formării  profesionale a cadrelor didactice din ÎPT.    Autoritatea  Naţională  pentru  Calificări  (ANC)  are  în  aria  de  responsabilitate  elaborarea  Cadrului  naţional  al  calificărilor (CNC), pe baza Cadrului european al calificărilor (CEC). ANC funcţionează sub coordonarea MEN şi are  şi alte atribuţii, cum sunt: gestionarea Registrului naţional al calificărilor, acreditarea şi înregistrarea centrelor de  evaluare, reglementarea pieţei de formare profesională, coordonarea sistemului de asigurare a calităţii în FPC şi  coordonarea activităţilor Comitetelor Sectoriale   Ministerul  Muncii  şi  Justiției  Sociale  (MMJS),  împreună  cu  structura  sa  teritorială  ,  răspunde  de  formarea  profesională a forţei de muncă, de elaborarea politicilor în domeniul ocupării în muncă şi formării profesionale a    SABER  20     forţei  de  muncă,  pe  baza  cerinţelor  naţionale  şi  europene,  precum  şi  de  gestionarea  Registrului  naţional  al  furnizorilor de formare profesională pentru adulţi şi a altor registre legate de formarea profesională.   Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), o agenţie independentă condusă de un consiliu  tripartit  şi  aflată  în  coordonarea  MMJS,  este  responsabilă  pentru  menţinerea  dialogului  între  reprezentanţii  Guvernului,  sindicate  şi  angajatori  cu  privire  la  problemele  legate  de  ocuparea  forței  de  muncă.  Agenţia  coordonează 42 de agenţii judeţene şi, prin intermediul centrelor şi departamentelor sale de specialitate, oferă  cursuri de formare profesională, în principal pentru şomeri, dar şi pentru persoanele angajate.    Cu sprijinul reprezentanţilor Parlamentului şi în colaborare cu Comitetele Sectoriale, aceste instituţii au condus elaborarea  unui cadru strategic pentru dezvoltarea forţei de muncă (DFM).  Pentru a consolida şi focaliza eforturile în vederea atingerii competitivităţii, dar, mai presus de toate, în vederea dezvoltării  unei culturi sociale bazată pe muncă, talent, onestitate şi integritate, în toamna anului 2016, Preşedinţia României a lansat  Proiectul  naţional  România  educată,  care  are  rolul  de  a  stabili  viziunea  şi  obiective  la  nivel  naţional  în  domeniul  învăţământului şi cercetării pentru următorii 12 ani (2018‐2030).     Următoarele  acte  normative  constituie  cadrul  naţional  de  reglementare  în  domeniul  dezvoltării  forţei  de  muncă,  în  România:     Tabelul 3. Cadrul legal care guvernează DFM  Legea  Rol  Legea educaţiei naţionale nr.  Stabileşte cadrul legal şi instituţional pentru educația şi formarea profesională iniţiale, precum  1/2011  şi pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii. Legea educaţiei a pus bazele sistemului de învăţare  pe tot parcursul vieţii din România, sistem care include în mod integrat şi coerent trei aspecte  majore  ale  învăţământului  şi  formării  profesionale,  identificând  roluri  şi  responsabilităţi  în  domeniu.  Legea  cuprinde  cerinţele  privind  recunoaşterea  şi  certificarea  competenţelor  dobândite prin educaţia formală, non‐formală şi informală.    Codul  muncii  –  Legea  nr.  Reglementează relaţiile de muncă şi stabileşte modalităţile de verificare a respectării normelor  53/2003  care  guvernează  aceste  relaţii.  Cuprinde  prevederi  cu  privire  la  pregătirea  profesională  a  angajaţilor şi la obligaţiile şi atribuțiile  angajatorilor asociate pregătirii profesionale.  Legea  nr.  76/2002  privind  Reglementează formarea profesională a persoanelor (i) aflate în căutarea unui loc de muncă,  sistemul  asigurărilor  pentru  (ii) care lucrează în mediul rural fără a avea un venit sau având un venit mai mic decât  şomaj  şi  stimularea  ocupării  indicatorul social de referinţă în vigoare şi (iii) înregistrate la agenţiile de ocupare a forţei de  forţei de muncă   muncă sau în programe de măsuri active de ocupare în muncă (MAO). Programele de formare  profesională respectă prevederile legale, sunt concepute în conformitate cu cerinţele actuale  şi viitoare ale pieţei forţei de muncă şi corespund opţiunilor şi abilităţilor persoanelor vizate.   Ordonanţa  nr.  129/2000  Legea cu privire la formarea profesională a adulţilor asigură cadrul legal cu privire la formarea  privind  formarea  adulţilor. Programele de formare profesională a adulţilor în urma cărora absolventul primeşte  profesională  a  adulţilor,  un certificat de calificare, de finalizare a cursului şi/sau un certificat de competenţă  modificată  prin  Legea  nr.  profesională reprezintă activităţi de interes general şi fac pare din  sistemul naţional de  167/2013  învăţământ şi formare profesională.   Codul fiscal – Legea 227/2015   Reglementează nivelul impozitelor şi contribuţiilor sociale pentru persoane fizice şi juridice, în  toate domeniile.    SABER  21     Legea  Rol  Reglementează  cotele  de  deducere  din  impozite  pentru  cheltuieli  legate  de  formarea  profesională a angajaţilor, printre multe alte prevederi specifice.  Legea uceniciei (legea  Reglementează învăţarea la locul de muncă. Legea a creat un cadru pentru promovarea  279/2005, modificată prin  ocupării în muncă a tinerilor şi pentru îmbunătăţirea calităţi calificărilor profesionale.  Legea 179/2013)  Evaluarea şi certificarea programelor de ucenicie se face în conformitate cu prevederile Legii    privind formarea profesională a adulţilor şi conduce la obţinerea unui certificat de calificare.  Noua lege cuprinde prevederi cu privire la finanţarea programelor de ucenicie: angajatorii pot  primi subvenţii de la Fondul de asigurări de şomaj, pe bază lunară, dacă angajează ucenici.  Legea este complementară Legii privind efectuarea stagiului şi face parte din Schemele de  garantare pentru tineri din România.  Legea privind efectuarea  Sprijină tranziţia absolvenţilor din învăţământul superior din şcoală pe piaţa forţei de muncă.  stagiului pentru absolvenţii  La primul loc de muncă, absolvenţii beneficiază de o perioadă de pregătire cu durata de şase  de învăţământ superior  luni.  La  finele  acesteia  are  loc  o  evaluare.  Dacă  evaluarea  este  pozitivă,  stagiarii  primesc  un  (Legea 335/2013)  certificat  semnat  de  angajator,  iar  perioada  de  stagiu  se  adaugă  la  vechimea  în  muncă.    Angajatorii care încheie un contract de stagiatură pot primi subvenţii din Fondul de asigurări de  şomaj sau din Fonduri Europene.  Legea voluntariatului – Legea  Legea (i) reglementează relaţia dintre voluntar şi organizaţia gazdă, pe baza unui acord cadru,  78 / 2014  (ii)  recunoaşte  voluntariatul  ca  experienţă  profesională  şi  (iii)  prevede  certificarea  competenţelor  dobândite  prin  voluntariat  (certificatul  cuprinde  opt  competenţe  cheie,  în  conformitate cu Cadrul naţional şi european al calificărilor, similar cu Certificatul Youthpass).  Metodologia de organizare şi  Reglementează organizarea şi funcţionarea ÎPT în sistem dual pentru calificările de nivel 3, 4 şi  funcţionare a sistemului dual  5, în conformitate cu Cadrul Naţional al Calificărilor şi cuprinde prevederi cu privire la acordurile  – Ordinul nr. 3554/2017 al  de parteneriat încheiate cu angajatorii.  Ministrului Educaţiei    Pe lângă aceste acte normative, liderii din sectorul guvernamental şi non‐guvernamental au colaborat la elaborarea şi  adoptarea unei serii de iniţiative care au ca obiectiv consolidarea mediului de reglementare în domeniul DFM:   Strategia pentru învăţământul şi formarea profesională 2016‐2020   Strategia naţională pentru ocupare 2014 – 2020    Strategia naţională pentru învăţământul terţiar   Strategia pentru reducerea părăsirii timpurii a şcolii   Strategia naţională pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii, 2015‐2020   Strategia naţională privind politicile pentru tineret, 2015‐2020    Aceste strategii fac parte din  condiţiile ex‐ante  pentru ca România să poată accesa Fondurile Europene în perioada de  programare  2014‐2020.  Strategiile  pentru  educaţie  (părăsirea  timpurie  a  şcolii,  învăţământ  terţiar  şi  învăţare  pe  tot  parcursul vieţii) au fost elaborate de MEN cu asistenţă tehnică din partea Băncii Mondiale, în perioada 2013‐2014, făcând  obiectul  unor  consultări  şi  fiind  supuse  procesului  de  avizare  şi  adoptare  de  către  Guvern  în  2015.  Aceste  strategii  coordonează  demersurile  Guvernului  de  a  îndeplini  obiectivele  stabilite  în  Strategia  Europa  2020.  Strategiile  au  fost  evaluate şi avizate de Comisia Europeană (CE) până la finele anului 2016. Se preconizează că 7,3 miliarde de Euro din  Fonduri Structurale şi de Investiţii (FSI), din alte surse ale UE (Erasmus+, EEA şi Norway Grants) şi de la bugetul de stat vor  fi folosite pentru implementarea tuturor acestor strategii de către o varietate de instituţii publice şi private.     SABER  22       Chiar  dacă  a  fost  elaborat  cadrul  strategic,  inclusiv  mecanisme  de  asigurarea  calităţii,  implementarea  strategiilor  sus‐ menţionate  a  fost  întârziată  semnificativ.  Resursele  pentru  programele  finanţate  de  UE  (de  exemplu,  Programul  Operaţional  Capital  Uman)  se  aşteaptă  a  fi  accesate  în  2017,    fiind  aprobate  în  2014/16.  Accesarea  urgentă  a  acestor  fonduri este esenţială pentru implementarea strategiilor. În caz contrar, strategiile nu vor putea fi transpuse în practică.  Tabelul 4 de mai jos prezintă priorităţile de finanţare ce trebuie abordate în următorii ani, pentru a spori accesul, calitatea  şi relevanţa învăţământului şi formării profesionale, pentru a promova incluziunea socială şi pentru a asigura locuri de  muncă de calitate.     Tabelul 4 . Priorităţi de finanţare din Fonduri UE pentru educaţie, formare profesională, ocupare şi incluziune socială     Obiectiv tematic (OT)  Fonduri  Priorităţi de finanţare  ESI,  miliarde  EURO  OT 10. Investiţii în  1.65   Sporirea participării, accesibilităţii şi calităţii ECE;   învăţământ şi  formare   Reducerea PTŞ;  profesională pentru   Îmbunătăţirea competenţelor personalului didactic;  dezvoltarea competenţelor   Îmbunătăţirea curriculum‐ului şi integrarea mai bună a TIC;  şi pentru învăţarea pe tot   Conceperea şi implementarea unui sistem de monitorizare şi anticipare  parcursul vieţii  a competenţelor solicitate de angajatori şi de monitorizare a inserţiei  profesionale a absolvenţilor;   Asigurarea  unei  mai  bune  corespondenţe  între  FPI/  FPC  şi  cerinţele  pieţei  forţei  de  muncă,  asigurând  calitatea  şi  relevanţa  acestora,  inclusiv prin pregătirea la locul de muncă;    Îmbunătăţirea  conducerii  şi  managementului  instituţiilor  de  învăţământ  superior;  sporirea  relevanţei  programelor  de  studiu  universitar  pentru  cerinţele  PFM  şi  monitorizarea  capacităţii  de  angajare a absolvenţilor;   Sprijinirea dezvoltării competenţelor superioare în IMM‐uri;   Stimularea angajatorilor pentru a dezvolta competenţele angajaţilor, în  vederea  creşterii  productivităţii  şi  adaptabilităţii  acestora  (prin  programe  de  ucenicie,  recunoaşterea  competenţelor  dobândite  în  contexte  non‐formale  şi  informale,  consiliere,  sprijin  şi  bonusuri  de  mobilitate);   Creşterea participării în activităţi de învăţare pe tot parcursul vieţii;   Dezvoltarea unor centre comunitare de învăţare, în vederea oferirii de  cursuri  de  pregătire  pentru  dezvoltarea  competenţelor  de  bază  şi  transversale, inclusiv competenţe digitale şi antreprenoriale, consiliere  şi  validare  a  cunoştinţelor  dobândite  anterior,  cu  accent  pe  competenţele scăzute şi pe zonele rurale;    Validarea  competenţelor  obţinute  în  contexte  non‐formale  şi  informale;   Sprijinirea formării profesionale şi dobândirii de competenţe în rândul  fermierilor;   Finanţarea infrastructurii educaţionale.    SABER  23     Obiectiv tematic (OT)  Fonduri  Priorităţi de finanţare  ESI,  miliarde  EURO    OT 9. Promovarea incluziunii  3.41   Abordarea  cerinţelor  persoanelor,  grupurilor  şi  comunităţilor  sociale, combaterea sărăciei  vulnerabile, prin îmbunătăţirea participării în învăţământ, integrarea pe  şi oricărei forme de  piaţa  forţei  de  muncă,  asigurarea  accesului  la  locuinţe  şi  la  servicii  discriminare  sociale, de sănătate şi culturale;   Explorarea  potenţialului  inovator  al  modelelor  economiei  sociale,  în  vederea sprijinirii integrării pe piaţa forţei de muncă şi includerii sociale  a grupurilor vulnerabile;   Dezvoltarea unui sistem de asistenţă socială de înaltă calitate;   Consolidarea capacităţii prestatorilor publici şi privaţi de a oferi servicii  de calitate la nivelul comunităţilor;   Îmbunătăţirea îngrijirilor pentru mamă şi copil,    Perfecţionarea  competenţelor  lucrătorilor  din  domeniul  asistenţei  sociale şi al sănătăţii;   Investiţii în infrastructura mică, în mediul rural.    OT 8. Promovarea ocupării  2.23   Exploatarea  potenţialului  turistic  local  pentru  dezvoltarea  economică  durabile şi de calitate în  locală;  muncă şi sprijinirea   Intensificarea  dezvoltării  locale,  pe  baza  produselor  şi  serviciilor  mobilităţii forţei de muncă  culturale locale.      Evoluţia generală a cadrului strategic şi legal arată că sistemul de DFM din România a fost supus unui proces continuu şi  consecvent de îmbunătăţire. Pe de o parte, lecţiile din trecut au stat la baza elaborării strategiilor recente. Pe de altă parte,  implementarea măsurilor concrete a condus la modificări ale cadrului de reglementare. Aşa s‐au petrecut lucrurile în cazul  sistemului  dual  de  învăţământ  şi  formare  profesională,  aprobat  în  2017.  Iniţiat  de  un  grup  de  investitori  străini  în  colaborare  cu  unele  instituţii  de  formare  profesională,  sistemul  dual  a  fost  promovat  de  Guvern  (MEN  şi  MMJS,  prin  instituţiile lor de specialitate) ca filieră integrată în ÎPT, prin modificările aduse legislaţiei aplicabile în ultimi patru  ani.  Merită  notat  faptul  că,  în  2016,  Ministerul  Economiei  s‐a  implicat  în  discuţiile  legate  de  sistemul  dual,  contribuind  la  formularea politicilor privind înscrierea şi cifrele de şcolarizare, precum şi la identificarea şi încurajarea companiilor să  devină partenere ale unităţilor de ÎPT.   La elaborarea unei viziuni strategice pentru DFM au participat şi actori non‐guvernamentali. În multe cazuri, iniţiativele au  pornit de la angajatori, dar aceste situaţii sunt izolate, iar implicarea acestora este determinată de motive specifice sau  circumstanţiale.  În  consecinţă, implicarea  angajatorilor  în  dialogul  privind  politicile  din  domeniu  încetează  odată  ce  îşi  ating obiectivele. Pe de altă parte, Comitetele Sectoriale au jucat rolul de mecanisme instituţionalizate, în cadrul cărora  angajatorii şi sindicatele au posibilitatea de a participa în dezbaterea şi implementarea politicilor.    Comitetele Sectoriale joacă un rol distinct ca platforme de dialog social. Acestea sunt asociaţii cu personalitate juridică  formate din cel puţin două organizaţii, anume o organizaţie patronală şi un sindicat, la nivel de sector. În consecinţă, ele  reprezintă  un  anumit  sector  economic.  Principalele  lor  atribuţii  sunt  (i)  participă  la  elaborarea  strategiilor  naţionale  şi  sectoriale în domeniul formării profesionale; (ii) participă la dezvoltarea cadrului normativ privind formarea, evaluarea şi    SABER  24     certificarea  competenţelor;  (iii)  validează  calificările  şi  standardele  asociate  calificărilor; (iv)  încurajează  şi  stimulează  participarea organizaţiilor şi persoanelor FPC; (v) colaborează, în domeniul lor de activitate, cu ministere şi alte organe de  specialitate ale administraţiei publice centrale, cu organizaţii neguvernamentale naţionale şi internaţionale, cu furnizorii  de formare profesională; (vi) oferă consultanţă în domeniul ocupării şi formării profesionale a forţei de muncă.   Obiectivul de politici 2: Promovarea unei abordări bazate pe cerere în domeniul DFM   Susţinerea  eficace  a  DFM  necesită  evaluarea  pertinentă  a  cererii  de  competenţe,  implicarea  angajatorilor  în  definirea  agendei  naţionale în domeniul DFM şi  stimularea angajatorilor pentru a sprijini dezvoltarea competenţelor. Obiectivul  încorporează aceste idei şi evaluează sistemul în funcţie de măsura în care există politici şi structuri instituţionale care: (i)  stabilesc  cu  claritate  cererea  de  competenţe  şi  domeniile  în  care  există  constrângeri  critice;  (ii)  implică  angajatorii  în  stabilirea priorităţilor în domeniul DFM şi sporirea acţiunilor de actualizare a competenţelor lucrătorilor.  Pentru Obiectivul de politici 2, calificativul României este Emergent (2,4). Deşi se fac eforturi semnificative de identificare  a  competenţelor  pe  care  trebuie    să  le  deţină  forţa  de  muncă  din  România  pentru  a  putea  contribui  la  dezvoltarea  şi  creşterea productivităţii în diverse sectoare economice, implicarea angajatorilor în stabilirea priorităţilor de DFM este mai  degrabă slabă. Stimulentele oferite companiilor pentru a oferi formare profesională angajaţilor existenţi sunt limitate, iar  mecanismele de monitorizare a iniţiativelor de acest fel sunt inexistente.   Guvernul  şi  partenerii  săi  de  dezvoltare  evaluează  perspectivele  economice  ale  ţării  şi  implicaţiile  acestora  asupra  necesarului de competenţe. Poate că cel mai bun exemplu de activitate în acest domeniu este Skills Panorama.33 Inspirat  de Comisia Europeană şi de CEDEFOP, Guvernul României a iniţiat o campanie de evaluare a competenţelor în diferite  sectoare economice, precum şi de previzionare a cerinţelor de competenţe. Aceste activităţi sunt parţial finanţate de UE,  dar şi de MEN şi MMJS. Datele pe baza cărora se realizează evaluarea şi previzionarea sunt colectate în comun de Institutul  Naţional  de  Statistică  şi  de  Comisia  Naţională  de  Prognoză.  Pe  lângă  aceste  demersuri,  alte  instituţii  guvernamentale  desfăşoară  activităţi  de  identificare  a  nevoilor  sau  a  relaţiilor  cerere‐ofertă  de  competenţe.  Printre  aceste  instituţii  se  numără  Institutul  Naţional  de  Cercetare  Ştiinţifică  în  domeniul  Muncii  şi  Protecţiei  Sociale,  care  derulează  exerciţii  de  anticipare a necesarului de competenţe, Centrul Naţional pentru Dezvoltarea ÎPT (CNDIPT), care se ocupă de oferta de  competenţe din ÎPT şi niveluri superioare de învăţământ, Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă, care desfăşoară  evaluări pe scală mai mică, în cadrul programelor sale operaţionale. Figura de mai jos prezintă un rezumat al principalelor  evaluări ale competenţelor realizate în România.                                                                       33 Pentru detalii cu privire la acest program şi informaţiile colectate, vezi: http://skillspanorama.cedefop.europa.eu/en/analytical_highligths/skills‐ anticipation‐romania#_summary    SABER  25     Figura 9. Evaluări ale competenţelor realizate în România    Sursa: CEDEFOP – Skills Panorama (aprile 2017). Vezi: http://skillspanorama.cedefop.europa.eu/en/analytical_highligths/skills‐ anticipation‐romania#_summary  Actori cheie  Guvernanță  Comisia Națională de  Institutul Național  Institutul Național  Agenția Națională  Institutul de Științe ale  Prognoză  de Statistică  de Cercetare  de Ocupare a  Educației (Ministerul  Științifică  Forței de Muncă  Educației)  (Ministerul Muncii  și Justiției Sociale)  Părți interesate  Guvernul (prin  Agenția Română de Asigurare a Calității în  Parteneri sociali (Consiliul Economic și Social;  Ministerul Educației și  Învățământul Superior; Centrul Național  Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social)  Ministerul Muncii)  de Dezvoltare a Învățământului  Profesional și Tehnic; Autoritatea  Națională pentru Calificări  Grupuri țintă  Instituțiile de educație  Elevi, părinți  Consilieri în carieră  Serviciile de  Parteneri sociali  și formare  ocupare – PES/cei  în căutarea unui  loc de muncă  Tipuri de anticipare a competențelor  Previzionare  Centrul Național de  Exerciții ad‐hoc    cantitativă  Dezvoltare a  Învățământului  Profesional și Tehnic  Evaluare a  Institutul Național de  Studii și exerciții de anticipare realizate  Centrul Național de Dezvoltare a  competențelor  Statistică; Comisia  de Institutul Național de Cercetare  Învățământului Profesional și Tehnic  Națională de Prognoză  Științifică și de către Institutele  Academiei Române  Traducere    SABER  26     Şi ministerele de resort realizează evaluări la nivel de sector. De exemplu, în 2013, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării  Rurale  a  realizat  „Analiza  socio‐economică  în  perspectiva  dezvoltării  rurale  2014‐2010”34,  care  cuprinde  informaţii  relevante cu privire la situaţia actuală şi cerinţele viitoare de lucrători calificaţi în acest sector. De asemenea, Strategia  naţională  pentru  competitivitate  2014‐2020  şi  Strategia  naţională  pentru  cercetare,  dezvoltare  şi  inovaţie  2014‐2020  subliniază  nevoia  de  dezvoltare  a    unor  calificări  şi  competenţe  noi,  aşa  cum  sunt  necesare  în  domeniile  specializate,  inteligente.35  Pe  lângă  UE,  partenerii  care  colaborează  cu  Guvernul  în  implementarea  Skills  Panorama  realizează  şi  diagnostice  ale  nevoilor de forţă de muncă din  România, precum  şi ale politicilor din domeniu. Deşi oarecum veche, în 2014, OECD a  realizat  o  analiză  cuprinzătoare  a  învăţământului  şi  formării  profesionale  din  România,  analiză  care  a  oferit  informaţii  detaliate cu privire la relaţia dintre ÎPT şi piaţa forţei de muncă, cu date din perioada 1999 – 2011.36   Şi  Banca  Mondială  a  contribuit  cu  informaţii  privind  competenţele  din  România.  În  Raportul  din  2013  cu  denumirea  „Europa 2020 România”, Banca Mondială realizează o analiză a pieţei naţionale a forţei de muncă, a ofertei de calificări şi  a situaţiei cererii, făcând o serie de recomandări privind modul în care România poate să acţioneze în vederea atingerii  obiectivelor stabilite în Strategia Europa 2020.37  Un exemplu de bune practici este mecanismul de anticipare a nevoilor de calificări/competenţe aplicat de Finlanda din  anii ’90. Acesta este prezentat în caseta de mai jos.  Caseta 1. Anticiparea cererii de calificări/competenţe în Finlanda    La fiecare patru ani, Guvernul Finlandei adoptă Planuri de dezvoltare pentru învăţământ şi cercetare. Planurile  cuprind  obiective  în  domeniul  învăţământului  şi  formării  profesionale,  precum  şi  politici  structurale  cheie  pentru  diferite  sectoare  ale  învăţământului.  Ministerul  Educaţiei  şi  Culturii  stabileşte  ţinte  pentru  învăţământul  şi  formarea  profesională,  pe  baza  anticipării  cantitative  şi  calitative  a  cererii  de  calificări.  Responsabilitatea  pentru  realizarea  previziunilor  revine  Comisiei  Naţionale  pentru  Învăţământ  a  Finlandei  (FNBE), o agenţie subordonată Ministerului Educaţiei şi Culturii. Sub aspect cantitativ, FNBE determină nevoile  de  formare  profesională  pe  baza  datelor  culese  la  nivel  regional,  sub  supravegherea  consiliilor  regionale,  precum şi pe baza proiecţiilor privind piaţa forţei de muncă realizate de Institutul de Cercetare în Economie.  FNBE menţine un serviciu de date online (ENSTI), care sprijină activitatea persoanelor care utilizează şi care  introduc date de prognoză. Prognozele calitative se referă la impactul schimbărilor în conţinutul muncii asupra  competenţelor  forţei  de  muncă  şi,  astfel,  asupra  calificărilor  şi  programelor.  În  acest  domeniu,  FNBE  colaborează  cu  Comitetele  Naţionale  pentru  Învăţământ  şi  Formare  Profesională,  organisme  de  experţi  în  domeniul prognozării calitative în învăţământ. Acestea sunt organisme tripartite cu rol consultativ, desemnate  de a Ministerul Educaţiei şi Culturii pentru a asigura legătura dintre ÎPT şi sectoarele economiei naţionale. Din  anii 1990, responsabilitatea pentru realizarea prognozelor şi pentru a răspunde provocărilor legate de calificări  şi competenţe a fost delegată universităţilor, politehnicilor şi furnizorilor de ÎPT.           Sursa: CEDEFOP, ÎPT în Europa, raport de ţară, Finlanda, 2016                                                               34 Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a realizat „Analiza socio‐economică în perspectiva dezvoltării rurale 2014‐2010” este disponibil la:  http://www.madr.ro/docs/dezvoltare‐rurala/programare‐2014‐2020/analiza‐dezvoltarii‐rurale‐agricultura‐iulie‐2013.pdf   35 Strategia naţională pentru CDI 2014‐2020, (https://www.edu.ro/sncdi2014‐2020)  şi Strategia naţională pentru competitivitate 2014‐2020  (http://www.minind.ro/PROPUNERI_LEGISLATIVE/2014/SNC_2014_2020.pdf )  36 Pauline Musset, Analiza OECD privind învăţământul profesional şi tehnic: Comentariu cu privire la competenţe dincolo de şcoală în România, 2014  37 Europa 2020 România: Politici pe bază de dovezi pentru productivitate, ocupare şi îmbunătăţire a competenţelor, Banca Mondială, iulie 2013   SABER  27     Şi  actorii  non‐guvernamentali  din  domeniul  DFM  realizează  studii  şi  evaluări  ocazionale,  dar  conţinutul  acestora  este  rareori publicat, întrucât constatările fac parte din strategiile interne de resurse umane ale organizaţiilor. De exemplu, în  2015,  Asociaţia  Investitorilor  Autohtoni  (PIAROM)  a  sponsorizat  o  analiză  la  nivel  naţional  a  ocupării  în  muncă,  a  calificărilor lucrătorilor şi a competenţelor cerute de companiile private. Academia Română, în parteneriat cu Institutul de  Cercetare  pentru  Calitatea  Vieţii  şi  OMV  Petrom,  a  elaborat  un  raport  pe  tema  politicilor  publice,  cu  denumirea  „Învăţământul profesional şi tehnic – provocări şi posibilităţi de dezvoltare”. Raportul a prezentat şi a analizat contextul  actual, a discutat bune practici şi a făcut recomandări pentru implementarea mai eficientă a sistemului de ÎPT în România,  concentrându‐se asupra calităţii, atractivităţii, relevanţei şi altor aspecte la nivel de sistem.   Există reglementări şi mecanisme instituţionale care permit angajatorilor să contribuie constant la stabilirea priorităţilor  de DFM. În acelaşi timp, angajatorii au mers dincolo de participarea formală în dialogul privind politicile din domeniu şi au  promovat cu succes anumite măsuri, cum ar fi introducerea sistemului dual ca alternativă la învăţământul profesional cu  durata de trei ani. Această iniţiativă a fost însoțită de un angajament puternic din partea companiilor sponsor de a coopera  cu  unităţile  de  ÎPT  şi  de  a  asigura  pregătirea  la  locul  de  muncă  a  elevilor  înscrişi  în  programe  de  studiu  şi  formare  profesională în sistem dual. În anul şcolar 2012/2013, iniţiativa a fost pilotată pe scară redusă şi, după ce Legea educaţiei  naţionale a fost modificată corespunzător,38 sistemul dual a fost integrat în ÎPT. În conformitate cu legislaţia în vigoare,  fiecare unitate de învăţământ care oferă programe pe filiera ÎPTsemnează acorduri de parteneriat cu o companie sau un  grup de companii.   Angajatorii sunt încurajaţi să ofere angajaților cursuri de formare profesională, dar stimulentele sunt slabe. De exemplu,  în  baza  Legii  76/2002,  Guvernul  oferă  o  mică  subvenţie  companiilor  care  îşi  înscriu  angajaţii  la  cursuri  de  formare  profesională, dar angajatorii apelează la această facilitate rareori, întrucât consideră că birocrația prevederilor legale este  mai degrabă o povară.  Întreprinderile mici şi mijlocii au beneficiat de sprijin pentru dezvoltarea competenţelor angajaţilor lor, folosind Fonduri  UE, în perioada de programare 2007‐2013. Proiectele care vizau îmbunătăţirea competenţelor tehnice şi antreprenoriale  prin  cursuri  de  formare  profesională,  subvenţii,  mobilitate  şi  schimburi  au  fost  finanţate  prin  Programul  Operaţional  Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în cadrul Axelor prioritare 2 şi 639. Sunt disponibile puţine informaţii sau analize  cu privire la implementarea acestor două programe. Există unele analize de monitorizare limitate, care reflectă realizările  şi rezultatele unor programe din perspectivă socială (perspective îmbunătăţite de angajare, după participarea la cursuri),  dar  informaţiile  cu  privire  la  impactul  cursurilor  asupra  competenţelor  şi  productivităţii  sunt  rareori  disponibile.  De  exemplu, un raport comandat de MMJS cu titlul „Evaluarea efectului programelor de măsuri active de ocupare (MAO)  asupra reducerii şomajului şi creşterii gradului de ocupare în muncă –  2015", a identificat următoarele:   În cazul beneficiarilor de stimulente pentru mobilitate, creşterea şanselor de ocupare a unui loc de muncă de trei  ori comparativ cu şomerii    În cazul persoanelor cu vârste apropiate de pensionare, creşterea şanselor de ocupare a unui loc de muncă cu  50%, datorită stimulentelor acordate angajatorilor.   Impact pozitiv al cursurilor asupra tinerilor sub 24 de ani, precum şi asupra beneficiarilor de cursuri din servicii,  construcţii şi industrie.    Impact pozitiv al cursurilor pe termen lung asupra reducerii şomajului.                                                               38 Ordonanţa de Urgenţă nr. 81/2016 a introdus unele modificări la Legea educaţiei naţionale, reglementând complet sistemul dual.   39 Axa prioritară 2: Corelarea ÎPV cu piaţa forţei de  muncă, Domeniu cheie de intervenţie – Acces şi participare în FPC; şi Axa prioritară 6 –  Promovarea incluziunii sociale, Domeniu cheie de intervenţie – Dezvoltarea economiei sociale.    SABER  28     Obiectivul de politici 3: Consolidarea coordonării critice pentru implementare   Un important obiectiv al coordonării strategice este de a asigura condiţiile în care eforturile diferiţilor factori implicaţi în  DFM sunt aliniate cu priorităţile socio‐economice cheie la nivel naţional. Acest tip de coordonare necesită lidership de la  un nivel suficient de înalt pentru a depăşi barierele în calea cooperării între sectoare sau între ministere. Obiectivul de  politici 3 examinează măsura în care există politici şi structuri instituţionale prin care să se oficializeze rolurile şi atribuţiile,  în vederea unor demersuri coordonate în domeniul priorităţilor strategice.   Cu  un  scor  de  3,0,  sistemul  din  România  se  plasează  la  nivelul  Consolidat,  pentru  Obiectivul  de  politici  3.  Mandatele  factorilor implicaţi de la nivelul administraţiei sunt, pe ansamblu, bine definite cu toate că există anumite suprapuneri. Cu   toate că actorii din sfera non‐guvernamentală au roluri şi responsabilităţi la nivel naţional, regional şi local clar definite  prin lege, în unele cazuri implicarea lor este mai mult o formalitate. Mecanismele de coordonare interinstituţională există,  dar nu este clară măsura în care acestea facilitează cooperarea în implementarea măsurilor.      Două ministere au atribuţii semnificative în sistemul românesc de DFM: Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN), cu atribuţii  clare în domeniul învăţământului profesional şi tehnic iniţial (ÎPT) şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (MMSS), cu  atribuţii în domeniul învăţământului tehnic şi profesional continuu (FPC).    MEN  organizează  şi  conduce  sistemul  naţional  de  educaţie,  formare  profesională  şi  cercetare  ştiinţifică  universitară.  Concepe  şi  implementează  strategiile  naţionale  pentru  învăţământ  şi  formare  profesională,  în  consultare cu o gamă largă de părţi interesate, printre care se numără oameni de ştiinţă, sindicate, asociaţii ale  cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor, autorităţi ale administraţiei publice locale, societăţi comerciale şi ONG‐uri.  De  asemenea,  coordonează  Centrul  Naţional  pentru  Dezvoltarea  ÎPT  (CNDIPT),  Autoritatea  Naţională  pentru  Calificări (ANC) şi sistemul de pregătire continuă a cadrelor didactice.   o CNDIPT a  fost înfiinţat în 1998, cu scopul de a supraveghea reforma sistemului de învăţământ tehnic  şi  profesional.  În  prezent,  este  responsabil  pentru  promovarea  calităţii  şi  relevanţei  ÎPT,  prin  coordonarea  proiectării,  implementării,  revizuirii  evaluării  şi  certificării  studiilor,  contribuind  la  dezvoltarea profesională a instructorilor şi asigurând conformarea programelor de studii în ÎPT  cu  standardele internaţionale, printre altele.   o ANC  elaborează  Cadrul  Naţional  al  Calificărilor,  gestionează  Registrul  naţional  al  calificărilor,  oferă  cadrul general pentru asigurarea calităţii şi autorizează centrele de evaluare să valideze competenţele  dobândite în contexte non‐formale şi informale.   MMSS  joacă  un  rol  la  fel  de  important  în  sistemul  de  DFM  din  România.  Ministerul  participă  la  proiectarea  şi  implementarea  politicilor  şi  strategiilor  naţionale  pentru  dezvoltarea  resurselor  umane  (inclusiv  formarea  profesională  a  adulţilor),  pe  baza  planurilor  naţionale  de  dezvoltare,  a  planurilor  Guvernului  şi  a  strategiilor  sectoriale.  MMSS  este  responsabil  pentru  FPC,  menţine  Clasificarea  ocupaţiilor  din  România  şi  supraveghează  elaborarea MAO, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM).  Pe  măsură  ce  ţara  face  progrese  către  aplicarea  modelelor  de  învăţare  pe  tot  parcursul  vieţii  (ÎPV),  distribuţia  responsabilităţilor  pe  niveluri  de  formare  profesională  între  ministere  se  schimbă.  De  exemplu,  pe  măsură  ce  MEN  avansează în recunoaşterea competenţelor dobândite informal şi non‐formal, păşeşte în mod inevitabil în reglementări şi  proceduri care aparţin FPC, aşa cum sunt formarea şi certificarea profesională a adulţilor. În mod similar, odată cu lărgirea    SABER  29     Cadrului  Naţional  al  Calificărilor,  mandatul  ANC  se  extinde  atât  asupra  FPI,  cât  şi  a  FPC.  Existenţa  unor  mecanisme  instituţionale prin care se asigură coordonarea, colaborarea şi definirea clară a responsabilităţilor este esenţială pentru ca  sistemul să continue să progreseze. Din nefericire, se pare că aceste mecanisme nu sunt funcţionale în prezent, iar sistemul  suferă din cauza unor redistribuiri periodice a atribuţiilor şi rolurilor.40    Coordonarea joacă un rol crucial pentru implementarea efectivă a măsurilor în domeniul DFM. Strategia naţională pentru  ocuparea forţei de muncă 2014‐2020 – care cuprinde politici active de formare profesională pe piaţa forţei de muncă – a  fost  realizată  în  mod  temeinic:  cuprinde  o  analiză  cuprinzătoare  a  principalelor  decalaje  şi  întârzieri  în  dezvoltarea  competenţelor  critice,  obiective  specifice,  un  plan  de  acţiuni  şi  calculul  alocărilor  bugetare  necesare.  În  acelaşi  timp,  strategiile elaborate de MEN au fost avizate de MMSS şi vice versa, acest fapt demonstrând coordonarea şi colaborarea  în  vederea  evitării  lacunelor  sau  suprapunerilor  în  documente  strategice.  Cu  toate  acestea,  implementarea  acestor  strategii a înregistrat întârzieri care pot fi atribuite capacităţii scăzute de absorbţie a Fondurilor UE şi/sau deficienţelor de  coordonare  între  diferite  sectoare,  aşa  cum  sunt  cel  al  muncii  şi  cel  al  educaţiei.  Deşi  există  cooperare  în  domeniul  elaborării strategiilor, este necesar un nivel superior de cooperare şi coordonare între instituţiile conducătoare şi agenţiile  subordonate acestora, în etapa implementării.  În încercarea de a soluţiona provocările legate de implementare, există deja iniţiative de modificare a Legii uceniciei nr.  279/2005 (actualizată în 2013) şi a Legii no. 335/2013 privind efectuarea stagiului, astfel încât angajatorii să primească  mai multe stimulente pentru a angaja proaspeţi absolvenţi. Este probabil ca aceste iniţiative să aibă mai mult succes, dacă  se îmbunătăţeşte şi coordonarea cu actorii implicaţi din mediul neguvernamental.   La nivel sectorial, alte ministere de resort şi agenţii naţionale au un rol  de coordonare în dezvoltarea resurselor umane,  în special în ceea ce priveşte profesiile reglementate.41 De exemplu, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Apărării au  propriile  reţele  de  învăţământ  şi  formare  profesională  iniţială  şi  continuă  a  funcţionarilor  publici  şi  cadrelor  militare.  Calificările oferite de unităţile de învăţământ ale acestor ministere sunt cuprinse în Cadrul Naţional al Calificărilor, fapt  care  permite  transferul  persoanelor  din  profesia  militară  în  profesii  civile.  Ministerul  Transporturilor,  Ministerul  Agriculturii,  Ministerul  Sănătăţii,  Ministerul  Culturii  şi  Ministerul  Justiţiei,  Agenţia  Naţională  a  Funcţionarilor  Publici  şi  Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalaţiilor de Ridicat (ISCIR) joacă un rol activ  în promovarea şi implementarea calificărilor şi politicilor FPC în domeniile  lor de competenţă.   În sistemul DFM din România, şi actorii din sectorul privat au roluri şi atribuţii stabilite prin lege. Cu toate că Guvernul a  creat platforme de consultare cu aceste părţi interesate, uneori vocea lor nu este suficient de puternică, iar influenţa lor  în procesul de formulare a politicilor nu este încă proactivă. În încercarea de a revitaliza participarea acestora, Legea nr.  62/2011 a instituţionalizat dialogul social. Toate legile care guvernează învăţământul şi formarea profesională şi tehnică –  Legea educaţiei naţionale, Legea privind formarea profesională a adulţilor şi Legea ocupării – au aplicat această abordare,  prevăzând participarea partenerilor sociali în procesul decizional şi în procesele operative şi/sau consultative. De exemplu,                                                               40 La începutul anului 2017, Cancelaria Primului Ministru şi Secretariatul General al Guvernului au  fost reorganizate, în vederea îmbunătăţirii  administraţiei publice. Una dintre sarcinile Secretariatului General al Guvernului este de a îmbunătăţi coordonarea inter‐instituţională a politicilor  publice. Este prematur să se stabilească impactul acestor măsuri asupra coordonării între ministerele implicate în dezvoltarea forţei de muncă, dar  măsura luată demonstrează recunoaşterea coordonării ca un factor esenţial pentru implementarea eficientă a politicilor publice.     41 Profesiile reglementate sunt acelea pentru care o persoană trebuie să deţină o diplomă de studii într‐un anumit domeniu, să susţină examene  speciale sau  să devină membru al unui organism profesional, înainte de putea practica profesia respectivă, conform  http://europa.eu/youreurope/citizens/work/professional‐qualifications/regulated‐professions/index_en.htm.  În România, 21% din forţa de muncă  este activă în profesii reglementate, conform CE care citează Studiul TNS din 2015  (http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/themes/2015/regulated_professions_20151126.pdf)      SABER  30     reprezentanţi din cinci confederaţii patronale şi cinci confederaţii sindicale sunt membri, împreună cu reprezentanţi ai  cinci ministere, în consiliul de administraţie al ANOFM42 şi contribuie la realizarea obiectivelor acesteia: instituţionalizarea  dialogului social cu privire la ocuparea în muncă şi la formarea profesională, implementarea strategiilor de ocupare în  muncă şi formare profesională şi implementarea măsurilor de protecţie socială pentru şomeri. De asemenea, angajatorii  şi sindicatele sprijină activitatea ANC, prin intermediul a 15 Comitete Sectoriale  care reprezintă angajatorii şi sindicatele  din  diferite  sectoare  economice.  Rolul  lor  este  de  a  coordona  elaborarea  standardelor  ocupaţionale  şi  de  a  aproba  calificările din sectorul lor de activitate.    La nivel regional şi local, MEN încurajează înfiinţarea Consorţiilor Regionale şi a Comitetelor Locale pentru Dezvoltarea  Parteneriatului  Social  (CLDPS).  Acestea  sunt  organisme  consultative  ale  angajatorilor,  în  domeniul  învăţământului  şi  formării profesionale, oferind date, analize şi contribuind la elaborarea planurilor regionale şi locale de acţiune pentru  învăţământ şi a planurilor de acţiune ale şcolilor, sub coordonarea MEN şi unităţilor de ÎPT. Participarea angajatorilor în  aceste organisme a  fost văzută de unii observatori ca fiind simbolică şi, cel mai probabil, lipsită de viabilitate pe termen  lung. Cu toate acestea, paradigma s‐a schimbat recent: prin impunerea acordurilor de parteneriat ca obligatorii pentru  toate  unităţile  de  ÎPT43,  normele  în  vigoare  au  creat  spaţiu  pentru  implicarea  mai  durabilă,  în  condiţiile  în  care  reprezentanţii industriei fac parte din organismele de conducere ale unităţilor de ÎPT şi pot contribui la deciziile luate de  acestea în materie de curriculum, formare profesională, ucenicii etc.  Un exemplu de bune practici este Confederaţia Concordia (exemplu prezentat în caseta de mai jos), aşa cum demonstrează  abordarea sa proactivă în reprezentarea intereselor angajatorilor.  Caseta 2 – Implicarea angajatorilor în dialogul privind stabilirea politicilor – exemplu de bune practici  Confederaţia Patronatelor „Concordia” este afiliată la Organizaţia Internaţională a Patronatelor (IOE) şi la Alianţa  Confederaţiilor Patronale din România. Concordia o organizaţie care reprezintă comunitatea de afaceri şi reuneşte  cele mai puternice federaţii sectoriale din economia românească, având ca membre 7 din primele 10 companii  după numărul de angajaţi şi cifra de afaceri. Concordia cooperează cu partenerii săi europeni şi promovează activ  respectul pentru libertatea economică şi responsabilitatea socială, buna administrație şi predictibilitatea cadrului  investiţional. Membrii săi sunt:    Federaţia Patronală Petrol şi Gaze   Federaţia Asociaţiilor Companiilor de Utilităţi   Uniunea Patronală „GAZ ROMÂNIA”   Asociaţia Investitorilor Privaţi din România   Federaţia Patronală a Reţelelor de Comerţ   Federaţia Patronală din Industria Auto   Federaţia Patronală a Transportatorilor din România   Federaţia Patronală a Serviciilor Financiare   Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii  Concordia este foarte activă în proiectarea şi implementarea politicilor. Realizează propriile studii care pot furniza  informaţii  pentru  fundamentarea  deciziilor  de  investiţii  în  formare  profesională  şi  dezvoltarea  competenţelor,  precum şi pentru fundamentarea opţiunilor individuale de carieră, într‐un mediu impredictibil din perspectiva  locurilor de muncă disponibile pe viitor. Este absolut necesar să se investească în îmbunătăţirea coordonării, în  implicarea mai largă şi mai activă a federaţiilor patronale, astfel încât să se asigure corelarea dintre învăţământ şi  economie, pentru a avea o forţă de muncă competitivă, care poate ocupa locurile de muncă.  Sursa: Extras din prezentarea organizaţiei şi activităţii acesteia, http://www.confederatia‐concordia.ro/en/home‐page/                                                                42 Pentru mai multe informaţii, vezi:  http://www.anofm.ro/membrii‐consiliului‐de‐administratie  43 Ordonanţa de Urgenţă nr. 28/2009 cu privire la măsurile de protecţie socială, aprobată prin Legea nr. 268/2009; Lege educaţiei nr. 1/ 2011 +  Ordinul Ministrului Educaţiei privind cadrul de reglementare a parteneriatelor regionale şi locale pentru ÎPT; Legea formării profesionale a adulților  nr. 129/2000, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.    SABER  31     4. Supravegherea sistemului de dezvoltare a forţei de muncă   O funcţie importantă a autorităţilor cu atribuţii în domeniul DFM este de a promova finanţarea eficientă şi echitabilă a  investiţiilor în dezvoltarea forţei de muncă, pentru a facilita dobândirea efectivă a competenţelor de către persoane şi  pentru a permite angajatorilor să‐şi acopere la timp necesarul de forţă de muncă calificată. Obiectivul este de a reduce la  minimum  factorii  de  natură  sistemică  ce  împiedică  dobândirea  competenţelor,  precum  şi  decalajele  dintre  oferta  şi  cererea de competenţe.  Acest capitol începe cu o scurtă descriere a organizării şi conducerii sistemului de DFM şi continuă  cu  prezentarea  constatărilor  SABER‐WfD  cu  privire  la  Supravegherea  sistemului  şi  a  implicaţiilor  acestor  constatări  la  nivelul politicilor din domeniu.  Cadrul instituţional de ansamblu   În România, dezvoltarea forţei de muncă se realizează, în principal, în sistemul de învăţământ profesional şi tehnic (ÎPT),  reglementat  prin  Legea  educaţiei  naţionale  nr.  1/2011,  dar  şi  în  sistemul  de  formare  profesională  continuă  (FPC),  reglementat de Legea privind formarea profesională a adulţilor nr. 129/2000, actualizată şi republicată în 2014.     ÎPT  este  oferit  de  o  reţea  de  unităţi  de  învăţământ  acreditate  sub  autoritatea  MEN  de  către  Centrul  Naţional  pentru  Dezvoltarea  ÎPT  (CNDIPT)  şi  de  Agenţia  Română  pentru  Asigurarea  Calităţii  în  Învăţământul  Preuniversitar  (ARACIP).  Reţeaua cuprinde unităţi de învăţământ secundar‐superior şi post‐secundar care oferă programe de ÎPT la nivelurile 2‐5  ale  Cadrului  Naţional  al  Calificărilor,  în  conformitate  cu  Cadrul  European  al  Calificărilor44.  După  o  perioadă  de  declin  determinată de închiderea, în 2009, a şcolilor de arte şi meserii (învăţământ cu durata de 3 ani) şi transferul elevilor la  licee tehnologice, ÎPT a fost reintrodus, în 2012, după adoptarea noii Legi a educaţiei naţionale nr. 1/2011, ca ciclu de  pregătire şcolară cu durata de 2 ani. Acest program pune mai mult accentul pe componenta practică a pregătirii şi pe  implicarea angajatorilor în formarea profesională a elevilor. Începând cu anul şcolar 2014/15, acest program a fost înlocuit  treptat cu un program de studii cu durata de 3 ani, program care impune ca fiecare elev să încheie un contract de ucenicie  cu un angajator. Pregătirea la locul de muncă poate avea loc atât în ateliere şcolare, cât şi în unităţile de producţie ale  angajatorilor.  Începând    cu  anul  şcolar  2017/18,  sistemul  de  învăţământ  dual  va  fi  organizat  în  conformitate  cu  metodologia emisă în 2017 care prevede că şcolile şi angajatorii au responsabilităţi egale. Angajatorii vor fi implicaţi în  elaborarea curriculum‐ului şi vor fi reprezentaţi în consiliile şcolilor iar pregătirea la locul de muncă să va desfăşura doar  la  angajator,  cu  tutori  de  specialitate,  instruiţi  şi  desemnaţi  oficial.  În  consecinţă,  filiera  ÎPT  va  fi  oferită  pe  două  rute  alternative: (i) în şcoli care oferă programe de ÎPT cu durata de trei ani (în parteneriat cu angajatorii, dar care vor avea  responsabilităţi limitate şi nu vor fi implicaţi direct în elaborarea curriculum‐ului şi în managementul şcolii) sau (ii) în şcoli  care oferă programe de studiu în sistem dual, cu angajatori implicaţi pe deplin.    În 2016, un număr relativ mare de elevi au fost înscrişi în programe de învăţământ profesional şi tehnic la nivel secundar  superior (şcoli profesionale cu durata de 3 ani şi licee tehnologice cu durata de 4 ani), reprezentând 49,79% din totalul  elevilor din învăţământul secundar superior, comparativ cu media UE de circa 40%. Dimpotrivă, participarea adulţilor la  programe de perfecţionare şi formare profesională continuă este scăzută, la doar 1,2%, comparativ cu media UE de 10,8%,  conform datelor din 2016. De asemenea, se raportează o rată foarte scăzută de participare în rândul persoanelor cu nivel  scăzut de educaţie, la numai 0,5%, comparativ cu media UE de 4,4%.45                                                                44 Equivalent of level 2‐4 in ISCED 2011  45 On the Way to 2020: date pentru politici în învăţământul profesional şi tehnic. Sinteze statistice naţionale – actualizare 2016. Publicaţie CEDEFOP  (paginile 102‐106), http://www.cedefop.europa.eu/en/publications‐and‐resources/publications/5545    SABER  32       Figura 10. Ponderea elevilor din licee tehnologice şi şcoli profesionale din totalul celor înscrişi în învăţământul secundar superior    Sursa: CNDIPT, 2017 – pe baza datelor extrase din statisticile anuale.    Toate  calificările  profesionale  din  România  au  la  bază  standarde  de  pregătire  profesională  (pentru  ÎPT)  sau  standarde  ocupaţionale  (pentru  FPC)  elaborate  de  specialişti  din  fiecare  domeniu,  în  conformitate  cu  Clasificarea  Ocupaţiilor  din  România.  Modelul  acesta  se  aplică  indiferent  de  modul  în  care  se  obţine  o  calificare,  fie  că  e    vorba  despre  formarea  profesională  iniţială  ori  continuă,  fie  despre  validarea  competenţelor  dobândite  pe  căi  non‐formale  sau  informale.  Standardele sunt aprobate de Autoritatea Naţională pentru Calificări, după consultarea Comitetelor Sectoriale.    În cea mai mare parte, formarea profesională iniţială este finanţată de la bugetul de stat şi doar în mică măsură din fonduri  private. Finanţarea formării profesionale continue este mult mai fragmentată. Formarea profesională a angajaţilor este  finanţată mai ales din fonduri private (fie de către beneficiari, fie de către angajatorii acestora) şi, într‐o oarecare măsură,  din  Fondul  Social  European.  Formarea  profesională  a  persoanelor  din  grupuri  vulnerabile  (şomeri,  minorităţi  etnice,  condamnaţi)  este  parte  din  programele  active  de  ocupare  (MAO)  şi  este  finanţată  din  fonduri  publice,  din  Fondul  Asigurărilor de Şomaj şi din Fondul Social European.    Scoruri SABER‐DFM pentru dimensiunea Supravegherea sistemului   Cadrul SABER‐DFM identifică Obiective de politici relevante care corespund unor mecanisme de administrare prin care se  influenţează alegerile personale, ale furnizorilor de formare profesională şi ale angajatorilor, astfel: (i) asigurarea eficienţei  şi echităţii în finanţare; (ii) asigurarea unor standarde relevante şi de încredere; (iii) diversificarea rutelor de dobândire a  competenţelor.   Pe  baza  analizei  datelor  colectate,  România  are  un  scor  total  de  2,6  la  Dimensiunea  2  (Supravegherea  sistemului),  plasându‐se la nivelul de dezvoltare  Consolidat. Două componente sunt la nivel Consolidat:  asigurarea unor standarde  relevante şi de încredere (2.9) şi diversificarea rutelor de dobândire a competenţelor (3.0). Pe de altă parte, componenta  care  se  referă  la  asigurarea  eficienţei  şi  echităţii  în  finanţare  se  găseşte  la  nivel  Emergent  (2.0).  Acest  fapt  nu  este  surprinzător, ţinând cont că toate sursele consultate pentru realizarea acestei analize au subliniat subfinanţarea cronică a  sistemului  de  învăţământ  în  ansamblul  său,  precum  şi  lipsa  unor  politici  robuste  şi  a  măsurilor  de  finanţare  a  FPC.  În  continuare, sunt discutate scorurile pentru aceste obiective de politici.      SABER  33     Figura 11. SABER – Scoruri pentru dimensiunea Supravegherea sistemului DFM  General 2,6 Suprevegherea sistemului 4. Finanţare 2,0 5. Standarde 2,9 6. Rute 3,0   Obiectivul de politici 4: Asigurarea eficienţei şi echităţii în finanţare DFM  necesită  investiţii  semnificative  de  resurse  din  partea  guvernului,  populației  şi  angajatorilor.  Pentru  a  asigura  utilizarea eficientă a acestor resurse, este important să se analizeze măsura în care există politici şi structuri instituţionale  pentru: (i) asigurarea finanţării stabile a unor programe eficiente de învăţământ şi formare profesională iniţială, continuă  şi  țintită;  (ii)  monitorizarea  şi  evaluarea  echităţii  finanţării;  şi  (iii)  promovarea  parteneriatelor  cu  angajatorii,  pentru  finanţarea ÎPT.  Pentru  Obiectivul  de  politici  4,  scorul  României  este  2,0,  corespunzând  nivelului  de  dezvoltare  Emergent.  În  general,  învăţământul suferă de o subfinanţare cronică, fapt care este reflectat şi de alocările bugetare pentru ÎPT. În cadrul acestui  sistem  de  învăţământ,  fondurile  alocate  FPC  sunt  chiar  mai  limitate  decât  cele  alocate  pentru  ÎPT  şi  MAO  de  formare  profesională.  Nu  se  realizează  analize  sistematice  ale  impactului  alocărilor  financiare  asupra  beneficiarilor,  iar  parteneriatele menite să atragă fonduri din partea angajatorilor sunt limitate.   Din 2013, fondurile pentru ÎPT au fost alocate pe baza unor mecanisme de rutină, în temeiul prevederilor Legii educaţiei  naţionale, fiind direcţionate atât către unităţile de învăţământ acreditate publice, cât şi spre cele private (vezi Caseta 3).  În lege au fost introduse prevederi cu scopul de a îmbunătăţi eficienţa utilizării şi echitatea alocării fondurilor. Necesităţile  de finanţare sunt stabilite pentru fiecare unitate de învăţământ pe baza unor costuri standard per elev (nivelul acestora  este aprobat anual prin Hotărâre de Guvern), iar cifrele de şcolarizare sunt aprobate pentru fiecare an şcolar. Figura de  mai  jos  prezintă  evoluţia  costurilor  standard  în  învăţământul  secundar  superior.  Din  2013,  costul  standard  per  elev  şcolarizat în ÎPT a fost menţinut la un nivel cu 10% mai mare decât costul pentru filiera teoretică şi cu 6% mai mare decât  costul pentru filiera tehnologică. Pe de altă parte, există importante probleme legate de echitate: pe baza datelor de la  Ministrul Finanţelor Publice şi a calculelor realizate de echipa Băncii Mondiale, în 2016, cheltuielile totale pentru ÎPT au  reprezentat 5,4% din totalul sumelor alocate pentru învăţământul secundar superior, în timp ce numărul total al elevilor  din ÎPT reprezintă 9,3% din total elevilor din învăţământul secundar superior.         SABER  34     Figura 12 ‐ Evoluţia costului standard în învăţământul secundar superior  4,096  3,332  2,650  2,729  2,760  3,868  3,146  2,503  2,577  2,606  3,043  3,740  2,420  2,492  2,520  2013 2014 2015 2016 2017 filiera teoretică filiera tehnologică filiera profesională   Sursa: autorii    În prezent, cifrele de şcolarizare în ÎPT sunt stabilite pe baza analizelor locale privind cererea de forţă de muncă, precum  şi pe baza ratei de înlocuire a forţei de muncă ocupate. Aceste cifre de şcolarizare sunt aprobate de Consorţiile Regionale  şi  de  Comitetele  Locale  pentru  Dezvoltarea  Parteneriatului  Local  (CLDPS),  în  care  sunt  reprezentaţi  actorii  cheie  din  domeniul DFM.   Finanţarea pe baza costului standard per elev înscris prezintă o serie de avantaje, întrucât permite un grad mai mare de  predictibilitate şi flexibilitate în construcţia şi execuţia bugetară. Cu toate acestea, această metodă nu asigură eficienţa şi  echitatea, în condiţiile în care învăţământul este subfinanţat46, aşa cum este cazul în România, cu cea mai mică alocare  bugetară pentru învăţământ din UE, ca procent din PIB. Conform Eurostat, în 2015, bugetul total alocat învăţământului  din România (la toate nivelurile) a fost de 3,0% din PIB, semnificativ mai puţin decât media UE‐28 de 4,9%. 47      Pe lângă sumele alocate de la buget unităţilor de ÎPT, începând cu 2012, Guvernul a acordat „burse profesionale” în valoare  de aproximativ 50 de USD pe lună pentru elevii care decid să se înscrie în programe de pregătire profesională. Bursele  sunt acordate pentru toată durata şcolarităţii, până la absolvire, şi au scopul de a sprijini accesul tinerilor la forme de  formare profesională iniţială, în special pentru cei din medii defavorizate. Cu privire la investiţiile de capital în ÎPT, acestea  sunt  finanţate  de  autorităţile  locale  şi  de  potenţiali  angajatori,  care  au  ca  responsabilitate  asigurarea  unui  mediu  de  învăţare favorabil dobândirii competenţelor necesare.   Caseta 3. Prevederile Legii educaţiei naţionale cu privire la finanţare  Articolul  9 din Legea educaţiei naţionale din 2011 prevede:   (1) Principiile finanţării învăţământului preuniversitar sunt următoarele:  a) transparenţa fundamentării şi alocării fondurilor;  b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învăţământ de calitate;  c) adecvarea volumului de resurse în funcţie de obiectivele urmărite;  d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente şi stabile;  e) eficienţa utilizării resurselor.  (2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul general  obligatoriu de stat, particular şi confesional acreditat. De asemenea, statul asigură finanţarea de bază  pentru învăţământul profesional şi liceal acreditat, de stat, particular şi confesional, precum şi pentru cel  postliceal de stat. Finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard per elev sau per preşcolar,  după metodologia elaborată de MEN.                                                               46 Ciprian Fartusnic (coord.), Sistemul de finanţare a învăţământului secundar pe baza costurilor standard: o analiză a situaţiei actuale din  perspectiva echităţii, UNICEF România, Bucureşti 2014, https://www.unicef.org/romania/Studiu.ISE.eng.pdf  47 Comisia Europeană, Monitorul învăţământului şi formării profesionale 2016 România,  https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/monitor2016‐ro_en.pdf    SABER  35     Pe  de  altă  parte,  FPC  nu  beneficiază  de  un  mecanism  de  finanţare  uniform.  Sursele  –  bugetul  de  stat,  angajatorii  şi  Fondurile UE – sunt diverse, dar încă limitate. FPC nu beneficiază de finanţări recurente de la bugetul de stat. Guvernul  oferă anumite stimulente furnizorilor de FPC, cum ar fi scutirea de TVA şi stimulente pentru formarea angajaţilor acordate  angajatorilor sub deducerilor din contribuţiile la Fondul de asigurări de şomaj. Cu toate acestea, beneficiile sunt limitate,  comparativ  cu  procedurile  birocratice  şi  nivelul  stimulentelor.  Ca  atare,  angajatorii  preferă  să  nu  apeleze  la  aceste  stimulente, întrucât ele reprezintă pentru companie un cost suplimentar în timp şi bani, mai degrabă decât un stimulent  practic.   Codul  Muncii48  cuprinde  prevederi  explicite  cu  privire  la  obligaţia  angajatorului  de  a  asigura  formarea  profesională  continuă a angajaţilor. Aceştia: „(i) au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi  salariaţii, cel puţin o dată la 3 ani, dacă au mai puţin de 20 de salariaţi şi cel puţin o dată la 2, dacă au peste 20 de angajaţi;  (ii) beneficiază de stimulente pentru a acoperi costurile cu formarea profesională, întrucât aceste cheltuieli sunt scutite  de plata impozitului pe profit (cheltuielile cu formarea profesională fiind considerate costuri de producţie.)”. În acelaşi  timp,  Codul  Muncii  nu  face  referire  la  nicio  formă  de  sprijin  financiar  direct  şi  nici  nu  cuprinde  sancţiuni  pentru  nerespectarea  acestor  prevederi.  Ca  rezultat,  multe  întreprinderi  mici  şi  mijlocii  (IMM)  nu  oferă  angajaţilor  cursuri  de  pregătire şi, în consecinţă, prevederile legii nu sunt respectate sau aplicate. Companiile mari, cu puternic capital uman şi  financiar, formează majoritatea celor care sunt active în perfecţionarea competenţelor forţei de muncă, de cele mai multe  ori, folosind pentru aceasta propriile centre sau capacităţi de formare. Pe măsură ce IMM‐urile sunt confruntate cu mai  multe  constrângeri,  sprijinul  din  partea  Guvernului  pentru  perfecţionarea  angajaţilor  din  aceste  firme  (fie  în  afara  unităţilor economice, fie la locul de muncă) devine esenţial, dar rar, în România. UE a pus la dispoziţie fonduri pentru a  sprijini angajaţii din IMM‐uri să dobândească competenţe de dezvoltarea  afacerii şi de antreprenoriat, dar fondurile au  fost insuficiente pentru a duce la obţinerea unor rezultate semnificative.  Situaţia este diferită în sistemul public, unde angajatorul – Guvernul – are un cadru strict de aplicare a Codului Muncii,  deşi  alocările  bugetare  nu  sunt  întotdeauna  suficient  de  generoase.  Formarea  profesională  a  funcţionarilor  publici  beneficiază de  fonduri dedicate în bugetele anuale ale ministerelor şi ale altor instituţii publice. În sistemul de învăţământ,  de exemplu, formarea continuă a cadrelor didactice este o cerinţă prevăzută de Legea educaţiei naționale, fiind obligatorie  la  fiecare  cinci  ani.  Alte  ministere,  cum  ar  fi  Ministerul  Apărării,  au  propriile  structuri  instituţionale  de  formare  profesională, iar bugetele lor anuale cuprind alocări pentru formarea angajaţilor.  În ultimii ani (2009‐2015), FPC a beneficiat de alocări financiare semnificative din Fondul Social European (FSE), în cadrul  Programului  Operaţional  Sectorial  pentru  Dezvoltarea  Resurselor  Umane  (POSDRU).  Se  preconizează  că  finanţarea  va  continua  din  FSE  şi  alte  alte  instrumente  financiare  ale  UE,  în  cadrul  noilor  programe  operaţionale  (Capital  Uman,  Capacitate Administrativă, Competitivitate şi altele). Analizele şi rapoartele cu privire la implementarea POSDRU prezintă  sumele alocate (date de intrare) şi numărul de persoane care au participat în diverse forme de pregătire profesională (date  de ieşire). Deşi finanţate de Guvern, rapoartele anuale cu privire la programele de FPC se concentrează asupra datelor de  intrare  şi  de  ieşire,  mai  degrabă  decât  asupra  rezultatelor  sau  impactului  acestora.  Eficienţa  şi  impactul  alocărilor  financiare asupra ocupării în muncă a beneficiarilor nu este evaluată foarte des, pierzându‐se astfel ocazia de a lua decizii  fundamentate cu privire la alocările viitoare pentru aceste programe.                                                                48 Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) actualizata 2016, art. 194 şi 195    SABER  36     Cursurile de formare profesională din cadrul MAO sunt finanţate din fonduri publice provenite din contribuţiile sociale  plătite de angajaţi şi de angajatori la Fondul de şomaj, precum şi din ESF (în special în ultimi ani). ANOFM realizează planuri  anuale care cuprind alocările bugetare pentru MAO. Nivelul finanţării este stabilit de Consiliul de Administraţie al ANOFM,  în care angajatorii şi sindicatele joacă un rol important. În continuare, finanţarea este aprobată de MMSS şi de Ministerul  de Finanţe. ANOFM publică rapoarte anuale cu privire la MAO implementate, inclusiv componenta de FPC, prezentând  informaţii cu privire la numărul şi categoriile de beneficiari şi la sumele alocate.    O  atenţie  specială  a  fost  acordată  finanţării  programelor  de  asistenţă  socială  în  sprijinul  elevilor  proveniţi  din  grupuri  vulnerabile (de exemplu, din familii sărace care locuiesc, în special, în mediul rural), oferind acestor elevi burse (Programul  „Bani  de  şcoală”),  cu  stimulente  financiare  pentru  achiziţionarea  de  rechizite  şcolare  şi  calculatoare  sau  pentru  rambursarea cheltuielilor de deplasare.     Obiectivul de politici 5: Asigurarea unor standarde relevante şi fiabile   Sistemul de DFM cuprinde o gamă variată de furnizori de formare profesională care oferă cursuri la diferite niveluri, în  diverse domenii. Un sistem eficient de standarde şi de acreditare permite elevilor să prezinte documente care dovedesc  ce  au  învăţat,  iar  angajatorilor  să  identifice  lucrători  cu  competenţe  relevante.  Pentru  Obiectivul  de  politici  5,  este  important să se evalueze situaţia politicilor şi instituţiilor pentru: (i) stabilirea unor standarde de competenţă sigure; (ii)  asigurarea credibilităţii testării şi certificării competenţelor; şi (iii) dezvoltarea şi consolidarea standardelor de acreditare,  în vederea menţinerii calităţii ofertei de formare profesională.   Sistemul DFM din România are scorul 2,9, pentru acest Obiectiv de politici, plasându‐se la nivelul de dezvoltare Consolidat.  Cu  toate  că  România  a  adoptat  un  Cadru  Naţional  al  Calificărilor  care  corespunde  Cadrului  European  al  Calificărilor,  provocările legate de corelarea între FPI şi FPC rămân nerezolvate. Programele şi evaluările sunt definite în termeni de  rezultate ale învăţării, sunt exprimate sub forma de cunoştinţe, deprinderi şi competenţe şi sunt descrise prin referire  directă la standardele ocupaţionale care stau la baza fiecărui program de formare. Mecanismele aplicate pentru asigurarea  credibilităţii  testării  competenţelor  şi  menţinerea  calităţii  programelor  de  formare  profesională  sunt  diferite  şi  sunt  gestionate separat în FPI şi în FPC.   În dialogul privind standardele ocupaţionale şi calificările sunt implicate diverse părţi interesate cheie, fie în calitate de  factori decizionali, fie în calitate de organisme consultative: MEN şi agenţiile sale de specialitate, CNDIPT şi ANC, angajatorii  şi reprezentanţii ramurilor economice, sindicate şi asociaţii profesionale relevante (vezi Caseta 4). Dialogul privind politicile  în acest  domeniu şi în alte domenii este  guvernat  de Legea  dialogului social49  şi are loc ca  rutină,  pe  baza structurilor  instituţionalizate,  conform  prevederilor  Legii  educaţiei  naționale,  Legii  privind  formarea  profesională  a  adulţilor,  Legii  privind organizarea ANOFM şi a legislaţiei secundare asociate.                                                                   49 Legea dialogului social nr. 62/2011, actualizată şi republicată în 2012     SABER  37       Caseta 4. Comitetele Sectoriale  Comitetele  Sectoriale,  împreună  cu  Consorţiile  Regionale  şi  Comitetele  Locale  pentru  Dezvoltarea  Parteneriatului  Social, joacă un rol important pentru asigurarea relevanţei calificărilor oferite de instituţiile de formare profesională  faţă de cerinţele locului de muncă. Activitatea Comitetelor Sectoriale este coordonată de autoritatea Naţională pentru  Calificări, iar atribuţiile lor specifice în domeniul calificărilor sunt prevăzute în mod expres în Legea nr. 268, astfel:    Participă la dezvoltarea cadrului normativ privind formarea, evaluarea şi certificarea competenţelor;    Susţin promovarea sistemului de formare şi evaluare pe bază de competenţe;    participă la dezvoltarea şi actualizarea, sub coordonarea ANC, a calificărilor aferente sectoarelor din care fac parte;    Validează calificările şi standardele asociate calificărilor, cu excepţia celor dobândite prin învăţământul superior;    Recomandă  specialişti  pe  domenii  ocupaţionale  pentru  realizarea  analizei  ocupaţionale,  pentru  definirea  competenţelor  şi  calificărilor  şi  pentru  elaborarea  şi  validarea  standardelor  ocupaţionale,  pentru  verificarea  şi  validarea standardelor de pregătire profesională, precum şi pentru evaluarea şi certificarea pe bază de standarde  şi avizează lucrările efectuate de aceştia;   Acordă aviz consultativ solicitanţilor în vederea actualizării Clasificării ocupaţiilor din România;    Propun  furnizorilor  de  formare  profesională  calificările  şi  competenţele  asociate  acestora,  precum  şi  corelarea  calificărilor cu ocupaţiile care pot fi practicate.       Cadrul  Naţional  al  Calificărilor  a  fost  adoptat  în  2013.  Structurat  pe  opt  niveluri  de  calificare,  unde  FPI  şi  FPC  cuprind  nivelurile  1‐5,  iar  învăţământul  superior  cuprinde  nivelurile  6‐8.  CNC  din  România  este  aliniat  cu  Cadrul  European  al  Calificărilor.  Legea  educaţiei  naționale  nr.  1/2011  prevede  că  toate  programele  de  studiu,  atât  FPI,  cât  şi  FPC,  trebuie  aliniate  cu  calificările  din  Registrul  naţional  al  calificărilor  gestionat  de  Autoritatea  Naţională  a  Calificărilor.  Cu  toate  acestea,  România  încă  nu  are  un  Registru  naţional  al  calificărilor,  aşa  cum  prevede  legea.  Ca  rezultat,  standardele  ocupaţionale încă nu au fost corelate, astfel încât să permită trecerea uşoară de la formarea profesională iniţială la cea  continuă, iar recunoaşterea competenţelor dobândite în contexte non‐formale şi informale, prin intermediul acumulării  şi transferului de credite, este, în cel mai bun caz, în stadiu incipient.     Certificarea competenţelor este bazată pe standardele ocupaţionale, dar este diferită în FPI şi în FPC. Pentru evaluarea  rezultatelor  şcolare  în  FPI,  se  aplică  un  sistem  uniform,  naţional,  cu  teste  standardizate  care  au  la  bază  competenţele  dobândite  în  urma  învăţării,  aşa  cum  sunt  acestea  definite  în  standardele  de  formare  profesională.  CNDIPT  este  responsabil pentru elaborarea testelor standardizate şi le gestionează prin intermediul unei bănci de date naţionale pentru  FPI (ÎPT).   În FPC, competenţele dobândite sunt recunoscute în două moduri: (i) certificare la finalizarea unui curs acreditat oferit de  un furnizor autorizat de formare profesională sau (ii) certificarea competenţelor dobândite în contexte non‐formale sau  informale, certificare care se face într‐un centru de evaluare autorizat. Pentru ambele tipuri de certificare, Legea privind  formarea profesională a adulţilor prevede că evaluarea trebuie realizată pe baza competenţelor definite în standardele  ocupaţionale aplicabile. Testele sunt concepute de furnizorul de formare profesională, în cazul cursurilor de calificare, sau  de centrele de evaluare, pentru fiecare calificare în parte şi sunt aprobate de Autoritatea Naţională pentru Calificări. În  lipsa unei bănci de date naţionale care să cuprindă toate aceste teste (corespunzătoare  FPC), folosirea testelor concepute  de furnizorii de formare profesională sau de centrele de evaluare (aprobate, totuşi, de ANC) afectează calitatea şi unitatea  procesului de evaluare şi certificare la nivel naţional.     SABER  38     Acreditarea/autorizarea furnizorilor de formare profesională diferă în FPI şi în FPC.    În FPI, programele de studiu trebuie să fie bazate pe planuri de învățământ elaborate şi validate sub coordonarea  CNDIPT. Unităţile de învăţământ care oferă programe de ÎPT sunt acreditate de Agenţia Română pentru Asigurarea  Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), în temeiul prevederilor Legii educaţiei nr. 1/2011 şi a Legii privind  asigurarea calităţii în învăţământ nr. 87/2006. Acreditarea este obligatorie pentru toate unităţile de învăţământ  publice şi private care doresc să emită certificate naţionale şi să beneficieze de fonduri publice. Acreditarea trebuie  reînnoită  la  fiecare  cinci  ani.  MEN  asigură  asistenţa  tehnică  pentru  instituţiile  de  formare  profesională  pentru  obţinerea,  menţinerea  şu  reînnoirea  acreditării.  Standardele  de  acreditare  sunt  publice,  fiind  stabilite  prin  consultări cu toate părţile interesate din FPI fiind reglementate HGnr. 1534 din 2008. De curând, standardele de  acreditare au fost revizuite şi actualizate, noile standarde de acreditare urmând a intra în vigoare din 2018.    În FPC, procesul de autorizare a furnizorului include acreditarea programelor de formare pe care intenţionează să  le ofere. Conform Legii privind formarea profesională a adulţilor, standardele de acreditare sunt stabilite în comun  de  MEN  şi  MMSS  şi  sunt  actualizate  ad‐hoc,  atunci  când  se  consideră  că  sunt  depăşite.  Conform  prevederilor  Ordonanţei de Urgenţă nr. 96/2016, din decembrie 2016, MMJS a preluat atribuţiile cu privire la asigurarea calităţii  în  FPC,  autorizarea  furnizorilor  de  formare  profesională  şi  pentru  Registrul  naţional  al  furnizorilor  de  formare  profesională.  ANC  continuă  să  fie  responsabilă  pentru  cadrul  şi  registrul  calificărilor,  pentru  gestionarea  standardelor şi pentru autorizarea centrelor de evaluare. Furnizorii de FPC sunt autorizaţi ca furnizori de formare  profesională pentru fiecare program de studii, iar acreditarea programului se reînnoieşte la fiecare patru ani.     Obiectivul de politici 6: Diversificarea rutelor pentru dobândirea competențelor   În mediile economice dinamice, lucrătorii trebuie să dobândească noi abilități și competențe, dar și să le actualizeze pe  tot parcursul vieții profesionale. Acest lucru se poate realiza cel mai bine printr‐un sistem de învățământ și formare inițială  și  continuă,  care  promovează  învățarea  pe  tot  parcursul  vieții,  oferind  rute  clare  și  flexibile  pentru  transferurile  între  cursuri, trecerea la niveluri mai înalte de formare și acces la programe din alte domenii. Pentru cei încadrați deja în forța  de muncă, sistemele de recunoaștere a învățării anterioare sunt esențiale pentru a le permite să își îmbunătățească în  mod eficient competențele și să dobândească altele noi. Prin urmare, Obiectivul de politici 6 evaluează măsura în care  politicile și instituțiile: (i) permit evoluția prin căi multiple de învățare, inclusiv pentru studenții de pe filierele de ÎPT; (ii)  facilitează recunoașterea învățării anterioare; și (iii) oferă servicii specifice de sprijin, în special în rândul celor defavorizați.    România înregistrează un scor de 3,0 la acest obiectiv de politici, care corespunde unui nivel de dezvoltare  Consolidat.  Repartizarea elevilor începe după 9 ani de învățământ și, în timp ce elevii au multe variante din care pot alege, evoluția  educațională este mai dificil de obținut pentru elevii de pe anumite filiere. Guvernul a încercat să diversifice rutele de  dobândire a competențelor prin servicii de orientare și consiliere în carieră, prin recunoașterea învățării anterioare și prin  formarea orientată către cei mai vulnerabili. Însă, toate aceste măsuri par a fi limitate în ceea ce privește numărul de  beneficiari la care s‐a ajuns până acum.    Sistemul de învățământ din România oferă la nivel secundar atât trasee academice, cât și profesionale/tehnice. Acest nivel  cuprinde (i) învățământul secundar inferior sau gimnazial (clasele V‐VIII), (ii) învățământul secundar superior (clasele IX‐ XII/XIII) și (iii) învățământul terțiar, neuniversitar ( care include învățământul post‐liceal). Repartizarea elevilor în funcție    SABER  39     de competențe și nevoi începe la nivelul secundar superior, după 9 ani de școlarizare, atunci când elevii pot alege între  liceu, cu cel puțin patru ani de studiu și traseul  învățământului profesional, cu cel puțin trei ani de studiu. Traseul  liceal  este în continuare împărțit în trei tipuri de programe:  • Programe de învățământ general (numite programe teoretice) cu două profiluri: uman și real;  • Programe tehnologice cu trei profiluri: tehnic, servicii, resurse naturale și protecția mediului;  • Programe vocaționale cu cinci profiluri: militar, teologic, sportiv, arte și pedagogie.    Absolvenții  programelor  tehnologice  și  vocaționale  de  nivel  secundar  primesc  un  certificat  de  calificare  și,  după  promovarea  unui  examen  de  calificare,  un  supliment  la  certificat,  în  conformitate  cu  reglementările  Europass50.  Programele de formare în domeniul învățământului profesional se concentrează în principal pe dezvoltarea competențelor  profesionale și mai puțin pe cele academice. În consecință, absolvenții celui de‐al treilea an, înscriși în clasa a XI‐a pe ruta  învățământului profesional, trebuie să repete clasa a XI‐a pe ruta liceului pentru a absolvi liceul și a obține o diplomă de  bacalaureat, dacă doresc să urmeze învățământul universitar. Absolvenții învățământului secundar inferior (învățământul  obligatoriu) care își întrerup studiile se pot înscrie într‐un program gratuit de formare în conformitate cu legea privind  ucenicia și pot dobândi o calificare profesională după finalizare.   Învățământul post‐liceal este asigurat de unitățile publice sau private de învățământ post‐liceal, de obicei având forma  unor  departamente  independente,  în  cadrul  unor  colegii  sau  universități  tehnice.  Conform  Legii  educației  naționale,  învățământul post‐liceal face parte integrantă din ÎPT și este parțial subvenționat de fondurile guvernamentale. Accesul la  unitățile  de  învățământ  post‐liceal  este  deschis  tuturor  absolvenților  de  liceu,  indiferent  dacă  dețin  o  diplomă  de  bacalaureat sau nu. Cu toate acestea, absolvenții programelor post‐liceale trebuie să dețină o diplomă de bacalaureat  pentru a urma studiile universitare. Unitățile de învățământ post‐liceal oferă, de asemenea, programe pentru elevii cu  cerințe educaționale speciale, care sunt subvenționate integral de guvern.  În timp ce persoanele din România beneficiază în mod oficial de rute flexibile de dobândire a competențelor, în practică  se confruntă cu anumite constrângeri în a se muta de la o filieră de învățare la alta sau urmarea studiilor prin aranjamente  alternative. Conform legislației, toate rutele ÎPT permit ieșiri flexibile și ajută absolvenții să dobândească competențele  necesare  pentru  a‐și  găsi  un  loc  de  muncă  sau  pentru  a‐și  continua  studiile  până  la  absolvirea  respectivului  ciclu  de  învățământ și formare. În practică, ieșirile flexibile și recunoașterea parțială a calificărilor nu sunt posibile, iar elevii trebuie  să urmeze un program complet pentru a obține un certificat sau o diplomă care să le permită să‐și găsească un loc de  muncă. Conceptul de flexibilitate este reglementat prin lege, dar aplicarea sa concretă nu este definită. O altă constrângere  cu care se confruntă este legată de reputația anumitor programe. În timp ce toate cele cinci profiluri ale programelor de  liceu vocațional sunt populare în rândul elevilor și sunt considerate a genera oportunități de angajare după absolvire, nu  la fel stau lucrurile în cazul programelor de liceu tehnologic, unde procentul elevilor care promovează bacalaureatul este  foarte  scăzut,  iar  învățământul  profesional  (  de  trei  ani)  nu  are  ca  rezultat  o  diplomă  de  bacalaureat.  Acestea  sunt  percepute ca fiind mai puțin atrăgătoare și cu rezultate finale de slabă calitate, iar populația nu este interesată de aceste  programe. MEN depune eforturi pentru a modifica percepția publică și încearcă:                                                               50  Europass este o inițiativă a Comisiei Europene care își propune să îi ajute pe oameni să‐și prezinte abilitățile și calificările în mod clar  și ușor de înțeles în Europa, facilitând astfel mobilitatea celor care studiază și a lucrătorilor. Deși certificatele și diplomele atestă faptul  că o persoană care a absolvit cu succes un program ÎPT, suplimentul la certificat sau diplomă furnizează informații suplimentare despre  abilitățile  și  competențele  dobândite  de  titular,  care  nu  sunt  incluse  în  documentul  oficial.  Mai  multe  informații  pot  fi  găsite  la  http://europass.cedefop.europa.eu/documents/european‐skills‐passport/certificate‐supplement     SABER  40     • să ofere un program relevant pentru piața forței de muncă, prin implicarea angajatorilor și luarea în considerare  a nevoilor lor de competențe, precum și dezvoltarea industriei locale  • îmbunătățirea  nivelului  de  atractivitate  al  programului  pentru  elevi  și  părinții  acestora  prin  intermediul  unui  curriculum  îmbunătățit,  al  unei  infrastructuri  și  al  unor  ateliere  echipate  și  moderne  și  al  formării  cadrelor  didactice  • lărgirea accesului prin creșterea numărului de locuri pe ruta ÎPT, dublarea numărului de la un an la altul pe baza  cererii mai ridicate și oferirea mai multor opțiuni și burse pentru fiecare elev.  Un exemplu de diversificare a rutelor de învățare este prezentat în caseta de mai jos:   Caseta 5 . Irlanda – Principalele programe ÎPT care oferă rute pentru dobândirea competențelor  Program  Durată  Calificare  Grup țintă  Educație anterioară  Vârsta  obținută  minimă  Ucenicie  4 ani  NFQ 6  Absolvenți de  Certificat Junior sau  15+  (EQF 5)  școală; pot  echivalent (NFQ 3; EQF 2);  aplica și cei mai  majoritatea dețin un certificat  în vârstă  de absolvire (NQF 4/5;  EQF3/4  Stagiu  6 luni – 2  NFQ 4‐6  Șomeri  NFQ 3 (EQF 2) sau peste, în  18+  ani  (EQF 3‐5)  funcție de curs  Formare  6 – 24  NFQ 4‐5  Șomeri  NFQ 3 (EQF 2)  18+  competențe  săptămân (EQF 3‐5)  specifice  i  Certificat Post  1 – 2 ani  NFQ 5‐6  Absolvenți de  Certificat de absolvire (NFQ  18+  Absolvire (PLC)  (EQF 4‐5)  școală; adulți  4/5; EQF 3/4) pentru  absolvenții de școală  VTOS*  1 – 2 ani  NFQ 4‐6  Șomer  Depinde de program; Pentru    (EQF 3‐5)  ISCED nivelul 4, se cere    Certificat de Absolvire (sau  21+  echivalent) sau experiență de  lucru   Momentum**  <1 an  NFQ 4‐6  Șomer pentru o  Nu există o cerință minimă    (EQF 3‐5)  perioadă mai  pentru acces, dar este  18+  îndelungată   necesară urmarea cursului.  * VTOS ‐ Schema de Oportunități de Formare Profesională. VTOS constă într‐o serie de cursuri cu normă întreagă concepute  pentru a satisface nevoile de educație și formare ale șomerilor în vârstă de peste 21 de ani. Acesta este oferit de cele 16 Școli de  Educație și Instruire (ETBs) din întreaga Irlanda.    ** Momentum ‐ Programul Momentum a fost introdus de Autoritatea Irlandeză pentru Educație și Formare Continuă (SOLAS) în  2013 pentru a aborda nevoile de calificare ale șomerilor, timp de 12 luni sau mai mult. Cursurile de formare sunt gratuite și sunt  oferite în diverse sectoare unde au fost identificate oportunități de angajare (de exemplu, turism, logistică, producție de înaltă  tehnologie). Cursurile variază în funcție de durată, între 23 și 45 de săptămâni. Toate cursurile au ca rezultat obținerea unei  certificări (de obicei NFQ 6 (EQF 5)). Cursurile Momentum sunt finanțate de SOLAS (Autoritatea Irlandei pentru Educație și  Formare Continuă)  Sursă: Informații compilate de autori pe baza datelor obținute de pe site‐ul oficial SOLAS (http://www.solas.ie/    În ultimii ani, România a încercat să sporească nivelul de atractivitate astfel încât persoanele să se înscrie și să urmeze  programe ÎPT. În mod specific, guvernul a întreprins acțiuni în trei domenii: orientare și consilierea în carieră, validarea  învățării non‐formale și informale și programele de formare orientate către cei mai vulnerabili.    SABER  41     În domeniul consilierii și orientării în carieră, guvernul a introdus inițiativa „Alege‐ți calea” pentru a informa elevii de la  nivelul secundar inferior și pentru a le trezi interesul față de programele ÎPT, în special în domeniul tehnic și al serviciilor.  MEN a introdus, de asemenea, cursuri de orientare și consiliere pentru elevi în clasele a V‐a și a VIII‐a, pentru a crește  gradul  de  conștientizare  cu  privire  la  ÎPT.  Deși  MEN  a  creat  și  servicii  de  orientare  în  carieră  printr‐o  rețea  de  centre  județene de resurse și asistență, această intervenție trebuie îmbunătățită. Rețeaua are o acoperire redusă, în special în  zonele rurale, nu are o abordare uniformă și coerentă pentru prevenirea abandonului școlar și nu dispune de mecanisme  de asigurare a calității aplicabile serviciilor de informare, consiliere și orientare51. Alte activități de orientare în carieră sunt  organizate cu sprijinul întreprinderilor locale, în special acolo unde există sisteme duale. Companiile care au parteneriate  cu  școlile,  în  cadrul  acestui  sistem,  sunt  active  în  promovarea  programelor  relevante  în  comunitățile  locale52.  Administrațiile locale organizează, de asemenea, târguri de educație, în care se promovează programele și unitățile de ÎPT.  Pentru  a  oferi  mai  multă  flexibilitate  dezvoltării  forței  de  muncă,  România  a  introdus  în  2004  validarea  învățării  non‐ formale și informale VNFIL, care permite candidaților să obțină un certificat de competențe profesionale. Acest sistem,  care este gestionat de Autoritatea Națională pentru Calificări, este considerat a fi bine cunoscut, judecând după numărul  de beneficiari, dar nu există o analiză obiectivă a calității sau a impactului acestuia. De exemplu, criteriile de validare a  învățării nonformale și informale nu au fost revizuite de la adoptarea sistemului, în pofida necesității de a se armoniza cu  cadrul  legal  introdus  de  Legea  Educației  aprobată  în  201153.  De  fapt,  deși  recunoașterea  învățării  anterioare  a  fost  reglementată  prin  Legea  Educației,  aplicarea  sa  efectivă  a  fost  împiedicată  de  lipsa  unei  metodologii  care  să  asigure  coerența între  FPI și FPC și a unui sistem viabil de transfer de credite care să le acopere pe amândouă (aceste elemente  există deja la nivelul FPI).   Guvernul român a introdus, de asemenea, un program special numit „A doua șansă”, care urmărește să ofere asistență  celor care au renunțat la învățământul obligatoriu și sunt cu cel puțin 4 ani mai în vârstă decât vârsta standard pentru  ciclul abandonat. Implementat de mai bine de 10 ani și validat de Legea Educației, programul A doua șansă este dedicat  adolescenților, tinerilor și adulților proveniți din medii diferite și de vârste diferite care nu au urmat învățământul primar  sau gimnazial și nu au atins nivelul de bază în ceea ce privește calificările. Metodologia aprobată prin Ordinul ministerial  nr. 5248/2011 indică mai multe puncte forte: (i) flexibilitatea planificării, (ii) recunoașterea învățării anterioare dobândită  într‐un cadru formal, non‐formal sau informal și (iii) inovarea prin organizarea modulară a învățării, utilizarea unui sistem  de credite și a unui proces de învățare personalizat. Programul A doua șansă oferă un program cu o durată de peste 4 ani,  care  include  atât  nivelul  gimnazial,  cât  și  clasele  IX  și  X  (pe  baza  curriculum‐ului  pentru  ruta  tehnologică)  și  permite  absolvenților să‐și continue studiile în a doua parte a liceului (clasele XI și XII ) sau în unități ÎPT (clasa XI).  Deși nu există fonduri UE pentru susținerea programului, numărul elevilor a crescut cu 50% de la 8.000 de elevi în 2013,  finanțat parțial din fonduri UE, la 12.000 de elevi în 2016, finanțat de bugetele locale, după cum reiese din statisticile INS  și datele SIIIR.                                                               51  Strategia educației și formării profesionale pentru 2016‐2020, România, 2016   52  De exemplu, Săptămâna Informării Profesionale, „Fit for Future 2017” organizată de Clubul Economic German din Brașov. Această  inițiativă are ca scop recrutarea celor mai buni candidați pentru Colegiul Tehnic Kronstadt din Brașov, prima unitate de învățământ  care a introdus sistemul dual.   53  Magda Balica, Raportul de Țară pentru România, actualizarea din 2016 a Inventarului European privind validarea învățării non‐ formale și informale (www.cedefop.europa.eu/files/2016_validate_ro.pdf)     SABER  42     Deoarece școlile nu oferă de obicei programe  A doua șansă, foarte puțini oameni pot beneficia de acestea. Programul A  doua șansă va fi finanțat în cadrul Programului Operațional Capital Uman (POCU), și se estimează că 41 000 de persoane  vor beneficia de el. Ținând cont de acest obiectiv, POCU intenționează să îmbunătățească și să extindă programul astfel  încât  să  atingă  mai  multe  zone  rurale  și  comunități  dezavantajate.  De  asemenea,  încearcă  să  dezvolte  curriculum‐ul,  materialele pentru învățare și programele ÎPT pentru a crește șansele ca absolvenții să poată intra pe piața forței de muncă.  Pentru a utiliza aceste fonduri, MEN trebuie să extindă oferta de programe de șase ori mai mult decât este în prezent.  Accentul ar trebui să fie mutat pe zonele rurale și comunitățile defavorizate, inclusiv cele rome, unde, în prezent, există  un număr insuficient de locuri și o disponibilitate limitată. În același timp, este important să se extindă treptat programul  ca o opțiune viabilă pentru adulții care au părăsit deja sistemul și să se dezvolte noi programe bazate pe oportunitățile  oferite de Legea Educației 1/2011 care nu au fost încă pe deplin explorate (inclusiv, printre altele, să se creeze legături sau  rute de reîntoarcere în învățământul de masă, precum și recunoașterea și validarea învățării anterioare).    SABER  43     5. Gestionarea furnizării serviciilor  Furnizorii  de  formare,  atât  non‐guvernamentali,  cât  și  guvernamentali,  sunt  principalele  canale  prin  care  politicile  naționale  privind  DFM  sunt  transpuse  în  .  Acest  capitol  oferă,  prin  urmare,  o  scurtă  trecere  în  revistă  a  compoziției  furnizorilor și a tipurilor de servicii disponibile în sistem înainte de a prezenta constatările detaliate SABER‐DFM privind  Furnizarea serviciilor și implicațiile acestora în materie de politici.  Prezentare generală a furnizării serviciilor de formare România a depus eforturi semnificative pentru a face serviciile de formare mai atractive, inovatoare și accesibile. După o  perioadă de declin în ÎPT care a urmat după închiderea școlilor de meserii (acum școli profesionale de 3 ani) în 2010 și  reducerea numărului de elevi din ÎPT, decizia guvernului de a relansa programele ÎPT a condus la un interes crescut în  această zonă.  În general, ÎPT a înregistrat progrese vizibile prin diversificarea programelor de formare, implicarea partenerilor sociali în  structurile de management participativ organizate la nivel regional și local (Consorții Regionale și Comitete Locale pentru  Dezvoltarea Parteneriatelor Sociale), elaborarea de documente de planificare strategică, precum Planurile Regionale de  Acțiune pentru Învățământ (PRAI),  Planurile Locale de Acțiune pentru Învățământ (PLAI) și Planul de acțiune al școlii (PAS),  dezvoltarea rețelelor de parteneriate școlare și furnizarea de servicii de orientare și consiliere în carieră.  În  anul  școlar  2015/2016,  numărul  de  elevi  din  sistemul  național  de  învățământ  a  fost  de  3,64  milioane  de  elevi,  reprezentând 72,2% din populația de vârstă școlară și 18,42% din populația totală a României.54 Din populația de vârstă  școlară, 18,5% au fost înscriși în învățământul liceal55, 1,9% în învățământul profesional și 2,73% în învățământul post‐ liceal56. Cea mai importantă evoluție a fost înregistrată în învățământul profesional (diferit de liceu), care a crescut de la  0,5% în anul școlar 2012/2013, la 0,7% în 2013/2014, 1,4% în 2014/2015, 1,9% în 2016 și 2,8% în 2017, pe baza datelor  SIIIR.  Deși  nivelurile  de  înscriere  sunt  încă  scăzute,  o  creștere  atât  de  accentuată  este  o  confirmare  a  faptului  că  redeschiderea școlilor profesionale a fost o decizie bună a Guvernului și că învățământul profesional a început să recâștige  încrederea populației. În comparație cu UE, unde în medie 48% dintre elevii din învățământul secundar superior s‐au înscris  în ÎPT în 2014, această cifră în România este relativ ridicată (57,2%).57  O analiză a FPC prezentată de Strategia pentru Educație și Formare Profesională din România pentru perioada 2016‐2020  arată că ratele de participare la învățarea pe tot parcursul vieții58 scad cu vârsta și sunt mai mari în rândul celor cu studii  superioare. În strategie se menționează  că ponderea angajaților care au participat la cursuri de formare continuă în 2010  a  fost  de  18%,  mult  mai  mică  decât  media  europeană  de  38%.  Cea  mai  mică  rată  de  participare  a  fost  înregistrată  în                                                               54  Conform INS, la 1 ianuarie 2016 populația României era de peste 19 milioane.  55  Înscrierea la liceu nu este defalcată în funcție de fluxuri în datele statistice disponibile în acest moment   56  Institutul Național de Statistică – date din iunie 2016, comunicat de presă nr. 294/ noiembrie 2016  57  On the way to 2020: date cu privire la politicile din învățământ și formare. Prezentări statistice pe țară – actualizare 2016  CEDEFOP, 2017   58  Învățarea pe tot parcursul vieții cuprinde toate activitățile de învățare semnificative, formale, non‐formale sau informale, întreprinse  în permanență cu scopul de a îmbunătăți cunoștințele, abilitățile și competențele. Rata de participare la învățarea pe tot parcursul  vieții reprezintă ponderea populației cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani care participă la activități de învățare după cum sunt  definite mai sus, în cele patru săptămâni anterioare interviului (ca în cazul Anchetei asupra forței de muncă).    SABER  44     domeniul  construcțiilor,  unde  formarea  angajaților  a  ajuns  abia  la  7%.  O  analiză  efectuată  în  2010  a  indicat  faptul  că  societățile din toate sectoarele economice investesc puțin în dezvoltarea profesională a angajaților lor, lipsind activitățile  de formare finanțate de companie pentru 41% dintre angajații cu vârste de 40 de ani și peste și slab calificați; și 50% pentru  cei cu vârste între 18 și 24 de ani, cu niveluri scăzute de educație și competențe59. Într‐un studiu mai recent realizat în  201360 au fost consultați patronii și managerii de companii; s‐a constatat că majoritatea companiilor au declarat că au un  plan de formare și 60% au avut și o persoană desemnată pentru supravegherea punerii în aplicare a acestuia. Cu toate  acestea, numai două treimi dintre companii au considerat că și‐au atins obiectivele de formare în 2013. Patronii/managerii  au menționat mai multe obstacole în calea formării angajaților, de la lipsa fondurilor proprii pentru organizarea cursurilor  de  formare,  la  lipsa  informațiilor  despre  fondurile  alocate  pentru  astfel  de  activități  sau  dificultățile  în  accesarea  lor,  precum și costurile asociate absenței totale sau parțiale a angajaților de la locul de muncă pentru a fi la cursuri.  Măsurile Active de Ocuparea forței de muncă (MAO) legate de formare, gestionate de Agenția Națională pentru Ocuparea  Forței de Muncă, sunt livrate prin intermediul rețelei sale de opt Centre Regionale de Formare pentru Adulți (CRFPA) sau  sunt  externalizate  către  furnizorii  de  formare  (publici  sau  privați)  selectați  prin  licitații.  Toate  organizațiile  care  oferă  formare profesională pentru MAO trebuie să fie autorizate în conformitate cu legislația relevantă. Înființate în 2000, CRFPA  sunt autonome și autorizate, în conformitate cu prevederile Legii privind formarea profesională a adulților, pentru a oferi  formare într‐o gamă largă de sectoare, de la construcții la agricultură, turism și industria textilă. Două dintre ele sunt, de  asemenea,  autorizate  ca  centre  de  evaluare  pentru  validarea  învățării  non‐formale  și  informale.  CRFPA  furnizează  următoarele servicii:  • Formare pentru toate categoriile vizate de MAO  • Formare pentru adulți și angajați, la cererea angajatorilor și plătită de aceștia   • Orientare și consiliere în carieră  • Evaluarea și monitorizarea furnizării de formare și alte studii de piață cu privire la formarea profesională  • Evaluarea și certificarea competențelor    Scoruri SABER‐WfD privind furnizarea serviciilor de formare Pe baza analizei datelor colectate, România înregistrează un rating global de 2,4 pe  Dimensiunea  3 (furnizare servicii),  plasând  sistemul  la  nivelul  de  dezvoltare  Emergent  (a  se  vedea  Figura  12).  Acest  scor  reprezintă  media  ratingurilor  Obiectivelor  principale  de  politici:  Facilitarea  diversității  și  excelenței  în  furnizarea  de  formare  profesională  (2,5);  Încurajarea relevanței în programele publice de formare (2,3); și Consolidarea responsabilității bazate pe dovezi cu privire  la rezultate (2,3). Ratingurile pentru aceste obiective de politici sunt discutate mai jos.                                                                     59  Achimescu, Balica et al., Anchetă privind participarea la formarea continuă a angajaților aflați în situație de risc pe piața muncii 2010  60 NOVEL RESEARCH și INCSMPS – Studiu realizat în baza proiectului de cercetare‐dezvoltare nr. 3/21.11.2013 „Modele de încurajare a investiției în  formarea profesională continuă la nivel de firmă” împreună cu Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice    SABER  45       Figura 13: Scoruri SABER‐DFM pentru Dimensiunea 3         General 2.4 Furnizrare  Servicii     7. Excelență 2.5     8. Relevanță 2.3     9. Responsabilitate 2.3       Notă: a se vedea figura 2 pentru o explicație a scalei pe axa orizontală.    Sursa: pe baza analizei datelor colectate utilizând chestionarul SABER‐DFM.    Obiectivul de politici 7: Facilitarea diversității și a excelenței în furnizarea de formare profesională   Deoarece  cererea  de  competențe  este  imposibil  de  previzionat  cu  exactitate,  a  avea  o  diversitate  de  furnizori  este  o  caracteristică a sistemelor puternice de DFM. Pentru furnizorii non‐guvernamentali, provocarea este aceea de a modera  motivul profitului sau alte agende ale programului, printr‐o reglementare adecvată, pentru a asigura calitatea și relevanța.  Pentru furnizorii de stat, o preocupare cheie este reacția acestora la cererea de competențe a angajatorilor și elevilor.  Realizarea  unui  echilibru  adecvat  între  autonomia  instituțională  și  responsabilitate  reprezintă  o  abordare  a  acestei  preocupări. Obiectivul 7 de politici ia în considerare aceste idei și evaluează sistemul în funcție de măsura în care politicile  și aranjamentele instituționale: (i) încurajează și reglementează furnizarea de formare profesională ce nu provine de la  stat  și  (ii)  promovează  excelența  în  furnizarea  de  formare  publică  prin  combinarea  stimulentelor  și  a  autonomiei  în  managementul instituțiilor publice.  Cu un scor de 2,5, România se află la jumătatea distanței dintre nivelurile de dezvoltare Emergent și Consolidat. Furnizorii  non‐guvernamentali sunt autorizați să funcționeze, iar guvernul controlează calitatea serviciilor acestora prin solicitarea  înregistrării  și  acreditării  (pentru  furnizorii  FPI),  sau  autorizării  (pentru  furnizorii  FPC).  Pentru  a  încuraja  excelența  în  furnizarea de formare publică, guvernul cere instituțiilor să stabilească obiective și să le atingă și dispune de mecanisme  care ajută la luarea unor decizii bine informate cu privire la introducerea și închiderea programelor. Când sunt evaluate  performanțele unităților de formare, guvernul rezolvă problema celor cu rezultate slabe, dar nu recompensează unitățile  care se remarcă prin performanță deosebită.  În conformitate cu Legea Educației din 2011, atât instituțiile de stat cât și cele non‐guvernamentale pot oferi FPI și FPC.  Învățământul și formarea sunt considerate activități non‐profit. Guvernul oferă stimulente nefinanciare pentru a încuraja  furnizarea  de  FPI  prin  instituții  non‐publice.  Acestea  constau  în  licență  de  operare,  acces  la  servicii  de  asistență  și  de  informare,  autorizație  de  eliberare  a  certificatelor  și  diplomelor  recunoscute  de  stat  și  participarea  ca  membri  în  organismele  de  decizie  și  consiliere  naționale/regionale.  Începând  cu  anul  2016,  MEN  utilizează  stimulente  financiare  pentru unitățile ÎPT la nivelurile secundar superior și post‐liceal, oferind finanțare de bază de la bugetul de stat pentru  fiecare elev.61                                                               61  Decizia Guvernului nr. 136/2016    SABER  46     În multe privințe, furnizorii privați primesc același tratament de la guvern ca și cei publici. De exemplu, toți furnizorii de  formare trebuie să fie înregistrați ca entități juridice înainte de a putea oferi servicii . Aceasta este o etapă obligatorie  efectuată la Registrul Comerțului, dacă instituția de formare urmează să fie înregistrată ca societate comercială, sau la  Registrul Fundațiilor și Asociațiilor, în cazul în care urmează să fie înregistrată ca ONG. Nici furnizorii de stat, nici furnizorii  privați nu pot elibera diplome recunoscute la nivel național sau nu beneficiază de sprijin financiar, dacă nu îndeplinesc  standardele de calitate stipulate de MEN pentru FPI și de către MMJS pentru FPC.  Unitățile ÎPT trebuie să fie acreditate și își reînnoiesc acreditarea la fiecare 5 ani. Aceste unități trebuie, de asemenea, să  efectueze o autoevaluare anuală și să fie auditate de ARACIP la fiecare 5 ani, în timp ce își reînnoiesc acreditarea. În plus,  unitățile ÎPT care implementează sistemul dual în parteneriat cu firmele germane care operează în România sunt supuse  monitorizării și sprijinului oferit de Camera de Comerț și Industrie Româno‐Germană. Acestea beneficiază de două tipuri  de  acreditare,  din  România  și  Germania,  și  beneficiază  de  cursuri  de  formare  instructori  în  domeniul  competențelor  pedagogice.62  Un mecanism suplimentar de asigurare a calității în rândul instituțiilor publice de formare se referă la stabilirea de țintele  privind diferitele măsurători ale resurselor, rezultatelor imediate și rezultatelor finale. Prin intermediul Planului Regional  și Local de Acțiune pentru Învățământ (PRAI/PLAI), țintele privind înscrierea cursanților sunt stabilite pe baza prognozei  pieței muncii. Unitățile ÎPT ar trebui să atingă aceste cifre. Se așteaptă, de asemenea, ca acestea să raporteze în mod  regulat cifrele de înscriere, însoțite de cifre privind absolvirea, repetarea și rata de promovare a examenelor finale.  În FPC, există măsuri destul de limitate pentru a asigura calitatea furnizării de formare, fie ea publică sau privată. Unitățile  de FPC trebuie să treacă printr‐un proces de autorizare la fiecare 4 ani și sunt supuse procedurilor de verificare atunci  când sunt depuse plângeri. Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin intermediul comisiilor de autorizare, oferă instituțiilor  de formare asistență metodologică pentru implementarea prevederilor referitoare la asigurarea calității necesare pentru  autorizare sau reautorizare. În plus, Asociația Patronală a Furnizorilor de Formare Profesională oferă asistență membrilor  săi, care includ instituții private de formare (a se vedea caseta 6). Cu toate acestea, având în vedere că mecanismele de  asigurare a calității în FPC sunt limitate și reactive, este important ca FPC să primească o atenție sporită, recunoscând în  același  timp  că  este  mai  flexibil  decât  FPI,  deoarece  nu  este  limitat  nici  de  perioada  de  timp  a  anului  școlar,  nici  de  planificarea bugetelor și a cifrelor de înscriere.    Caseta 6. Asociația Patronală a furnizorilor de formare profesională      Unele unități private de formare sunt membre ale Asociației Patronale a furnizorilor de  formare profesională din România (APFFPR), care are trei obiective principale:    • Dezvoltarea conceptului de FPC în România  • Dezvoltarea unui cadru legislativ european modern în România pentru dezvoltarea    resurselor umane  • Creșterea calității serviciilor de formare oferite de unitățile private de formare.    Asociația a fost înființată ca o organizație patronală cu scopul de a promova conceptul    de învățare pe tot parcursul vieții, de a crește participarea adulților la FPC și de a fi un    veritabil partener de dialog social, în negocierea cu Guvernul cu privire la aspectele ÎPV.                                                                   62 Informații furnizate de reprezentanții Camerei de Comerț Româno‐Germane (http://rumaenien.ahk.de/ro/ )    SABER  47     În general, calitatea sistemului DFM este pusă în aplicare prin reglementări, în loc să fie încurajată prin mai mult sprijin și  prin competiție. Este clar că nerespectarea standardelor minime de calitate încorporate în procesele de acreditare sau de  autorizare  conduce  la  sancțiuni,  inclusiv  la  revocarea  acreditării/autorizării  sau  la  închiderea  programului.63  Cu  toate  acestea, nu există mecanisme pentru recunoașterea sau recompensarea unităților care excelează.    Deși în ultimii trei ani au fost introduse sau închise foarte puține programe în FPI și FPC, guvernul pare să aibă mecanisme  instituționale pentru a lua decizii în acest sens. Aprobarea noilor programe se bazează pe analize ale nevoilor pieței forței  de  muncă,  incluse  în  PRAI,  PLAI  și  Planurile  de  Acțiune  ale  Școlilor.  Programele  pot  fi  eliminate  dacă,  după  evaluarea  periodică a registrului calificărilor FPI, se consideră că unele nu mai sunt relevante pentru piața forței de muncă. Alternativ,  este posibil ca programele cu calificări identificate ca nerelevante să fie revizuite și fie ajustate, fie închise.     Obiectivul de politici 8: Încurajarea relevanței Programelor publice de formare Instituțiile  publice  de  formare  au  nevoie  de  informații  de  încredere  cu  privire  la  cerințele  de  competențe  actuale  și  emergente pentru a‐și menține relevante ofertele de programe în condițiile pieței. Prin urmare, este de dorit ca unitățile  publice de formare să stabilească și să mențină relații cu angajatorii, asociațiile profesionale sectoriale și institutele de  cercetare. Acești parteneri reprezintă o sursă atât de informare cu privire la competențe, cât și de expertiză și consiliere  privind  proiectarea  curriculum‐ului  și  a  specificațiilor  tehnice  pentru  echipamentele  și  facilitățile  necesare  formării  profesionale. Ele pot contribui, de asemenea, la crearea de oportunități pentru formarea la locul de muncă a elevilor și  pentru dezvoltarea profesională continuă a formatorilor și directorilor de școli. Obiectivul  8 analizează  măsura în  care  există aranjamente pentru ca furnizorii publici de formare: (i) să beneficieze de contribuția industriei și a experților în  elaborarea  programelor  și  (ii)  să  recruteze  administratori  și  formatori  cu  calificări  relevante  și  să  sprijine  dezvoltarea  profesională a acestora.  România înregistrează un scor de 2,3 în ceea ce privește încurajarea relevanței în programele publice de formare, plasând  sistemul la un nivel de dezvoltare Emergent pentru Obiectivul 8. În ultima perioadă, numărul parteneriatelor dintre școală  și industrie a crescut ușor, mai ales că aceasta este o cerință explicită a legii. Implicarea industriei în managementul școlii  se face prin legături informale și se așteaptă să devină formală, în special în contextul sistemului dual recent promovat.  Comitetele sectoriale sunt implicate în verificarea și validarea standardelor profesionale și a standardelor de formare, însă  mai sunt câteva comitete sectoriale care nu au fost încă înființate (de exemplu pentru învățământ). Cu toate acestea,  cooperarea dintre instituțiile publice și angajatori ar putea crește și ar putea fi îmbunătățită din perspectiva sustenabilității  și a robusteții colaborării.  După cum s‐a arătat în capitolele anterioare, prin lege, curriculum‐ul ÎPT provine din standarde de pregătire profesională  și  standarde  ocupaționale,  care  sunt  dezvoltate  prin  contribuțiile  semnificative  din  industrie.  Experții  din  companii  colaborează  cu  specialiștii  ÎPT  și  stabilesc  cunoștințele,  abilitățile  și  competențele  necesare  pentru  fiecare  ocupație  (standarde ocupaționale), precum și specificațiile privind facilitățile, materialele, echipamentele, tehnologiile și alte detalii  necesare pentru organizarea și implementarea programului de formare (standarde de formare). Acest proces se aplică  dezvoltării  tuturor  standardelor  și  curriculum‐ului.  Un  exemplu  de  bună  practică  este  prezentat  în  caseta  de  mai  jos,  reprezentând implicarea părților interesate în sistemul EFP danez.                                                               63 Legea Formării profesionale a Adulților 129/2000 și regulile de aplicare aferente; Legea referitoare la Asigurarea Calității în Învățământ 87/2006  și metodologia aferentă; Ordinul Ministrului Învățământului nr. 5547/2011 cu privire la Metodologia Inspecțiilor Școlare     SABER  48     Caseta 7. Modelul danez al implicării părților interesate  Sursă: CEDEFOP, EFP în Europa, Raport de Țară pentru Danemarca, 2014    Nivel național    Curricula națională  Parlament  Lege  Consiliu Consultativ pentru EFP  Ministerul Educației  Ordin general privind EFP  Regulamente  ‐ Cadre didactice  Comitete comerciale  Ghiduri educaționale  ‐ Sindicatele profesorilor  ‐ Lideri de sindicate  ‐ Parteneri sociali   ‐ Etc.  Nivel de unitate de învățământ    Curricula școlară  Consiliul și conducerea școlii  Planul educațional  ‐ Autorități locale  Profesori  Planuri de predare  ‐ Parteneri sociali  Ucenici  ‐ Companii  ‐ Etc.  Decidenți  Produse  Consilieri  Traducere  Mai mult, toate unitățile ÎPT trebuie să aibă legături formale prin contracte cu companiile, pentru a se asigura că pentru  formarea  practică  sunt  disponibile  facilități  adecvate.  Aceasta  este  o  cerință  inclusă  în  standardele  de  bază  pentru  acreditare și este aplicată foarte riguros de ARACIP. Unitățile ÎPT nu pot solicita alocarea unei cifre de școlarizare decât  dacă au un acord de parteneriat cu companiile. În plus, prin lege, unitățile care operează în sistemul dual trebuie să aibă  cel puțin un reprezentant al societății partenere ca membru în Consiliul de administrație al școlii.     În ultimii ani, în cadrul programelor ÎPT actuale, companiile în parteneriat cu unitățile ÎPT se angajează să ofere facilități  pentru  învățarea  la  locul  de  muncă,  în  spațiile  întreprinderilor  sau  în  atelierele  școlare,  inclusiv  prin  furnizarea  de  echipamente  adecvate  și  moderne.  Prin  stabilirea  unui  parteneriat,  companiile  sunt,  de  asemenea,  de  acord  să‐și    SABER  49     pregătească  propriii  angajați  ca  tutori  pentru  formarea  la  locul  de  muncă  a  elevilor.  Multe  companii  care  participă  la  sistemul dual oferă, de asemenea, burse elevilor cu care au contracte de formare, în plus față de bursele acordate de stat.    Există  standarde  explicite  pentru  recrutarea  șefilor  unităților  publice  de  ÎPT,  dar  nu  există  cerințe  specifice  pentru  dezvoltarea  profesională  ulterioară,  odată  ce  aceștia  sunt  recrutați.  Aceste  criterii  și  cerințe  specifice  sunt  stipulate  în  Metodologia  privind organizarea concursului pentru  ocuparea funcțiilor de  director și director adjunct din unitățile de  învățământ preuniversitar, emisă de MEN. Directorii școlilor sunt obligați să aibă o pregătire profesională de bază atunci  când aplică pentru această funcție, dar odată ce au primit numirea pe funcție, participarea lor la formarea managerială  ulterioară nu mai este o cerință și astfel oportunitățile de dezvoltare profesională sunt limitate.    Există standarde clare și explicite pentru recrutarea cadrelor didactice și a formatorilor din ÎPT pentru formarea practică  în unitățile publice de formare, așa cum se stabilește prin Metodologia privind Mobilitatea cadrelor didactice. Formarea  continuă a cadrelor didactice este, de asemenea, reglementată prin lege, însă se referă la abilitățile de predare și nu la  abilitățile și cunoștințele relevante pentru industria corespunzătoare disciplinei lor de predare.    Obiectivul de politici 9: Consolidarea unei responsabilități pentru rezultate, bazate pe dovezi   Monitorizarea și evaluarea sistematică a furnizării serviciilor sunt importante atât pentru asigurarea calității, cât și pentru  îmbunătățirea  sistemului.  Realizarea  acestei  funcții  necesită  colectarea  și  analiza  datelor  dintr‐o  varietate  de  surse.  Raportarea datelor la nivel de unitate permite autorităților competente să se asigure că furnizorii livrează rezultatele finale  așteptate. Aceste date permit, de asemenea, acestor autorități să identifice lacunele sau provocările în ceea ce privește  furnizarea  de  formare  sau  domeniile  de  bună  practică.  În  plus,  anchetele  periodice  și  evaluările  programelor  majore  generează informații complementare care pot contribui la creșterea relevanței și eficienței sistemului ca întreg. Obiectivul  de politici 9 ține cont de aceste idei atunci când evaluează aranjamentele sistemului pentru colectarea și utilizarea datelor  pentru direcționarea atenției asupra rezultatelor finale ale formării, asupra eficienței și inovării în furnizarea serviciilor.    România înregistrează un scor de 2,3 la Obiectivul de politici 9, plasând sistemul la un nivel de dezvoltare Emergent. Acest  scor se bazează pe faptul că furnizorii publici de formare colectează și raportează datele administrative și statisticile de  participare, finalizare și de absolvire. Unele unități raportează, de asemenea, estimări privind plasarea la un loc de muncă,  deși este puțin probabil ca astfel de informații să fie colectate oficial. Datele sunt compilate în rapoartele publicate pe  pagina web a instituțiilor, devenind astfel publice. Furnizorii de formare non‐publici, precum și alții care primesc fonduri  publice și sunt acreditați de ARACIP, furnizează aceeași gamă de informații într‐un mod similar.    Începând cu anul școlar 2016‐2017, toți furnizorii de formare profesională prin ÎPT sunt obligați să încarce datele direct pe  platforma furnizată de MEN, numită Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România (SIIIR).64 SIIIR oferă servicii  complete de gestionare a activităților sistemului de învățământ preuniversitar dintr‐o perspectivă operațională, tehnică,  administrativă și strategică, creând un sistem de calitate pentru colectarea datelor. Cu toate acestea, un raport recent  SABER pentru Sistemul Informatic Integrat pentru Managementul Învățământului Preuniversitar (EMIS) subliniază faptul  că, în ciuda acoperirii (la toate nivelurile preuniversitare) și a calității datelor, SIIIR rămâne închis și insuficient utilizat.  Sistemul nu favorizează accesul, partajarea și utilizarea informațiilor. Factorii de decizie politică încă nu utilizează datele  pentru a spori responsabilitatea unităților de învățământ și formare sau pentru a‐și fundamenta pe informații deciziile cu                                                               64  Pentru mai multe informații, vizitați: https://siiir.edu.ro/     SABER  50     privire la finanțarea, gestionarea sau dezvoltarea politicilor privind ÎPT. Școlile, profesorii și părinții beneficiază de acces la  date privind învățământul sub forma rapoartelor naționale, dar adesea nu reușesc să utilizeze informațiile în mod eficient.  Dat fiind că platforma SIIIR abia a fost lansată și că utilizarea sa regulată abia începe, mentenanța și actualizarea periodică  a datelor la nivel de școală este încă deosebit de importantă.    Guvernul efectuează sau sponsorizează în mod regulat anchete legate de competențe, dar acestea tind să se concentreze  pe resurse și pe rezultate imediate, nu pe rezultatele finale. Evaluările de impact și studiile de urmărire a inserției pe piața  muncii a elevilor nu sunt efectuate în mod regulat. Deoarece informațiile despre rezultatele finale obținute de absolvenții  de pe piața forței de muncă nu sunt disponibile, Guvernul utilizează în cea mai mare parte date administrative pentru  monitorizarea și îmbunătățirea performanțelor sistemului.    SABER  51     6. Implicațiile constatărilor asupra politicilor în domeniu  În  ansamblu,  politicile  și  practicile  privind  DFM  în  România  se  află  la  un  nivel  de  dezvoltare  Consolidat,  care  reflectă  existența unor bune practici sistemice în dimensiunile strategice, de administrare și de furnizare a serviciilor. Cu toate  acestea, există loc de îmbunătățiri în mai multe domenii. Analiza datelor colectate prin intermediul exercițiului SABER‐ WfD din România sugerează cele șapte implicații la nivelul politicilor prezentate mai jos.  1. Guvernul ar putea promova participarea mai activă a angajatorilor și a altor părți interesate neguvernamentale:  Deși unii actori non‐guvernamentali au inițiat proiecte de DFM, cum ar fi realizarea proiectului pilot referitor la sistemul  dual, majoritatea nu participă într‐o manieră consecventă la dialogul politic. Întrucât partenerii sociali au o abordare mai  degrabă reactivă decât proactivă, instituțiile guvernamentale continuă să fie forța motrice din procesul de elaborare și  implementare  a  strategiilor  naționale  de  dezvoltare  a  resurselor  umane.  Guvernul  a  luat  măsuri  pentru  a  asigura  participarea angajatorilor în luarea deciziilor și în procesul de consultare, la diferite niveluri, ca parte din aceste organizații,  printre care Consiliul Economic și Social (CES), comitetele sectoriale și consiliile Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței  de Muncă și Autorității Naționale pentru Calificări. Cu toate acestea, participarea angajatorilor și a altor parteneri sociali  trebuie extinsă pentru ca aceștia să își poată consolida vocea.  La  nivel  național,  Guvernul  ar  putea  promova  participarea  activă  a  angajatorilor  și  a  altor  părți  interesate  neguvernamentale  la  stabilirea  priorităților  strategice  prin  utilizarea  structurilor  de  parteneriat  social  deja  existente  pentru a crește rolul și responsabilitățile nu numai ale angajatorilor, ci și ale asociațiilor profesionale, sindicatelor, ONG‐ urilor și unităților de formare. Cu o participare mai activă a unor astfel de părți interesate, aceste structuri ar putea, de  asemenea, să aibă un rol de coordonare pentru o colaborare sporită cu actorii guvernamentali în ceea ce privește punerea  în aplicare și monitorizarea principalelor inițiative strategice.  La nivel instituțional, comitetele sectoriale ar putea juca un rol mai activ nu numai în elaborarea standardelor de creștere  a relevanței programelor de formare, ci și prin asumarea sarcinilor de coordonare și facilitare a dialogului cu autoritățile,  precum și între școli și companii în sectoarele pe care le reprezintă. Sistemul dual aprobat recent oferă o oportunitate de  a spori angajamentul partenerilor din industrie în procesul de luare a deciziilor în școli prin participarea lor în consiliile de  administrație și implicarea lor în elaborarea curriculum‐ului.  2. Eforturile actuale pentru evaluarea nevoilor legate de competențe ar putea fi mai cuprinzătoare și utilizate pe scară  mai largă:  În prezent, foarte multe evaluări ale nevoilor de competențe sunt realizate de către agențiile guvernamentale, actorii din  sectorul privat și partenerii de dezvoltare. Având în vedere că evaluările variază în ceea ce privește acoperirea (de ex., la  nivel  național  vs.  regional,  sectorial  sau  specific),  intervalele  de  timp  și  metodologiile,  utilizarea  acestor  exerciții  în  elaborarea  politicilor  sau  procedurilor  pentru  FPI  devine  o  provocare.  În  plus,  cele  mai  multe  analize  ale  nevoilor  de  competențe sunt limitate la prognozarea cererii de competențe, neidentificând lipsurile sau redundanțele în materie de  competențe.  Guvernul, alături de actorii neguvernamentali, are potențialul de a produce evaluări mai cuprinzătoare pentru informarea  politicilor de FPI. Următoarele eforturi ar putea contribui la îndeplinirea acestui potențial:    SABER  52     • Colectarea și analiza periodică a informațiilor privind tendințele economice pe termen lung și mediu și cererea și  oferta de competențe.  • Creșterea  colaborării  și  coordonării  între  toate  părțile  interesate  care  efectuează  astfel  de  evaluări  pentru  a  consolida eforturile în măsura în care este posibil, pentru a evita suprapunerea activităților și a altor inadecvări și  a explora modalitățile de facilitare a utilizării informațiilor pentru elaborarea politicilor.   Utilizarea rezultatelor colectării și analizei datelor pentru a proiecta, implementa, monitoriza și adapta politicile  naționale  de  FPI,  în  scopul  atingerii  obiectivelor  stabilite  de  UE  în  ceea  ce  privește  participarea,  relevanța  și  calitatea.    Caseta  8.  Consolidarea  eforturilor  de  evaluare  a  neconcordanțelor  în  materie  de  competențe și de informare a dialogului politic: KRIVET în Coreea  Institutul  de  Cercetare  pentru  Învățământ  Profesional  și  Tehnic  din  Coreea  (KRIVET)  a  fost  înființat în 1997 în scopul de a promova învățământului profesional și tehnic și de a contribui  la dezvoltarea competențelor profesionale. Este un institut de cercetare a politicilor naționale  aflat  sub  conducerea  Prim‐Ministrului,  care  efectuează  cercetări  privind  dezvoltarea  resurselor umane la nivel național ‐ printre multe alte inițiative ‐ pentru a spori alinierea dintre  învățământ, formare și piața forței de muncă. Printre funcțiile sale principale (descrise mai  jos), KRIVET consolidează și analizează datele privind neconcordanțele dintre competențe și  oferă recomandări corespunzătoare pentru politici, privind:  • Stabilirea și gestionarea unui sistem de colectare a informațiilor și analizarea periodică a  tendințelor pieței forței de muncă  •  Sprijinirea  rețelei  de  părți  interesate  în  învățământul  tehnic  și  profesional  (ÎPT)  și  dezvoltarea resurselor umane (DRU)  • Efectuarea cercetărilor privind politicile naționale pentru DRU și sprijinirea implementării  politicilor   • Colectarea, organizarea și difuzarea informațiilor despre FPI    Alte funcții includ:  • Efectuarea unor cercetări privind FPI ca parte a învățării pe tot parcursul vieții pentru toți și  desfășurarea unor proiecte conexe  • Dezvoltarea și propagarea programelor pentru FPI ca parte a învățării pe tot parcursul vieții  •  Efectuarea  de  cercetări  privind  sistemele  de  calificare  naționale  și  private  și  sprijinirea  proiectelor conexe  • Evaluarea unităților ÎPT și a programelor acestora la cererea guvernului  •  Furnizarea  de  informații  și  consiliere  în  carieră  pentru  ocuparea  forței  de  muncă  și  dezvoltarea carierei  • Promovarea schimbului internațional de informații privind FPI    Sursă: Compilație bazată pe informațiile preluate de pe site‐ul oficial KRIVET.    3. Guvernul ar putea folosi mai intens stimulentele pentru a încuraja FPC:  După cum s‐a menționat mai devreme, ponderea din PIB alocată educației în România este sub media europeană. Prin  urmare, este sigur să presupunem că investițiile în FPI sunt și mai scăzute în comparație cu alte sisteme europene. Acest  lucru este valabil în special pentru FPC, pentru care nu există nicio schemă generală de finanțare publică, iar stimulentele  pentru întreprinderile private de a oferi formare angajaților lor sunt oarecum limitate.    SABER  53     Formarea angajaților din sectorul privat este mai degrabă ad‐hoc, deoarece doar câteva companii mari au o strategie de  formare sau un fond/buget special destinat formării profesionale. Companiile mici au o probabilitate mai scăzută de a‐și  forma angajații, deoarece nu dispun, de obicei, de infrastructura instituțională pentru a organiza și implementa programe  de dezvoltare a resurselor umane. Din acest motiv, Guvernul ar trebui să exploreze strategiile de stimulare a investițiilor  private  în  FPC.  Soluțiile  posibile  variază  de  la  campanii  de  sensibilizare  cu  privire  la  beneficiile  FPC,  la  sprijin  pentru  întreprinderi în evaluarea nevoilor legate de competențe sau la înființarea unui fond de formare (a se vedea Caseta 9).  Indiferent de mecanismul ales, este esențial să se asigure că acesta este suficient de flexibil pentru a satisface nevoile de  formare ale angajatorilor și că este accesibil, monitorizat și evaluat în mod regulat.  Caseta 9. Mecanism de finanțare FPC: Fondul de Dezvoltare a resurselor umane din  Malaysia    Fondul de Dezvoltare a Resurselor Umane (FDRU) a fost înființat în 1993 pentru a promova  formarea,  recalificarea  și  dezvoltarea  forței  de  muncă  din  Malaysia  pentru  a  răspunde  cerințelor unei economii cu venituri ridicate, bazate pe cunoaștere, în conformitate cu Vision  2020. Din 2001, HRDF a fost administrat De Pembangunan Sumber Manusia Berhad (PSMB),  o agenție din cadrul Ministerului pentru Resurse Umane. Sursa sa de finanțare este o taxă  obligatorie de 1% din salariul lunar al lucrătorilor, pentru mai multe categorii de întreprinderi  cu o anumită dimensiune, definite în funcție de numărul de salariați, în funcție de sectorul  economic,  întreprinderile  care  se  situează  sub  această  dimensiune  minimă  având  și  ele  posibilitatea de a contribui. De exemplu, pentru producție, întreprinderile cu cel puțin 50 de  lucrători  sunt  obligate  să  contribuie.  Angajatorii  pot  solicita  rambursarea  unei  părți  a  costurilor pe care le suportă în furnizarea de formare pentru lucrătorii lor. Eligibilitatea pentru  rambursare depinde de tipul de competențe conferite (de exemplu, îmbunătățirea calificării,  recalificarea,  calificarea  încrucișată)  și  dacă  programele  de  formare  sunt  recunoscute  de  PSMB.  Sursă: Banca Mondială (2013), SABER‐DFM Raport de Țară Malaysia.   4. Este necesar să se armonizeze gestionarea FPI și a FPC:    După cum s‐a menționat anterior, FPI și FPC sunt gestionate independent. Acest lucru este valabil în special în ceea ce  privește asigurarea calității. Standardele ocupaționale sunt folosite ca punct de referință pentru FPC și standardele de  formare  pentru  ÎPT.  Sistemul  de  asigurare  a  calității  este  bine  definit  și  implementat  riguros  în  FPI,  dar  în  cadrul  FPC  sistemul este mai puțin robust. Criteriile și procedurile de asigurare a calității pentru FPC trebuie revăzute, îmbunătățite  și armonizate cu Cadrul european de referință pentru asigurarea calității în învățământul profesional și tehnic.    Diferențele  în  gestionarea  FPI  și  a  FPC  au  un  efect  tangibil  asupra  flexibilității  oferite  persoanelor  pentru  dobândirea  competențelor pe tot parcursul vieții. Pe măsură ce România se îndreaptă către o abordare a învățării pe tot parcursul  vieții, este esențial să se armonizeze și să se asigure coordonarea și coerența dintre FPI și FPC. Acest lucru ar putea necesita  dezvoltarea  de  programe  de  formare  în  cadrul  unui  cadru  curricular  comun,  clarificarea  legăturii  dintre  standardele  profesionale, calificări și curriculum și standardizarea mecanismelor și a procedurilor de asigurare a calității.          SABER  54     5. Serviciile de consiliere și orientare în carieră ar putea fi îmbunătățite:    Deși guvernul a depus eforturi pentru a oferi servicii de consiliere și orientare în carieră elevilor potențiali și actuali din  ÎPT, există loc de îmbunătățire în ceea ce privește accesul și diversificarea. Pentru viitorii elevi, ar trebui să se ofere o gamă  mai largă de activități care să stimuleze mai mult interes și încredere în ÎPT, inclusiv campanii media, târguri de educație  și locuri de muncă, vizite la companiile care oferă formare profesională pentru elevii înscriși în sistemul dual de învățământ  și  informații  cu  privire  la  perspectivele  de  angajare  ale  absolvenților  programelor  de  ÎPT.  Pentru  actualii  elevi,  MEN,  împreună cu MMJS, ar putea explora modalitățile de a dezvolta și extinde rețeaua centrelor de informare, consiliere și  orientare în carieră, atât în mediul urban, cât și în mediul rural, și să angajeze mai mulți consilieri școlari.    6. Managerii unităților ÎPT ar trebui să beneficieze de oportunități de dezvoltare profesională:    Sistemele  eficiente  de  ÎPT  necesită  instituții  cu  capacitatea  de  a  implementa  eficient  politicile,  de  a  identifica  în  mod  constant oportunitățile de îmbunătățire și creștere și de a maximiza utilizarea resurselor umane, financiare și fizice pentru  a oferi formare de înaltă calitate. Practicile actuale din România asigură că managerii unităților de ÎPT au un set minim de  calificări și experiență, dar, odată angajați, nu au oportunități de dezvoltare profesională. Pentru ca unitățile de formare  să prospere, potențialul acestor manageri ar trebui să fie susținut prin formare profesională periodică într‐o gamă largă  de aspecte, de la tehnici de management până la cele mai recente evoluții în domeniile de interes ale instituțiilor lor.    7. Guvernul ar putea îmbunătăți eforturile actuale pentru o mai bună colectare, administrare și utilizare a datelor de la  unitățile de formare pentru a lua decizii:    Deși Guvernul a depus eforturi pentru colectarea datelor din instituțiile ÎPT, acestea par a fi în mare parte administrative.  Unitățile de ÎPT sunt monitorizate prin inspecții școlare, care analizează informațiile tehnice și administrative, dar nu și  rezultatele școlare. Cu alte cuvinte, resursele sunt măsurate, dar nu și rezultatele imediate sau rezultatele finale. Inspecțiile  școlare ar trebui să modifice această abordare pentru a oferi un sprijin adecvat și pentru a încuraja performanța unității,  după cum reiese din numărul absolvenților care își găsesc un loc de muncă sau prin îmbunătățirea rezultatelor finale ale  învățării elevilor și a rezultatelor evaluărilor profesorilor.    MEN utilizează noua platformă SIIIR de trei ani, iar școlile au încărcat deja informațiile necesare în acest sistem pentru ca  Ministerul să le utilizeze și să ia decizii informate. Aceste date sunt comunicate Institutului Național de Statistică printr‐un  acord legal privind utilizarea unui set unic de date. După cum s‐a menționat mai sus, majoritatea datelor raportate în SIIIR  sunt  de  natură  administrativă  (de  exemplu,  infrastructură,  înscriere,  dimensiune  clasă).  Datele  sunt  publice  și  oferă  indicații privind capacitatea fiecărei școli, și astfel pot fi utile pentru factorii de decizie și angajatori; acestea însă nu sunt  suficiente pentru a le permite potențialilor elevi să ia decizii în cunoștință de cauză sau să evalueze performanța unităților  de formare.    Dat fiind că eforturile de colectare a datelor în FPC sunt mai limitate, cu excepția MAO legate de formarea profesională,  Guvernul ar putea analiza stabilirea unui sistem național de colectare și analiză a datelor în jurul celor 10 indicatori CEAC  FPI, care acoperă atât FPI, cât și FPC. De asemenea, ar putea efectua evaluări de impact ale programelor de FPI și FPC sau  studii pilot de urmărire pentru programele selectate. În ceea ce privește programele de FPC, este de remarcat faptul că  Camerele de Comerț au propus introducerea unui câmp în registrul angajaților (REVISAL), care impune fiecărui angajat să  precizeze ultimul curs pe care l‐a urmat, pentru a evidenția legătura dintre calificarea solicitată în urma angajării și cel mai    SABER  55     recent curs de formare profesională efectuat de angajat. Studiile de impact și de urmărire, împreună cu datele furnizate  de REVISAL, ar putea oferi informații valoroase cu privire la beneficiile generate de un program specific de formare, atât  pentru angajat, cât și pentru angajator.    Printr‐un set mai larg de date provenite de la unitățile de formare și prin eforturile suplimentare de analiză a informațiilor  obținute prin inspecții, SIIIR, REVISAL, studii de impact și urmărire, Guvernul va putea să își informeze mai bine deciziile  privind FPI și FPC pentru a asigura calitatea, relevanța și coordonarea dintre cele două.                                                                          SABER  56         Anexa 1: Acronime ALMP/MAO  Programe de Măsuri Active de Ocupare a forței de muncă  ANC   Autoritatea Națională pentru Calificări  ANOFM  Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă  APFFPR  Asociația Patronală a Furnizorilor de Formare Profesională din România  ARACIP  Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar  CEDEFOP  Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale  CLDPS  Comitete Locale de Dezvoltare a Parteneriatului Social  CNDIPT  Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic  CRFPA  Centrul Regional de Formare Profesională a Adulților  FPC  Formare Profesională Continuă  DCI/ICD  Instrument de Colectare Date al SABER  EC/CE  Comisia Europeană   EQF/CEC  Cadrul European al Calificărilor  ESF/FSE  Fondul Social European  EU/UE  Uniunea Europeană  GDP/PIB  Produsul Intern Brut  ICT/TIC  Tehnologia Informației și Comunicării  INCSMPS  Institutul National de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției  Sociale  ISCIR  Inspecția  de  Stat  pentru  Controlul  Cazanelor,  Recipientelor  sub  Presiune  și  Instalațiilor de Ridicat  ÎPT  Învățământ Profesional și Tehnic (Formare Profesională Inițială)  ÎPV  Învățare pe tot Parcursul Vieții  MoLSJ/MMJS  Ministerul Muncii și Justiției Sociale  MoNE/MEN  Ministerul Educației Naționale  M&E  Monitorizare și Evaluare  NEET  Persoane  care  nu  sunt  încadrate  profesional  și  nu  urmează  niciun  program  educațional sau de formare  NGO/ONG  Organizație non‐guvernamentală    SABER  57     NQF/CNC  Cadrul Național al Calificărilor   OECD/OCDE  Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică  OPHC/POCU  Programul Operațional Capital Uman  OPHRD/POS DRU  Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane  PAS  Planuri de Acțiune ale Școlilor  PIAROM  Patronatul Investitorilor Autohtoni din România  PISA  Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor  PLAI  Plan Local de Acțiune pentru Învățământ  PRAI  Plan Regional de Acțiune pentru Învățământ  R&D/C&D  Cercetare și Dezvoltare  SABER  Abordare Sistemică pentru Rezultate mai bune în învățământ  SIIIR  Sistemul Informatic Integrat al Învățământului din România  SMEs/IMM‐uri  Întreprinderi Mici și Mijlocii  TIVA  Trade in Added Value / Metodă statistică pentru estimarea surselor de valoare  adăugată în producerea bunurilor și serviciilor pentru export și import  TVET/ÎPT  Învățământ și Formare Profesională și Tehnică   VET/ÎPT  Învățământ Profesional și Tehnic   VNFIL  Validarea învățării non‐formale și informale  WEF/FEM  Forumul Economic Mondial  WfD/DFM  Dezvoltarea Forței de Muncă            SABER  58     Anexa 2: Cadrul analitic SABER‐DFM        Obiectiv   Acțiune  Subiect   Stabilirea unei  G1_T1  Promovarea DFM pentru sprijinirea dezvoltării economice  Oferă promovare susținută pentru DFM la nivelul de  G1  direcții  conducere  G1_T2  Strategii și decizii ale campionilor în DFM  strategice  Evaluarea globală a perspectivelor economice și a implicărilor  Cadru Strategic  Dimensiune 1  G2_T1  Stabilește claritatea cererii de competențe și a zonelor de  competențelor  Încurajarea  constrângere critică  Constrângeri critice cu privire la competențe în sectoarele  G2_T2  unei abordări  economice prioritare  G2  bazate pe  G2_T3  Rolul angajatorilor și industriei   cerere  Implică angajatorii în stabilirea priorităților DFM și în  Stimulare pentru îmbunătățirea competențelor pentru  G2_T4  îmbunătățirea competențelor pentru lucrători  angajatori  G2_T5  Monitorizarea programelor de stimulare  Întărirea  G3_T1  Rolul ministerelor și agențiilor guvernamentale  Formalizează rolurile cheie DFM pentru acțiuni coordonate  G3_T2  Rolurile părților interesate non‐guvernamentale în DFM  G3  coordonării  referitoare la prioritățile strategice  critice  G3_T3  Coordonare pentru implementarea măsurilor strategice de DFM   G4_T1  Privire de ansamblu asupra finanțării pentru DFM  Furnizează finanțare stabilă pentru programe eficiente în  G4_T2  Finanțare regulată pentru ÎPT  învățământul și formarea profesională inițială, continuă și  G4_T3  Finanțare  regulată pentru FPC  Asigurarea  orientată  Finanțare regulată pentru Programele Active privind Piața  eficienței și  G4_T4  G4  Muncii, referitoare la formare   echității în  Monitorizează și îmbunătățește echitatea în finanțarea  finanțare  G4_T5  Echitate în finanțare pentru programele de formare  formării  Facilitează parteneriatele susținute între instituțiile de formare  Supraveghere sistem  G4_T6  Parteneriate între furnizorii de formare și angajatori  și angajatori  Dimensiune 2  Extinde domeniul de aplicare al standardelor de competență  G5_T1  Standarde de competență și cadrele naționale de calificare  ca bază pentru dezvoltarea cadrelor pentru calificări  G5_T2  Standarde de competență pentru profesiile principale  Asigurarea  G5_T3  Testarea competențelor profesionale  Stabilește protocoale pentru asigurarea credibilității testării și  standardelor  G5_T4  Testarea și certificarea competențelor  G5  certificării competențelor  relevante și  G5_T5  Testarea competențelor pentru profesiile principale   fiabile  G5_T6  Supravegherea guvernamentală a acreditării  Dezvoltă și aplică standardele de acreditare pentru menținerea  G5_T7  Stabilirea standardelor de acreditare  calității ofertei de formare  G5_T8  Cerințe pentru acreditare și aplicarea standardelor de acreditare  G5_T9  Stimulente și sprijin pentru acreditare  Promovează progresul educațional și permeabilitatea prin rute  G6_T1  Rute de învățare  multiple, inclusiv pentru elevii din ÎPT  G6_T2  Percepția publică cu privire la rutele ÎPT  Diversificarea  Facilitează învățarea pe tot parcursul vieții prin coordonarea  G6_T3  Coordonarea certificării competențelor  rutelor de  G6  certificării competențelor și recunoașterea învățării anterioare  G6_T4  Recunoașterea învățării anterioare  dobândire a  competențelor   Oferă servicii de asistență pentru dobândirea competențelor  G6_T5  Sprijin pentru dezvoltarea ulterioară a profesiei și carierei  de către lucrători, solicitanții de locuri de muncă și persoanele  G6_T6  Furnizarea de servicii legate de formare pentru cei defavorizați   dezavantajate  Domeniul de aplicare și formalitatea furnizării de formare de  G7_T1  către instituții non‐guvernamentale  Facilitarea   Încurajează și reglementează furnizarea de formare de către  G7_T2  Stimulente pentru furnizorii non‐guvernamentali  diversității și  instituții non‐guvernamentale   G7_T3  Asigurarea calității furnizării de formare  G7  excelenței în  G7_T4  Evaluarea politicilor pentru furnizarea formării  furnizarea de  G7_T5  Obiective și stimulente pentru unitățile publice de formare  Furnizare Servicii  formare  Combină stimulentele și autonomia în gestionarea instituțiilor  G7_T6  Autonomia și responsabilitatea unităților publice de formare  Dimensiune 3  publice de formare  G7_T7  Introducerea și închiderea programelor publice de formare  G8_T1  Legături dintre unitățile de formare și industrie  Integrează industria și resursele experților în proiectarea și  G8_T2  Rolul industriei în elaborarea curriculum‐ului  Încurajarea  furnizarea programelor publice de formare   G8_T3  Rolul industriei în specificarea standardelor cu privire la facilități  relevanței în  G8_T4  Legături dintre unitățile de formare și cercetare  G8  programele  Recrutare și formare la locul de muncă a șefilor din unitățile  publice de  Recrutează și sprijină administratorii și instructorii pentru a  G8_T5  publice de formare  formare  îmbunătăți relevanța pe piață a programelor publice de  Recrutare și formare la locul de muncă a instructorilor din  formare   G8_T6  unitățile publice de formare  Consolidarea  G9_T1  Date administrative de la furnizorii de formare  Extinde disponibilitatea și utilizarea datelor relevante pentru  responsabilității  G9_T2  Sondaje și alte date  G9  politici, pentru concentrarea atenției furnizorilor asupra  bazate pe  G9_ Utilizarea datelor pentru monitorizarea și îmbunătățirea  rezultatelor finale, eficienței și inovării în formare  dovezi   T3  performanței programului și sistemului    SABER  59     Anexa 3: Rubrici pentru Evaluarea Datelor SABER‐WfD Dimensiunea Funcțională 1: Cadrul Strategic  Obiect Nivel de Dezvoltare  iv  Latent Emergent Consolidat Avansat Campionii vizibili pentru DFM sunt Unii campioni vizibili oferă Liderii guvernamentali exercită o Atât conducătorii guvernamentali, G1: Stabilirea unei direcții fie absenți, fie nu întreprind nicio promovare ad-hoc pentru DFM și au promovare susținută pentru DFM cu cât și cei non-guvernamentali strategice pentru DFM  acțiune specifică pentru a avansa avut câteva intervenții pentru a participarea ocazională, ad-hoc a exercită o promovare susținută pentru prioritățile strategice ale DFM. avansa prioritățile strategice ale liderilor non-guvernamentali; DFM și se bazează pe procese de DFM; nu există mecanisme de promovarea acestora se axează pe rutină și instituționalizate pentru a monitorizare și de evaluare a sectoare industriale sau sectoare colabora în cadrul unor intervenții progresului implementării. economice selectate și se manifestă bine integrate pentru a promova o printr-o serie de intervenții specifice; agendă strategică, economică amplă progresul implementării este privind DFM; progresul monitorizat, chiar dacă prin evaluări implementării este monitorizat și ad-hoc. evaluat prin procese de rutină, instituționalizate.       SABER  60       Dimensiunea Funcțională 1: Cadrul Strategic  Nivel de Dezvoltare  Obiectiv  Latent Emergent Consolidat Avansat Nu există nicio evaluare a Se fac anumite evaluări ad-hoc ale Există evaluări de rutină, bazate pe G2: Încurajarea unei abordări bazate pe cerere în perspectivelor economice naționale și perspectivelor economice naționale și mai multe surse de date, cu privire Există o gamă bogată de evaluări a implicațiilor acestora pentru implicațiilor acestora pentru la perspectivele economice naționale regulate și robuste din partea mai competențe; industria și angajatorii au competențe; se iau unele măsuri și implicațiile acestora pentru multor părți interesate în ceea ce un rol limitat sau zero în definirea pentru a rezolva constrângerile critice competențe; se ia o gamă variată de privește perspectivele economice ale priorităților strategice ale DFM și legate de competențe (e.g., stimulente măsuri, cu acoperire amplă, pentru a țării și implicațiile acestora în ceea ce beneficiază de sprijin limitat din pentru dezvoltarea competențelor de rezolva constrângerile critice legate privește competențele; Informațiile partea Guvernului pentru dezvoltarea către angajatori); guvernul face de competențe; guvernul îi oferă o bază pentru o gamă largă de competențelor eforturi limitate pentru a-i implica pe recunoaște pe angajatori ca parteneri măsuri cu o acoperire mare care DFM angajatori ca parteneri strategici în strategici în DFM, le formalizează abordează constrângerile critice în   DFM. rolul și oferă sprijin pentru materie de competențe; Guvernul dezvoltarea competențelor, prin recunoaște angajatorii ca parteneri scheme de stimulare care sunt strategici în DFM, le formalizează revizuite și ajustate. rolul și oferă sprijin pentru îmbunătățirea competențelor prin stimulente, inclusiv o schemă de subvenționare, revizuite sistematic pentru impact și ajustate în consecință.       SABER  61     Dimensiunea Funcțională 1: Cadrul Strategic Nivel de Dezvoltare  Obiectiv  Latent Emergent Consolidat Avansat G3: Întărirea coordonării critice pentru Implementare  Industria / angajatorii au un rol Industria / angajatorii ajută la Industria / angajatorii ajută la Industria / angajatorii ajută la limitat sau zero în definirea definirea priorităților DFM pe bază definirea priorităților DFM în mod definirea priorităților DFM în mod priorităților strategice ale DFM; ad-hoc și au contribuții limitate în regulat și contribuie în anumite regulat și contribuie semnificativ în Guvernul nu oferă niciun abordarea implicațiilor în materie de domenii pentru a aborda implicațiile multiple domenii pentru a aborda stimulent pentru a încuraja competențe ale deciziilor majore ale în materie de competențe ale implicațiile în materie de competențe îmbunătățirea calificărilor de politicilor / investițiilor; Guvernul deciziilor majore ale politicilor / ale deciziilor majore ale politicilor / către angajatori sau nu efectuează oferă unele stimulente pentru investițiilor; Guvernul oferă o serie de investițiilor; Guvernul oferă o serie de nicio evaluare a unor astfel de îmbunătățirea competențelor pentru stimulente pentru îmbunătățirea stimulente pentru îmbunătățirea programe de stimulare. angajatorii din sectorul formal și competențelor pentru toți angajatorii; competențelor pentru toți angajatorii; informal; Dacă există o schemă de Există o schemă de subvenționare cu Există o schemă de subvenții cu subvenționare, acoperirea acesteia acoperire mare a angajatorilor din acoperire cuprinzătoare a este limitată; Programele de stimulare sectorul formal; Programele de angajatorilor din sectorul formal; nu sunt evaluate sistematic în ceea ce stimulare sunt evaluate și ajustate Programele de stimulare pentru privește impactul. sistematic; Un raport anual privind încurajarea îmbunătățirii schema de subvenționare este publicat competențelor sunt evaluate în mod la o anumită perioadă. sistematic în ceea ce privește impactul asupra competențelor și a productivității și sunt ajustate în consecință; Un raport anual privind schema de subvenționare este publicat în timp util.   SABER  62     Dimensiunea Funcțională 2: Supravegherea sistemului Nivel de dezvoltare Obiectiv  Latent Emergent Consolidat Avansat Guvernul finanțează ÎPT, FPC și Guvernul finanțează ÎPT, FPC Guvernul finanțează ÎPT, FPC Guvernul finanțează ÎPT, FPC MAO (dar nu formarea la locul de (inclusiv formarea la locul de muncă în (inclusiv formarea la locul de muncă în (inclusiv formarea la locul de muncă în muncă în IMM-uri) pe baza IMM-uri) și MAO; Finanțarea pentru IMM-uri) și MAO; Finanțarea pentru IMM-uri) și MAO; Finanțarea pentru proceselor de bugetare ad-hoc, dar nu ÎPT și pentru FPC urmează procese de ÎPT este regulată și se bazează pe mai ÎPT este regulată și se bazează pe ia nicio măsură pentru a facilita bugetare regulate care implică numai multe criterii, inclusiv dovezi ale criterii cuprinzătoare, inclusiv dovezi G4: Asigurarea eficienței și echității în finanțare  parteneriatele formale între furnizorii oficialii guvernamentali, cu alocări eficacității programelor; Finanțarea ale eficienței programului, care sunt de formare și angajatori; Impactul determinate în mare parte de bugetul recurentă pentru FPC se bazează pe revizuite și ajustate în mod regulat; finanțării asupra beneficiarilor anului precedent; Finanțarea pentru procese formale, cu resurse de la Finanțarea recurentă pentru FPC se programelor de formare nu a fost MAO este decisă de oficialii părțile interesate cheie și raportarea bazează pe procese formale, cu recent evaluat. guvernamentali în mod ad-hoc și anuală cu un decalaj; Finanțarea MAO contribuția principalilor factori vizează grupuri de populație selectate este determinată printr-un proces interesați și prin raportarea anuală la prin diverse canale; Guvernul ia măsuri sistematic, cu contribuția părților timp; Finanțarea MAO este pentru a facilita parteneriatele formale interesate cheie; MAO vizează determinată printr-un proces între furnizorii de formare individuali și diversele grupuri de populație prin sistematic, cu contribuția părților angajatori; Analizele recente au numeroase canale și sunt evaluate în interesate cheie; MAO vizează diverse examinat impactul finanțării numai ceea ce privește impactul, dar grupuri de populație prin numeroase asupra indicatorilor referitori la monitorizarea ulterioară este limitată; canale și sunt evaluate în ceea ce formare (de exemplu, înscrierea, Guvernul ia măsuri pentru a facilita privește impactul și sunt ajustate în completarea), care au stimulat dialogul parteneriatele formale între furnizorii consecință; Guvernul ia măsuri pentru a între anumite părți interesate de DFM. de formare și angajatori la niveluri facilita parteneriatele formale între multiple (instituționale și sistemice); furnizorii de formare și angajatori la Analizele recente au analizat impactul toate nivelurile (instituțional și finanțării atât asupra indicatorilor sistemic); Analizele recente au analizat referitori la formare, cât și asupra impactul finanțării asupra unei game rezultatelor finale de pe piața forței de complete de indicatori referitori la muncă; evaluările au stimulat dialogul formare și a rezultatelor finale de pe între părțile interesate de DFM și au fost piața forței de muncă; evaluările au puse în aplicare câteva recomandări. stimulat un dialog amplu în rândul părților interesate de DFM și au fost puse în aplicare recomandări-cheie.   SABER  63     Dimensiunea Funcțională 2: Supravegherea sistemului Obiectiv  Nivel de dezvoltare Latent Emergent Consolidat Avansat Dialogul politic Câteva părți interesate se Numeroase părți interesate se angajează în Toate părțile interesate cheie se angajează în privind standardele angajează în dialogul politic ad- dialogul politic privind standardele de dialogul politic privind standardele de de competență și / hoc privind standardele de competență și/sau CNC prin procese competență și/sau CNC prin procese sau CNC are loc ad- competență și/sau CNC; instituționalizate; Standardele de instituționalizate; Standardele de competență G5: Asigurarea unor standarde relevante și fiabile  hoc, cu implicarea standardele de competență există competență există pentru majoritatea există pentru majoritatea profesiilor și sunt limitată a părților pentru câteva profesii și sunt profesiilor și sunt utilizate de anumiți utilizate de furnizorii de formare în programele interesate cheie; utilizate de anumiți furnizori de furnizori de formare în programele lor; CNC, lor; CNC, dacă este în vigoare, acoperă standardele de formare în programele lor; dacă există, acoperă anumite profesii și o majoritatea ocupațiilor și o gamă largă de competență nu au testarea abilităților este bazată pe gamă de niveluri de calificare; testarea niveluri de calificare; testarea abilităților pentru fost definite; competențe pentru câteva abilităților pentru majoritatea profesiilor majoritatea profesiilor urmează proceduri Testarea abilităților profesii, dar în mare parte se urmează proceduri standard, se bazează pe standard, se bazează pe competențe și evaluează pentru profesiile bazează în principal pe teorie; competențe și evaluează atât cunoștințele atât cunoștințele teoretice, cât și abilitățile importante este în Certificatele sunt recunoscute de teoretice, cât și abilitățile practice; practice; Protocoalele robuste, inclusiv principal bazată pe angajatorii din sectorul public și Certificatele sunt recunoscute de angajatori auditurile aleatorii, asigură credibilitatea teorie, iar de câțiva din sectorul privat, din sectorul public și privat și pot avea un certificării; Certificatele sunt apreciate de certificatele acordate dar au un impact redus asupra impact asupra angajării și a salariului; majoritatea angajatorilor și îmbunătățesc în sunt recunoscute angajării și a salariului; Acreditarea furnizorilor de formare este mod constant perspectivele de angajare și doar de angajatorii Acreditarea furnizorilor de supravegheată de o agenție dedicată din salariile; Acreditarea furnizorilor de formare din sectorul public formare este supravegheată de un ministerul respectiv; Agenția este este supravegheată de o agenție dedicată din și au un impact oficiu dedicat din cadrul responsabilă pentru definirea standardelor de ministerul respectiv; Agenția este responsabilă redus asupra ministerului respectiv; Furnizorii acreditare cu ajutorul părților interesate; pentru definirea standardelor de acreditare prin angajării și a privați trebuie să fie acreditați, Standardele sunt revizuite ad-hoc și sunt consultare cu părțile interesate; Standardele salariului; Nu există însă standardele de acreditare nu publicate sau aplicate într-o anumită măsură; sunt revizuite în conformitate cu protocoalele niciun sistem de sunt publicate sau aplicate în Toți furnizorii care primesc finanțare publică stabilite și sunt publicate și aplicate în mod stabilire a mod consecvent; Furnizorilor le trebuie să fie acreditați; Furnizorilor li se oferă regulat; Toți furnizorii de formare sunt obligați, standardelor de sunt oferite anumite stimulente stimulente și sprijin limitat pentru a obține dar li se și oferă stimulente și sprijin pentru a acreditare. pentru a obține și păstra și păstra acreditarea. obține și păstra acreditarea. acreditarea.     SABER  64     Dimensiunea Funcțională 2: Supravegherea sistemului Nivel de dezvoltare Obiectiv  Latent Emergent Consolidat Avansat Elevii din învățământul Elevii din învățământul tehnic și Elevii din învățământul tehnic și Elevii din învățământul tehnic și profesional pot tehnic și profesional au profesional pot urma numai programele profesional pot urma programe urma programe academice sau profesionale, puține sau nici o opțiune profesionale, non-universitare; profesionale, inclusiv la nivel inclusiv la nivel universitar; Guvernul pentru dobândirea de Guvernul ia măsuri limitate pentru a universitar; Guvernul întreprinde întreprinde acțiuni coerente pe mai multe G6: Diversificarea rutelor de dobândire a competențelor  competențe formale îmbunătăți percepția publică a ÎPT (de anumite acțiuni pentru a îmbunătăți fronturi pentru a îmbunătăți percepția publică a dincolo de nivelul exemplu, diversificarea rutelor de percepția publică a ÎPT (de exemplu, ÎPT (de exemplu, diversificarea rutelor de învățare secundar, iar guvernul nu învățare); Unele certificate pentru diversificarea rutelor de învățare și și îmbunătățirea calității și relevanței programului, întreprinde nicio acțiune programele tehnice și profesionale sunt îmbunătățirea calității programului) și cu sprijinul unei campanii media) și revizuiește și pentru a îmbunătăți recunoscute în CNC; câteva calificări analizează ad-hoc impactul acestor ajustează în mod regulat astfel de eforturi pentru percepția publică a ÎPT; certificate de ministerele diferite de cel al eforturi; Majoritatea certificatelor a le maximiza impactul; Majoritatea Certificatele pentru Educației sunt recunoscute de pentru programe tehnice și profesionale certificatelor pentru programe tehnice și programele tehnice și programele formale din cadrul sunt recunoscute în CNC; Un număr profesionale sunt recunoscute în CNC; Un număr profesionale nu sunt Ministerului Educației; Factorii de mare de calificări certificate de mare de calificări certificate de către ministerele recunoscute în CNC; decizie politică acordă atenție ministerele diferite de cel al Educației diferite de cel al Educației sunt recunoscute și Calificările certificate de recunoașterii învățării anterioare și oferă sunt recunoscute de programele formale primesc credite prin programe oficiale ale ministerele diferite de cel publicului anumite informații cu privire din cadrul Ministerului Educației, însă Ministerului Educației; Factorii de decizie politică al Educației nu sunt la acest subiect; Guvernul oferă servicii fără acordarea de credite; Factorii de acordă o atenție susținută recunoașterii învățării recunoscute de limitate pentru dezvoltarea ulterioară decizie politică acordă atenție anterioare și oferă publicului informații programele formale din profesională și a carierei prin intermediul recunoașterii învățării anterioare și oferă cuprinzătoare pe această temă; O organizație cadrul Ministerului unor centre locale de servicii publicului anumite informații cu privire națională a părților interesate acordă o atenție Educației; recunoașterea independente care nu sunt integrate la acest subiect; O asociere formală a deosebită problemelor de învățare a adulților; învățării anterioare într-un sistem; Programele de formare părților interesate oferă o atenție specială Guvernul oferă un meniu cuprinzător de servicii beneficiază de o atenție pentru populațiile dezavantajate problemelor legate de învățarea adulților pentru dezvoltarea profesională și a carierei, limitată; Guvernul nu beneficiază de sprijin ad-hoc. Guvernul oferă servicii limitate de inclusiv resurse online, disponibile printr-o rețea oferă practic niciun dezvoltare profesională și a carierei, care integrată de centre; Programele de formare sprijin pentru continuarea sunt disponibile printr-o rețea integrată pentru populațiile dezavantajate beneficiază de dezvoltării profesionale și de centre; Programele de formare pentru sprijin sistematic cu bugete multianuale și sunt a carierei sau a populațiile dezavantajate beneficiază de evaluate în mod regulat în ceea ce privește programelor de formare sprijin sistematic și sunt evaluate ad-hoc impactul și sunt ajustate corespunzător. pentru populațiile în ceea ce privește impactul. dezavantajate.     SABER  65         Dimensiunea Funcțională 3: Furnizarea serviciilor Nivel de dezvoltare Obiectiv  Latent Emergent Consolidat Avansat Nu există diversitate în furnizarea Există o anumită diversitate în Există diversitate în furnizarea de Există o diversitate mare în furnizarea G7: Facilitarea diversității și excelenței în furnizarea de formării profesionale, deoarece furnizarea de formare; Furnizorii non- formare; Furnizorii non-statali de de formare; Furnizorii de formare sistemul este format în mare parte din guvernamentali funcționează cu formare, unii înregistrați și licențiați, profesională non-statali, cei mai mulți furnizorii publici cu autonomie stimulente limitate oferite de guvern și funcționează cu o gamă de stimulente înregistrați și licențiați, funcționează limitată sau fără autonomie; cu o administrare limitată în ceea ce guvernamentale, măsuri sistematice cu stimulente guvernamentale furnizarea de formare nu este privește înregistrarea, acordarea de de asigurare a calității și evaluări cuprinzătoare, măsuri sistematice de informată prin evaluarea formală, licențe și asigurarea calității; regulate ale politicilor asigurare a calității și evaluarea și resursele părților interesate sau Formarea publică este asigurată de guvernamentale față de furnizorii de adaptarea regulată a politicilor obiective de performanță. instituții cu o anumită autonomie și formare non-guvernamentali; guvernamentale față furnizorii de informată printr-o anumită evaluare a Furnizorii publici, în cea mai mare formare non-guvernamentali; formare  constrângerilor de implementare, a parte administrați de consiliile de Furnizorii publici, în cea mai mare resurselor părților interesate și a administrație, au o anumită parte administrați de consiliile de obiectivelor de bază. autonomie; furnizarea de formare este administrație, au o autonomie informată prin analiza formală a semnificativă; Deciziile privind constrângerilor de implementare, a furnizarea de formare sunt legate de resurselor părților interesate și a timp și sunt informate prin evaluarea obiectivelor de bază; Furnizorii formală a constrângerilor de rămași în urmă beneficiază de sprijin, implementare; resurselor părților iar instituțiile exemplare sunt interesate și utilizarea unei varietăți recompensate. de măsuri pentru stimularea performanței printre care sprijin, recompense și finanțări bazate pe performanță.   SABER  66     Dimensiunea Funcțională 3: Livrarea serviciilor Obiectiv  Nivel de dezvoltare Latent Emergent Consolidat Avansat Există puține sau zero încercări de Relevanța formării publice este Relevanța formării publice este Relevanța formării publice este programele publice de formare G8: Încurajarea relevanței în a stimula relevanța în programele consolidată prin legături informale consolidată prin legături formale consolidată prin legături formale publice de formare prin încurajarea dintre unele unități de formare, dintre unele unități de formare, dintre majoritatea unităților de legăturilor dintre unitățile de industrie și instituții de cercetare, industrie și instituții de cercetare, ceea formare, industrie și instituții de formare, industrie și instituțiile de inclusiv contribuții la elaborarea ce duce la colaborarea în mai multe cercetare, ceea ce duce la o colaborare cercetare sau prin stabilirea de curriculum-ului și a standardelor cu domenii, inclusiv, dar fără a se limita semnificativă într-o gamă largă de standarde pentru recrutarea și privire la facilități; Șefii și instructorii la proiectarea curriculum-ului și a domenii; Șefii și instructorii sunt instruirea șefilor și instructorilor din sunt recrutați pe baza unor standarde standardelor cu privire la facilități; recrutați pe baza standardelor instituțiile de formare. academice minime și au oportunități Șefii și instructorii sunt recrutați pe academice și profesionale minime și limitate de dezvoltare profesională. baza standardelor academice și au acces regulat la diverse profesionale minime și au acces oportunități de dezvoltare regulat la oportunități de dezvoltare profesională, inclusiv atașări în profesională. industrie pentru instructori.       SABER  67       Dimensiunea Funcțională 3: Livrarea serviciilor Nivel de dezvoltare Obiectiv  Latent Emergent Consolidat Avansat G9: Consolidarea  responsabilității bazate pe dovezi cu Nu există cerințe specifice de Furnizorii de formare colectează și Furnizorii de formare colectează și Furnizorii de formare colectează și colectare și raportare a datelor, însă raportează date administrative și raportează date administrative și alte raportează date administrative și alte furnizorii de formare păstrează există lacune semnificative în date (de exemplu, statistici privind date (de exemplu, statistici privind propriile baze de date; Guvernul nu raportarea furnizorilor non- locurile de muncă, câștigurile locurile de muncă, veniturile desfășoară sau sponsorizează guvernamentali; Unii furnizori publici absolvenților) și există unele lacune în absolvenților) și există puține lacune sondaje sau evaluări de impact legate elaborează rapoarte anuale, iar raportarea furnizorilor non- în raportarea furnizorilor non- de competențe și rareori utilizează guvernul sponsorizează sau guvernamentali; Majoritatea guvernamentali; Majoritatea privire la rezultate   datele pentru a monitoriza și a efectuează sondaje legate de furnizorilor publici emit rapoarte furnizorilor publici emit rapoarte îmbunătăți performanța sistemului. competențe ocazional; Guvernul nu anuale interne, iar guvernul anuale disponibile publicului, iar consolidează datele într-o bază de sponsorizează în mod obișnuit sondaje guvernul sponsorizează sau date la nivel de sistem și utilizează în legate de competențe; Guvernul efectuează sondaje și evaluări de mare parte date administrative consolidează datele într-o bază de impact legate de competențe în mod pentru monitorizarea și îmbunătățirea date la nivel de sistem și utilizează regulat; Guvernul consolidează datele performanțelor sistemului; Guvernul datele administrative și informațiile într-o bază de date la nivel de sistem publică informații privind rezultatele din sondaje pentru a monitoriza și și utilizează datele administrative, finale ale absolvenților pe piața forței îmbunătăți performanța sistemului; informațiile din sondaje și evaluările de muncă pentru unele programe de Guvernul publică informații despre de impact pentru a monitoriza și a formare. rezultatele finale ale absolvenților pe îmbunătăți performanța sistemului; piața forței de muncă pentru Guvernul publică online informații numeroase programe de formare. despre rezultatele finale ale absolvenților de pe piața forței de muncă pentru majoritatea programelor de formare.   SABER  68 ROMANIA ǀ WORKFORCE DEVELOPMENT    SABER COUNTRY REPORT |2017    Anexa 4: Bibliografie și Surse de Informare   Bibliografie.  Achimescu, V., M. Balica, et al. 2010. Anchetă privind participarea la formarea continuă a angajaților aflați în situație de  risc pe piața muncii. Observator pentru Dezvoltarea Învățării Permanente (ODIP), București  Balica, M. 2016. Raportul de Țară pentru România, actualizarea din 2016 a Inventarului European privind validarea  învățării non‐formale și informale, CEDEFOP. (www.cedefop.europa.eu/files/2016_validate_ro.pdf)  CEDEFOP. 2016. Skills Panorama: Romania: Mismatch priority occupations  (http://skillspanorama.cedefop.europa.eu/en/analytical_highligths/romania‐mismatch‐priority‐occupations )  CEDEFOP Lucrare de cercetare 2017.  On the way to 2020: data for vocational education and training policies. Country  statistical overviews – 2016 update   (http://www.cedefop.europa.eu/en/publications‐and‐resources/publications/5545)  (http://www.cedefop.europa.eu/en/publications‐and‐resources/publications/5561)  Confederația Patronală CONCORDIA, Prezentare Generală 2017, http://www.confederatia‐concordia.ro/en/home‐page/  Comisia Europeană. 2015. Monitorul Educației și Formării 2015, România  Comisia Europeană. 2016. Monitorul Educației și Formării 2016, România  (https://ec.europa.eu/education/sites/education/files/monitor2016‐ro_en.pdf)  Comisia Europeană. Progress to Europe 2020 targets – overview table  (http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/2020‐targets‐overview‐table_en.pdf)  Comisia Europeană. 2017. Document de lucru al serviciilor Comisiei, Raport de Țară România 2017.   Fartusnic, C. 2014. Finanțarea sistemului de învățământ preuniversitar pe baza standardelor de cost: o evaluare curentă  din perspectiva echității/. UNICEF România, București  (https://www.unicef.org/romania/Studiu.ISE.eng.pdf)  Guvernul României. 2015. Hotărârea nr. 26/2015 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației și Cercetării  Științifice și Ordinul nr. 4456/2015 privind aprobarea Cadrului general de organizare și funcționare a structurilor  parteneriale consultative pentru învățământul profesional și tehnic  Guvernul României. 2017. Programul Național de Reformă din România.  București  Guvernul României. 2014. Strategia Națională de CDI 2014‐2020. București (https://www.edu.ro/sncdi2014‐2020 )  Guvernul României. 2014. Strategia Națională pentru Competitivitate 2014‐2020  (http://www.minind.ro/PROPUNERI_LEGISLATIVE/2014/SNC_2014_2020.pdf )  Guvernul României. 2009. Legea nr. 268/2009 privind reglementarea unor măsuri de protecție socială  Guvernul României. 2000. Legea nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulților   Guvernul României. 2011. Legea nr 62/2011 privind Dialogul Social (actualizată în 2012 și republicată)  Guvernul României. 2003. Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii (actualizată în 2016)  Guvernul României. 2016. Strategia ÎPT pentru 2016‐2020  Guvernul României. 2006. Legea nr 87/2006 privind Asigurarea Calității în Învățământ și metodologia conexă    SABER  69   ROMANIA ǀ WORKFORCE DEVELOPMENT    SABER COUNTRY REPORT |2017    Guvernul României. 2016. Hotărârea nr. 136/2016 privind determinarea costului standard per elev pentru anul școlar  2017‐2018  Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. 2013. Analiza socio‐economică în perspectiva dezvoltării rurale 2014‐2020.  România  ( http://www.madr.ro/docs/dezvoltare‐rurala/programare‐2014‐2020/analiza‐dezvoltarii‐rurale‐agricultura‐ iulie‐2013.pdf)  Ministerul Educației Naționale. 2011. Ordinul Ministrului nr.  5547/2011 privind aprobarea Regulamentului de inspecție a  unităților de învățământ preuniversitar. România  Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Comunicare cu privire la Instrumentele  Structurale, 2017,  http://www.fonduri‐ue.ro/posdru‐2007  Musset, P. 2014. OECD Review of Vocational Education and Training: A Skills beyond School Commentary on Romania.  OECD  Institutul Național de Statistică. Arhiva Comunicatelor de Presă, 2015‐2017  (http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/comert_ext/a15/ce12r15.pdf)   Novel Research și Institutul Național de Cercetare Științifică în Domeniul Muncii și Protecției Sociale (INCSMPS). 2013.  Modele de încurajare a investiției în formarea profesională continuă la nivel de firmă Studiu realizat în baza proiectului  de cercetare‐dezvoltare nr. 3/21.11.2013 împreună cu Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor  Vârstnice (MMFPSPV). București  Parlamentul României. 2011. Legea Educației nr. 1/2011 (cu modificări și actualizări). București  Camera de Comerț și Industrie Româno‐Germană. Prezentare generală  http://rumaenien.ahk.de/ro/   Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM). Informații Generale.  (http://www.anofm.ro/membrii‐ consiliului‐de‐administratie)  Fundația Soros. 2012. “Situația romilor în România, 2011. Între incluziune socială și migrație.” Sondaj efectuat ca parte a  Proiectului “EU INCLUSIVE Transferul de date și schimbul de bune practici cu privire la incluziunea populației de etnie  romă dintre România, Bulgaria, Italia și Spania”. București.   Oficiul Statistic al Uniunii Europene (EUROSTAT). 2017. Participarea adulților la procesul de învățare,  (http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&init=1&language=en&pcode=tsdsc440&plugin=1)  Oficiul Statistic al Uniunii Europene (EUROSTAT). 2017. Statistici cu privire la tinerii care nu sunt încadrați profesional și  nu urmează niciun program educațional sau de formare: http://ec.europa.eu/eurostat/statistics‐ explained/index.php/Statistics_on_young_people_neither_in_employment_nor_in_education_or_training  Oficiul Statistic al Uniunii Europene (EUROSTAT). 2016. Comunicat de presă 210/2016, Weight of economic  activities:http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/7715718/2‐27102016‐AP‐EN.pdf/b6dafc70‐0390‐42f7‐ 8dd2‐11ed12e430f8      The Atlas of Economic Complexity. 2014. World data ‐ Romania, 2014  (http://atlas.cid.harvard.edu/explore/tree_map/net_export/rou/all/show/2014/ )  Vasile, V. și A.M. Dobre. 2015. Prezentare Generală a evoluției demografice în România. Revista Română de Statistică nr.  4 / 2015  Banca Mondială. 2013. Europe 2020 Romania: Evidence‐based Policies for Productivity, Employment, and Skills  Enhancement. Washington D.C.: World Bank  Banca Mondială, 2014, Living long, staying active and strong: Promotion of Active Ageing in Romania, Report of Human  Development Network, Europe and Central Asia Region. Washington D.C: World Bank    SABER  70   ROMANIA ǀ WORKFORCE DEVELOPMENT    SABER COUNTRY REPORT |2017    World Bank. 2017. Romania, Country Context https://www.worldbank.org/en/country/romania/overview    Lista Surselor de Informare    Categorii  Instituție  Numele și poziția persoanei intervievate  cheie  Ministere   1. Ministerul Educației Naționale  Valentin  Popescu,  Director,  Departamentul  de  Management Strategic și Politici Publice   2. Ministerul Educației Naționale  Gabriela  Drăgan,  Inspector  General,  Direcția  Generală  Evaluare  și  Monitorizare  Învățământ  Preuniversitar  3. Ministerul Muncii și Justiției Sociale  Tania  Grigore,  Director,  Departament  Ocupare,  Competențe și Mobilitate Profesională   Administrația  4.  Departamentul  pentru  Educație  și  Ligia Deca, Consilier de Stat  prezidențiala  Cercetare  Agenții  5. Agenția Națională pentru Ocuparea  Iulia Carcei, Secretar General  Naționale   Forței de Muncă  6. Agenția Națională pentru Ocuparea  Nela  Plugarescu,  Inspector  Superior,  Analiza  Pieței  Forței de Muncă  Muncii,  Programe  de  Ocupare  și  de  Formare  Profesională a Forței de Muncă  7.  Autoritatea  Națională  pentru  Tiberiu Dobrescu, Președinte  Calificări    8.  Autoritatea  Națională  pentru  Nicolae Postavaru,  Calificări  Vice‐președinte  9.  ARACIP  –  Agenția  Română  de  Serban Iosifescu, Președinte   Asigurare  a  Calității  în  Învățământul  Preuniversitar  10. Centrul Național de Recunoaștere  Mirela Androne, Consilier   și Echivalare a Diplomelor  11.  Agenția  Națională  pentru  Plăți  și  Ileta  Tarliman,  secretariatul  tehnic  al  comisiei  de  Inspecție Socială  autorizare a furnizorilor de formare profesională  12. Agenția Națională a Funcționarilor  Cristian Vasile Bitea, Vice‐președinte   Publici   13.  Centrul  Național  de  Dezvoltare  a  Zoica Vladut, Director adjunct  Învățământului Profesional și Tehnic  Furnizori  de  14.  KCMC  –  (Romano  ButiQ  &  Khalid Inayeh, Director  formare  Mesteshukar ButiQ    15.  Centrul  de  resurse  și  formare  în  Georgeta Jurcan, Președinte   profesiuni sociale PROVocatie  16. Romarketing  Sorina Bradea, Antreprenor  Organizații din  17.  Camera  de  Comerț  și  Industrie  Anca Hociota, Manager  industrie  Româno‐Germană  Reprezentanți  18.  Confederația  Națională  Sindicală  Petru Dandea, Vice‐președinte  angajatori  Cartel ALF8  Cadre  19.Universitatea  Babeș‐Bolyai,  Cluj  Mircea Miclea, Profesor și Psiholog  universitare  Napoca     SABER  71   ROMANIA ǀ WORKFORCE DEVELOPMENT    SABER COUNTRY REPORT |2017    Categorii  Instituție  Numele și poziția persoanei intervievate  cheie  Institute  20. Institutul de Științe ale Educației   Ciprian Fartusnic, Director General  21.  lnstitutul  Național  de  Cercetare  Catalin Ghinararu, Secretar Științific   Științifică  in  domeniul  Muncii  și  Protecției Sociale  Organisme  22.  Comitetul  Sectorial  "Activități  Vasile Secares, Președinte  Utilități  Financiare, Bancare, de Asigurări"  Publice  23.  Comitetul  Sectorial  "Activități  Octavia Moise, Consilier  Financiare, Bancare, de Asigurări"  ONG‐uri  24.  Asociația  Patronală  a  Furnizorilor  Steluta Racolta, Președinte  de Formare Profesională din România      SABER  72   ROMANIA ǀ WORKFORCE DEVELOPMENT    SABER COUNTRY REPORT |2017    Anexa 5: Scoruri SABER‐WfD   Obiectiv  Acțiune     Subiect  G1_T1  3.0  G1  3.0  Oferă promovare susținută pentru DFM la nivelul de conducere  3.0  G1_T2  3.0  Dimensiunea 1  G2_T1  3.0  Stabilește claritatea cererii de competențe și a zonelor de constrângere critică  3.0  G2_T2  3.0  G2  2.4  G2_T3  3.0  2.8  Implică angajatorii în stabilirea priorităților DFM și în îmbunătățirea competențelor  2.0  G2_T4  2.0  pentru lucrători  G2_T5  1.0  G3_T1  3.0  Formalizează rolurile cheie DFM pentru acțiuni coordonate referitoare la prioritățile  G3  3.0  3.0  G3_T2  3.0  strategice  G3_T3  3.0  G4_T1  info  Furnizează finanțare stabilă pentru programe eficiente în învățământul și formarea  G4_T2  2.0  2.3  G4_T3  2.0  profesională inițială, continuă și orientată  G4_T4  3.0  G4  2.0  G4_T5_IVET  1.0  Monitorizează și îmbunătățește echitatea în finanțarea formării  1.3  G4_T5_CVET  1.0.  G4_T5_ALMP  2.0  Facilitează parteneriatele susținute între instituțiile de formare și angajatori  3.0  G4_T6  3.0    Extinde domeniul de aplicare al standardelor de competență ca bază pentru  G5_T1  3.0  3.0  Dimensiunea 2  dezvoltarea cadrelor pentru calificări  G5_T2  3.0  G5_T3  3.0  Stabilește protocoale pentru asigurarea credibilității testării și certificării  3.0  G5_T4  3.0  2.6  competențelor  G5  2.9  G5_T5  3.0  G5_T6  Info  Dezvoltă și aplică standardele de acreditare pentru menținerea calității ofertei de  G5_T7  2.5  2.6  formare  G5_T8  3.5  G5_T9  2.0    G6_T1  3.0    3.0  Promovează progresul educațional și permeabilitatea prin rute multiple, inclusiv  G6_T2  3.0  pentru elevii din ÎPT  G6  3.0  G6_T3  4.0  Întărește sistemul pentru certificarea și recunoașterea competențelor   3.0  G6_T4  2.0  Îmbunătățește serviciile de asistență pentru dobândirea competențelor de către  G6_T5  3.0  3.0  lucrători, solicitanții de locuri de muncă și persoanele dezavantajate  G6_T6  3.0  G7_T1  3.0  Încurajează și reglementează furnizarea de formare de către instituții non‐ G7_T2  2.0  guvernamentale  2.4  G7_T3  3.0    G7  2.5  G7_T4  1.5  G7_T5  2.0    2.7  G7_T6  3.0  Dimensiunea 3  Combină stimulentele și autonomia în gestionarea instituțiilor publice de formare  G7_T7  3.0  G8_T1  3.0    2.4  G8_T2  3.0  Integrează industria și resursele experților în proiectarea și furnizarea programelor  3.0  G8_T3  3.0  publice de formare   G8  2.3  G8_T4  1.0    G8_T5  2.0  Recrutează și sprijină administratorii și instructorii pentru a îmbunătăți relevanța pe  2.0  G8_T6  2.0  piață a programelor publice de formare   Extinde disponibilitatea și utilizarea datelor relevante pentru politici, pentru  G9_T1  2.0  G9  2.3  concentrarea atenției furnizorilor asupra rezultatelor finale, eficienței și inovării în  3.0  G9_T2  3.0  formare  G9_T3  2.0      SABER  73   ROMANIA ǀ WORKFORCE DEVELOPMENT    SABER COUNTRY REPORT |2017    Anexa 6: ÎPT în sistemul de învățământ și formare din România   Sursă: CEDEFOP și ReferNet Romania (CEDEFOP, Spotlight on VET Romania/ Sinteză privind Învățământul Profesional și Tehnic în  România, 2016)   SABER  74   ROMANIA ǀ WORKFORCE DEVELOPMENT    SABER COUNTRY REPORT |2017    Autori și Mulțumiri   Acest raport este produsul colaborării dintre experții locali Elisabeta Mitroi, cercetător principal și Mikaela Kets, analist  cercetare  și  personalul  Băncii  Mondiale,  și  anume  Mariana  Doina  Moarcaș,  specialist  senior  în  educație,  Alina  Sava,  specialist în educație (sectorul global educație în cadrul Biroului din România) și Viviana V. Roseth, expert (Unitatea de  informații și implicare la nivel global, de la sediul central). Elisabeta Mitroi și Mikaela Kets au colectat datele utilizând  instrumentul  de  colectare  a  datelor  SABER‐WfD  și  au  elaborat  proiectele  inițiale  ale  raportului;  echipa  Băncii  a  ghidat  implementarea evaluării, a realizat asigurarea calității și a contribuit în mod substanțial la recenzia finală. Acest raport a  beneficiat de sugestii și feedback oferite de Anna Olefir, specialist în educație, Koji Miyamoto, economist senior și Margo  A. Hoftijzer, economist senior.  Echipa de cercetare mulțumește pentru sprijinul acordat tuturor celor care au contribuit la acest raport și la constatările  sale,  printre  care  cei  care  au  oferit  informații,  respondenții  la  sondaje,  participanții  la  diferite  ateliere  de  consultare,  precum și Alexandriei Valerio, liderul echipei SABER‐DFM de la sediul central al BM până în iunie 2016, și lui Koji Miyamoto,  liderul echipei la finalizarea acestui raport.                  SABER  75   ROMANIA ǀ WORKFORCE DEVELOPMENT    SABER COUNTRY REPORT |2017        www.worldbank.org/education/saber      Abordarea  sistemică  pentru  rezultate  mai  bune  în  educație  (SABER)  oferă date comparative și informații despre politicile și instituțiile din  educație,  în  scopul  de  a  ajuta  țările  să‐și  consolideze  sistemele  de  educație  în  mod  sistematic.  SABER  evaluează  calitatea  politicilor  educaționale prin comparație cu standardele globale bazate pe dovezi,  utilizând  noi  instrumente  de  diagnosticare  și  date  detaliate  privind  politicile. Rapoartele de țară SABER oferă tuturor părților cu interes în  rezultatele educaționale ‐ de la administratori, cadre didactice și părinți  la  factori  de  decizie  și  oameni  de  afaceri  ‐  un  instantaneu  obiectiv  și  accesibil care arată cât de bine politicile sistemului de învățământ din  țara respectivă sunt orientate către garantarea faptului că tinerii și copiii  învață.   Acest raport se concentrează în mod special pe politicile din domeniul  dezvoltării forței de muncă.  Această lucrare este realizată de angajații Băncii Mondiale cu ajutorul  unor contribuții externe. Constatările, interpretările și  concluziile exprimate în această lucrare nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Băncii Mondiale, ale Consiliului  Directorilor Executivi sau ale guvernelor pe care le reprezintă. Banca Mondială nu garantează acuratețea datelor incluse în  această lucrare. Limitele, culorile, denumirile și alte informații afișate pe orice hartă din această lucrare nu implică nici o  opinie a Băncii Mondiale cu privire la statutul juridic al oricărui teritoriu sau la aprobarea sau acceptarea acestor limite.   SABER  76