România 84266 Program privind schimbările climatice şi creşterea ecologică cu emisii reduse de dioxid de carbon Raport sectorial în cadrul Componentei B Evaluarea rapidă a sectorului urban Ianuarie 2014 [Type a quote from the document or the summary of an interesting [ [ [ [ [ [ Contract de servicii de consultanţă încheiat între Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare Beneficiar: Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice Banca Mondială Regiunea Europa şi Asia Centrală __________________________________________________________________________ Pagina 1 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Proiect cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul operaţional „Asistenţă Tehnică� 2007 – 2013 Mulţumiri Prezentul raport a fost întocmit în urma serviciilor de consultanţă (RAS) privind schimbările climatice, furnizate de Banca Mondială, la cererea Guvernului României (prin Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice). Raportul a fost întocmit de către o echipă formată din Stephen Hammer, Serena Adler, şi Julianne Baker Gallegos, cu contribuţii din partea Sintanei Vergara, Oliver Kerr şi Tatianei Peralta-Quiros. De asemenea, Raportul de faţă prezintă pe scurt informaţii culese şi procesate de alte echipe sectoriale implicate în implementarea contractului de servicii de consultanţă menţionat, din care fac parte Feng Liu, Anke Meyer, Jean Constantinescu, SilpaKaza (Energie) şi Carolina Monsalve, Nick Ayland, precum şi OtiliaNutu (Transport). Prezentul raport sectorial beneficiază de observaţiile şi sugestiile lui Toshiaki Keicho. A fost analizat şi aprobat de Sumila Gulyani. Activitatea s-a derulat în perioada iunie 2013 - noiembrie 2013, iar în cadrul ei au fost valorificate rezultatele unor discuţii ample cu oficiali din partea mai multor ministere, autorităţi locale şi firme private, inclusiv: Epsica Chiru, Cristina Cremenescu (Apa Nova Bucureşti); Adrian Atomei, Daniela Martin, Ioana Benga (Municipiul Braşov); Camelia Rata, Leea Catincescu (Agenţia pentru Managementul Energiei şi Protecţia Mediului Braşov); Ilie Bălan, Doru Şopterean (Compania APA Brasov); Cristiana Ion (Institutul de Studii şi Proiectări Energetice); general de brigadă Ioan Bas (Ministerul Afacerilor Interne); Cătălin Surdeanu, Nicoleta Daniela Ionescu, Ionuţ Trinca, Costel Jitaru, Diana Dobrea, Aurelia Simeon, Mihaela Bontea şi Anca Ginavar (Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice); Dr. Elena Mateescu, Dr. Roxana Bojariu (Administraţia Naţională de Meteorologie); Dr. Vasile Pintilie, Ovidiu Gabor (Administraţia Naţională „Apele Române�); Dr. Aureliu Leca (Asociaţia Română pentru Promovarea Eficienţei Energetice); Steven Borncamp (Consiliul Român pentru Clădiri Verzi). Banca Mondială doreşte să îşi exprime, de asemenea, recunoştinţa faţă de Guvernul României pentru relaţiile de lucru excelente stabilite pe parcursul acestei misiuni, în special pentru asistenţa primită din partea personalului şi membrilor Unităţii de Implementare a Proiectelor din cadrul Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, respectiv Mihaela Smarandache, Narcis Jeler, Alexandra Ulmeanu, Gabriela Popescu şi Bianca Moldovean. Programul pentru Schimbări Climatice derulat de Banca Mondială în România este gestionat de Jian Xie şi Erika Jorgensen, sub coordonarea generală a Laszlo Lovei, Mamta Murthi, Kulsum Ahmed, Satu Kristiina Kahkonen şi Elisabetta Capannelli din partea Băncii Mondiale. __________________________________________________________________________ Pagina 2 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Abrevieri şi acronime AMEPMB Agenţia pentru Managementul Energiei şi Protecţia Mediului Braşov DA Digestie anaerobă ANRE Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei CO2 Dioxid de carbon CoMo Biroul Convenţiei Primarilor CE Comisia Europeană SSE Societate de servicii energetice UE Uniunea Europeană Gcal Gigacalorii GES gaz (gaze) cu efect de seră PIDU planuri integrate de dezvoltare urbană JASPERS Asistenţă comună în vederea sprijinirii proiectelor în regiunile europene ACV Analiza ciclului de viaţă MT Ministerul Transporturilor MDRAP Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice DMS Deşeuri municipale solide ANM Administraţia Naţională de Meteorologie (din România) SNMSU Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă NOx oxid de azot PO Program operaţional PAED Plan de acţiune privind energia durabilă SO2 Dioxid de sulf PMUD Plan de mobilitate urbană durabilă TRACE Instrument de evaluare rapidă a energiei oraşelor ONU Organizaţia Naţiunilor Unite VED Valorificarea energetică a deşeurilor __________________________________________________________________________ Pagina 3 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Cuprins Mulţumiri 2 Abrevieri şi acronime 3 Cuprins 4 Rezumat 6 Concluzie 18 Secţiunea 1: Vizualizarea schimbărilor climatice prin „lentila� urbană – un nou mod de a structura elaborarea planului de acţiune în domeniul schimbărilor climatice 20 1.1 Context 20 1.2 Metode de cercetare şi limitări ale prezentei analize 22 1.3 Urbanizarea şi guvernanţa urbană în România – Imagine de ansamblu 24 1.4 Ce ştim despre modalitatea în care oraşele din România contribuie la schimbările climatice, precum şi despre modul în care schimbările climatice pot afecta oraşele din România 27 1.5 Planificarea măsurilor legate de schimbările climatice în mediul urban ca punct de interes al politicii naţionale 30 1.6 Cele mai bune practici în domeniul schimbărilor climatice şi situaţia actuală în oraşele din România 33 1.7 Recomandări 39 Secţiunea 2: Analiza sectorului transportului urban 43 2.1 Imagine de ansamblu 43 2.2 Mediul politic 45 2.3 Opţiuni pentru controlul emisiilor de GES generate de sectorul transporturilor 48 2.4 Impactul schimbărilor climatice asupra sistemelor de transport 49 2.5 Recomandări 50 Secţiunea 3: Analiza sectorului energiei 53 3.1 Imagine de ansamblu 53 3.2 Mediul instituţional 53 3.3 Termoficarea în oraşele din România– evaluare rapidă 54 3.4 Recomandări 56 Secţiunea 4: Analiza sectorului deşeurilor solide urbane 58 4.1 Imagine de ansamblu 58 4.2 Mediul politic 60 4.3 Modelarea impactului colectării şi procesării extinse a deşeurilor biodegradabile şi reciclabile în zonele urbane din România 64 4.4 Opţiuni pentru programul privind deşeurile solide axat pe reducerile de emisii 66 4.5 Estimări privind costul direcţionării către reciclare şi compostare 70 4.6 Pregătirea sistemului de deşeuri solide din România în vederea adaptării la schimbările climatice 73 __________________________________________________________________________ Pagina 4 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 4.7 Recomandări 75 Secţiunea 5: Analiza sectorului apei 78 5.1 Imagine de ansamblu 78 5.2 Politica în domeniul apei şi mediul pieţei 78 5.3 Legătura dintre sistemele de alimentare cu apă şi tratare a apelor reziduale şi schimbările climatice 83 5.4 Costul proiectării sistemelor alternative 87 5.5 Recomandări 89 Secţiunea 6: Concluzie 92 __________________________________________________________________________ Pagina 5 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Rezumat Context Oraşele au avut întotdeauna un rol extrem de important în societate, fiind centre ale comerţului, culturii şi puterii politice. Cu toate acestea, din cauza schimbărilor climatice, aglomerarea unui număr ridicat de oameni şi nivelurile mari de activitate economică generează vulnerabilităţi. Unele se regăsesc direct în interiorul oraşului: oamenii care trăiesc şi lucrează în zone costiere sau în zonele inundabile ale râurilor pot fi supuşi impacturilor creșterii nivelului mării sau precipitaţiilor extreme care le pun în pericol viaţa sau afacerile. Cu toate acestea, schimbările climatice în zonele urbane pot îmbrăca şi alte forme, inclusiv situaţii în care impacturile din afara unui oraş pot afecta sisteme (de exemplu alimentarea cu apă sau energie) esenţiale pentru viaţa din interiorul oraşului. În unele părţi ale lumii, guvernele centrale au luat notă de această situaţie, solicitând oraşelor să ia măsuri pentru a asigura că motorul economic al ţării nu este afectat. Cu sprijinul ONG-urilor internaţionale care oferă asistenţă tehnică, multe autorităţi locale devin, de asemenea, tot mai angajate şi preocupate de impacturile pe termen lung cu care se confruntă oraşul lor sau sunt conştiente de faptul că măsurile de atenuare a schimbărilor climate pot genera efectiv economii de costuri, crescând competitivitatea economică a oraşului. România are o rată de urbanizare de aproximativ 55%, iar Guvernul României a solicitat întocmirea unui raport de către Serviciile de Consultanţă din cadrul Băncii Mondiale care să analizeze modul de aplicare a unei strategii privind schimbările climatice în spaţiul urban în cadrul structurii noului Program Operaţional 2014-2020 al Uniunii Europene. Prezentul raport prezintă rezultatele evaluării rapide a situaţiei actuale a planificării în vederea schimbărilor climatice în mediul urban din România (şi a oportunităţilor de îmbunătăţire a acesteia); ce se ştie despre modul în care oraşele din România contribuie la schimbările climatice şi modul în care oraşele din România vor fi afectate de schimbările climatice. Pentru finalizarea acestei evaluări rapide, echipa Băncii Mondiale s-a bazat pe o recenzie elaborată a studiilor din domeniu şi pe interviuri cu peste douăzeci de oficiali ai administraţiei centrale şi locale, experţi din sectorul privat, reprezentanţi ai mediului academic şi ai organizaţiilor societăţii civile care cunosc aspecte legate de schimbările climatice în România. Din cauza timpului scurt disponibil pentru efectuarea cercetării şi a lipsei datelor privind activităţile de planificare în vederea schimbărilor climatice pe plan local, nivelurile locale de emisii de gaze cu efect de seră şi riscurile climatice cu care se confruntă oraşele din România, această evaluare rapidă nu este foarte completă. Cu toate acestea, această evaluare rapidă cuprinde suficiente informaţii care permit echipei să elaboreze o imagine de ansamblu asupra situaţiei actuale a acţiunilor întreprinse în vederea schimbărilor climatice în mediul urban din România şi să identifice problemele ce pot fi abordate prin practici de planificare îmbunătăţite, modificări ale politicii sau investiţii. Fondurile din cadrul Programului Operaţional UE pentru perioada 2014-2020 pot contribui la susţinerea acestor schimbări, prezentate ca recomandări în fiecare secţiune a raportului ce cuprinde concluzii. __________________________________________________________________________ Pagina 6 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Situaţia actuală privind nivelul de cunoştinţe şi de planificare în legătură cu schimbărilor urbane în România Estimările arată că la nivel mondial, oraşele contribuie la 70% din emisiile globale de gaze cu efect de seră (GES), însă se cunosc foarte puţine date despre contribuţia zonelor urbane la situaţia actuală a emisiilor din România. Nu există date nici despre modul în care oraşele din România vor fi afectate de schimbările climatice, deoarece au fost întreprinse foarte puţine cercetări pentru a reduce, din punct de vedere statistic, scara modelelor climatice globale, în vederea asigurării unei imagini locale mai detaliate a modului în care clima se va schimba în deceniile viitoare. Desigur, există studii naţionale privind clima care previzionează că temperaturile în România vor creşte (cu puternice diferenţe regionale) şi că atât seceta, cât şi precipitaţiile extreme vor deveni tot mai frecvente în secolul viitor, şi în acest caz, manifestând şi puternice diferenţe regionale. Totuşi, astfel de informaţii nu sunt suficiente pentru ca autorităţile locale să evalueze acţiunile specifice pe care ar trebui să le întreprindă în viitor. Această lipsă de cunoştinţe ar putea fi remediată dacă Administraţia Naţională de Meteorologie ar primi sprijin financiar pentru derularea unor studii referitoare la riscurile climatice pentru fiecare zonă urbană mare din ţară. O astfel de activitate ar permite extinderea, în mod informat, a domeniului de aplicare a măsurilor actuale în domeniul planificării în caz de dezastre, prin abordarea unei game largi de riscuri ce ar putea afecta un anumit oraş. În ceea ce priveşte reducerea emisiilor de carbon, situaţia este mai bună din punct de vedere al datelor cunoscute. De exemplu, în septembrie 2013, 60 de comunităţi (reprezentând aproximativ 5 milioane de oameni) din România semnaseră „Convenţia Primarilor�, o iniţiativă susţinută de Comisia Europeană ce îşi propune să promoveze utilizarea energiei durabile în oraşe. Fiecare comunitate trebuie să elaboreze un plan de acţiune în termen de un an de la semnarea programului Convenţiei. Cele 30 de comunităţi din România care şi-au prezentat planurile până în prezent au pus foarte mult accentul asupra îmbunătăţirii eficienţei energetice a clădirilor şi abordarea problemelor de transport local. Alte activităţi legate de planificarea în vederea schimbărilor climatice au loc în şapte oraşe din România în care Banca Mondială a susţinut eforturile de planificare locale în domeniul eficienţei energetice. Şi astfel de analize pun în mod deosebit accentul asupra abordării exploatării energiei a clădirilor şi aspectelor legate de transport. Ar fi util dacă în cadrul Programului Operaţional UE ar fi puse la dispoziţie fonduri în vederea extinderii ariei de aplicare şi îmbunătăţirii calităţii acestor activităţi, precum şi a creşterii numărului de oraşe care întocmesc astfel de planuri. Cu alte cuvinte, în România trebuie depuse eforturi considerabile în domeniul planificării în vederea schimbărilor climatice în zonele urbane. Intervenţiile specifice în materie de politică şi investiţiile pe care Guvernul României ar trebui să le aibă în vedere pentru perioada Programului Operaţional UE 2014-2020, defalcate în măsuri pe termen scurt şi măsuri pe termen lung, sunt următoarele: Acţiuni cu prioritate ridicată/pe termen scurt Focalizare Tipul de iniţiativă Propunere în materie de politică Prioritate sectorială politică Planificare Integrarea aspectelor legate de schimbările Supravegherea Ridicată integrată climatice în PIDU politicii Obligarea oraşelor care solicită sprijin prin Supravegherea Ridicată Programul operaţional să întocmească planuri politicii __________________________________________________________________________ Pagina 7 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban cuprinzătoare privind schimbările climatice care să îndeplinească anumite cerinţe minime de calitate Asigurarea formării pentru personalul autorităţilor Formare/ Ridicată locale în legătură cu modul de întocmire a unor educaţie planuri cuprinzătoare şi integrate privind schimbările climatice la nivel local. Acordarea de sprijin financiar /resurse „Clubului Educaţie/ formare Ridicată Convenţiei� şi altor organizaţii de asistenţă tehnică în domeniul schimbărilor climatice, eficienţei energetice sau planificării transportului, etc. Studii tehnice Finanţarea cercetărilor pentru reducerea scării Cercetare şi Ridicată modelelor climatice globale, cu scopul de a oferi analiză evaluări mai localizate ale impacturilor schimbărilor climatice în diferite regiuni, care să permită planificatorilor din cadrul autorităţilor locale să evalueze vulnerabilitatea oraşelor la şocurile climatice viitoare Acţiuni pe termen mediu şi lung Focalizare Tipul de iniţiativă Propunere în materie de politică Prioritate sectorială politică Planificare Stabilirea unor programe universitare pentru Educaţie/ formare Redusă integrată formarea viitorilor planificatori în domeniul mediului şi urban în legătură cu planificarea în vederea schimbărilor climatice pe plan local. Punerea la dispoziţia autorităţilor locale a unor Sprijin pentru Medie grant-uri în domeniul planificării în vederea planificare susţinerii întocmirii unor planuri de acţiuni cuprinzătoare şi integrate privind acţiunile locale întreprinse în legătură cu schimbările climatice. Creşterea accesului la sursele de date relevante Sprijin pentru Medie pentru acţiunile de planificare cuprinzătoare şi planificare/ integrate în domeniul schimbărilor climatice Cercetare şi analiză Studii tehnice Finanţarea studiilor LIDAR şi a altor analize care Cercetare şi Medie susţin elaborarea unor evaluări foarte detaliate şi analiză la scară mică a inundaţiilor şi a altor tipuri de riscuri climatice în cele mai mari 20 de oraşe din România. Susţinerea/ solicitarea utilizării unor inventare mai Politică/ Medie ample privind emisiile locale de GES [precum GPC – supraveghere Global Protocol on Community Scale GHG Emissions (Protocolul global privind emisiile GES la nivel comunitar)], în vederea asigurării unor evaluări mai cuprinzătoare decât cele folosite de Convenţia Primarilor. Educaţie Stabilirea unor programe de educaţie publică Educaţie/ Redusă publică pentru extinderea nivelului general de Formare conştientizare asupra aspectelor legate de planificare în legătură cu schimbărilor climatice şi clima locală __________________________________________________________________________ Pagina 8 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Sectorul transportului urban Sectorul transporturilor din România contribuie la 11,8% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivelul ţării, un nivel mai scăzut decât media din UE, însă în creştere rapidă. Numărul de autoturisme deţinute în România este redus, comparativ cu restul UE, însă tendinţa este de creştere, ceea ce arată că - odată cu creşterea economiei în România - va creşte şi procentul utilizării de autoturisme. Dacă restrângem aria geografică, există foarte puţine informaţii despre situaţia transportului urban din România raportată la schimbările climatice. Mai multe studii în domeniul eficienţei energetice, sponsorizate de Banca Mondială, indică faptul că o problemă majoră în multe oraşe o reprezintă blocajele în trafic care produc GES şi alte emisii generate de autoturismele blocate. Multe oraşe dispun de sisteme de transport public (inclusiv autobuze, tramvaie şi troleibuze), însă numărul din ce în ce mai redus al călătorilor fac foarte dificilă finanţarea, de către operatorii de sistem, a modernizărilor care ar putea să recâștige clienți pentru mijloacele de transport în comun. În majoritatea oraşelor din România există foarte multe taxiuri, ceea ce reflectă structura parcului auto al ţării. Unele oraşe au impus o limită de vârstă pentru taxiuri, însă aceasta variază semnificativ de la un oraş la altul. În sfârşit, infrastructura pentru pietoni şi biciclişti variază semnificativ din punct de vedere al calităţii şi cantităţii de la un oraş la altul şi în interiorul diferitelor zone orăşeneşti. Un Plan general privind transporturile (PGT) la nivel naţional este în curs de elaborare, însă nu acoperă investiţiile şi intervenţiile în materie de politică în domeniul transportului urban. Acest lucru se întâmplă deoarece responsabilitatea pentru investiţiile în transportul urban revine în general municipalităţilor din România, sub egida Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi nu Ministerului Transportului care are responsabilitatea de a elabora PGT. Până la sfârşitul anului 2014, vor fi elaborate planuri privind mobilitatea urbană durabilă (PMUD) pentru cele şapte oraşe ce reprezintă poli de creştere şi Bucureşti/Ilfov, însă aceste planuri ar trebui să fie elaborate şi pentru alte oraşe din ţară. Se preconizează că impactul schimbărilor climatice asupra sistemelor de transport urban din România va crește, deşi natura exactă a acestor impacturi va fi, în mod evident, foarte localizată. Temperaturile mai ridicate şi valurile de căldură mai frecvente (în special în sudul şi sud-estul României) pot să cauzeze probleme în ceea ce priveşte infrastructura rutieră şi feroviară. Asfaltul drumurilor poate deveni moale şi se poate deforma sub greutatea vehiculelor, det erminând introducerea unor restricţii de circulaţie, în special pentru vehiculele grele. Şi liniile de cale ferată se pot curba la temperaturi ridicate, ceea ce poate determina restricţii de viteză şi utilizare, temperaturile ridicate putând cauza, de asemenea, dilatarea termică a îmbinărilor podurilor, ceea ce afectează exploatarea acestora şi creşte costurile de întreţinere. Temperaturile mai ridicate şi valurile de căldură pot să determine disconfort şi riscuri la adresa siguranţei călătorilor cu trenul şi alte mijloace de transport în oraşe, impunând introducerea ventilaţiei îmbunătăţite în staţiile de metrou şi a ventilaţiei îmbunătăţite şi a aparatelor de aer condiţionat în trenuri, metrouri, tramvaie, troleibuze şi autobuze. Precipitaţiile intense şi viiturile torenţiale pot distruge şinele, drumurile şi infrastructura de transport pe apă, făcând ca unele sisteme să devină temporar neoperaţionale. __________________________________________________________________________ Pagina 9 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban În ciuda tuturor acestor impacturi potenţiale, este puţin probabil ca schimbările climatice să devină factorul esenţial care să stea la baza politicilor în domeniul transporturilor sau a deciziilor legate de investiţii. În schimb, co-beneficiile locale– precum reducerea blocajelor în trafic şi o calitatea a aerului mai bună – par a reprezenta într-o măsură mai mare fundamentul elaborării politicilor în domeniul transportului. Mai jos sunt enumerate intervenţiile pe termen scurt/cu prioritate ridicată în materie de politică în sectorul transportului urban şi investiţiile susținute prin Programul Operaţional, ce trebuie avute în vedere de Guvernul României. Focalizare Tipul de iniţiativă Propunere în materie de politică Prioritate sectorială politică Transport Studierea măsurilor fiscale ce ar putea influenţa Cercetare/analiză Ridicată rutier alegerile în materie de achiziţionare şi utilizare a autovehiculelor Transport Prioritizarea planificării urbane integrate Cercetare/analiză Ridicată urban Susţinerea elaborării unor planuri de mobilitate Cercetare/analiză Ridicată urbană durabilă (PMUD) în cele mai mari oraşe din România Studierea rolului potenţial al măsurilor „dure� de Cercetare/analiză Ridicată gestionare a cererii pentru abordarea problemelor legate de blocaje şi emisii în oraşele din România cu cel mai mare procent de blocaje în trafic. Efectuarea unor studii de fezabilitate privind Cercetare/analiză Ridicată tranzitul rapid cu autobuzul în oraşele pentru care PMUD indică că acesta ar putea reprezenta o soluţie rentabilă în ceea ce priveşte tranzitul de masă urban. Investiţii în transportul public urban, în Investiţii directe Ridicată conformitate cu cadrul pus la dispoziţie de PMUD. Investiţii în infrastructura pentru biciclişti şi pietoni, Investiţii directe Ridicată în conformitate cu cadrul pus la dispoziţie de PMUD. Stabilirea unui proiect pilot care să demonstreze şi Investiţii directe Ridicată să testeze fezabilitatea, costurile şi beneficiile centrelor de consolidare a transportului de marfă urban. Stabilirea unor proiecte pilot privind combustibilii Investiţii directe Ridicată alternativi pentru autobuze şi alte vehicule din parcul urban Extinderea sistemului de metrou din Bucureşti Investiţii directe Ridicată pentru a oferi o reţea mai completă, cu proiecte specifice în conformitate cu procesul de prioritizare prevăzut în PGT. Implementarea unor sisteme de transport urban Investiţii directe Ridicată inteligent, în concordanţă cu priorităţile stabilite în aceste zone de PMUD. Studierea vulnerabilităţii infrastructurii şi a Cercetare/analiză Ridicată sistemelor de transport urban la schimbarea condiţiilor climatice în toate oraşele din România. Întocmirea unor planuri de adaptare la nivelul __________________________________________________________________________ Pagina 10 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban oraşelor pe baza evaluării riscurilor. Implementarea unor măsuri de creştere a adaptării Investiţii directe Ridicată la căldură a infrastructurii, pe şinele pe care circulă trenurile şi tramvaiele locale. Introducerea unui sistem de ventilaţie îmbunătăţit Investiţii directe Ridicată şi/sau sistem de aer condiţionat în staţiile de metrou sau tren aflate în spaţiu închis. Introducerea unui sistem de ventilaţie îmbunătăţit Investiţii directe Ridicată şi/sau sistem de aer condiţionat în mijloacele de transport în comun, care să permită călătorilor să călătorească în condiţii rezonabile de confort în perioadele cu temperaturi ridicate. Aplicarea unor măsuri care să crească rezistenţa la Investiţii directe Ridicată inundaţii a infrastructurii de transport noi şi existente Sectorul energiei urbane Sectorul energetic din România produce 70% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Producerea de energie electrică şi termică, precum şi folosirea carburanţilor în alte scopuri decât pentru transport contribuie la trei sferturi din acest total. Emisiile de GES din acest sector s-au redus, datorită contracţiilor uriaşe din economie şi a îmbunătăţirii eficienţei energetice. Dintre ţările UE 27, România are cel mai redus consum de energie pe cap de locuitor. Consumul de electricitate pe cap de locuitor este deosebit de scăzut, însă deja are loc o creştere semnificativă a cererii de energie electrică, generată în special de sectorul rezidenţial şi cel comercial. O parte a acestei creşteri este determinată de faptul că unele gospodării nu mai depind de reţeaua de termoficare. În general, numărul gospodăriilor racordate la reţeaua de termoficare, în special în blocurile de apartamente mari din oraşe, a scăzut de la 2,2 milioane la 1,4 milioane între 1990 şi 2012. Uniunea Europeană stabileşte cadrul pentru politicile privind energia durabilă ale statelor sale membre. Obiectivul esenţial pe termen lung constă în angajamentul de a reduce, până în 2050, emisiile de gaze cu efect de seră (GES) cu 80-95% sub nivelurile din 1990, prin investiţii în eficienţă energetică şi o infrastructură pentru o reţea energetică inteligentă și cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Pe termen mediu, politica UE în domeniul energiei şi schimbărilor climatice se axează pe aşa-zisele obiective-ţintă 20-20-20 care au fost adoptate în 2007: până în 2020, emisiile de GES ar trebui să fie cu 20% sub nivelurile din 1990; energia din surse regenerabile ar trebui să reprezinte 20% din consumul final de energie; iar consumul de energie primară ar trebui să fie redus cu 20%, comparativ cu situaţia iniţială proiectată. România poate să atingă toate aceste trei obiective- ţintă, reflectând o contracţie uriaşă a economiei sale caracterizată în general prin intensitatea emisiilor de dioxid de carbon. Politicile la nivel înalt în domeniul energiei (de exemplu reglementarea pieţei, politici de stabilire a preţurilor, etc.) se înscriu în competenţa Guvernului României, în timp ce autorităţile locale sunt responsabile de asigurarea infrastructurii pentru servicii publice şi supravegherea clădirilor din teritoriul lor. Planificarea locală privind energia este necesară pentru toate municipiile cu peste 20 000 de locuitori. Unele municipii sunt foarte interesate şi active în ceea ce priveşte eficienţa __________________________________________________________________________ Pagina 11 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban energetică/GES, după cum dovedeşte participarea lor voluntară la Programul Convenţia Primarilor coordonat de UE. Pieţele energiei din România au fost parţial liberalizate. Sectorul energiei electrice respectă modelul pieţelor angro şi cu amănuntul liberalizate. Producţia de energie electrică este separată de transmisia de energie electrică, ceea ce oferă consumatorilor casnici dreptul de a schimba furnizorii. Deoarece acest program a fost iniţiat în 2007, puţini au procedat astfel, deoarece preţurile reglementate sunt cu mult sub tarifele de pe piaţa liberă. Tarifele la gaz şi termoficare sunt în continuare subvenţionate într-un procent semnificativ. Liberalizarea totală a preţurilor reglementate la energie electrică şi gaz pentru consumatorii agenţi economici este programată pentru ianuarie 2014, respectiv ianuarie 2015, iar preţurile reglementate la energie electrică şi gaz pentru consumatori casnici vor fi liberalizate până în ianuarie 2018, respectiv ianuarie 2019. Se preconizează că schemele actuale de susţinere a preţurilor vor rămâne în vigoare în viitorul apropiat. Din perspectivă urbană, cele mai importante probleme sunt preţurile la energie şi incapacitatea Guvernului României de a gestiona situaţia dificilă în care se află sectorul termoficării. Sistemele de termoficare reprezintă o caracteristică pronunţată a multor oraşe din România, însă utilizarea acestora este în scădere. Din 300 de sisteme care funcţionau în 1995/96, s-a ajuns la 100 în 2011, dintre care 83 în zonele urbane. Numărul clienţilor a scăzut cu peste 50% pentru 16 din 31 de sisteme de termoficare care aveau mai mult de 10 000 de clienţi. În multe oraşe, termoficarea a devenit o sursă serioasă de consum al resurselor financiare publice, deoarece tarifele pentru consumatorii casnici sunt subvenţionate într-o măsură foarte ridicată, în medie cu 50%. Calitatea serviciilor, costul şi preocuparea faţă de nivelurile de poluare ridicate reprezintă principalele motive ale reducerii cererii. Majoritatea unităţilor de cogenerare vechi şi ineficiente şi a cazanelor pentru încălzire nu au fost încă modernizate sau înlocuite cu echipamente de generare moderne, şi nici nu sunt dotate cu dispozitive de ardere adecvate, iar din acest motiv emisiile de SO2 şi NOX rezultate depăşesc normele UE. Cu o medie de 275 tone de CO2 pe Gcal, producătorii români de energie termică prin sistemul de termoficare se numără printre furnizorii de servicii cei mai poluanţi din UE. Reţelele de distribuţie a energiei termice suferă, în medie, pierderi de 30% de căldură şi apă, comparativ cu reţelele mai noi, unde aceste pierderi sunt de 5-10%. Ca urmare a acestor ineficienţe, costul termoficării este cu aproximativ 18-20% mai ridicat decât în alte ţări ale UE. Mai jos sunt enumerate intervenţiile cu prioritate ridicată în materie de politică în sectorul energiei urbane şi investiţiile susținute prin Programul Operaţional, ce trebuie avute în vedere de Guvernul României . Sunt incluse, de asemenea, şi acţiuni pe termen mai lung: Acţiuni cu prioritate ridicată/pe termen scurt Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Eficienţa Efectuarea unor analize strategice ale sistemelor Cercetare/analiză Ridicată sistemului de locale de termoficare, pentru a stabili o strategie termoficare bazată pe opţiunile cele mai rentabile şi eficiente în materie de furnizare a energiei termice. Focalizarea eforturilor iniţiale de investiţii asupra câtorva oraşe selectate în care termoficarea este considerată __________________________________________________________________________ Pagina 12 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban viabilă din punct de vedere economic şi competitivă, comparativ cu alternativele distribuite, iar administraţia locală este angajată să deruleze reforme sectoriale Mediul Aplicarea liberalizării preţurilor la energie electrică Supravegherea Ridicată instituţional şi gaze naturale, conform programării. politicii Eliminarea tuturor subvenţiilor la preţuri; Supravegherea Ridicată introducerea unor subvenţii direcţionate pentru politicii familiile cu venit redus, sub forma unor plăţi în numerar în cadrul sistemului de protecţie socială. Promovarea reformei tarifare, inclusiv a facturării Supravegherea Ridicată pe bază de consum la nivelul locuinţei. politicii Acţiuni pe termen mediu şi lung Focalizare Tipul de iniţiativă Propunere în materie de politică Prioritate sectorială politică Reabilitarea Efectuarea unor analize ale clădirilor publice Cercetare/analiză Medie clădirilor pentru identificarea celor cu eficienţă energetică redusă Mediul Unificarea cadrelor de reglementare a energiei Supravegherea Medie instituţional termice într-un singur cadru. politicii Analiza unor politici suplimentare pentru Supravegherea Medie „protejarea� sistemelor de termoficare în zonele în politicii care termoficarea este deja furnizată şi rentabilă, cum ar fi impunerea obligaţiei de racordare a clădirilor noi la sistemul de termoficare sau a interdicţiei de deconectare sau alegere a unei surse alternative de energie termică pentru clădirile existente. (Legea energiei termice permite deja acest lucru în municipalităţile în care s -au efectuat investiţii în reabilitarea/modernizarea sistemului de termoficare.) Stabilirea unor proceduri de acreditare /certificare Supravegherea Medie pentru SSE, în vederea creşterii credibilităţii în politicii rândul consumatorilor. Proiectarea Asigurarea unui sprijin investiţional pentru Investiţii directe Medie finanţării cogenerarea cu eficienţă energetică extrem de ridicată. Stabilirea unui fond cu reînnoire (tip revolving) Investiţii directe Medie dedicat eficienţei energetice, pentru sectorul public, în vederea abordării unor constrângeri grave în materie de finanţare şi implementare cu care se confruntă entităţile publice municipale, contribuind, în acelaşi timp, la încurajarea şi dezvoltarea noii pieţe a SSE în România. Un astfel de fond poate fi alimentat din fonduri UE, combinate cu granturi guvernamentale, iar în cazul în care ar avea un succes dovedit, ar putea atrage finanţări private. __________________________________________________________________________ Pagina 13 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Sectorul deşeurilor solide urbane Emisiile de GES aferente eliminării deşeurilor municipale solide în România reprezintă, în total, aproximativ 2% din totalul emisiilor la nivelul ţării. Majoritatea rezultă din faptul că ţara depinde într-o măsură mult prea mare de depozitele de deşeuri ca principală strategie de gestionare a deşeurilor. Deşeurile organice îngropate într-un depozit se descompun pe cale anaerobă, produc metan, un GES cu un potenţial de captare a căldurii de 25 de ori mai mare decât dioxidul de carbon. Dacă depozitul de deşeuri nu este proiectat corespunzător pentru a capta sau a arde metanul printr-o serie de ţevi încorporate în acesta, gazul se va scurge lent în afara depozitului pe o perioadă de mulţi ani, persistând mult timp după închiderea oficială a depozitului. Foarte puţine depozite de deşeuri din România au capacitatea de a capta sau de a arde acest gaz, ceea ce înseamnă că metanul este eliberat, în cea mai mare parte, direct în atmosferă. Datorită sprijinului extins oferit prin Programul Operaţional UE în perioada 2007-2013, acţiunile impuse României de UE constând în închiderea şi înlocuirea rampelor de deşeuri solide prost gestionate, cu depozite de deşeuri ce respectă standardele de salubrizare, sunt în curs de desfășurare, însă demersurile pentru abordarea problemei scurgerilor de gaz metan existente sunt neclare. Guvernul României poate să împiedice ca această situaţie să devină mai problematică în viitor, intensificând eforturile de direcţionare a deşeurilor organice din oraşe către metode alternative de prelucrare a deşeurilor, precum compostare sau digestie anaerobă (DA). Ambele tehnici previn eliberarea gazului metan în atmosferă, creând în acelaşi timp fie o îmbunătăţire a solului cu substanţe nutritive utile şi/sau energie care poate să înlocuiască combustibilii fosili. Acordul de aderare la UE a stabilit deja un cadru pentru realizarea acestui obiectiv, impunând ca 65% din totalul deşeurilor biodegradabile generate în România să fie direcţionate în afara depozitelor de deşeuri până în 2020. Până în prezent, performanţa României este relativ slabă, însă îndeplinirea acestui obiectiv-ţintă şi a altor cerinţe de reciclare ar putea reduce nivelurile emisiilor de GES din deşeurile solide cu 50% sau chiar mai mult. Pentru a reuşi, oraşele ţării vor trebui să se implice în colectarea separată a deşeurilor sau să susţină în alt mod dezvoltarea unor echipamente de prelucrare a deşeurilor organice şi a pieţelor dispuse să consume îmbunătăţirea rezultată a calităţii solului. În lume, există mai multe programe la nivel de oraşe care pot servi drept modele pentru astfel de demersuri. Mai puţin clar este impactul pe care schimbările climatice îl vor avea asupra echipamentelor şi programelor din România destinate deşeurilor solide; sunt necesare activităţi mai intense pentru analiza acestor probleme. Mai jos sunt enumerate intervenţiile cu prioritate ridicată în materie de politică în sectorul deşeurilor urbane şi investiţiile susţinute prin Programul Operaţional, ce trebuie avute în vedere de Guvernul României . Sunt incluse, de asemenea, mai multe acţiuni pe termen mai lung: Acţiuni cu prioritate ridicată/pe termen scurt Focalizare Tipul de iniţiativă Propunere în materie de politică Prioritate sectorială politică Conştientizar Susţinerea acţiunilor de promovare a unor Educaţie/ formare Ridicată ea / informări extinse la nivelul autorităţii judeţene/ pregătirea în locale în ceea ce priveşte legătura dintre vederea schimbările climatice şi operaţiunile de gestionare __________________________________________________________________________ Pagina 14 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban schimbărilor a deşeurilor solide climatice Organizarea unor programe de formare pentru Educaţie/ formare Ridicată operatorii unităţilor de gestionare a deşeurilor privind proiectarea echipamentelor şi operaţiunile care iau în considerare schimbările climatice Finanţarea cercetărilor care să reducă scara Cercetare/analiză Ridicată modelelor climatice globale pentru a oferi evaluări mai localizate ale impacturilor schimbărilor climatice în diferite regiuni, permiţând operatorilor din domeniul deşeurilor solide să analizeze vulnerabilitatea activităţii lor la viitoare şocuri climatice Impunerea, pentru operatorii sistemelor de Supravegherea Ridicată gestionare a deşeurilor solide, a obligaţiei de a politicii întocmi, pentru activităţile lor, planuri de acţiune ce iau în considerare schimbările climatice. Gestionarea Continuarea finanţării modernizărilor în domeniul Investiţii directe Ridicată deşeurilor gestionării deşeurilor solide (inclusiv unităţi de organice şi compostare, unităţi de digestie anaerobă şi reciclabile programe de reciclare) în oraşe/ regiuni pentru a asigura respectarea directivelor UE relevante. Acţiuni pe termen mediu şi lung Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Economia Efectuarea unor studii privind nivelurile tarifelor, în Supravegherea Medie sistemului vederea evaluării măsurii în care acestea susţin cu politicii succes principiul „poluatorul plăteşte� Efectuarea şi publicarea unor studii privind Analiza/supraveg Medie practicile de gestionare a materialelor organice herea politicii derulate până în prezent pentru evaluarea rentabilităţii diferitelor abordări. Efectuarea unor evaluări ale potenţialului de a Cercetare/analiză Medie realiza economii de costuri prin înlocuirea vehiculelor de colectare, optimizarea traseelor sau trecerea la metodele alternative de transport Conştientizar Stabilirea unor programe universitare pentru Educaţie/ formare Redusă ea/ pregătire formarea viitorilor ingineri civili/ în domeniul în vederea gestionării deşeurilor solide în legătură cu schimbărilor proiectarea sistemelor de gestionare a deşeurilor şi climatice operaţiunile în materie de gestionare a deşeurilor care iau în considerare schimbările climatice Gestionarea Finanţarea studiilor privind compoziţia deşeurilor Supravegherea Medie materialelor în oraşele şi judeţele care au introdus containere politicii organice şi de compostare pentru curţi, în vederea evaluării reciclabile măsurii în care astfel de programe sunt eficiente pentru direcţionarea deşeurilor organice în afara fluxului de deşeuri. Stabilirea unor programe de educaţie publică Educaţie/ Redusă pentru promovarea prevenirii, reutilizării, formare compostării şi reciclării deşeurilor. Oferirea unor subvenţii pentru a pune la dispoziţia Investiţii directe Redusă __________________________________________________________________________ Pagina 15 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban gospodăriilor containere de compostare Studiu de fezabilitate privind utilizarea reţelei de Cercetare/analiză Redusă tratare a apei reziduale şi a unităţilor de procesare a deşeurilor organice Analiza eficienţei serviciilor de colectare în vederea Cercetare/analiză Medie reciclării în blocurile turn, unde acestea sunt dificil de furnizat, cu scopul de a identifica cele mai bune modele de program în oraşele din România. Organizarea unor programe de conferinţe/ formare Educaţie/ Medie pentru operatorii sistemului de gestionare a formare deşeurilor şi oficialii autorităţilor locale în legătură cu „cele mai bune practici� în domeniul strategiilor de gestionare a deşeurilor solide în România Sectorul apei urbane Ca şi sectorul deşeurilor solide, sistemele de alimentare cu apă şi tratare a apei uzate contribuie foarte puţin la emisiile de GES globale la nivel urban, emisiile generate de aceste sisteme ridicându-se la aproximativ 2,34% din totalul emisiilor de GES în 2009. Cu toate acestea, se pot aduce îmbunătăţiri în ceea ce priveşte eficienţa operaţiunilor companiilor de utilităţi, prin reducerea nivelurilor actuale ridicate de pierderi de apă şi a emisiilor de metan produse de unităţile de tratare a apei uzate. În perioada Programului Operaţional 2007-2013, au fost aduse unele îmbunătăţiri sistemului, fonduri considerabile fiind alocate pentru a ajuta România să abordeze vechea problemă legată de calitatea slabă a apei de suprafaţă şi subterane. Prin echipamentele noi s-au obţinut beneficii semnificative, însă în viitor sunt necesare foarte multe demersuri în sensul continuării modernizărilor sistemului de apă ca investiție cu prioritate ridicată în cadrul următorului Program Operaţional. De asemenea, aceste investiţii sunt avute în vedere din motive legate de calitatea mediului şi eficienţa costurilor, întrucât astfel de sisteme asigură beneficii în materie de atenuare a schimbărilor climatice, la cost redus, sau chiar fără niciun cost suplimentar. Motive de preocupare mai puternice sunt reprezentate de protejarea reţelei de alimentare cu apă şi de tratare a apei uzate din România împotriva impacturilor schimbării climatice. Situaţia alimentării cu apă în România este deja relativ nesatisfăcătoare comparativ cu majoritatea celorlalte ţări din Europa, unele părţi ale ţării confruntându-se deja cu constrângeri legate de alimentare pe perioada verii. Este posibil ca această situaţie să se înrăutăţească în viitor. Studiile privind impactul schimbărilor climatice care analizează viitoarele condiţii hidrologice în trei din 11 bazine hidrografice ale ţării previzionează că decalajul între cerere şi ofertă ar putea fi gestionat în aceste regiuni în următorii 15-20 ani, însă ulterior sunt necesare măsuri de reducere semnificativă a cererii sau o nouă capacitate de alimentare. Sunt necesare cercetări suplimentare în alte bazine hidrografice pentru a oferi o imagine completă a provocărilor cu care s-ar putea confrunta anumite oraşe în deceniile viitoare. Ar putea fi necesare şi alte investiţii pentru reducerea impacturilor asupra sistemelor de distribuţie şi tratare. Vor fi necesare studii localizate privind impactul schimbărilor climatice care să ajute la identificarea ameninţărilor specifice cu care se confruntă aceste sisteme. __________________________________________________________________________ Pagina 16 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Mai jos sunt enumerate intervenţiile cu prioritate ridicată în materie de politică în sectorul apei urbane şi investiţiile susţinute prin Programul Operaţional, ce trebuie avute în vedere de Guvernul României . Sunt incluse, de asemenea, recomandări ce pot fi puse în practică pe o perioadă de timp mai lungă: Acţiuni cu prioritate ridicată/pe termen scurt Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Aspecte Solicitarea/ susţinerea acţiunilor de promovare a Educaţie/ formare Ridicată generale unor informări extinse la nivelul ADI/ autorităţii locale în ceea ce priveşte proiectarea sistemelor de apă şi operaţiuni în acest sens care să ia în considerare schimbările climatice Organizarea de programe de formare pentru Educaţie/ formare Ridicată operatorii sistemelor de apă în legătură cu proiectarea sistemelor şi operaţiuni în acest sens care să ia în considerare schimbările climatice Finanţarea cercetărilor care să reducă scara Cercetare/analiză Ridicată modelelor climatice globale pentru a oferi evaluări mai localizate ale impacturilor schimbărilor climatice în diferite bazine hidrografice/regiuni, permiţând planificarea îmbunătăţită şi pe termen lung a alimentării cu apă şi a activităţilor companiilor de apă. Impunerea obligaţiei companiilor de apă / CRA de a Supravegherea Ridicată întocmi, pentru activitatea lor, planuri de acţiune politicii care să ia în considerare schimbările climatice Asigurarea unor fonduri pentru asistenţă tehnică Asistenţă tehnică Ridicată care să susţină analiza vulnerabilităţilor legate de climă din cadrul sistemelor locale de apă şi elaborarea unui plan de acţiune pentru abordarea acestor provocări Finanţarea în continuare a modernizării sistemului Investiţii directe Ridicată de alimentare cu apă, distribuţiei a apei şi tratare a apei uzate în oraşe/regiuni pentru a asigura conformitatea cu cerinţele relevante ale UE în materie de calitate a apei şi grad de acoperire al serviciilor. Modernizările sistemului ar trebui să se axeze pe creşterea la maximum a eficienţei şi reducerea la minimum a emisiilor de GES, prin îmbunătăţirea gestionării gazelor şi a tratamentului nămolului de epurare. Modernizările ar trebui să se axeze, de asemenea, asupra maximizării capacităţii de adaptare a acestor sisteme la schimbările climatice. Acţiuni pe termen mediu şi lung Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Aspecte Stabilirea unor programe universitare pentru Educaţie/ formare Redusă __________________________________________________________________________ Pagina 17 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban generale formarea viitorilor ingineri civili/ în domeniul sistemelor de apă în legătură cu proiectarea sistemelor de apă şi operaţiunile în acest sens care iau în considerare schimbările climatice Cererea de Dezvoltarea/ promovarea modificării codului Supravegherea Medie apă construcţiilor pentru a reduce cererea de apă pe politicii teren. Stabilirea unor program de educaţie publică pentru Educaţie/ Redusă reducerea consumului de apă pe teren formare Oferirea unor subvenţii consumatorilor casnici Investiţii directe Redusă pentru a înlocui aparatura cu consum ridicat de apă cu modele mai eficiente Stimularea/ obligarea ADI/ a companiilor de Supravegherea Medie apă/CRA să elaboreze programe de subvenţionare politicii pentru înlocuirea aparaturii cu consum ridicat de apă cu modele mai eficiente Stimularea/obligarea ADI/ a companiilor de Supravegherea Medie apă/CRA să monteze contoare la nivel de politicii locuinţă/consumator, îmbunătăţind capacitatea de a tarifa consumatorii pe baza nivelului efectiv de cerere de apă. Sisteme Solicitarea ca ADI/companiile de apă /CRA să Supravegherea Medie pentru elimine modelele de „deversoare de preaplin� politicii tratarea apei oriunde se urmăreşte extinderea sistemului, uzate micşorând cantitatea totală de materiale ce trebuie procesate în mod regulat şi reducând cererea de energie. Concluzie Abordarea schimbărilor climatice din perspectivă urbană impune anumite limite subiectului, diferite de orientarea naţională sau sectorială aplicată în mod tradiţional. Utilizarea limitelor urbane schimbă semnificativ discuţia, deoarece impacturile asupra unei economii specifice, unui element de infrastructură sau unei vecinătăţi devin mult mai palpabile. În perioada Programului Operaţional 2014-2020, Guvernul României are o ocazie excelentă de a aborda în mod direcţionat nevoile oraşelor ţării în legătură cu atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea. Unele dintre aceste fonduri ar trebui să reprezinte în mod necesar o continuare a iniţiativelor din cadrul perioadei de programare anterioare, însă eforturile ar trebui să se axeze în primul rând pe sectorul energiei şi al transporturilor. Acestea sunt sectoarele care contribuie cel mai mult la emisiile totale de GES din România şi care se confruntă cu vulnerabilităţi mai mari ca urmare a schimbărilor climatice. Sectorul deşeurilor solide şi al apei necesită, de asemenea, atenţie permanentă, pentru a asigura că România atinge obiectivele în materie de mediu şi respectă alte angajamente asumate cu câţiva ani în urmă, când a aderat la Uniunea Europeană. Demersurile privind aceste sectoare pot fi în continuare poziţionate ca investiţii legate de schimbările climatice, contribuind la îndeplinirea obligaţiei României de a consuma cel puţin 20% din fondurile alocate în cadrul programului operaţional pentru activităţi axate asupra schimbărilor climatice. __________________________________________________________________________ Pagina 18 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban De asemenea, prezentul raport a scos în evidenţă lacune semnificative în materie de date şi planificare ce trebuie abordate. Se cunosc prea puţine date despre profilul emisiilor de GES în majoritatea oraşelor din România sau despre riscurile specifice reprezentate de schimbările climatice cu care se vor confrunta aceste oraşe în deceniile următoare. Folosirea fondurilor din cadrul Programului Operaţional UE pentru susţinerea unor astfel de analize ar asigura fundamentul unor activităţi de planificare cuprinzătoare, esenţiale pentru viitorul oraşelor din România. Aceste planuri legate de schimbările climatice ar trebui integrate, în cea mai mare măsură posibilă, în orice strategii de dezvoltare economică şi teritorială pe termen lung pe care oficialii administraţiei publice centrale şi ai administraţiilor locale le pun deja în aplicare. Acest lucru este esenţial pentru a se asigura că România nu-şi va bloca oraşele pe un traseu cu conţinut ridicat de carbon, sau că politicile şi investiţiile de astăzi nu vor pune în pericol în viitor activitatea economică sau viaţa oamenilor de îndată ce impacturile schimbărilor climatice devin mai evidente. __________________________________________________________________________ Pagina 19 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Secţiunea 1: Vizualizarea schimbărilor climatice prin „lentila� urbană – un nou mod de a structura elaborarea planului de acţiune în domeniul schimbărilor climatice 1.1 Context 1. Oraşele au avut întotdeauna un rol extrem de important în societate, fiind centre ale comerţului, culturii şi puterii politice. Actualele tendinţe de urbanizare globale – cum ar fi faptul că peste 50% din populaţia lumii locuieşte în prezent în zone urbane – sunt elocvente pentru dezirabilitatea oraşelor la niveluri multiple. 2. Cu toate acestea, o astfel de tendinţă are şi urmări. Deşi oraşele oferă oportunităţi economice pentru multe persoane, servind, în unele cazuri, drept motoare economice pentru întreg teritoriul ţării, viaţa de zi cu zi şi comerţul din oraşe au, de asemenea, ca rezultat niveluri ridicate de emisii de gaze cu efect de seră (GES) care contribuie la schimbările climatice la nivel global. În 2013, Global Energy Assessment estima că 76% din utilizarea totală a energiei primare la nivel global are loc în zonele urbane1, în timp ce reţelele axate pe schimbările climate precum C40 susţin în mod obişnuit că emisiile de GES legate de zonele urbane reprezintă aproximativ 70% din cifrele totale la nivel mondial. 3. Pe măsură ce impacturile schimbărilor climatice par a fi din ce în ce mai inevitabile din cauza lipsei unui acord global asupra modului de realizare a reducerilor semnificative ale emisiilor de GES, aglomerarea urbană şi nivelul crescut de activitate economică creează, de asemenea, vulnerabilităţi. Unele dintre acestea se regăsesc direct în interiorul oraşului: oamenii care trăiesc şi lucrează în zone costiere sau în zonele inundabile ale râurilor pot fi supuşi impacturilor creşterii nivelului mării sau precipitaţiilor extreme care le pun în pericol viaţa sau afacerile. Cercetătorii Băncii Mondiale au estimat de curând că pierderile provocate de inundaţiile în zonele costiere în cele mai mari 136 de oraşe de coastă din lume vor creşte de la 6 miliarde $/an în 2005 la 1 trilion $ sau mai mult în fiecare an, până în 2050, ca urmare a schimbărilor climatice.2 O altă analiză întocmită de Institutul Potsdam de Cercetare a Impactului Climatic a constatat că impacturile schimbărilor climatice vor varia, de asemenea, semnificativ, de la un oraş la altul, generând cantităţi uriaşe de apă în unele oraşe, în timp ce altele vor trebui să facă faţă unor secete extreme, pierzând accesul la apă pentru generarea de energie electrică sau la sistemul de alimentare cu apă potabilă la nivel local.3 1 GEA, 2012.Global Energy Assessment - Toward a Sustainable Future. (Evaluarea energiei globale – Către un viitor durabil), International Institute for Applied Systems Analysis, Viena, Austria şi Cambridge University Press, Cambridge, Marea Britanie 2 Hallegatte S, Green C, Nicholls RJ, J Corfee-Morlot. “Future flood losses in major coastal cities� (Pierderile viitoare din cauza inundaţiilor în oraşele de coastă) Nature Climate Change3, 802–806 (2013) 3 Schellnhuber HJ; Hare B; Serdeczny O; Schaeffer M; Adams S; Baarsch F; Schwan S; Coumou D; Robinson A; Vieweg M; Piontek F; Donner R; Runge J; Rehfeld K; Rogelj J; Perette M; Menon A; Schleussner CF; Bondeau A; Svirejeva-Hopkins A; Schewe J; Frieler K; Warszawski L; Rocha M. Turn down the heat : climate extremes, regional impacts, and the case for resilience. (Să închidem căldura: fenomene climatice extreme, impacturi regionale şi necesitatea adaptării) Washington DC ; Banca Mondială. 2013. __________________________________________________________________________ Pagina 20 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 4. Schimbările climatice în mediul urban pot îmbrăca, de asemenea, şi alte forme, inclusiv situaţii în care impacturile ce se produc în afara oraşului generează riscuri pentru cei din interiorul oraşului. Un eveniment elocvent în acest sens s-a produs în august 2013, când un incendiu exacerbat de secetă din munţii Californiei a dus la închiderea unei hidrocentrale deţinute de autoritatea locală din San Francisco. San Francisco se află la o distanţă de 260 km de baraj, însă impacturile incendiilor s-au resimţit direct şi imediat: autoritatea locală a fost forţată să cumpere electricitate pe piaţa liberă, ceea ce a crescut cheltuielile cu electricitatea ale autorităţii locale cu 600.000 $ doar în prima săptămână.4 5. După cum sugerează aceste date, abordarea schimbărilor climatice la nivelul oraşelor reprezintă o sarcină complexă, dar necesară, pentru majoritatea ţărilor. O parte din această provocare rezultă din faptul că baza de dovezi ce justifică o astfel de acţiune poate fi evazivă. Puţine ţări au întreprins evaluări cuprinzătoare ale impacturilor pe care schimbările climatice ar putea să le aibă asupra oraşelor lor, în sens pozitiv sau negativ. 6. În plus, se pune problema entităţii responsabile să ia măsuri pentru reducerea emisiilor sau promovarea adaptării la schimbările climatice în interiorul unui oraş. Autorităţile locale au competenţe importante de elaborare a politicilor şi de reglementare, însă aceste competenţe sunt limitate. Uneori, factorii implicaţi din cadrul autorităţii locale sau sectorul privat trebuie să joace un rol mai proeminent dacă oraşul doreşte să reducă la minimum atât emisiile de gaze cu efect de seră, cât şi vulnerabilităţile în faţa schimbărilor climatice. O problemă comună o reprezintă modalitatea de plată pentru schimbările necesare din cadrul unui oraş; în unele cazuri, este posibil ca beneficiile în materie de eficienţă să reprezinte mai mult decât o compensare a costurilor. Cu toate acestea, uneori, cuantificarea beneficiilor acţiunilor poate fi evazivă. În sfârşit, măsurile de planificare ce trebuie adoptate sunt în mod necesar ample, cuprinzând mai multe sectoare tratate deseori drept depozite de politici de sine stătătoare – în domenii precum sistemul transportului, al energiei sau al apei – ceea ce face ca provocarea reprezentată de planificare şi implementare să fie cu atât mai descurajantă, atât la nivel instituţional, cât şi la nivel bugetar. 7. Analiza schimbărilor climatice printr-o „lentilă� urbană înseamnă să impui diferite limite în jurul acestei probleme, atât din perspectiva elaborării politicilor, cât şi din perspectivă analitică. La nivel mondial, s-au depus eforturi considerabile pentru a analiza ce pot face oraşele în vederea abordării schimbărilor climatice, însă după cum s-a observat mai sus, există prea puţine analize la nivel naţional în acest sens. Guvernul României va fi apreciat pentru decizia de abordare a schimbărilor climatice din această poziţie avantajoasă. 8. Prezentul raport reprezintă rezultatul solicitării adresate de către Guvernul României Băncii Mondiale de a oferi Servicii de consultanţă privind schimbările climatice, inclusiv în ceea ce priveşte operaţionalizarea strategiei în domeniul schimbărilor climatice în termen relevanţi pentru noul Program Operaţional 2014-2020 derulat de Uniunea Europeană. Prezentul raport reprezintă un element livrabil în cadrul componentei „B� a Serviciilor de consultanţă (Susţinerea pregătirii acţiunilor legate de schimbările climatice în cadrul Programelor Operaţionale 2014-2020.) Prezentul raport prezintă rezultatele evaluării rapide a sectorului urban, propunându-şi să stea la baza efortului guvernului de a identifica politica privind reducerea GES în mediul urban şi 4 Malik NS. “Power Gains in California as Wildfires Cut Access to Hydropower� (Beneficii în materie de energie electrică în California, când incendiile din zone naturale au tăiat accesul la hidrocentrală) Bloomberg Businessweek. 26 august 2013. __________________________________________________________________________ Pagina 21 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban adaptarea la schimbările climatice, şi activităţile de investiţii care pot fi derulate sub auspiciile programelor operaţionale. Ca şi context pentru aceste recomandări, raportul analizează, de asemenea: a. Situaţia actuală a dezvoltării şi guvernanţei urbane în România b. Ce se ştie despre modul în care oraşele din România contribuie la schimbările climatice şi modul în care oraşele din România vor fi afectate de schimbările climatice. c. Cele mai bune practici internaţionale privind planificarea în vederea schimbării climatice pe plan local şi modul în care acestea se corelează cu nivelul actual şi tipul de planificare în vederea schimbărilor climatice adoptată în prezent în România. d. Strategiile pe care guvernul României urmăreşte să le aplice pentru susţinerea dezvoltării unor măsuri mai complete de planificare în vederea schimbărilor climatice la nivelul oraşelor din ţară. 9. Întrucât sectorul urban este un sector limitat din punct de vedere spaţial (mai degrabă decât tematic), raportul analizează în mod necesar atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea în patru sectoare esenţiale focalizate pe infrastructura urbană: energie, transport, apă şi deşeuri. Discuţiile privind energia şi transportul sintetizează părţile relevante din punct de vedere urban ale unor rapoarte mai ample de sine stătătoare pe aceste teme din cadrul acestui proiect derulat prin Serviciile de consultanţă. Sectorul apei şi al deşeurilor generează o cantitate relativ redusă de emisii de GES, însă în ultima perioadă de programare (2007-2013) progresele realizate pentru îndeplinirea obiectivelor de bază din punct de vedere al sănătăţii şi protecţiei mediului au adus şi beneficii în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de carbon. Lucrările de îmbunătăţire a acestor operaţiuni în oraşele din România vor continua, pentru a asigura respectarea cerinţelor de aderare la UE, astfel încât obiectivul prezentului raport este de a analiza dacă lentila schimbărilor climatice la nivel urban oferă perspective noi pentru această activitate. 10. Fiecare secţiune a raportului se încheie cu recomandări privind demersurile specifice ce ar trebui întreprinse de Guvernul României pentru a îmbunătăţi politica locală în domeniul schimbărilor climatice sau peisajul pieţei, sau activităţile programatice ce ar putea fi susţinute prin alocarea de fonduri UE structurale. 1.2 Metode de cercetare şi limitări ale prezentei analize 11. Pentru finalizarea acestei evaluări rapide, echipa Băncii Mondiale s-a bazat pe o recenzie detaliată a studiilor din domeniu şi pe interviuri cu peste douăzeci de oficiali ai administraţiei centrale şi locale, experţi din sectorul privat, reprezentanţi ai mediului academic şi ai organizaţiilor societăţii civile care cunosc aspecte legate de schimbările climatice în România. Recomandările cuprinse în concluzia fiecărei secţiuni s-au bazat pe contribuţiile mai multor persoane intervievate pentru acest raport, cunoştinţele echipei privind cele mai bune practici internaţionale şi eforturile echipei de a asigura un cadru strategic care să intensifice eforturile de planificare din România în vederea schimbărilor climatice în mediul urban, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. 12. După cum se observă deseori în prezentul raport, analiza a fost limitată de termenul scurt disponibil pentru efectuarea cercetării (iunie-octombrie 2013). Analiza efectuată de către echipă a fost, de asemenea, împiedicată de lipsa unor date semnificative privind activităţile de planificare în vederea schimbărilor climatice pe plan local; nivelurile emisiilor de GES la nivel local; riscurile climatice cu care se confruntă oraşele din România; şi modernizările sistemelor de deşeuri şi de __________________________________________________________________________ Pagina 22 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban apă efectuate în cadrul Programului Operaţional 2007-2013. În multe cazuri, nu există o activitate analitică de bază sau o astfel de activitate nu a fost întreprinsă şi pusă la dispoziţie în formă publicată. Deşi din echipă au făcut parte şi vorbitori nativi de română, este posibil ca barierele lingvistice să fi afectat capacitatea echipei de a examina întreaga gamă de informaţii disponibile pe internet. 13. În ceea ce priveşte datele privind emisiile de GES, au fost disponibile unele informaţii din oraşele participante la programul Convenţia Primarilor, însă metodele folosite pentru conformitatea cu acest program nu prezintă un portret complet al surselor locale de emisii, ceea ce face ca datele să fie imposibil de utilizat pentru această analiză. Nu este neapărat vina autorităţilor locale, ci o funcţie a abordării susţinute de programul UE, Convenția Primarilor, cel care a elaborat această metodologie. [Pentru mai multe informaţii privind acest subiect, a se vedea secţiunea 1.5.] 14. În sfârşit, programarea activităţii a generat unele provocări, deoarece activitatea a avut loc odată cu elaborarea, de către Guvernul României, a recomandărilor programului operaţional în vederea următoarei perioade de programare. Această suprapunere a perioadelor a îngreunat rolul echipei de a contribui semnificativ la proces şi a urmări strategiile avute în vedere de Guvernul României pentru a fi incluse în prezentarea finală a PO adresată UE. __________________________________________________________________________ Pagina 23 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 1.3 Urbanizarea şi guvernanţa urbană în România – Imagine de ansamblu 15. Oficial, rata de urbanizare în România este de aproximativ 55%, un nivel oarecum redus comparativ cu alte părţi ale Europei. Această rată a rămas relativ constantă în ultimele două decenii, reflectând astfel situaţia din multe alte ţări est-europene care au trecut de la o economie centralizată la o economie liberă, de piaţă. 16. După cum au indicat şi alte studii recente ale Băncii Mondiale, în România s-au dezvoltat, totuşi, zonele suburbane, respectiv cele situate în imediata apropiere a marilor oraşe, acestea crescând cu 300 000, în ciuda migraţiei semnificative în afara ţării. Deoarece demografii din cadrul administraţiei centrale continuă să clasifice unele dintre aceste regiuni din afara centrului urban ca fiind rurale, schimbarea nu se reflectă încă în statisticile oficiale ale populaţiei.5 În acest caz, rata de urbanizare ar putea să crească la 65,2%, nivelul citat în Raportul Băncii Mondiale privind dezvoltarea în lume din 2009.6 17. Pierderile din rândul populaţiei şi mutările se reflectă în modificarea ratelor de densificare în polii urbani de creştere din România. După cum se observă în tabelul 1, nivelurile densităţii în aceste oraşe scad pretutindeni, în unele cazuri chiar cu 48%. Table 1.1: Modificări în ceea ce priveşte populaţia în polii urbani de creştere 1992-2012 Sursă: Raportul (viitor) al Băncii Mondiale Îmbunătăţirea planificării teritoriului drept condiţie prealabilă pentru o dezvoltare urbană durabilă. p 12 Modificarea Densitate urbană în zonele construite (oameni/hectare) densităţii 1992 2002 2012 1992-2012 Braşov 101 73 52 -48,4% Bucureşti 104 90 70 -32,7% Cluj-Napoca 76 67 58 -23,6% Constanţa 84 71 56 -33,7% Craiova 76 65 47 -37,6% Iaşi 95 77 62 -34,6% Ploieşti 83 76 61 -26,7% Timişoara 69 60 55 -20,6% 18. Modificările în ceea ce priveşte densitatea se reflectă prin creşterea zonelor construite în aceste oraşe. 5 Banca Mondială (raport viitor).Competitive cities: Reshaping the Economic Geography of Romania . (Oraşe competitive: Reconfigurarea geografiei economice a României) Washington DC. 6 Banca Mondială (2009).World Development Report 2009: Reshaping Economic Geography. (Raport 2009 privind dezvoltarea în lume. Reconfigurarea geografiei economic e) Washington, D.C. __________________________________________________________________________ Pagina 24 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Tabelul 1.2: Modificări în ceea ce priveşte zonele construite din polii urbani de creştere 1992- 2012 Sursă: Raportul (viitor) al Băncii Mondiale Îmbunătăţirea planificării teritoriului drept condiţie prealabilă pentru o dezvoltare urbană durabilă. p 15 Modificarea Zonele construite în oraşele selectate (în hectare) zonelor construite 1992 2002 2012 1992-2012 Braşov 3.511 3.928 4.360 24,2% Bucureşti 20.251 21.497 23.955 18,3% Cluj-Napoca 4.295 4.410 5.346 24,5% Constanţa 4.258 4.382 4.566 7,2% Craiova 4.045 4.628 5.152 27,4% Iaşi 3.596 3.966 4.224 17,5% Ploieşti 3.039 3.120 3.238 6,5% Timişoara 4.920 5.130 5.568 13,2% 19. Figura 1.1 prezintă modul în care tendinţele de suburbanizare s-au manifestat în regiunea Bucureştiului în ultimele decenii. Figura 1.1: Extinderea zonelor construite din jurul Bucureştiului 1989-2009 Sursă: Centrul de Cercetări Avansate (Bucureşti) citat în raportul (viitor) al Băncii Mondiale Îmbunătăţirea planificării teritoriului drept condiţie prealabilă pentru o dezvoltare urbană durabilă . __________________________________________________________________________ Pagina 25 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 20. Activitatea de planificare în oraşe şi regiunile urbane este reglementată în mare parte de Legea 350/2001 care urmăreşte să echilibreze dezvoltarea socială şi economică la nivelul ţării. De asemenea, legea îşi propune să reglementeze gestionarea resurselor naturale, protecţia mediului, raţionalizarea tiparelor de utilizare a terenurilor din interiorul şi din jurul oraşelor şi coerenţa pentru activităţile de planificare derulate de jurisdicţii diferite (autorităţi locale, judeţe, etc.), fiecare dintre acestea având seturi de responsabilităţi diferite care uneori se suprapun. 21. Din 2008, politica urbană naţională s-a axat şi pe trei tipuri diferite de „poli de creştere� al căror rol este de a servi drept motoare economice pentru România. Polii de creştere sunt împărţiţi în (1) şapte centre urbane mari (la care se adaugă oraşul Bucureşti) împreună cu zonele de influenţă geografică şi economică; (2) „polii de dezvoltare urbană� formaţi din 13 municipii şi oraşe, precum şi (3) centre urbane mai mici formate din oraşe cu peste 10 000 de locuitori. 22. Conceptul de pol de creştere identifică o autoritate locală unică în nucleul regiunii care trebuie să colaboreze cu alte unităţi administrativ-teritoriale din vecinătatea acesteia. Pentru fiecare dintre aceste regiuni trebuie elaborate planuri integrate de dezvoltare urbană (PIDU)7 care să se axeze atât pe o viziune locală, cât şi pe un set specific de proiecte, un termen, un buget, precum şi surse de finanţare destinate îndeplinirii viziunii respective. 23. PIDU trebuie să acopere cel puţin două dintre cele trei zone de investiţii prioritare: a. Reabilitarea infrastructurii urbane şi îmbunătăţirea serviciilor urbane, inclusiv a transportului urban b. Dezvoltarea mediului comercial durabil, şi c. Reabilitarea infrastructurii sociale, inclusiv a locuinţelor sociale, şi îmbunătăţirea serviciilor sociale 24. Deşi au teme comune, Planurile integrate de dezvoltare urbană variază semnificativ de la un oraş la altul, ceea ce reflectă nevoile, politica locală şi preferinţele politice unice.8 În sfera de aplicare a acestui proiect de evaluare rapidă nu sunt incluse caracterizarea acestor planuri; stabilirea măsurii în care fiecare dintre aceste planuri reflectă nevoile esenţiale în materie de infrastructură ale regiunii; stabilirea măsurii în care derularea integrală a acestor strategii ar aduce beneficii semnificative în materie de atenuare a schimbărilor climatice şi/sau adaptare la schimbările climatice; sau explorarea naturii analizei de bază sau a mediului politic care determină autorităţile locale să identifice proiectele ca investiţii prioritare. Cu toate acestea, merită observată intenţia de coordonare a activităţii de planificare la nivelul jurisdicţiilor în legătură cu subiecte foarte potrivite pentru o discuţie privind planificarea schimbărilor climatice. Cu toate acestea, o întrebare esenţială este măsura în care aceste PIDU pot fi stimulate în vedere îndeplinirii unor obiective diferite în materie de schimbări climatice, în mediul urban. Acest subiect va fi dezvoltat mai jos. 7 Conceptul de PIDU a fost introdus în cadrul Programului Operaţional Regional al UE, Axa 1, scopul său fiind de a asigura elaborarea unui plan de dezvoltare cuprinzător şi integrat în locul unor abordări sectoriale. 8 De exemplu, a se vedea Planul Integrat de Dezvoltare Urbană – Polul de Creştere Braşov disponibil la http://www.esponusespon.eu/dane/web_usespon_library_files/694/20110317231022_development_strat egy_for_bma_extract_from_iudp_brasov.pdf __________________________________________________________________________ Pagina 26 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 1.4 Ce ştim despre modalitatea în care oraşele din România contribuie la schimbările climatice, precum şi despre modul în care schimbările climatice pot afecta oraşele din România 25. Faptul că oraşele pot beneficia de un inventar care să detalieze modul în care sunt generate emisiile de GES în interiorul lor este recunoscut pe scară din ce în ce mai largă. Acest inventar este menit în primul rând să servească drept bază pentru conceperea strategiei de atenuare a schimbărilor climatice. Dacă fiecare oraş din lume ar avea un astfel de inventar, estimarea contribuţiei colective pe care viaţa şi activitatea economică cotidiană din oraşe o are la valoarea globală a emisiilor de GES ar fi un exerciţiu uşor. Din păcate, nu este cazul. 26. Aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru România. Multe oraşe din ţară au întocmit, într-o anumită formă, inventare ale emisiilor, însă acest număr este insignifiant raportat la numărul total de analize care ar fi necesare pentru a putea să înţelegem clar nivelul emisiilor de GES generat de toate oraşele din România. O astfel de cifră ar fi extrem de importantă, întrucât ar oferi guvernului României informaţii privind măsura în care oraşele ar trebui să solicite asistenţă; ar face posibilă izolarea sectoarelor care contribuie cel mai mult la această problemă şi ar identifica oraşele ce necesită asistenţă în cea mai mare măsură, din cauza nivelului ridicat de emisii. 27. Echipa Băncii Mondiale a făcut o încercare iniţială de a extrapola o estimare a emisiilor de GES din România produse în mediul urban, folosind informaţiile furnizate de câteva zeci de oraşe care au depus Planurile de acţiune pentru energie durabilă în cadrul programului UE Convenția Primarilor, întrucât una dintre cerinţe este ca aceste planuri să cuprindă un inventar al emisiilor. Cu toate acestea, după analizarea inventarelor, a reieşit că nu puteau fi folosite în acest scop, deoarece regulile Convenţiei le oferă oraşelor libertate deplină în ceea ce priveşte alegerea sectoarelor pe care să le includă în inventar. Unele dintre inventarele depuse până în prezent sunt foarte succinte, ignorând sectoarele asupra cărora autoritatea locală are control limitat, cum ar fi activitatea industrială locală. Includerea acestor sectoare în inventarul emisiilor ar spori semnificativ cifrele totale privind emisiile la nivel local, deşi nu este clar cu cât se vor modifica aceste cifre în total. 28. Informațiile sunt limitate şi în ceea ce priveşte impactul schimbărilor climatice, în special la nivelul oraşelor individuale. 29. În proiectul de Strategie a României de adaptare la schimbările climatice, au fost identificate mai multe tendinţe naţionale referitoare la climă9: a. Clima României urmează o tendinţă de încălzire, cu puternice diferenţe regionale. Temperaturile medii în timpul iernii vor creşte mai repede în zona Carpaţilor decât în restul ţării, în timp ce temperaturile ridicate din timpul verii au tendinţa de a creşte mai mult în sud şi sud-est decât în nord. b. Nivelul general al precipitaţiilor va scădea în timpul verii, în special în sud şi sud est, generând preocupări în rândul autorităţilor meteorologice naţionale în legătură cu 9 Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice din România. Proiectul strategiei finale de adaptare la schimbările climatice pentru România, 21 noiembrie 2011. __________________________________________________________________________ Pagina 27 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban riscul ca aceste regiuni să nu-şi poate satisface în viitor necesarul de apă.10 În acelaşi timp, însă, se preconizează o creştere a precipitaţiilor extreme atât ca frecvenţă, cât şi ca intensitate, generând viituri torenţiale. 30. În circumstanţe ideale, aceste tipuri de proiecţii detaliate privind impactul schimbărilor climatice ar fi elaborate pentru oraşe sau zone urbane individuale. Tabelul 1.3 prezintă modul în care modelele climatice la scară redusă pot asigura proiecţii ale impacturilor climatice la nivel local. Aceste proiecţii11 au fost întocmite în cadrul unui parteneriat cu cercetători în domeniul climei din mediul academic din New York, iar estimările impacturilor au servit drept bază pentru strategia de adaptare a oraşului New York făcută publică în 2013, care a fost extrem de apreciată. 31. Până în prezent, Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM) nu a avut resurse suficiente pentru a reduce la scară, din punct de vedere statistic, modelele climatice globale, oferind astfel informaţii foarte detaliate despre temperatură, precipitaţii şi alte tendinţe climatice pentru diferite părţi ale ţării. (Oraşul Arad a finanţat un astfel de studiu realizat de ANM, însă se pare că aceasta este mai degrabă excepţia decât regula.) De asemenea, cercetătorii din mediul academic au întocmit un studiu privind impacturile schimbărilor climatice în oraşul Baia Mare12, dar şi acesta este un caz rar. Tabelul 1.3: Proiecţii ale impactului schimbărilor climatice la scara oraşului: cazul oraşului New York City Sursă: City of New York/New York City Panel on Climate Change (Grupul pentru Schimbări Climatice al Oraşului New York) 2013 Proiecţiile NPCC 2013 privind clima Nivel de referinţă Pericole cronice (1971- Anii 2020 Anii 2050 2000) Cuartila Mediana Cuartila Mediana superioară (percentila 25- superioară (percentila (percentila 75) (percentila 90) 25-75) 90) Temperatura medie 54oF +2,0 – 3,0o F + 3,0o F +4,0 – 5,5o F 6,5 o F Precipitaţii 127 cm -0 – 10% +10% + 5 – 10% +15% Creşterea nivelului mării1 0 +10 – 20 cm +28 cm + 28 – 60 cm. + 78 cm Nivel de referinţă Evenimente extreme (1971- Anii 2020 Anii 2050 2000) Cuartila Mediana Cuartila Mediana superioară (percentila 25- superioară (percentila (percentila 75) (percentila 90) 25-75) 90) 10 Comunicare personală cu Dr. Vasile Pintilie, Directorul General al Administraţiei Naţionale “Apele Române� (ANAR). Iunie 2013. 11 City of New York (2013) A Stronger, More Resilient New York. (New York – un oraş mai puternic, mai adaptat) Office of Long Term Planning and Sustainability. 12 Sima M, Micu D, Dragota CS, and S Mihalache. “Climate services for an urban area (Baia Mare City, Romania) with a focus on climate extremes.� [Servicii legate de schimbările climatice într -o zonă urbană (oraşul Baia Mare, România), cu accent asupra fenomenelor extreme] Adunarea Generală a Uniunii Europene a Geoştiinţelor, Viena, 7-12 aprilie 2013. __________________________________________________________________________ Pagina 28 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Numărul de zile pe an cu temperaturi de 18 26 – 31 33 39 –52 57 90oF sau mai mari Valuri de căldură şi Numărul de valuri de 2 3–4 4 5–7 7 evenimente căldură pe an de răcire Durata medie (zile) 4 5 5 5–6 6 semnificativă Numărul de zile pe an cu temperaturi de 72 52 – 58 60 42 – 48 52 32oF sau mai mici Numărul de zile pe Precipitaţii an cu precipitaţii 3 3–4 5 4 5 intense care depăşesc 5 cm Frecvenţa anuală viitoare a inundaţiilor, pe baza 1,0% 1,2% - 1,5% 1,7% 1,7% – 3,2% 5,0% Inundaţii valorii actuale costiere la pentru 100 de ani nivelul Înălţimea setului de inundaţiilor obţinută teste1 din valoarea pentru 4,50 4,60 – 4,70 4,80 4,85 – 5,10 5,30 o sută de ani (metri peste nivelul NAVD88) 32. Informaţiile de acest tip sun importante deoarece pot fi combinate cu datele din studiu LIDAR sau din hărţile cadastrale, pentru a oferi estimări mai detaliate privind locul în care pot să apară probleme în condiţii de climă diferite. Figura 1.2 prezintă modul în care proiecţiile viitoare privind riscul de inundaţii pot fi transformate în estimări foarte detaliate ale riscului pentru clădirile individuale dintr-un oraş. 33. Înţelegerea schimbărilor în ceea ce priveşte durata sau intensitatea valurilor de căldură poate fi extrem de importantă în oraşele care se confruntă deja cu temperaturi mai ridicate din cauza efectului „de căldură urbană insulară�, o situaţie în care radiaţiile termice de undă scurtă sunt reţinute în suprafeţele pavate şi în clădiri, crescând temperatura mediului. Incidenţa mai redusă a caracteristicilor naturale (arbori, etc.) care să răcească aerul în zonele urbane prin evaporare - transpiraţie exacerbează problema. În Bucureşti, de exemplu, diferenţa de temperatură între centru şi periferie, în mijlocul verii, este în medie de +2.9°C, atingând o valoare de +3.8°C în iulie 2007, când un val de căldură a dus la decesul a aproape 20 de oameni la nivelul ţării.13 Figura 1.2: Exemplu de hartă a inundaţiilor elaborată pe baza proiecțiilor privind schimbările climatice şi a datelor locale referitoare la utilizarea terenurilor/clădiri lor Sursă: Larson J, A Shaw. “New Maps and a New Plan for New York.� (Hărţi noi şi un plan nou pentru New York) ProPublica.
 12 iunie 2013. Vizualizat la http://projects.propublica.org/nyc-flood/lofi 13 Cheval S., Dumitrescu A, A Bell.“The urban heat island of Bucharest during the extreme high temperatures of July 2007.�(Căldura urbană insulară din Bucureşti pe durata temperaturilor extrem de ridicate din iulie 2007) Theoretical Applied Climatology (2009) 97:391-401. __________________________________________________________________________ Pagina 29 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 34. În funcţie de disponibilitatea datelor, se pot elabora, de asemenea, hărţi care folosesc date din recensăminte pentru identificarea cartierelor în care locuiesc multe persoane în vârstă sau alte categorii de persoane ce pot fi în pericol în timpul fenomenelor de căldură extremă. Au fost elaborate protocoale axate pe aceste cartiere ce necesită asistenţă sau atenţie suplimentară în timpul valurilor de căldură, după cum s-a întâmplat şi în multe oraşe europene în urma valului de căldură mortal din 2003.14 1.5 Planificarea măsurilor legate de schimbările climatice în mediul urban ca punct de interes al politicii naţionale 35. În ultimii ani, la nivel mondial, eforturile de abordare a preocupărilor legate de atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la aceste schimbări s-au intensificat exponenţial, atât ca amploare, cât şi ca frecvenţă. Unele oraşe urmăresc să abordeze preocupările legate de sănătate sau protecţia mediului la nivel local sau îşi propun să aplice strategii care să crească gradul de atractivitate şi competitivitate economică a oraşelor. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau creşterea capacităţii de adaptare la impacturile schimbărilor climatice reprezintă un beneficiu secundar neprevăzut, însă neesenţial, al acestor planuri. Alte oraşe adoptă măsuri deoarece persoanele publice şi/sau politicienii locali doresc să acţioneze în lipsa oricărui acord global privind modul de abordare a problemei. 14 OMM/OMS(2010) Heat Waves and Health: Guidance on Warning System Development . (Valurile de căldură şi sănătatea: Ghid pentru elaborarea unui sistem de avertizare) Organizaţia Meteorologică Mondială/Organizaţia Mondială a Sănătăţii. __________________________________________________________________________ Pagina 30 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 36. Majoritatea oraşelor care se implică în planificarea în vederea schimbărilor climatice fac acest lucru din proprie iniţiativă, din motivele menţionate mai sus. Există însă şi unele cazuri în care administraţiile centrale intervin pentru a impune măsuri la nivel local. În Filipine, de exemplu, Legea privind schimbările climatice din 2009 a stabilit cerinţe stricte pentru municipalităţile din ţară, subliniind că administraţiile locale „vor fi agenţiile din linia întâi pentru formularea, planificarea şi punerea în aplicare a planurilor de acţiune privind schimbările climatice în zonele lor respective.�15 Printre cerinţele specifice incluse în lege se numără: a. Obligaţia administraţiilor municipale şi orăşeneşti de a considera adaptarea la schimbările climatice drept una dintre funcţiile lor de bază. b. Obligaţia administraţiei locale de a asigura asistenţă tehnică, punerea în aplicare şi gestionarea informaţiilor pentru a susţine planurile de acţiune în vederea schimbărilor climatice, la nivel municipal şi orăşenesc. c. Obligaţia administraţiilor locale de a actualiza regulat planurile de acţiune respective astfel încât să reflecte schimbarea condiţiilor sociale, economice şi de mediu şi problemele noi. d. Obligaţia administraţiilor locale de a mobiliza şi aloca personalul, resursele şi logistica necesare în vederea implementării eficiente a planurilor de acţiune. e. Responsabilitatea administraţiei centrale de a extinde ajutorul tehnic şi financiar pentru administraţiile locale, în vederea implementării planului. f. Autorizarea expresă a administrațiilor locale de a-şi aloca fonduri din veniturile anuale în vederea punerii în aplicare a planurilor legate de schimbările climatice. 37. În alte părţi ale lumii, cerinţele cuprinse în planurile legate de schimbările climatice au o formă uşor diferită. Legea cadru a Republicii Coreea privind creşterea ecologică, bazată pe emisii reduse de dioxid de carbon a fost promulgată în 2010, impunând administraţiei centrale şi administraţiilor locale, precum şi altor instituţii publice desemnate să stabilească obiective-ţintă în legătură cu economiile de energie şi reducerea emisiilor de GES.16 În plus, în fiecare an, agenţiile şi instituţiile care intră sub incidenţa legii trebuie să raporteze emisiile de GES şi nivelurile consumului de energie, iar oraşele şi provinciile trebuie să elaboreze, la interval de cinci ani „un plan de acţiune local privind creşterea ecologică, bazată pe emisii reduse de dioxid de carbon�, care să cuprindă o analiză a acţiunilor implementate anterior, viziunea şi strategia actualizate, precum şi rezultatele preconizate. De asemenea, planul trebuie să atribuie responsabilităţi în materie de implementare autorităţilor locale relevante.17 38. În Franţa, Codul Mediului impune statului, regiunilor, judeţelor, oraşelor şi municipiilor cu peste 50 000 de locuitori obligaţia de raportare regulată în legătură cu emisiile de gaze cu efect de seră. Raportul este făcut public şi trebuie actualizat cel puţin la interval de trei ani. Preşedintele 15 Republica Filipinelor. (2009) Legea naţională nr. 9729: Legea privind schimbările climatice din 2009. 16 Ministerul Coreean al Legislaţiei Guvernamentale (2013). Lege cadru privind creşterea ecologică, bazată pe emisii reduse de dioxid de carbon, 2013. Disponibilă la http://www.law.go.kr/lsEfInfoP.do?lsiSeq=136548#0000 (în coreeană). Versiunea legii în limba engleză (2010) este disponibilă la http://www.uncsd2012.org/content/documents/South%20Korea%20Framework%20Act%20on%20Low%20 Carbon%20Green%20Growth%202010.pdf. 17 Ministerul Coreean al Legislaţiei Guvernamentale (2013). Ordonanţă de aplicare privind creşterea ecologică, bazată pe emisii reduse de dioxid de carbon, 2013 . Disponibilă la http://www.law.go.kr/lsEfInfoP.do?lsiSeq=136548#0000 (în coreeană). __________________________________________________________________________ Pagina 31 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban fiecărei regiuni este responsabil de coordonarea colectării datelor şi consecvenţa evaluărilor la nivelul localităţilor.18 39. Până în prezent, politica din România privind schimbările climatice nu a folosit o abordare specifică a schimbărilor climatice în mediul urban şi nu a adoptat principiile specifice privind planificarea în vederea schimbărilor climatice în mediul urban, aşa cum s-a întâmplat în cazul exemplelor de mai sus. Este o situaţie pe care Guvernul României ar putea dori să o reanalizeze. 40. De exemplu, cea de-a cincea Comunicare Naţională asupra schimbărilor climatice19 (din 2010) nu abordează aproape deloc tipul activităţilor de planificare în vederea schimbărilor climatice la nivel local ce ar trebui întreprinse, punând în schimb accentul asupra tipurilor de modificări în ceea ce priveşte politicile sectoriale la nivel înalt sau infrastructura, necesare pentru reducerea emisiilor de GES sau a unora dintre impacturile schimbărilor climatice preconizate pentru România. Aceste modificări cuprind redimensionarea sistemelor de colectare a apei pluviale; extinderea nivelului suprafeţelor permeabile în oraşe; modificarea regulilor pieţei pentru a permite promovarea introducerii surselor de energie regenerabilă; precum şi elaborarea şi punerea în aplicare a unor ghiduri privind construcţiile ecologice, astfel încât clădirile să răspundă mai bine cerinţelor legate de schimbările climatice, atât din punct de vedere al atenuării schimbărilor climatice, cât şi din perspectiva adaptării la aceste schimbări. De asemenea, s-a propus stabilirea unor programe de formare pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor arhitecţilor români în legătură cu aspecte privind schimbările climatice. 41. De curând, Strategia Naţională a României privind Schimbările Climatice (2012-2020) a identificat etapele ce trebuie parcurse pentru creşterea nivelului de adaptare la schimbările climatice la nivelul ţării. Au fost identificate iniţiative sau strategii pentru clădiri, sectorul transportului, al apei şi nu numai. Proiectul a identificat, de asemenea, factorii implicaţi (în general miniştri ai României) care trebuie să ia iniţiativa în privinţa acestor activităţi. Rolul specific al autorităţilor locale nu a fost clar, deşi s-au făcut trimiteri la rolul acestora în creşterea gradului de sensibilizare a publicului în legătură cu adaptarea la schimbările climatice. În concluzia raportului, s-a remarcat, însă, următorul aspect: „componenta de adaptare la efectele schimbărilor climatice din Strategia Naţională privind Schimbările Climatice va fi preluată şi îmbunătăţită continuu la nivelul administraţiilor publice locale, prin măsuri specifice relevante pentru condiţiile geo- politice, contextul economic, necesităţile publice locale; în acelaşi timp, autorităţile publice locale vor elabora planuri de acţiune privind schimbările climatice.�20 42. Există, desigur, şi alte iniţiative în domeniul politicilor şi al planificării care susţin activităţile de planificare în vederea schimbărilor climatice din România, în special în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de dioxid de carbon. Planurile integrate de dezvoltare urbană necesare pentru polii urbani de creştere şi polii de dezvoltare urbană se axează, în mod obligatoriu, pe sistemul 18 Legifrance (2010).Codul Mediului Volumul II 2010. Disponibil la http://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do;jsessionid=6BF79D3551FFCEDEA36769D983A22104.tpdjo14v_ 2?cidTexte=LEGITEXT000006074220&idSectionTA=LEGISCTA000022494483&dateTexte=20130829&categori eLien=id#LEGISCTA000022494483 (în franceză). 19 Ministerul Mediului şi Pădurilor din România. Cea de-a cincea comunicare naţională asupra schimbărilor climatice în cadrul Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice. Ianuarie 2010 20 Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice din România. Componenta de Adaptare din Strategia Naţională privind Schimbările Climatice (Versiune preliminară finală). Fără dată. __________________________________________________________________________ Pagina 32 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban transporturilor şi alte sisteme majore de infrastructură, discutând ce trebuie făcut pentru ca acestea să fie în conformitate cu standardele UE privind siguranţa şi calitatea mediului. Eficienţa energetică este o altă temă comună din aceste planuri, prin Strategia Naţională în domeniul eficienţei energetice (HG 163/2004), Strategia Naţională privind alimentarea cu energie termică a localităţilor (HG 882/2004), şi Ordonanţa de Guvern 22/2008. Unele dintre aceste acte legislative impun în mod direct autorităţilor locale responsabilitatea de a lua măsuri în acest sens. 43. În ceea ce priveşte adaptarea la schimbările climatice, activitatea de planificare a fost generată în principal de cerinţele de management în caz de dezastru stabilite de Ministerul Administraţiei şi Internelor (Ordinul Ministrului 160/2007 şi 1474/2006) care alocă responsabilităţi pentru diferite tipuri de situaţii de urgenţă. Sistemul naţional de management al situaţiilor de urgenţă (SNMSU) administrat de către minister are responsabilitatea de a asigura resursele umane, materiale şi financiare pentru a preveni şi gestiona toate tipurile de situaţii de urgenţă, nu doar acele situaţii legate de climă. SNMSU este format dintr-o reţea de organisme guvernamentale, împărţite în funcţie de domeniul de expertiză specific şi resursele disponibile (Hotărârea de Guvern nr. 2288/2004). Instituţiile care susţin SNMSU în legătură cu subiectele legate de schimbările climatice sunt: a. Ministerul Afacerilor Internet: incendii, avarii ce împiedică asigurarea utilităţilor publice. b. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice: alunecări de teren. c. Ministerul Economiei: avarierea majoră a liniilor de transport al energiei electrice, avarii în legătură cu lucrările hidrotehnice, alunecări şi prăbuşiri de teren. d. Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice: fenomene meteorologice extreme, poluarea râurilor şi a zonelor de coastă, avarii în legătură cu lucrările hidrotehnice, inundaţii şi incendii în păduri. e. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale: secetă, grindină, invazii ale dăunătorilor şi pandemii. f. Ministerul Sănătăţii: epidemii şi pandemii. g. Ministerul Transporturilor: ninsori abundente, polei şi poduri de gheaţă pe Dunăre. 44. Prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă au loc la nivel judeţean şi al prefecturilor, iar autorităţile locale au responsabilitatea de a asigura managementul şi prevenirea pentru situaţiile de urgenţă ce apar la nivel local. Autorităţile locale trebuie să dispună de hărţi ale riscurilor pentru unităţile lor administrativ-teritoriale, însă acestea pot fi incomplete, neconcordante, depăşite sau pur şi simplu este posibil să nu fie disponibile pentru anumite oraşe. Măsura în care aceste planuri cuprind întreaga gamă de impacturi ale schimbărilor climatice anticipate pentru România nu este clară. Provocarea rezultă parţial din modul în care schimbările climatice sunt abordate din perspectiva planificării, respectiv doar ca răspuns la o situaţie de urgenţă sau ca ceva ce trebuie planificat şi abordat adecvat în timp, prin investiţii şi modificări la nivelul politicilor. 1.6 Cele mai bune practici în domeniul schimbărilor climatice şi situaţia actuală în oraşele din România 45. La nivel mondial se întreprind foarte multe activităţi la nivelul oraşelor în legătură cu planificarea în vederea atenuării schimbărilor climatice şi adaptării la acestea, astfel de eforturi variind foarte mult din punct de vedere al domeniului de aplicare şi al calităţii. În general, s-a __________________________________________________________________________ Pagina 33 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban acordat mai multă atenţie planificării în domeniul reducerii emisiilor de dioxid de carbon decât adaptării la schimbările climatice, deşi această situaţie începe să se schimbe. 46. ONG-urile axate pe oraşe (de exemplu, ICLEI Local Governments for Sustainability, C40 Cities Climate Leadership Group) sau acordurile de mediu axate pe oraşe [precum Durban Adaptation Charter (Carta Adaptării pentru oraşul Durban) şi Urban Environmental Accords (Acordurile de mediu urbane)] joacă un rol esenţial în susţinerea acestei activităţi, oferind oportunităţi pentru crearea reţelelor sau asistență tehnică şi îndrumări privind modalitatea de abordare a planificării în vederea schimbărilor climatice, la nivel local. Deoarece aceste entităţi au devenit tot mai proeminente, influenţa lor politică, precum şi implicarea în negocierile globale privind schimbările climatice sunt tot mai accentuate. În prezent, materialele cu indicaţii tehnice sunt disponibile pe scară largă, abordând aspecte fie dintr-o perspectivă foarte limitată, fie dintr-o perspectivă largă. (A se vedea tabelul 1.4 pentru un exemplu de documente importante de acest tip.) Tabelul 1.4 Exemple de materiale privind asistenţa tehnică pentru planificare în vederea schimbărilor climatice în 47. Prezentarea succintă a tuturor experienţelor mediul urban Ghiduri esenţiale privind planificarea în vederea privind planificarea în vederea schimbărilor schimbărilor climatice în mediul urban climatice în mediu urban, la nivel mondial, este un  UN Habitat şi IIED (2012) Developing Local Climate lucru dificil, însă planurile şi procesele de Change Plans: A guide for Cities in Developing Countries. Cities and Climate Change Initiative Tool Series planificare „ideale� au tendinţa de a prezenta (Elaborarea planurilor privind schimbările climatice: următoarele caracteristici: Ghid pentru oraşele din ţările în curs de dezvoltare. Serie de instrumente privind iniţiativa în oraşe şi în legătură cu schimbările climatice) a. Domeniu de aplicare vast: cele mai Ghiduri locale  UN Habitat, UNEP şi ICLEI (2009) Sustainable Urban bune planuri în domeniul schimbărilor Energy Planning: A handbook for cities and towns in climatice în mediul urban sunt developing countries (Planificare în vederea obţinerii multidimensionale (ceea ce înseamnă energiei durabile în mediul urban: Manual pentru oraşele din ţările în curs de dezvoltare) că abordează atât atenuarea  ICLEI (2001) Adapting Urban Water Systems to schimbărilor climatice, cât şi adaptarea Climate change: A handbook for decisionmakers at the local level (Adaptarea sistemelor urbane de alimentare la schimbările climatice), au cadre cu apă şi tratare a apei în vederea schimbărilor temporale multiple (sunt întocmite pe climatice: manual pentru decidenţii locali)  Banca Mondială (2011) Guide to Climate Change termen scurt, mediu sau lung) şi sunt Adaptation in Cities (Ghid de adaptare la schimbările multisectoriale (acoperă toate climatice în oraşe) sistemele de infrastructură relevante, Studii de caz privind planificarea în vederea schimbărilor climatice în mediul urban precum şi domeniile prioritare în  Banca Mondială (2013) The Rio de Janeiro Low materie de politică, inclusiv energie, Carbon City Development Plan (Plan de dezvoltare cu emisii reduse de dioxid de carbon pentru oraşul Rio de transport, sisteme de apă şi deşeuri; Janeiro) planificarea exploatării terenurilor; şi „guvernanţa� în ceea ce priveşte schimbările climatice) b. Planurile se bazează pe dovezi: cele mai bune planuri cuprind o analiză a modalităţii de generare a emisiilor de GES într-un oraş şi detaliază modul în care schimbările climatice se pot manifesta în viitor, pe baza unei reduceri la scară din punct de vedere statistic a multiplelor modele climatice globale cu scopul a furniza o gamă de estimări ale impacturilor relevante pentru un oraş specific sau o zonă metropolitană specifică. După cum se indică mai sus la figura 1.2, aceste informaţii pot fi combinate cu hărţile cadastrale pentru a oferi estimări foarte detaliate asupra locului în care pot să apară probleme în condiţii climatice diferite. c. Participarea largă a factorilor implicaţi – Majoritatea oraşelor care dispun de o planificare cuprinzătoare în vederea schimbărilor climatice urmăresc să beneficieze de __________________________________________________________________________ Pagina 34 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban participarea largă a diferiţilor actori, implicând reprezentanţi ai administraţiei locale/regionale/centrale, reprezentanţi ai mediului de afaceri/industriei, participanţi de la nivelul comunităţii, experţi ai universităţilor locale, şi ocazional, experţi tehnici externi sau consultanţi care aduc cunoştinţe specializate privind diferite probleme legate de planificare sau punerea în aplicare. Această implicare largă creşte în general nivelul de cunoştinţe şi resurse aduse pentru a aborda aceste aspecte, crescând perspectivele de asimilare, deoarece multe aspecte care ar putea să se dovedească discutabile sunt abordate la începutul procesului şi nu după finalizarea planului. Este extrem de importantă reprezentarea mai multor niveluri ale administraţiei, deoarece, după cum am precizat mai devreme, unele sisteme sau decizii esenţiale nu intră în sfera decizională a autorităţii locale. Acest lucru nu garantează că toate problemele vor fi soluţionate în favoarea autorităţii locale, însă sporeşte gradul de conştientizare al administrației centrale sau regionale în legătură cu motivele de preocupare de la nivel local, şi poate influenţa finanţarea viitoare. d. Coordonare sau avizare de către primar: Multe oraşe susţin că cele mai bune rezultate se obţin atunci când echipa responsabilă de coordonarea eforturilor de planificare în vederea schimbărilor climatice se află chiar în biroul primarului, echipa de planificare având, astfel, acces direct la factorii decizionali. Primarul sau alţi factori implicaţi de la nivel local ar trebui cel puţin să avizeze public acest proces pentru a oferi sprijinul politic de care are nevoie echipa de planificare pentru a convinge alţi actori de seriozitatea unui astfel de demers. e. Integrarea cu alte strategii de planificare: În mod similar, cele mai bune rezultate se obţin atunci când planul privind schimbările climatice nu este considerat o strategie de sine stătătoare, ci mai degrabă este integrat sistematic în alte strategii locale relevante, precum planul privind transportul local, planul privind deşeurile sau strategia în domeniul apei. Unele oraşe au ales chiar să integreze obiectivele sau reperele privind schimbările climatice în sistemul de raportare regulată privind managementul, pentru a asigura monitorizarea permanentă a progresului. 48. Foarte multe activităţi de planificare a schimbărilor climatice pe plan local care au avut loc în România au fost întreprinse de oraşe semnatare ale Convenției Primarilor, o iniţiativă susţinută de Comisia Europeană ce îşi propune să promoveze utilizare energiei durabile în oraşe. Există un proces de aderare formal, gestionat de Biroul Convenţiei Primarilor (CoMo) de la Bruxelles, în cadrul căreia o autoritate locală se angajează să elaboreze şi să implementeze un Plan de acţiune privind energia durabilă (PAED), în termen de un an de la aderarea la program. Trebuie întocmit un inventar iniţial al emisiilor care să permită monitorizarea ulterioară a progresului înregistrat în vederea reducerii consumului de energie. Deşi există un format propus pentru acest plan, după cum am menţionat anterior, autorităţile locale dispun de libertate deplină în privinţa alegerii sectoarelor sau a strategiilor asupra cărora să se axeze în PAED. CoMo şi Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene oferă asistenţă tehnică pentru întocmirea şi prezentarea planului.21 21 Pentru mai multe informaţii privind Programul Convenţia Primarilor, a se vedea http://www.covenantofmayors.eu/index_en.html __________________________________________________________________________ Pagina 35 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 49. Începând din 6 septembrie 2013, în România există 60 de comunităţi22 semnatare ale Convenţiei, reprezentând colectiv o populaţie de aproximativ 5 milioane de persoane. Comunităţile semnatare cuprind Sectorul 1 Bucureşti, Timişoara, Cluj, Braşov, Ploieşti şi Arad. Cu toate acestea, majoritatea semnatarilor au un număr mult mai mic de locuitori, 25 dintre cei 60 de semnatari având o populaţie sub 10 000 de locuitori. 50. Până în prezent, treizeci dintre aceste oraşe şi-au prezentat PAED, majoritatea acestora fiind disponibile online pentru analiză. Regulile privind programul prevăd că PAED trebuie aprobat de către consiliul municipal al oraşului, apoi încărcat pe site-ul Convenţiei, pentru a fi analizat de CoMo. Modelul este folosit pentru a asigura transmiterea datelor în format standardizat şi pentru a permite analiza de către Centrul Comun de Cercetare al CE care caută ipoteze incorecte sau inadecvate. După „aprobarea� planului de către CoMo, oraşul trebuie să raporteze anual progresul înregistrat în vederea îndeplinirii obiectivelor PAED. Figura 1.3: Strategii în domeniul energiei, detaliate de către semnatarii români ai Convenţiei Primarilor în cadrul Planurilor de acţiune privind energia durabilă (din iulie 2013) Sursă: Analiza bazei de date a Convenţiei Primarilor, efectuată de Banca Mondială Numărul strategiilor identificate de oraşele din România semnatare ale Convenţiei Primarilor Alimentare cu apă şi tratarea apei Deşeuri solide Iluminat public Dezvoltarea pieţei „ecologice� Producţia locală de energie Urbanism Învăţământ public Transport Clădiri 51. Conţinutul tuturor celor 29 de planuri prezentate începând cu iulie 2013 a fost analizat succint pentru a înţelege situaţiile în care autorităţile locale aleg să îşi prioritizeze eforturile de planificare în domeniul energiei. După cum indică în mod clar figura 1.3, marea majoritate a strategiilor enumerate în aceste planuri se axează pe sectorul clădirilor şi cel al transporturilor, două sectoare care contribuie de obicei în mod semnificativ la consumul de energie pe plan local. 52. În cadrul acestor categorii, strategiile menţionate cel mai frecvent în planurile de acţiune privind energia durabilă au inclus: a. Clădirile 22 Convenţia Primarilor. Semnatari. Analizată online lahttp://www.covenantofmayors.eu/about/signatories_en.html?q=Search+for+a+Signatory...&country_sear ch=ro&population=&date_of_adhesion=&status= la data de 6 septembrie 2013. __________________________________________________________________________ Pagina 36 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban i. Recondiţionarea/reabilitarea termică a clădirilor publice municipale, inclusiv a şcolilor ii. Audituri energetice ale clădirilor publice şi emiterea certificatelor de performanţă energetică care să îndeplinească cerinţele UE iii. Reabilitarea termică a clădirilor de locuinţe (respectiv blocuri turn) iv. Montarea panourilor fotovoltaice pe clădirile municipale b. Transport i. Modernizarea sistemului de transport în comun ii. Planificarea îmbunătăţirii transportului /mobilităţii locale iii. Crearea unei reţele de închiriere a bicicletelor 53. Agenţia pentru Managementul Energiei şi Protecţia Mediului din oraşul Braşov (AMEPMB) este centrul „Clubului Convenţiei� în România, înfiinţat pentru a susţine semnatarii prin punerea la dispoziţie a unei platforme pentru schimb de idei şi informaţii. De asemenea, Clubul urmăreşte să asigure o voce comună privind aspectele legislative şi de politică din România.23 De asemenea, AMEPMB este centrul organizaţiei Oraşe Energie în România, un consorţiu format din gestionarii politicii energetice în oraşele ţării. 54. Alte activităţi de planificare în legătură cu schimbările climatice au loc în şapte oraşe din România în care s-a folosit Instrumentul Băncii Mondiale de evaluare rapidă a energiei urbane (TRACE)24 pentru susţinerea eforturilor de planificare a eficienţei energetice pe plan local. TRACE este conceput pentru a ajuta autorităţile locale să evalueze consumul de energie în şase sectoare cheie aflate sub controlul lor: apă, deşeuri, transport, iluminat public, clădiri, energie electrică şi termică. Oraşele pot să îşi evalueze performanţa energetică raportându-se la oraşele omoloage din fiecare dintre aceste categorii, pot primi îndrumări privind sectoarele care reprezintă o prioritate şi pot evalua care sunt intervenţiile specifice în materie de politică sau tehnologie cele mai potrivite în oraşul lor. Analiza TRACE este efectuată în mod obişnuit de către un consultant expert care colaborează cu personalul autorităţii locale în legătură cu colectarea şi analiza datelor, însă aceasta poate fi efectuată şi în mod independent de către municipalităţile care dispun de expertiză în chestiuni legate de eficienţa energetică. 55. Datorită faptului că instrumentul TRACE se axează pe eficienţă, acesta nu abordează o gamă largă de opţiuni ce ar putea fi avute în vedere de către oraşe pentru reducerea emisiilor de dioxid carbon, precum utilizarea tehnologiei pentru energie din surse regenerabile sau alte strategii de utilizare a altor combustibili. De asemenea, TRACE este foarte util pentru abordarea sectoarelor asupra cărora autoritatea locală deţine controlul cel mai ridicat – sistemul de transport în comun cu autobuzul, de exemplu, în locul automobilelor particulare– însă multe analize TRACE adoptă o perspectivă amplă privind tipurile de acţiuni în domeniul energetic necesare într-un oraş. 56. Cele trei studii TRACE din România publicate până în prezent (Cluj-Napoca25, Ploieşti26 şi Braşov27) şi celelalte patru proiecte de studii (Constanţa, Craiova, Iaşi şi Timişoara) alocă foarte 23 Netcom.Networking the Covenant of Mayors – Romania: Feedback from the ground on the Covenant of Mayors implementation (Netcom - Crearea de reţele în cadrul Convenţiei Primarilor – România: Feedback pe teren privind implementarea Convenţiei Primarilor). Ianuarie 2012. 24 Pentru mai multe informaţii privind TRACE, a se vedea https://www.esmap.org/TRACE. 25 Programul de Dezvoltare Regională a României/Banca Mondială ESMAP, Îmbunătăţirea eficienţei energetice în Cluj-Napoca, România – Studiul TRACE de diagnosticare a eficienţei energetice urbane 2013. __________________________________________________________________________ Pagina 37 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban mult spaţiu discutării problemelor legate de transport (inclusiv rata ridicată a deţinerii de autovehicule, vechimea/ineficienţa vehiculelor publice şi private, disponibilitatea locurilor de parcare, etc.) şi de clădiri (trecerea de la sistemul de termoficare la sisteme termice din clădiri, lipsa izolării termice a clădirilor, etc.), comparativ cu alte sectoare. Studiile TRACE nu ignoră aceste sectoare– de exemplu, fiecare dintre cele trei rapoarte publicate precizează faptul că sistemele de termoficare din aceste oraşe au un nivel ridicat de pierderi de energie termică, comparativ cu multe alte oraşe– iar fiecare raport se încheie cu mai multe recomandări pe care autorităţile locale sunt încurajate să le analizeze mai aprofundat. După cum se evidenţiază în mod clar în tabelul 1.5, există suprapuneri semnificative din punct de vedere al recomandărilor, însă există şi recomandări specifice pentru fiecare oraş. 26 Programul de Dezvoltare Regională a României/Banca Mondială ESMAP, Îmbunătăţirea eficienţei energetice în Ploieşti, România – Studiul TRACE de diagnosticare a eficienţei energetice urbane . 2013. 27 Programul de Dezvoltare Regională a României/Banca Mondială ESMAP, Îmbunătăţirea eficienţei energetice în Braşov, România – Studiul TRACE de diagnosticare a eficienţei energetice urbane . 2013. __________________________________________________________________________ Pagina 38 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Tabelul 1.5: Recomandări esenţiali din trei studii TRACE privind oraşele din România Sursa: Banca Mondială 2013 Braşov Cluj-Napoca Ploieşti Strategie şi plan de acţiune în -- -- domeniul eficienţei energetice Promovarea mijloacelor de Promovarea mijloacelor de Promovarea mijloacelor de transport nemotorizate transport nemotorizate transport nemotorizate Dezvoltarea transportului în Dezvoltarea transportului în Dezvoltarea transportului în comun comun comun -- Fluidizarea traficului -- -- Măsuri de limitare a traficului Măsuri de limitare a traficului Măsuri de limitare a parcării Măsuri de limitare a parcării Măsuri de limitare a parcării Etalonarea clădirilor Etalonarea clădirilor -- Auditarea şi recondiţionarea Auditarea şi recondiţionarea Auditarea şi recondiţionarea clădirilor municipale clădirilor municipale clădirilor municipale Evaluarea iluminatului integrat -- -- la nivelul oraşelor Auditarea şi recondiţionarea -- -- sistemului de iluminat stradal Programarea iluminatului Programarea iluminatului Programarea iluminatului stradal stradal stradal Întreţinerea şi modernizarea Întreţinerea şi modernizarea Întreţinerea şi modernizarea reţelei de termoficare reţelei de termoficare reţelei de termoficare Depistarea activă a scurgerilor de apă şi -- -- gestionarea presiunii apei 57. Nu există studii sau iniţiative comparabile care să detalieze activitatea autorităţilor locale şi regionale din punct de vedere al adaptării la schimbările climatice; aceasta este o deficienţă majoră asupra căreia guvernul României ar trebui să se concentreze în viitor. 1.7 Recomandări 58. Există dovezi importante din diferite oraşe ale lumii care arată că acestea recunosc valoarea planificării în vederea schimbărilor climatice pe plan local, din motive legate de competitivitate atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Faptul că 60 de oraşe din România au aderat la programul Convenţia Primarilor dovedeşte că activitățile de planificare de acest tip pot aduce unui oraş beneficii imediate în materie de economii la cheltuielile cu energia, permiţând ca puţinele resurse să fie alocate altor nevoi publice presante. 59. Acţiunile întreprinse de diferite ţări precum Coreea, Franţa şi Filipine pentru a impune planificarea în vederea schimbărilor climatice prin directive referitoare la politica naţională au rolul de a ne aminti, totuşi, de implicaţiile economice şi sociale naţionale ale unei planificări eficiente în vederea schimbărilor climatice în mediul urban. Obiectivul Guvernului României de a folosi Programele Operaţionale 2014-2020 în vederea recalibrării strategiei naţionale a României în domeniul schimbărilor climatice este, astfel, foarte strategic, creând oportunitatea de a folosi o construcţie teritorială– şi nu locală– pentru a orienta discuţia privind schimbările climatice la nivelul ţării. __________________________________________________________________________ Pagina 39 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 60. Experienţa dobândită până în prezent prin eforturile de planificare locale pentru dezastre, participarea la Convenția Primarilor, precum şi cele şapte studii TRACE oferă un punct de plecare util pentru această activitate. Este necesară o activitate mult mai intensă pentru a asigura că aceste eforturi sunt, totuşi, integrate şi trec dincolo de limitele geografice, sectoriale şi ministeriale tradiţionale. Planurile integrate de dezvoltare urbană solicitate de MDRAP reprezintă un vehicul potenţial ce trebuie folosit în această privinţă, dat fiind domeniul de aplicare vast al acestora. Identificarea temelor specifice legate de schimbările climatice ce trebuie incluse în orice PIDU de acum înainte ar trebui să fie o sarcină relativ uşoară. Ar putea fi necesare unele tipuri de sisteme de control al calităţii pentru a asigura faptul că orice discuţii privind schimbările climatice sunt cuprinzătoare, se bazează pe dovezi şi reflectă contribuţiile aduse de o gamă largă de factori implicaţi. Strategia Convenţiei Primarilor de a angaja experţi externi care să evalueze fiecare plan în vederea asigurării unui nivel de calitate minim reprezintă un model interesant pe care Guvernul României ar trebui să îl aibă în vedere pentru propriul proces privind PIDU. 61. De asemenea, este important ca oraşele individuale să elaboreze propria strategie în domeniul schimbărilor climatice. O strategie regională nu ar conţine nivelul de detaliere necesar pentru abordarea tuturor preocupărilor legate de schimbările climatice într-un anumit oraş. În acest caz, PAED şi studiile TRACE reprezintă modele mai relevante, deşi domeniile asupra cărora se axează ar trebui neapărat extinse, pentru a acoperi la nivel mai detaliat temele legate de adaptare. Inventarele cuprinzătoare privind emisiile şi studiile privind riscurile generate de schimbările climatice ar trebui să fie impuse ca fundamente esenţiale ale acestor planuri. 62. Dacă se doreşte ca această abordare să aducă rezultate pozitive, vor fi necesare strategii de creare a capacităţii care vor oferi personalului din cadrul autorităţilor locale atât instrumentele, cât şi informaţiile necesare pentru a elabora planuri eficiente, realizabile. Veste bună este că există un sprijin considerabil oferit de Banca Mondială, Comisia Europeană, diferite reţele de oraşe şi alte resurse academice şi de consultanţă din România şi din alte părţi ale continentului, ce poate fi exploatat în acest scop. 63. Deosebit de important este faptul că în 2014, Banca Mondială şi mai mulţi parteneri internaţionali încep să lucreze la un program de formare şi acreditare a persoanelor care dobândesc un anumit nivel minim de cunoştinţe privind modul de întocmire a unui inventar al emisiilor la nivelul oraşului, analiza riscului reprezentat de schimbările climatice în mediul urban şi un plan de acţiune cuprinzător în legătură cu schimbările climatice în oraş. Prin acest program, Banca şi partenerii săi urmăresc să crească nivelul general de capital uman disponibil pentru evaluarea provocărilor cu care se confruntă un oraş şi să găsească soluţii la aceste provocări. Guvernul României este încurajat să monitorizeze activ derularea acestei strategiei, colaborând cu Banca şi alţi parteneri în vederea promovării nivelului de conştientizare asupra acestui program şi susţinând funcţionarii interesaţi să obţin acreditarea. 64. Politicile şi investiţiile pe termen scurt şi lung care ar trebui avute în vedere pentru susţinerea acestei agende cuprind: Acţiuni cu prioritate ridicată/pe termen scurt Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Planificare Integrarea aspectelor legate de schimbările Supravegherea Ridicată __________________________________________________________________________ Pagina 40 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban integrată climatice în PIDU politicii Obligarea oraşelor care solicită sprijin prin Supravegherea Ridicată Programul operaţional să întocmească planuri politicii cuprinzătoare privind schimbările climatice care să îndeplinească anumite cerinţe minime de calitate Asigurarea formării pentru personalul autorităţilor Formare/ Ridicată locale în legătură cu modul de întocmire a unor educaţie planuri cuprinzătoare şi integrate privind schimbările climatice la nivel local. Acordarea de sprijin financiar /resurse „Clubului Educaţie/ formare Ridicată Convenţiei� şi altor organizaţii de asistenţă tehnică în domeniul schimbărilor climatice, eficienţei energetice sau planificării transportului, etc. Studii tehnice Finanţarea cercetărilor pentru reducerea scării Cercetare şi Ridicată modelelor climatice globale, cu scopul de a oferi analiză evaluări mai localizate ale impacturilor schimbărilor climatice în diferite regiuni, care să permită planificatorilor din cadrul autorităţilor locale să evalueze vulnerabilitatea oraşelor la şocurile climatice viitoare Acţiuni pe termen mediu şi lung Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Studii tehnice Stabilirea unor programe universitare pentru Educaţie/ formare Redusă formarea viitorilor planificatori în domeniul mediului şi urban în legătură cu planificarea în vederea schimbărilor climatice pe plan local. Punerea la dispoziţia autorităţilor locale a unor Sprijin pentru Medie grant-uri în domeniul planificării în vederea planificare susţinerii întocmirii unor planuri de acţiuni cuprinzătoare şi integrate privind acţiunile locale întreprinse în legătură cu schimbările climatice. Creşterea accesului la sursele de date relevante Sprijin pentru Medie pentru acţiunile de planificare cuprinzătoare şi planificare/ integrate în domeniul schimbărilor climatice Cercetare şi analiză Studii tehnice Finanţarea studiilor LIDAR şi a altor analize care Cercetare şi Medie susţin elaborarea unor evaluări foarte detaliate şi analiză la scară mică a inundaţiilor şi a altor tipuri de riscuri climatice în cele mai mari 20 de oraşe din România. Susţinerea/solicitarea utilizării unor inventare mai Politică/ Medie ample privind emisiile locale de GES [precum GPC – supraveghere Global Protocol on Community Scale GHG Emissions (Protocolul global privind emisiile GES la nivel comunitar)], în vederea asigurării unor evaluări mai cuprinzătoare decât cele folosite de Convenţia Primarilor. Educaţie Stabilirea unor programe de educaţie publică Educaţie/ Redusă publică pentru extinderea nivelului general de formare conştientizare asupra aspectelor legate de planificare în legătură cu schimbărilor climatice şi __________________________________________________________________________ Pagina 41 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban clima locală __________________________________________________________________________ Pagina 42 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Secţiunea 2: Analiza sectorului transportului urban (Notă: aceasta este o prezentare succintă a secţiunilor relevante din punct de vedere urban ale analizei de sine stătătoare a sectorului transporturilor, întocmită de echipa Băncii Mondiale responsabilă de transport) 2.1 Imagine de ansamblu 65. Sectorul transportului din România contribuie la 11,8% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivelul ţării, un nivel mai scăzut decât media din UE, însă în creştere rapidă. (A se vedea figura 2.1) Transportul rutier reprezintă sursa majorităţii emisiilor de GES, fiind responsabil pentru 93 la sută din emisiile produse de transportul intern.28 Acest procent este similar cu media din UE-27 de 94 la sută. Figura 2.1: Emisiile de GES produse de sectorul transporturilor, ca procent din totalul emisiilor de GES din România Sursa: AEM 23 21 19 17 15 13 11 9 7 5 2000 2002 2004 2006 2008 2010 Romania EU-27 66. Deşi ponderea transportului cu autoturismul în România este la un nivel similar cu media din UE, rata de deţinere a autoturismelor în România este cea mai scăzută din UE, respectiv 201 de autoturisme la 1000 de locuitori în 201029, însă în ultimii ani aceasta a crescut semnificativ, de la 150 de autoturisme la 1000 de locuitori în 2004.30 Experienţa la nivel mondial arată că pe măsură ce economia României creşte, rata de deţinere a autoturismelor va continua, de asemenea, să crească. 28 Date furnizate de Agenţia Europeană a Mediului în iunie 2013. 29 Indicatori pentru energie, transport şi mediu. Eurostat Pocket Books 2012 Edition (Cărţile de buzunar ale Eurostat).Comisia Europeană. 30 Studiu privind evaluarea strategică a priorităţilor de investiţii în sectorul transporturilor în cadrul fondurilor structurale şi de coeziune, pentru perioada de programare 2007 -2013. Raport de ţară privind România întocmit de Ecorys pentru Direcţia Generală Politică Regională şi Urbană din cadrul Comisiei Europene, 2006. __________________________________________________________________________ Pagina 43 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 67. Alte informaţii privind situaţia transporturilor urbane în România sunt extrem de limitate. Unele informaţii au fost obţinute din studiile TRACE citate anterior la secţiunea 1, precum şi din Planurile de acţiune privind energia durabilă, întocmite de diverse oraşe din România în cadrul participării la programul Convenţia Primarilor. În plus, Banca Mondială a avut o întâlnire iniţială pentru discuţii cu Directorul Executiv pentru Transport din cadrul Primăriei Bucureşti în legătură cu provocările şi ambiţiile din acest oraş. Deşi nu au fost complete, aceste informaţii contribuie la crearea unei imagini asupra transportului urban în România: a. Transferul modal – Există informaţii viabile limitate privind transferul modal în multe oraşe din România, însă este dificil de efectuat o evaluare a nivelurilor actuale ale emisiilor de GES produse de transport în oraşele individuale din România sau a procentului emisiilor totale legate de transport generate în zonele urbane, comparativ cu zonele rurale din România. b. Blocajele în trafic. Toate studiile TRACE derulate în Braşov,31 Cluj-Napoca32 şi Ploieşti33 au identificat blocajele în trafic ca fiind o problemă; oficialii autorităţii locale din Bucureşti consideră că acestea reprezintă o problemă semnificativă.34 Blocajele, împreună cu consecinţa lor directă constând în oprirea şi pornirea repetată a autovehiculelor cresc semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră şi de alte gaze produse de traficul rutier. c. Parcarea. Odată cu creşterea rapidă a procentului de deţinere şi utilizare a autovehiculelor private după ce România a demarat tranziţia către o economie de piaţă, asigurarea spaţiilor de parcare speciale în oraşele din România este problematică, iar numărul locurilor de parcare este deseori inadecvat pentru a face faţă cererii. Acest lucru determină deseori găsirea unor soluţii „informale� pentru parcare, vehiculele fiind parcate pe trotuare, pistele pentru biciclişti şi în spaţiile publice, precum şi pe fiecare metru disponibil al spaţiilor de parcare legale. Acest aspect creează dificultăţi pietonilor, bicicliştilor şi altor utilizatori ai drumurilor,însă în acelaşi timp accentuează problemele legate de blocaj, menţionate mai sus. Gestionarea locurilor de parcare în unele oraşe din România este rudimentară sau chiar inexistentă, regulile de parcare se aplică insuficient sau chiar deloc, neexistând nicio tentativă de restricţionare a parcării prin aplicarea unor tarife sau a restricţiilor ca instrument de management al cererii. În alte oraşe precum Braşov şi Cluj-Napoca, sunt introduse noi sisteme de management al parcării care permit şoferilor să plătească pentru metrii de parcare cu telefonul mobil, însă eficienţa acestora nu a fost încă evaluată. d. Transportul în comun. Multe oraşe din România deţin sisteme de transport în comun. În București există un sistem de transport cu metroul (exploatat de Metrorex, întreprindere publică), o reţea de tramvaie, troleibuze şi o reţea extinsă de autobuze, toate acestea fiind exploatate de RATB, societate aflată sub controlul Primăriei Bucureşti. În alte oraşe din România, transportul în comun este asigurat de autobuze, 31 Programul de Dezvoltare Regională a României/Banca Mondială ESMAP, Îmbunătăţirea eficienţei energetice în Braşov, România – Studiul TRACE de diagnosticare a eficienţei energetice urbane. 2013. 32 Programul de Dezvoltare Regională a României/Banca Mondială ESMAP, Îmbunătăţirea eficienţei energetice în Cluj-Napoca, România – Studiul TRACE de diagnosticare a eficienţei energetice urbane . 2013. 33 Programul de Dezvoltare Regională a României/Banca Mondială ESMAP, Îmbunătăţirea eficienţei energetice în Ploieşti, România – Studiul TRACE de diagnosticare a eficienţei energetice urbane . 2013. 34 Bucureşti – studiu de caz privind mobilitatea durabilă. Mihaila Raducu, Universitatea Goteborg, 2010. __________________________________________________________________________ Pagina 44 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban minibuze, troleibuze şi tramvaie exploatate de primărie sau de un concesionar privat. În 2005, primăria Braşov a luat decizia de a abandona linia de tramvaie din cauza costurilor prohibitive ale modernizării şi întreţinerii acesteia; în prezent, se bazează pe autobuze şi troleibuze. Cluj-Napoca şi-a modernizat sistemul de tramvaie, în timp ce alte oraşe dispun de planuri similare de modernizare a sistemului, însă le lipsesc fondurile necesare pentru punerea în aplicare a acestora. Provocarea cu care se confruntă multe dintre aceste sisteme constă, parţial, în reducerea nivelului de călători. În Ploiești, de exemplu, utilizarea transportului în comun a scăzut de la 7 milioane de călătorii pe lună în 2011 la 6,7 milioane de călătorii în 2012. Unele oraşe depun eforturi concertate pentru a schimba radical această tendinţă, prin modernizarea infrastructurii şi a serviciilor, deşi lipsa de fonduri rămâne o constrângere majoră. În Braşov, întreprinderea de exploatare deţinută de municipalitate şi-a reînnoit parcul de autobuze cu 109 vehicule noi în 2006. e. Taxiuri, infrastructura pentru pietoni şi biciclişti. În majoritatea oraşelor din România există foarte multe taxiuri, însă majoritatea automobilelor sunt vechi şi ineficiente din punct de vedere al consumului de energie, reflectând situaţia automobilelor la nivel naţional. Unele primării au impus o limită de vârstă pentru automobilele folosite ca taxiuri, însă aceasta variază semnificativ (de exemplu, în Braşov limita de vârstă este de cinci ani, în timp ce în Cluj-Napoca, limita de vârstă este de 12 ani). Infrastructura pentru pietoni şi biciclişti diferă foarte bun din punct de vedere al calităţii şi cantităţii între diferite oraşe şi în interiorul diferitelor zone ale oraşelor. În unele oraşe există o infrastructură bună pentru biciclişti, însă în general nu formează o reţea coerentă, deoarece deseori este prost întreţinută. Parcarea pe pistele pentru biciclişti reprezintă, de asemenea, o problemă, reducând şi mai mult posibilitatea de utilizare a acesteia. În studiile TRACE pentru Braşov, Cluj şi Ploieşti au fost raportate demersuri de îmbunătăţire a facilităţilor pentru mersul pe jos şi mersul pe bicicletă, încurajarea acestor moduri fiind menţionată şi în Planurile de acţiune pentru energie durabilă pentru alte oraşe, fiind menţionată.35 Strategiile cuprind extinderea reţelei de piste pentru biciclişti, instalarea unor staţii de închiriere a bicicletelor cu autoservire, şi stabilirea unor scheme pilot de folosire în codiviziune a bicicletelor. 2.2 Mediul politic 68. Există mai multe documente oficiale adoptate de UE, relevante pentru sectorul transporturilor din România. Unul dintre aceste documente esenţiale este Cartea Albă a Comisiei Europene „Foaie de parcurs pentru un spaţiu european unic al transporturilor: Către un sistem de transport competitiv şi eficient din punct de vedere al resurselor� adoptată în martie 2011.36 Cartea Albă se axează pe asigurarea mobilităţii sustenabile pentru oameni şi bunuri, punând îndeosebi accentul asupra contribuţiei la un obiectiv-ţintă foarte ambiţios în ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de seră, stabilit pentru întreaga UE. Deoarece Cartea Albă abordează toate formele şi aspectele transporturilor, obiectivele sunt în mod obligatoriu generale, însă există un singur obiectiv axat în 35 Plan de acţiune privind energia durabilă pentru oraşul Vaslui, 2011-2020. Municipalitatea Vaslui, 2009. 36 Comisia Europeană (2011), Cartea albă: Foaie de parcurs pentru un spaţiu european unic al transporturilor: Către un sistem de transport competitiv şi eficient din punct de vedere al resurselor . Bruxelles, 28 martie 2011, COM (2011) 144 final. __________________________________________________________________________ Pagina 45 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban mod specific asupra oraşelor, respectiv inexistenţa în oraşe a autoturismelor noi alimentate cu combustibili convenţionali, obiectiv ce trebuie atins până în 2050. 69. Obiectivele intermediare incluse în Cartea Albă, relevante pentru oraşe, se axează pe: (a) dezvoltarea şi implementarea combustibililor şi a sistemelor de propulsie noi şi durabili; (b) optimizarea performanţei lanţurilor logistice multimodale, inclusiv prin utilizarea mai intensă a unor moduri mai eficiente din punct de vedere al utilizării energiei; şi (c) utilizarea mai eficientă a transporturilor şi a infrastructurii prin recurgerea la sisteme de informaţii şi stimulente de piaţă. 70. Un al doilea document esenţial este un document de poziţie al Comisiei Europene care prevede în mod specific punctele sale de vedere privind principalele provocări în domeniul transporturilor cu care se confruntă România, precum şi în legătură cu priorităţile de finanţare.37 În cadrul acestui raport, CE face un apel pentru promovarea planurilor de mobilitate urbană durabilă (PMUD) pe baza modurilor de transport cu emisii reduse de dioxid de carbon pentru zonele urbane; pentru efectuarea de investiţii în infrastructura necesară şi materialul rulant accesibil în vederea îndeplinirii acestor planuri şi pentru sprijin instituţional destinat îmbunătăţirii gestionării transportului local. Documentul de poziţie subliniază, de asemenea, necesitatea de a acorda atenţie strategiilor de adaptare la schimbările climatice şi politicilor de creare a capacităţii, inclusiv modificarea standardelor tehnice, precum şi nevoii de îmbunătăţire a guvernanţei şi livrării serviciilor, prin abordarea problemei actuale legate de numărul redus de ingineri civili cu pregătire în planificarea transporturilor. 71. Domeniul de aplicare al fondurilor de coeziune UE vor continua să fie în mare măsură similar cu perioada actuală, acordându-se sprijin pentru investiţii menite să asigure conformitatea cu standardele de mediu, promovând eficienţa energetică şi utilizarea energiei din surse regenerabile; investiţiile în reţeaua de tranzit transeuropeană, şi sistemele de transport urban cu emisii reduse de dioxid de carbon. Se preconizează că iniţiativa teritorială integrată discutată mai sus la secţiunea 1 va fi un instrument esenţial pentru implementarea programării transporturilor, permiţând statelor membre să aplice Programele operaţionale în mod transversal şi să folosească fondurile din mai multe axe prioritare ale unuia sau mai multor programe operaţionale. Acest lucru este în special relevant în cazul transportului urban sustenabil, dată fiind nevoia de a corela transportul cu alte obiective de dezvoltare regională. 72. La nivel naţional, Ministerul Transporturilor din România (MT) anticipă că până la sfârşitul anului 2013, va finaliza un nou Plan general privind transporturile pentru o perioadă de 20 de ani (PGT) la nivelul întregii ţări. Pe lângă îndrumările în legătură cu Planul operaţional 2014-2020, PGT îşi propune să ofere „o strategie integrată pentru sistemul naţional de transport�, inclusiv programe de investiţii şi măsuri de politică în domeniul transporturilor, pe termen scurt, mediu şi lung. A fost elaborat un Model naţional de transport, ca parte esenţială a procesului de dezvoltare, pentru a ajuta evaluarea obiectivă a opţiunilor şi a oferi o bază solidă pentru PGT. Modelul va fi menţinut şi actualizat permanent în urma finalizării PGT; de asemenea, este recunoscut faptul că PGT va trebui să fie un „document viu� cu actualizări periodice care să reflecte schimbarea contextelor şi a provocărilor. 37 Poziţia Serviciilor Comisiei privind dezvoltarea unui acord de parteneriat şi a unor programe în România pentru perioada 2014-2020. Comisia Europeană, Ref. Ares (2012)1240252 - 19/10/2012. __________________________________________________________________________ Pagina 46 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 73. O versiune preliminară a PGT din 19 august 2013 a prezentat un set de obiective propuse pentru proiectele Planului general, inclusiv obţinerea eficienţei economice a transportului; reducerea la minimum a impacturilor negative asupra mediului; abordarea cu prioritate a modurilor de transport mai eficiente din punct de vedere energetic şi cu emisii mai reduse; şi creşterea siguranţei sistemului de transport. De asemenea, prevede un obiectiv de finanţare care se referă parţial la obţinerea unor preţuri mai eficiente pentru transport şi parţial la posibilitatea reală în acest sens, date fiind constrângerile probabile asupra finanţării sectorului transporturilor din diferite surse naţionale, ale UE şi din sectorul privat. Din perspectiva schimbărilor climatice, obiectivul legat de sustenabilitate se referă la atenuarea schimbărilor climatice, deşi acestea nu sunt menţionate expres. 74. Din perspectivă urbană, cel mai important lucru este că PGT nu acoperă investiţiile în transportul urban şi intervenţiile politice. Acest lucru se întâmplă deoarece responsabilitatea pentru investiţiile în transportul urban revine în general municipalităţilor din România (cu excepţia reţelei de metrou din Bucureşti), aflate sub egida Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. De asemenea, MDRAP este responsabil de drumurile regionale, locale şi judeţene care leagă oraşele şi satele României. 75. Necesitatea unor Planuri generale care să stea la baza strategiilor şi investiţiilor din domeniul transporturilor urbane a fost identificată atât de Guvernul României, cât şi de Comisia Europeană. Au fost întocmiţi termenii de referinţă pentru studiile necesare în vederea elaborării PMUD pentru şapte poli urbani de creştere şi pentru Bucureşti/Ilfov. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare va juca un rol esenţial în contractarea consultanţilor care să efectueze studiile, susţinând MDRAP. JASPERS (Asistenţa comună în vederea sprijinirii proiectelor în regiunile europene) va oferi asistenţă tehnică, dacă este cazul. În paralel cu studiile, Banca Mondială va susţine planificarea teritorială şi planificarea integrată a dezvoltării pentru polii de creştere şi va continua să ofere asistenţă Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti. 76. Obiectivele PMUD, definite în proiectul termenilor de referinţă, cuprind: a. Reducerea poluării atmosferice şi fonice, a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a consumului de energie; b. Îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a reţelelor de transport la fenomene meteorologice şi naturale extreme, în concordanţă cu politicile UE de „adaptare la schimbările climatice�. 77. Procesul şi criteriile de evaluare folosite în cadrul elaborării celor opt PMUD nu sunt definite în această fază, deşi ar trebui să ia în calcul aspectele legate de schimbările climatice, în concordanţă cu obiectivele de mai sus. O provocare pentru client şi consultanţii desemnaţi să efectueze studiile va fi asigurarea comparabilităţii procesului şi criteriilor de evaluare folosite în fiecare dintre cele opt oraşe. În această fază, nu este clar cum se va realiza acest lucru. Procesul şi criteriile de evaluare ar trebui, în mod ideal, să fie compatibile cu cele folosite în cadrul elaborării PGT, pentru a asigura o concordanţă între strategia în domeniul transporturilor urbane şi strategia în domeniul transportului general pe reţelele naţionale. Este posibil ca rezultatele studiilor PMUD să fie disponibile spre sfârşitul anului 2014. __________________________________________________________________________ Pagina 47 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 2.3 Opţiuni pentru controlul emisiilor de GES generate de sectorul transporturilor 78. O modalitate adecvată de concepere a mecanismelor de reducere a emisiilor în sectorul transportului urban este strategia evită-transferă-îmbunătăţeşte (E-T-I) care se axează pe evitarea creşterii emisiilor de CO2 prin strategii de dezvoltare urbană, ce reduc nevoia de deplasare cu autoturismul; transferul transporturilor către moduri cu emisii mai reduse (de exemplu, transferul transportului de călători de la autoturisme private către autobuze,trenuri sau metrou, şi al transportului de mărfuri de la camioane la trenuri); şi îmbunătăţirea politicilor privind eficienţa vehiculelor şi managementul traficului. 79. În linii mari, se poate considera că setul de politici menite să aplice strategia E-T-I se axează pe preţuri, reglementări şi investiţii. Unele politici se află în mod direct sub controlul autorităţilor locale; altele sunt în mod obligatoriu stabilite sau administrate la nivel naţional/ministerial. Întregul raport privind sectorul transporturilor discută mai detaliat aceste politici, oprindu-se şi asupra stabilirii preţurilor la carburanţi, standardele de economie la combustibili sau de emisii, politicile privind transportul de marfă, rutier/pe autostrăzi, aerian şi pe căile navigabile interioare care pot avea un impact asupra transportului sau activităţii economice la nivel urban. Aceste discuţii sunt mult mai puţin relevante decât politicile rezumate în prezentul document, însă trebuie menţionate: a. Instrumentele de stabilire a preţurilor pentru transportul rutier – Teoria privind stabilirea preţurilor pentru transportul rutier prevede că nivelul transportului, optim din punct de vedere social, în total şi pe mod de transport, impune ca utilizatorii să plătească pentru costul social integral al călătoriei, la un tarif ce acoperă costul social marginal .38 Unele dintre opţiunile în materie de politică de stabilire a preţurilor folosite în mod obişnuit de către factorii politici ce doresc să limiteze creşterea transportului cu autovehicule în oraşe cuprind stabilirea unui tarif pentru blocajele de trafic într-o anumită zonă de centură, perceperea unei taxe pentru utilizarea drumurilor, pentru vehiculele cu un număr ridicat de locuri şi anumite căi de trecere, precum şi politici de parcare, toate acestea făcând ca tranziţia să fie mai atrăgătoare din punct de vedere economic. b. Modificarea formei urbane – După cum s-a subliniat la secţiunea 1, forma urbană afectează tiparele de deplasare zilnice şi prin urmare şi numărul de kilometri parcurşi anual de autovehicule. Din multe puncte de vedere, relaţia dintre transport şi forma urbană este una de susţinere reciprocă, în sensul că deciziile de investiţii în transport influenţează tiparele teritoriale de dezvoltare, care la rândul lor influenţează tiparele de deplasare, iar acestea influenţează deciziile de investiţii şi investiţiile efective în sectorul transporturilor. În mod evident, modificarea a ceea ce poate deveni un „cerc vicios� presupune abordarea aspectelor legate de dezvoltarea şi planificarea urbană care va stabili nevoile legate de cererea de transport pentru deceniile viitoare. Rezultatul final constă în faptul că de îndată ce o ţară a dezvoltat o formă urbană caracterizată prin extindere urbană, controlarea creşterii emisiilor de GES devine din ce în ce mai dificilă. Acest lucru se întâmplă deoarece dezvoltarea cu densitate redusă 38 Richard Martin Humphreys (2011) A Short Primer on Road User Charging (Ghid succint privind perceperea unor taxe pentru utilizatorul de drumuri). Notă referitoare la politică pentru guvernul albanez. Departamentul de Transport pentru Europa şi Asia Centrală, Banca Mondială. __________________________________________________________________________ Pagina 48 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban acolo unde există o exploatare separată a terenurilor face ca transportul cu automobilul să fie singura opţiune de transport eficientă. Dezvoltarea unor zone urbane mai compacte, deservite corespunzător în vederea tranzitului, ar putea reduce necesarul de energie pentru transport cu până la trei sferturi. 2.4 Impactul schimbărilor climatice asupra sistemelor de transport 80. Schimbările climatice pot să aibă un impact semnificativ asupra transportului urban, afectând modul în care profesioniştii din domeniul transporturilor planifică, proiectează, compun, exploatează şi întreţin diferite sisteme de transport. Deciziile adoptate astăzi, în special cele legate de reproiectarea şi recondiţionarea infrastructurii existente, sau proiectarea noii infrastructuri de transport, vor afecta modul în care sistemul se adaptează la schimbările climatice în viitor. Abordarea problemei în prezent ar trebui să contribuie la evitarea unor investiţii viitoare costisitoare şi a întreruperilor în funcţionare. Cu toate acestea, până în prezent au fost efectuate foarte puţine cercetări privind modul în care schimbările climatice vor afecta transporturile, în special în contextul din România.39 81. Temperaturile mai ridicate şi valurile de căldură mai frecvente (în special în sudul şi sud-estul României) pot să cauzeze probleme infrastructurii feroviare şi rutiere. Asfaltul drumurilor poate deveni moale şi se poate deforma sub greutatea vehiculelor, determinând introducerea unor restricţii de circulaţie, în special pentru vehiculele grele. Problema este deja recunoscută de compania naţională de drumuri din România care foloseşte standarde privind materialele şi norme de proiectare ajustate în zonele vulnerabile, pentru ca materialele să reziste la temperaturi ridicate şi pentru a reduce la minimum deformările. Cu toate acestea, camioanelor li se impun uneori restricţii de greutate şi în ceea ce priveşte durata călătoriei (în timpul zilei), pe perioada verii, pentru a reduce deteriorarea drumurilor atunci când asfaltul este moale. 82. Şi liniile de cale ferată se pot curba la temperaturi ridicate, ceea ce poate determina restricţii de viteză şi utilizare, temperaturile ridicate putând cauza, de asemenea, dilatarea termică a îmbunărilor podurilor, ceea ce afectează exploatarea acestora şi creşte costurile de întreţinere. Temperaturile mai ridicate şi valurile de căldură pot să determine disconfort şi riscuri la adresa siguranţei călătorilor cu trenul şi alte mijloace de transport în oraşe, impunând introducerea ventilaţiei îmbunătăţite în staţii (staţiile de metrou, de exemplu) sau a aparatelor de aer condiţionat în trenuri, metrouri, tramvaie, troleibuze şi autobuze. Astfel de aspecte sunt importante dacă aceste mijloace de transport doresc să rămână atrăgătoare, ţinând seama de concurenţa cu autoturismele private în care existenţa unui sistem de aer condiţionat este tot mai frecventă. 83. Infrastructura de transport feroviară, rutieră şi navală poate fi vulnerabilă la efectele precipitaţiilor mai intense şi frecvenţei sporite a viiturilor torenţiale, din cauza cărora tunelurile pot deveni neoperaţionale, iar traficul poate fi perturbat. Aceste fenomene pot grăbi avarierea tunelurilor şi perturba furnizarea anergiei electrice, ventilaţiei şi altor utilităţi în tuneluri. Culeele, pilonii podurilor, taluzurile de la drumuri şi calea ferată, precum şi malurile râurilor pot fi vulnerabile la viiturile torenţiale în cazul în care nu se iau măsuri pentru protejarea lor. Viiturile 39 Infrastructure Canada, Adapting Infrastructure to Climate Change in Canada’s Cities and Communities, (Adaptarea infrastructurii la schimbările climatice în oraşele şi comunităţile din Canada), decembrie 2006 __________________________________________________________________________ Pagina 49 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban pot avea ca efect şi eroziunea şi degradarea pilonilor de sprijin ai podurilor, iar intensificarea precipitaţiilor creşte riscul de avariere a debleurilor şi zidurilor de sprijin situate în interiorul sau în jurul portalurilor de tunel. Scurgerile în urma nivelului crescut de precipitaţii vor afecta şi debitul cursurilor de apă şi transportul de sedimente în anumite locuri, ceea ce poate avea efecte adverse asupra fundaţiilor podurilor. Precipitaţiile intense pot avea impacturi adverse şi asupra siguranţei drumurilor, deşi în anumite zone restricţiile din zilele cu polei şi zăpadă pot contracara acest efect în fiecare an. 84. Traficul rutier şi feroviar pe poduri este vulnerabil în faţa vânturilor puternice asociate cu furtuni extreme. Integritatea structurală a podurilor cu traverse lungi poate fi ameninţată şi de vânturile puternice,40 ceea ce determină închiderea podurile, iar în cazuri extreme căderea acestora. 85. Variaţiile de temperatură, în special căldura extremă şi valurile de căldură, afectează proiectele de construcţie din sectorul transporturilor. Căldura extremă creează condiţii de muncă nefavorabile pentru lucrători şi împiedică anumite tipuri de activități de construcţie. Temperatura ridicată, umiditatea scăzută şi vântul puternic, de exemplu, sunt factori care reduc timpul de turnare şi duritatea betonului. Cu toate acestea, temperaturile crescute pot aduce şi unele beneficii, în special în zonele mai reci ale ţării. Temperaturile mai ridicate înseamnă un sezon al construcţiilor mai lung şi o eficienţă a costurilor îmbunătăţită, reducând utilizarea sării şi a substanţelor chimice pentru drumuri din timpul iernii, precum şi impacturile negative indirecte asupra mediului. 2.5 Recomandări 86. Întregul raport privind sectorul transporturilor oferă o perspectivă mult mai largă asupra gamei de strategii sectoriale privind reducerea emisiilor de GES şi adaptarea la schimbările climatice, strategii pe care guvernul României ar trebui să le aibă în vedere şi în viitor. Această discuţie se limitează la aspectele ce se pot dovedi ca fiind cele mai relevante din perspectivă urbană, deşi acest lucru nu înseamnă că intră în atribuţiile unei autorităţi locale. 87. Cu toate acestea, există un aspect suficient de clar – este puţin probabil ca preocupările legate de schimbările climatice să reprezinte elementul esenţial care să stea la baza politicilor şi deciziilor de investiţii în transportul urban. În schimb, este mult mai probabil ca elaborarea politicilor în domeniul transporturilor să se bazeze pe co-beneficiile locale– precum reducerea blocajelor în trafic sau îmbunătăţirea calităţii aerului.41 Analizând nivelul blocajelor într-un oraş precum Bucureşti şi tendinţele de intensificare a motorizării, este vorba atât despre o problemă clasică de transport şi planificare urbană, cât şi despre o problemă legată de emisiile de GES. Co-beneficiile pot reprezenta motivul discuţiilor privind îmbunătăţirea politicilor de transport care sunt şi 40 Wilson şi Burtwell, Prioritizing Future Construction Research and Adapting to Climate Change: Infrastructure (Prioritizarea viitoarelor cercetări în domeniul construcţiilor şi adaptarea la schimbările climatice), februarie 2002 41 James Leather and the Clean Air Initiative for Asian Cities Center Team (2009), Rethinking Transport and Climate Change (Regândirea transportului şi schimbările climatice ), Banca Asiatică de Dezvoltare – document de lucru în domeniul dezvoltării seria nr. 10, decembrie 2009. __________________________________________________________________________ Pagina 50 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban strategii privind reducerea emisiilor de dioxid de carbon sau strategii de adaptare la schimbările climatice. Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Transport Studierea măsurilor fiscale ce ar putea influenţa Cercetare/analiză Ridicată rutier alegerile în materie de achiziţionare şi utilizare a autovehiculelor Transport Prioritizarea planificării urbane integrate Cercetare/analiză Ridicată urban Susţinerea elaborării unor planuri de mobilitate Cercetare/analiză Ridicată urbană durabilă (PMUD) în cele mai mari oraşe din România Studierea rolului potenţial al măsurilor „dure� de Cercetare/analiză Ridicată gestionare a cererii pentru abordarea problemelor legate de blocaje şi emisii în oraşele din România cu cel mai mare procent de blocaje în trafic. Efectuarea unor studii de fezabilitate privind Cercetare/analiză Ridicată tranzitul rapid cu autobuzul în oraşele pentru care PMUD indică că acesta ar putea reprezenta o soluţie rentabilă în ceea ce priveşte tranzitul de masă urban. Investiţii în transportul public urban, în Investiţii directe Ridicată conformitate cu cadrul pus la dispoziţie de PMUD. Investiţii în infrastructura pentru biciclişti şi pietoni, Investiţii directe Ridicată în conformitate cu cadrul pus la dispoziţie de PMUD. Stabilirea unui proiect pilot care să demonstreze şi Investiţii directe Ridicată să testeze fezabilitatea, costurile şi beneficiile centrelor de consolidare a transportului de marfă urban. Stabilirea unor proiecte pilot privind combustibilii Investiţii directe Ridicată alternativi pentru autobuze şi alte vehicule din parcul urban Extinderea sistemului de metrou din Bucureşti Investiţii directe Ridicată pentru a oferi o reţea mai completă, cu proiecte specifice în conformitate cu procesul de prioritizare prevăzut în PGT. Implementarea unor sisteme de transport urban Investiţii directe Ridicată inteligent, în concordanţă cu priorităţile stabilite în aceste zone de PMUD. Studierea vulnerabilităţii infrastructurii şi a Cercetare/analiză Ridicată sistemelor de transport urban la schimbarea condiţiilor climatice în toate oraşele din România. Întocmirea unor planuri de adaptare la nivelul oraşelor pe baza evaluării riscurilor. Implementarea unor măsuri de creştere a adaptării Investiţii directe Ridicată la căldură a infrastructurii, pe şinele pe care circulă trenurile şi tramvaiele locale. Introducerea unui sistem de ventilaţie îmbunătăţit Investiţii directe Ridicată şi/sau sistem de aer condiţionat în staţiile de metrou sau tren aflate în spaţiu închis. Introducerea unui sistem de ventilaţie îmbunătăţit Investiţii directe Ridicată __________________________________________________________________________ Pagina 51 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban şi/sau sistem de aer condiţionat în mijloacele de transport în comun, care să permită călătorilor să călătorească în condiţii rezonabile de confort în perioadele cu temperaturi ridicate. Aplicarea unor măsuri care să crească rezistenţa la Investiţii directe Ridicată inundaţii a infrastructurii de transport noi şi existente __________________________________________________________________________ Pagina 52 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Secţiunea 3: Analiza sectorului energiei (Notă: aceasta este o prezentare succintă a secţiunilor relevante din punct de vedere urban ale analizei de sine stătătoare a sectorului energiei întocmită de echipa Băncii Mondiale responsabile de energie) 3.1 Imagine de ansamblu 88. Sectorul energetic din România produce 70% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Producerea de energie electrică şi termică, precum şi folosirea carburanţilor în alte scopuri decât pentru transport contribuie la trei sferturi din acest total. Emisiile de GES din acest sector s- au redus, datorită contracţiilor uriaşe din economie şi prin îmbunătăţirea eficienţei energetice. 89. Centralele termice ce funcţionează pe cărbune asigură aproximativ o treime din cantitatea de energie electrică a ţării, un nivel semnificativ mai ridicat decât în alte ţări UE. Cu toate acestea, procentul de hidroenergie, de energie eoliană, solară şi nucleară este în creştere. 90. Atât preţurile la electricitate, cât şi cele la gaze naturale sunt sub nivelurile medii din UE. Preţurile la gaze naturale sunt cele mai scăzute din orice ţară a UE, din cauza distorsiunilor de reglementare. 91. Dintre ţările UE 27, România are consumul de energie cel mai redus pe cap de locuitor. Consumul de electricitate pe cap de locuitor este deosebit de redus, însă deja are loc o creştere semnificativă a cererii de energie, stimulată în principal de sectorul rezidenţial şi cel comercial. O parte din această creştere are loc deoarece consumatorii casnici urmăresc să renunţe la dependenţa de sistemul de termoficare. În general, numărul de gospodării racordate la sistemul de termoficare, în special în clădirile de apartamente mari din mediul urban, a scăzut de la 2,2 milioane la 1,4 milioane în perioada 1990-2012. 3.2 Mediul instituţional 92. Uniunea Europeană stabileşte cadrul pentru politicile privind energia durabilă ale statelor sale membre. Obiectivul esenţial pe termen lung constă în angajamentul de a reduce, până în 2050, emisiile de gaze cu efect de seră (GES) cu 80-95% sub nivelurile din 1990, prin investiţii în eficienţă energetică şi o infrastructură pentru o reţea energetică inteligentă şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Pe termen mediu, politica UE în domeniul energiei şi schimbărilor climatice se axează pe aşa-zisele obiective-ţintă 20-20-20 care au fost adoptate în 2007: până în 2020, emisiile de GES ar trebui să fie cu 20% sub nivelurile din 1990; energia din surse regenerabile ar trebui să reprezinte 20% din consumul final de energie; iar consumul de energie primară ar trebui să fie redus cu 20%, comparativ cu situaţia iniţială proiectată. România poate să atingă toate aceste trei obiective- ţintă, reflectând o contracţie uriaşă a economiei sale caracterizată în general prin intensitatea emisiilor de dioxid de carbon. 93. Guvernul României are responsabilitatea esenţială de a gestiona aspectele de reglementare a energiei (atât sistemele de energie electrică, cât şi centralele de furnizare a energiei) prin intermediul ANRE, precum şi politicile naţionale privind clădirile care pot influenţa eforturile făcute în direcţia eficienţei energetice. Acestea din urmă se înscriu în atribuţiile Ministerului __________________________________________________________________________ Pagina 53 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. Autorităţile locale sunt responsabile de asigurarea infrastructurii pentru serviciile publice şi supravegherea clădirilor din teritoriul lor. Planificarea locală privind energia este necesară pentru toate municipiile cu peste 20 000 de locuitori; unele municipii sunt foarte interesate şi active în ceea ce priveşte eficienţa energetică/GES, după cum dovedeşte participarea lor voluntară la Programul UE Convenţia Primarilor. 94. Pieţele energiei din România au fost parţial liberalizate. Sectorul energiei electrice respectă modelul pieţelor angro şi cu amănuntul liberalizate. Producţia de energie electrică este separată de transmisia de energie electrică, ceea ce oferă consumatorilor casnici dreptul de a schimba furnizorii. Deoarece acest program a fost iniţiat în 2007, puţini au procedat astfel, deoarece preţurile reglementate sunt cu mult sub tarifele de pe piaţa liberă. Tarifele la gaz şi termoficare sunt în continuare subvenţionate într-un procent semnificativ. Liberalizarea totală a preţurilor reglementate la energie electrică şi gaz pentru consumatorii agenţi economici este programată pentru ianuarie 2014, respectiv ianuarie 2015, iar preţurile reglementate la energie electrică şi gaz pentru consumatorii casnici vor fi liberalizate până în ianuarie 2018, respectiv ianuarie 2019. Se preconizează că schemele actuale de susţinere a preţurilor vor rămâne în vigoare în viitorul apropiat. 95. Actele legislative naţionale privind energia care sunt cele mai relevante pentru zonele urbane cuprind: a. Directiva privind performanţa energetică a clădirilor ce vizează clădirile publice şi de locuinţe b. Planificarea locală privind energia, în municipiile cu peste 20 000 de locuitori 90. Din perspectivă urbană, cele mai importante probleme sunt preţurile la energie şi incapacitatea guvernului României de a gestiona situaţia dificilă în care se află sectorul termoficării. În general, sistemele de termoficare sunt deţinute de autorităţile municipale, însă clădirile pe care le deservesc (şi care, de asemenea, trebuie reabilitate) sunt proprietate privată. Sunt necesare fonduri substanţiale, alocate pe o perioadă de timp lungă. De asemenea, este necesară îmbunătăţirea coordonării pentru a asigura adoptarea măsurilor într-o manieră complementară. Această coordonare lipseşte deseori din cauza nivelului inadecvat al personalului, precum şi din cauza faptului că personalul nu are experienţă în special în aspectele legate de eficienţa energetică. 3.3 Termoficarea în oraşele din România– evaluare rapidă 91. Sistemele de termoficare reprezintă o caracteristică pronunţată a multor oraşe din România, însă utilizarea acestora este în scădere. Din 300 de sisteme care funcţionau în 1995/96, s-a ajuns la 100 în 2011, dintre care 83 în zonele urbane. Baza de clienţi a acestor sisteme a scăzut în timp de la 2,2 milioane de apartamente în 1990 la 1,4 milioane în 2012. Numărul clienţilor a scăzut cu peste 50% pentru 16 din 31 de sisteme de termoficare care aveau mai mult de 10 000 de clienţi. În multe oraşe, termoficarea a devenit o sursă serioasă de consum al resurselor financiare publice, deoarece tarifele pentru consumatorii casnici sunt subvenţionate într-o măsură foarte ridicată, în medie cu 50%. __________________________________________________________________________ Pagina 54 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 92. Calitatea serviciilor, costul şi preocuparea faţă de nivelurile de poluare ridicate reprezintă principalele motive ale reducerii cererii. Majoritatea unităţilor de cogenerare vechi şi ineficiente şi a cazanelor pentru încălzire nu au fost încă modernizate sau înlocuite cu echipamente de generare moderne, şi nici nu sunt dotate cu dispozitive de ardere adecvate, iar din acest motiv emisiile de SO2 şi NOX rezultate depăşesc normele UE. Cu o medie de 275 tone de CO2 pe Gcal, producătorii români de energie termică prin sistemul de termoficare se numără printre furnizorii de servicii cei mai poluanţi din UE. Reţelele de distribuţie a energiei termice suferă, în medie, pierderi de 30% de căldură şi apă, comparativ cu reţelele mai noi, unde aceste pierderi sunt de 5-10%. Ca urmare a acestor ineficienţe, costul termoficării este cu aproximativ 18-20% mai ridicat decât în alte ţări ale UE. __________________________________________________________________________ Pagina 55 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 3.4 Recomandări Acţiuni cu prioritate ridicată/pe termen scurt Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Eficienţa Efectuarea unor analize strategice ale sistemelor Cercetare/analiză Ridicată sistemului de locale de termoficare, pentru a stabili o strategie termoficare bazată pe opţiunile cele mai rentabile şi eficiente în materie de furnizare a energiei termice. Focalizarea eforturilor iniţiale de investiţii asupra câtorva oraşe selectate în care termoficarea este considerată viabilă din punct de vedere economic şi competitivă, comparativ cu alternativele distribuite, iar administraţia locală este angajată să deruleze reforme sectoriale Mediul Aplicarea liberalizării preţurilor la energie electrică Supravegherea Ridicată instituţional şi gaze naturale, conform programării politicii Eliminarea tuturor subvenţilor la preţuri; Supravegherea Ridicată introducerea unor subvenţii direcţionate pentru politicii familiile cu venit redus, sub forma unor plăţi în numerar în cadrul sistemului de protecţie socială. Promovarea reformei tarifare, inclusiv a facturării Supravegherea Ridicată pe bază de consum la nivelul locuinţei. politicii Acţiuni pe termen mediu şi lung Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Reabilitarea Efectuarea unor analize ale clădirilor publice Cercetare/analiză Medie clădirilor pentru identificarea celor cu eficienţă energetică redusă Mediul Unificarea cadrelor de reglementare a energiei Supravegherea Medie instituţional termice într-un singur cadru. politicii Analiza unor politici suplimentare pentru Supravegherea Medie „protejarea� sistemelor de termoficare în zonele în politicii care termoficarea este deja furnizată şi rentabilă, cum ar fi impunerea obligaţiei de racordare a clădirilor noi la sistemul de termoficare sau a interdicţiei de deconectare sau alegere a unei surse alternative de energie termică pentru clădirile existente. (Legea energiei termice permite deja acest lucru în municipalităţile în care s-au efectuat investiţii în reabilitarea/modernizarea sistemului de termoficare.) Stabilirea unor proceduri de acreditare /certificare Supravegherea Medie pentru SSE, în vederea creşterii credibilităţii în politicii rândul consumatorilor. Proiectarea Asigurarea unui sprijin investiţional pentru Investiţii directe Medie finanţării cogenerarea cu eficienţă energetică extrem de ridicată. Stabilirea unui fond revolving dedicat eficienţei Investiţii directe Medie energetice, pentru sectorul public, în vederea __________________________________________________________________________ Pagina 56 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban abordării unor constrângeri grave în materie de finanţare şi implementare cu care se confruntă entităţile publice municipale, contribuind, în acelaşi timp, la încurajarea şi dezvoltarea noii pieţe a SSE în România. Un astfel de fond poate fi alimentat din fonduri UE, combinate cu granturi guvernamentale, iar în cazul în care ar avea un succes dovedit, ar putea atrage finanţări private. __________________________________________________________________________ Pagina 57 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Secţiunea 4: Analiza sectorului deşeurilor solide urbane 4.1 Imagine de ansamblu 93. În 2009, 6,94 milioane de tone de deşeuri municipale solide42 au fost colectate în România.43 Emisiile de GES asociate cu eliminarea deşeurilor solide municipale în România se ridică în total la aproximativ 2,5 Gg de CO2 echivalent, sau 2% din totalul emisiilor la nivelul ţării.44 94. Pe cap de locuitor, nivelul generării deşeurilor solide în România se ridică la aproximativ 365 kg/persoană/an,45 nivel care aduce România în zona inferioară a ierarhiei, comparativ cu alte state membre ale UE. Nivelurile de generare a deşeurilor urbane sunt mai ridicate decât nivelurile din zonele rurale: la un moment dat, s-a raportat că locuitorii din zonele urbane ale României generează aproximativ 0,9 kg/persoană/zi, comparativ cu aproximativ 0,4 kg/persoană/zi46 în zonele rurale. Nivelul total anual de generare a deşeurilor s-a modificat puţin în ultimii câţiva ani, însă nu este clar dacă diferenţa dintre cele două zone a crescut sau a scăzut. Figura 4.1: Fracţiune a fluxului local de deşeuri, formată din materiale organice Reg. 1 Reg. 2 Reg. 3 Reg. 4 Reg. 5 Reg. 6 Reg. 7 Reg. 8 95. În general, aproximativ 46% 47 din fluxul municipal de deşeuri din România este format din materiale biodegradabile (cunoscute şi sub denumirea de deşeuri organice), deşi această valoare variază în intervalul 38-54% în diferite părţi ale ţării, conform ultimelor estimări disponibile. (A se vedea figura 4.1). Aceasta este o situaţie destul de des întâlnită în ţările cu venituri mici şi medii, 42 Conform planului naţional de gestionare a deşeurilor, deşeurile municipale solide sunt definite ca deşeuri produse de gospodării, unităţi comerciale, instituţii, servicii municipale (inclusiv servicii de curăţare a străzilor şi de colectare a deşeurilor din parcuri, pieţe şi grădini), precum şi molozul de la construcţii şi demolări. 43 Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite, Environmental Performance Reviews – Romania (Second Review). [Analize ale performanţei de mediu – România (a doua revizie)]. Organizaţia Naţiunilor Unite. 2012. p 124 44 Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră al României 1989 -2011: Raport la inventarul naţional. mai 2013. P 756. 45 Eurostats 2013. A se vedea setul de date env_wasmun. Ultima actualizare 4 iulie 2013. Recuperat la 19 iulie 2013. 46 Altudori A (fără dată).Gestionarea integrată a deşeurilor municipale solide în România. Studiu de caz – Regiunea 8 – Bucureşti – Ilfov. 47 Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (2013) Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră al României1989 -2011: Raport la inventarul naţional. P 772 __________________________________________________________________________ Pagina 58 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban deoarece tendinţa consumatorilor este de a cheltui mai puţin pe produse care ar aduce niveluri mai ridicate de deşeuri de produse sau ambalaje. 96. Majoritatea emisiilor ce rezultă din sectorul de gestionare a deşeurilor solide sunt asociate cu faptul că România depinde într-o măsură extrem de mare de depozitele de deşeuri ca strategie principală de gestionare a deşeurilor, totalizând aproape 99% în 2011.48 Deşeurile organice îngropate într-un depozit se descompun pe cale anaerobă, produc metan, un GES cu un potenţial de captare a căldurii de 25 de ori mai mare decât dioxidul de carbon. Dacă depozitul de deşeuri nu este proiectat corespunzător pentru a capta sau a arde metanul printr-o serie de ţevi încorporate în acesta, gazul se va scurge lent în afara depozitului pe o perioadă de mulţi ani, persistând mult timp după închiderea oficială a depozitului. Foarte puţine depozite de deşeuri din România au capacitatea de a capta sau de a arde acest gaz, ceea ce înseamnă că metanul este eliberat, în cea mai mare parte, direct în atmosferă. 97. În cadrul acordului de aderare la UE, România a convenit să închidă cele 238 de rampe de gunoi pentru deşeuri solide gestionare necorespunzător şi să le înlocuiască cu depozite de deşeuri care respectă condiţiile de salubritate, preconizându-se ca unele dintre acestea să aibă instalate sisteme de recuperare a gazului. Situaţia actuală a acestor planuri este neclară, deşi echipa nu a putut să găsească informaţii care să detalieze nivelul actual de recuperare a gazului în deşeuri la nivelul ţării. 98. Pe lângă captarea gazului, există o altă modalitate de eliminare a problemelor legate de generarea metanului în depozitele de deşeuri, respectiv trierea deşeurilor biodegradabile în punctul de generare, direcţionând aceste materiale către metode alternative de prelucrare a deşeurilor, precum compostarea şi digestia anaerobă (DA). Compostarea deşeurilor organice nu are doar rolul de a preveni producţia de metan, ci creează, în acelaşi timp, un material util care poate fi aplicat pe sol, aducând înapoi substanţele nutritive în sol. Într-adevăr, compostarea emană CO2, însă dat fiind faptul că CO2 a fost izolat iniţial în instalaţie, compostarea deşeurilor organice nu adaugă în atmosferă nicio cantitate netă de CO2. Transferul deşeurilor organice către unităţile de digestie anaerobă generează metan, însă datorită naturii închise a sistemului, gazul este captat complet, fiind disponibil pentru utilizare a sursă de energie electrică sau termică, substituind sursele de combustibili fosili. Unităţile de valorificare energetică a deşeurilor (VED), în care materialul rezidual este ars (iar energia electrică poate fi generată ca produs secundar al procesului de incinerare) reprezintă o altă tehnologie de gestionare a deşeurilor din ce în ce mai răspândită, capabilă să contribuie la reducerea emisiilor de GES, deşi costul acestei tehnologii este în general mult mai ridicat.49 99. Nivelul exact al economiilor de GES obţinute de o unitate GES va depinde, de asemenea, şi de conţinutul în carbon al energiei electrice substituite de această sursă nouă de producere a energiei electrice. De exemplu, economiile de GES pot fi foarte ridicate dacă energia electrică dintr-o unitate GES substituie electricitatea produsă de o centrală pe bază de cărbune; cu toate acestea, dacă hidroelectricitatea fără GES este substituită, nivelul emisiilor ar putea chiar să crească. Mai multe propuneri privind unităţile VED sunt analizate în prezent în România, inclusiv în Timişoara 48 Eurostat. „În 2011, 40% dintre deşeurile municipale tratate au fost reciclate sau compostate, comparativ cu 27% în 2001.� Comunicat de presă. 4 martie 2013. 49 Hoornweg D and P Bhada-Tata.What a Waste: A Global Review of Solid Waste Management . (Ce risipă: Analiză globală a managementului deşeurilor solide ) Banca Mondială. 2012. __________________________________________________________________________ Pagina 59 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban (150 000 Mg/a), Bucureşti (capacitate de 750 000 Mg/a) şi Braşov (150 000 tone/an). O a patra unitate se află în prezent într-o fază incipientă de dezvoltare în zona de nord-est a României, având o capacitate de 300 000 mg/an.50 De asemenea, nu este clar ce impact ar putea avea aceste unităţi asupra nivelurilor naţionale de emisii de GES, sau când/dacă vor deveni efectiv operaţionale. 100. Unele emisii de GES sunt generate de vehiculele de colectare folosite de către autorităţile municipale sau firmele private de colectare a deşeurilor pentru transportul materialelor reziduale, reciclabile şi compostabile de la consumatori casnici şi agenţi economici, către staţiile locale de transfer sau unităţile de eliminare a deşeurilor. Deşi aceste emisii au tendinţa de a fi mai reduse comparativ cu emisiile produse de metanul generat de deşeurile organice îngropate într-un depozit de deşeuri, problema reprezentată de acestea poate fi remediată cu uşurinţă de autorităţile locale. Strategiile de reducere a emisiilor produse prin colectarea deşeurilor pot să includă înlocuirea vehiculelor, optimizarea parcursului (pentru a reduce la minimum numărul de kilometri parcurşi), folosirea staţiilor intermediare de transfer al deşeurilor sau trecerea la formele de transport cu emisii reduse de dioxid de carbon– precum transportul feroviar– în cazul în care deşeurile sau materialele reciclabile urmează să fie transportate pe distanţe lungi. De asemenea, aceste soluţii pot să aducă unei autorităţi locale beneficii semnificative din punct de vedere al economiilor realizate. 4.2 Mediul politic 101. Aderarea României la UE a generat schimbări semnificative ale practicilor de gestionare a deşeurilor solide în ţară, în ultimii 10 ani, inclusiv prin accentul pus asupra planificării privind deşeurile solide de la nivel regional şi local. 102. Prima Strategie Naţională de Gestionare a Deşeurilor a fost adoptată în 2004, acoperind o perioadă de timp până în 2013. Planurile de gestionare a deşeurilor regionale pentru cele opt regiuni ale României au fost întocmite în 2006, consiliile judeţene fiind responsabile de respectarea strategiilor regionale prin planuri de gestionare a deşeurilor la nivelul judeţului. Consiliile judeţene au, de asemenea, atribuţia de a gestiona unităţile de eliminare şi de transfer al deşeurilor, prin urmare închiderea depozitelor de deşeuri este responsabilitatea lor directă. Colectarea deşeurilor municipale este considerată o funcţie a administraţiei municipale, fiind realizată de firme private şi prin intermediul unor parteneriate publice-private constituite de către municipalitate. 103. Toate planurile privind deşeurile solide sunt în prezent concepute pentru a contribui la implementarea cerinţelor directivelor UE esenţiale, inclusiv Directiva cadru privind deşeurile ((2008/98/CE) care stabileşte principiile de bază ale politicii UE în domeniul deşeurilor; Directiva privind depozitele de deşeuri (1999/31/CE) care impune obligaţia închiderii rampelor de deşeuri vechi şi necontrolate şi transferul deşeurilor biodegradabile din depozitele de deşeuri (1999/31/CE); precum şi directiva care impune transferul sporit al materialelor reciclabile (2006/12/CE). Se pare că asigurarea conformităţii depline cu aceste directiva va costa 1,8 miliarde 50 Tartiu V, “Selective collection of municipal waste in Romania: Characteristics and Challenges� (Colectarea selectivă a deşeurilor municipale în România: caracteristici şi provocări), Management Research and Practice,Vol 3, Issue 3 (2011) p 53-62. __________________________________________________________________________ Pagina 60 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban €, sau aproximativ 25-30 milioane € pe ţară. Întrucât Fondul european de dezvoltare regională 2007-2013 din cadrul PO Mediu, Axa 2 (Dezvoltarea unor sisteme de management integrat al deşeurilor şi reabilitarea siturilor contaminate istoric) ar asigura doar aproximativ jumătate de această sumă (0,93 miliarde €), deficitul de finanţare este semnificativ. Dificultăţile de tragere a acestor fonduri din cauza capacităţii instituţionale slabe exacerbează problema într-o măsură şi mai mare.51 104. Toate directivele UE relevante sunt respectate, deşi închiderea depozitelor de deşeuri municipale extrem de vechi şi a rampelor de deşeuri ilegale pare să aibă loc într-un ritm mult mai rapid decât alte activităţi.52 Progresul este lent în special în ceea ce priveşte direcţionarea materialelor reciclabile şi a celor biodegradabile în afara fluxului de deşeuri: până în 2020, România trebuie să ajungă la un nivel de 50% în ceea ce priveşte reciclarea deşeurilor municipale solide; în prezent, acest nivel este de <1% pe plan naţional. Unele persoane susţin că acest număr ar trebui să crească destul de repede în următorii câţiva ani, întrucât un număr din ce în ce mai mare de municipalităţi derulează programe locale de reciclare.53 Directiva UE privind depozitele de deşeuri impune statelor membre să reducă fracţiunea din fluxul de deşeuri formată din materiale biodegradabile care intră în depozitele de deşeuri în timp; în România, 25% din totalul deşeurilor municipale solide biodegradabile trebuie direcţionate în afara depozitelor de deşeuri până în 2010 (comparativ cu datele de referinţă din 1995); cu 50% până în 2013; şi cu 65% până în 2020. 105. Deşi industria reciclării (colectare + pieţe) s-a dezvoltat într-un ritm destul de rapid, performanţa realizată de România până în prezent în legătură cu colectarea şi procesarea deşeurilor municipale solide biodegradabile pare puţin mai slabă. Un raport al Agenţiei Europene de Mediu din 201354 ce analizează gestionarea deşeurilor municipale în România a observat unele discrepanţe între datele raportate public şi situaţia de pe teren. În 2009, de exemplu, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului din România a raportat că ţara a redus cantitatea de deșeuri biodegradabile eliminate în depozite de deşeuri cu 25% comparativ cu nivelul din 1995, îndeplinind astfel cerinţa din Directiva privind depozitele de deşeuri UE 2010. Totuşi, aceste informaţii au fost contrazise de faptul că la acea dată, în România nu existau unităţi de tratare mecanico-biologică funcţionale, capabile să proceseze deşeurile biodegradabile, aşadar originea acestei reduceri semnificative a numărului de tone nu este clară. Eurostat a tras concluzii similare, raportând mai întâi estimările privind „reciclarea organică� (compostare şi alte tratamente biologice) în 2006, şi observând că nivelurile s-au modificat foarte puţin până în 2010, situându-se doar la o fracţiune de 1% din producţia de deşeuri solide a ţării. Această cantitate a fost atribuită, 51 Banca Mondială(2011) Solid Waste Management in Bulgaria, Croatia, Poland and Romania. A cross- country analysis of sector challenges towards EU harmonization . (Gestionarea deşeurilor solide în Bulgaria, Croaţia şi România. O analiză transnaţională a provocărilor cu care se confruntă sectorul în vederea armonizării la nivelul UE), Regiunea Europa şi Asia Centrală a Băncii Mondiale (ECSSD). 52 Almasi AM, Municipal Waste Management in Romania . (Gestionarea deşeurilor municipale în România). Agenţia Europeană a Mediului. februarie 2013. 53 Almasi AM, Municipal Waste Management in Romania . (Gestionarea deşeurilor municipale în România). Agenţia Europeană a Mediului. februarie 2013. 54 Almasi AM, Municipal Waste Management in Romania . (Gestionarea deşeurilor municipale în România). Agenţia Europeană a Mediului. februarie 2013 __________________________________________________________________________ Pagina 61 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban în cea mai mare parte, gospodăriilor care compostează deşeuri în scop propriu,55 şi nu printr-o unitate mecanizată mare. Tabelul 4.1: Volumul deşeurilor organice colectate în vederea compostării în România, în perioada 2004-2009 Sursă: Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Environmental Performance Reviews – Romania (Second Review). [Analize privind performanţa de mediu – (A doua revizuire)]. 2012 Tone de deşeuri biodegradabile colectate Anul 2004 5 900 2005 8 003 2006 7 149 2007 17 554 2008 49 138 2009 18 145 106. O analiză a performanţei de mediu realizată de Organizaţia Naţiunilor Unite în 2012 a oferit o imagine puţin mai optimistă privind deşeurile organice, indicând că în ţară au fost puse în funcţiune 60 de unităţi de compostare, cu o capacitate totală de 166 000 de tone/an, deşi, la nivelul anului 2009, se pare că au fost colectate doar 18 145 de tone de deşeuri biodegradabile.56 (Această cifră a variat foarte mult de-a lungul timpului, după cum se indică în tabelul 4.1, şi au fost exprimate motive de îngrijorare în ceea ce priveşte corectitudinea acestor date. De exemplu, cifrele sunt recunoscute ca fiind reduse în mod artificial, dat fiind faptul că o cantitate necunoscută de materiale colectate din ferme sau de la societăţile de întreţinere a parcurilor pot fi gestionate de entităţi din afara sistemului oficial de raportare a deşeurilor.) 107. Un aspect despre care se cunosc foarte puţine date este calitatea compostului produs de aceste unităţi. O societate de colectare a deşeurilor intervievată în vederea întocmirii acestui raport a afirmat că este interesată să achiziţioneze un dispozitiv pentru digestia anaerobă a deşeurilor, cu scopul de a gestiona marea majoritate a deşeurilor colectate prin sistem. O astfel de strategie ar duce la o reducere semnificativă a volumului, transformând orice material biodegradabil (inclusiv hârtia) într-o substanţă având consistenţa solului, însă contaminată într-o măsură atât de mare de materiale reziduale din plastic sau de altă natură, încât nu ar exista nicio piaţă pentru acest produs. Singura opţiune ar fi aruncarea într-un depozit de deşeuri sau utilizarea ca material de acoperire pentru depozit, presupunând că ar îndeplini standardele de acoperire a deşeurilor impuse de UE. Autorităţile locale trebuie să aibă în vedere acest lucru atunci când concep programul, asigurând că prin compostare sunt gestionate doar materiale curate, triate la sursă şi care nu conţin contaminanţi. 55 Almasi AM, Municipal Waste Management in Romania. (Gestionarea deşeurilor municipale în România). Agenţia Europeană a Mediului. februarie 2013 56 Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Environmental Performance Reviews – Romania (Second Review). [Analize privind performanţa de mediu – (A doua revizuire)]. Organizaţia Naţiunilor Unite. 2012. __________________________________________________________________________ Pagina 62 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 108. Există puţine informaţii în ceea ce priveşte tarifele de colectare a deşeurilor solide practicate de municipalităţi sau de furnizorul de servicii contractat, şi măsura în care acestea sunt suficiente pentru a permite recuperarea integrală a costurilor pentru serviciile existente, închiderea facilităţilor şi investiţiile necesare în vederea asigurării conformităţi depline cu directivele UE. Tariful este stabilit de către autorităţile locale, în conformitate cu metodologia elaborată prin Ordinul ANRSC nr. 109 din 2007. Analiza derulată de Banca Mondială în legătură cu practicile de gestionare a deşeurilor solide în România şi în alte ţări noi membre UE a ridicat motive de îngrijorare în legătură cu faptul că tarifele sunt prea mici pentru a acoperi costurile recurente şi au fost deseori influenţate de preocuparea autorităţilor locale în legătură cu dorinţa scăzută a populaţiei de a plăti pentru aceste servicii.57 109. În nord-estul României, o analiză a situaţiei deşeurilor solide pentru regiunea Bacău a scos în evidenţă diversitatea extremă a tarifelor percepute atât pentru gospodării, cât şi pentru agenţii economici, în legătură cu serviciile de colectare a deşeurilor. (A se vedea tabelul 4.2). Deoarece tarifele sunt percepute în general într-o sumă fixă în Euro/persoană/lună, nu există niciun stimulent pentru reducerea volumului deşeurilor generate; în plus, un astfel de sistem se sprijină pe o evaluare exactă a numărului de persoane pe gospodărie. Reprezentantul unei societăţi de colectare a deşeurilor intervievat în vederea întocmirii prezentului raport şi-a exprimat preocuparea faţă de faptul că estimările oficiale privind numărul populaţiei folosite de municipalitate au fost cu mult mai mici decât numărul efectiv de persoane care au beneficiat de serviciile de colectare a deşeurilor prestate de societate. Tabelul 4.2: Tarife pentru gestionarea deşeurilor, Regiunea Bacău (2010) Sursă: Uniunea Europeană (2010) Stabilirea unei reţele a deşeurilor pentru planificarea gestionării durabile a deşeurilor solide şi promovarea unor instrumente decizionale integrate în zona Balcanilor (BALKWASTE) LIFE07/ENV/RO/686: Acţiunea 3—Evaluarea infrastructurii pentru deşeuri în Regiunea 1 Nord-Est, România. Bacău, decembrie 2010, a doua revizie Municipalitate/ Furnizor de Valoa Unitate de servicii Tarif re măsură Bacau Colectare, transport, eliminare în depozite de deşeuri – 1,20 €/persoană/lună SC SOMA SRL populaţie Colectare, transport, eliminare în depozite de deşeuri 17,94 €/lună 3 Botosani Eliminare în depozite de deşeuri 2,68 €/m SC URBANSERV SA Colectarea şi transportul deşeurilor pentru agenţi 3 7,74 €/m economici Iasi Colectare, transport, eliminare în depozite de deşeuri – SC SALUBRIS SA 1,05 €/persoană/lună populaţia care locuieşte în apartamente Colectare, transport, eliminare în depozite de deşeuri – €/ persoană 1,20 populaţia care locuieşte în case /lună Piatra Neamt €/ persoană Colectarea separată a deşeurilor de la populaţie 0,69 SC BRANTNER SA /lună €/ persoană Colectarea amestecată a deşeurilor de la populaţie 0,82 /lună 57 Banca Mondială(2011) Solid Waste Management in Bulgaria, Croatia, Poland and Romania. A cross- country analysis of sector challenges towards EU harmonization . (Gestionarea deşeurilor solide în Bulgaria, Croaţia şi România. O analiză transnaţională a provocărilor cu care se confruntă sectorul în vederea armonizării la nivelul UE), Regiunea Europa şi Asia Centrală a Băncii Mondiale (ECSSD). __________________________________________________________________________ Pagina 63 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 3 Colectarea separată a deşeurilor de la companii şi instituţii 7,14 €/m 3 Colectarea amestecată a deşeurilor de la firme şi populaţie 10,12 €/m Eliminarea în depozite de deşeuri a deşeurilor colectate 3 2,85 €/m separat 3 Eliminarea în depozite de deşeuri a deşeurilor amestecate 4,46 €/m Colectarea, transportul, eliminarea în depozite de deşeuri a 3 13,88 €/m deşeurilor din locuri publice Colectarea, transportul, eliminarea în depozite de deşeuri a 3 13,88 €/m deşeurilor din locuri publice Colectarea, transportul, eliminarea în depozite de deşeuri a 3 14,66 €/m deşeurilor de la companii şi populaţie Suceava Pentru populaţie 0,6 €/persoană/lună SC DIASIL SERVICE SRL SC TEST PRIMA SRL €/ SC ROSAL GRUP SRL Pentru companii 1,1 persoană/lună SC FLOR CONSTRUCT SRL Vaslui 3 Colectare, transport, eliminare în depozite de deşeuri 11,60 €/m SC GOSCOM SA 4.3 Modelarea impactului colectării şi procesării extinse a deşeurilor biodegradabile şi reciclabile în zonele urbane din România 110. O modalitate prin care se poate estima impactul emisiilor de GES al diferitelor practici de gestionare a deşeurilor constă în Analiza ciclului de viaţă (ACV), o strategie de modelare ce calculează impactul asupra mediului al scenariilor alternative de colectare şi procesare a deşeurilor. De-a lungul anilor, au fost elaborate mai multe modele ACV, inclusiv modelul WARM dezvoltat de Agenţia de Protecţie a Mediului SUA (US EPA).58 ACV se bazează pe cifre ce reprezintă numărul de tone, extrapolat din studiile privind compoziţia deşeurilor, ce rezultă din materialele generate în diferite locaţii din ţară. În România, există uşoare diferenţe între estimările naţionale privind compoziţia deşeurilor şi cele raportate pentru zone urbane precum Bucureşti, unde ratele ridicate de contaminare par să ducă la o scădere a cantităţii de materiale reciclabile sau compostabile care pot fi colectate în vederea utilizării viitoare. (A se vedea tabelul 4.3) Tabelul 4.3: Estimări privind compoziţia deşeurilor (nivelul naţional vs Bucureşti) Sursă: Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice din România. „Generarea si Gestionarea Deşeurilor in anul 2010�.Vizualizat la adresa www.anpm.ro/upload/85633_generarea_2010_site.pdf. Deşeuri Nivel naţional Bucurelti Organice 56% 50% Hârtie 10% 6% Plastic 10% 5% Sticlă 4% 2% Metale 2% 1% Lemn 2% 0% Altele 15% 36% 58 Pentru mai multe informaţii, a se vedea http://epa.gov/epawaste/conserve/tools/warm/index.html __________________________________________________________________________ Pagina 64 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 111. În analiza ciclului de viaţă de mai jos, nivelurile emisiilor de GES sunt comparate în cadrul unei varietăţi de scenarii de direcţionare a deşeurilor în afara fluxului de deşeuri: a. Rata de referinţă: Emisiile de gaze cu efect de seră atribuite sectorului deşeurilor solide din România se calculează pe baza nivelurilor naţionale actuale de generare a deşeurilor, a datelor privind compoziţia şi a practicilor de eliminare. Proiecţiile sunt efectuate pe baza estimărilor referitoare la generarea şi compoziţia deşeurilor pentru oraşele din România.59 b. Scenariul alternativ 1: Impacturile emisiilor sunt modelate pe baza ipotezei că România (sau zonele urbane din România) ajunge la nivelul la care îndeplineşte obiectivele-ţintă UE 2020 de reciclare şi direcţionare a deşeurilor biodegradabile (respectiv, rată de reciclare de 50% pentru sticlă/plastic/metale, şi rata de direcţionare de 65% pentru materialele biodegradabile (pe care le-am interpretat ca fiind deşeuri de lemn şi alte materii organice, în general deşeuri alimentare)) c. Scenariul alternativ 2: Impacturile emisiilor sunt modelate în baza ipotezei că România (sau zonele urbane din România) ating niveluri de direcţionare a deşeurilor similare cu cele din San Francisco (SUA), oraş al cărui program privind deşeurile solide a fost recunoscut de curând de programul Cities Climate Leadership Awards ca fiind cel mai bun din lume.60 San Francisco a direcţionat cu succes în afara fluxului de deşeuri aproape 75% din deşeurile de hârtie, 82% din deşeurile de ambalaje din sticlă, 48% din deşeurile de metal, şi 28% din deşeurile organice generate de gospodării.61 112. Impactul asupra nivelurilor emisiilor de GES în cadrul celor două scenarii alternative de direcţionare este destul de impresionat. Îndeplinirea obiectivelor-ţintă ale UE privind direcţionarea deşeurilor pentru deşeurile organice şi materialele reciclabile generează o reducere cu 67% a emisiilor de GES asociate deşeurilor. Cea mai mare parte a reducerilor provine din direcţionarea deşeurilor alimentare către un program de compostare; reciclarea hârtiei produce, de asemenea, o reducere semnificativă a emisiilor. Obţinerea unui nivel de performanţă similar cu cel din San Francisco – respectiv rate de direcţionare către reciclare mai mari decât norma impusă în UE şi o rată de direcţionare a materialelor organice la o calitate mai bună, însă nu chiar la nivelul UE - reduce cu jumătate nivelul emisiilor. Pentru a evalua dacă aplicarea digestiei anaerobe în locul compostării ar aduce rezultate mai bune sau mai proaste ar fi necesară o analiză mai completă, folosind un model ACV diferit care să poată estima emisiile evitate în ceea ce priveşte cumpărarea de electricitate, substituită prin combustia metanului într-o unitate de DA. 59 Observaţie: Aceste estimări sunt diferite de cifrele raportate la începutul acestei secţiuni, din cauza diferenţelor în ceea ce priveşte datele folosite şi metoda modelării. Scopul acestei analize este de a extrapola scara impacturilor emisiilor de GES ce se poate obţine în cadrul unor scenarii diferite de direcţionare a deşeurilor, comparativ cu un anumit nivel de referinţă. 60 CityClimateLeadershipAwards.com (2013) Winners. Vizualizat la adresa http://cityclimateleadershipawards.com/category/winners/ 61 Comunicare personală cu Kevin Drew, Residential and Special Projects Zero Waste Coordinator, San Francisco Department of Environment. 24 iulie 2013. __________________________________________________________________________ Pagina 65 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Tabelul 4.4: Analiza ciclului de viaţă a ratelor crescute de direcţionare a deşeurilor organice urbane. Sursă: Calculele iniţiale ale Băncii Mondiale Nivelurile de referinţă pentru numărul de tone şi emisiile de GES Scenariu 1: Obiective-ţintă privind direcţionarea deşeurilor în UE Deşeu Numărul Numărul Numărul de Milioane % Deşeu Numărul de Numărul de Numărul de Milioane Modificarea Procentul de tone de tone tone tone CO2 procentul tone tone tone tone CO2 estimată a reducerii reciclate direcţiona compostate echivalent de emisii reciclate direcţionate compostate echivalent nivelurilor GES emisiilor de te către de GES către faţă de nivelul GES depozite depozitele de referinţă de deşeuri de deşeuri Sticlă 0 180 NA 6,987 0,2% Sticlă 90 90 NA -21,539 -28,525 1% PET-uri 0 240 NA 9,316 0.2% PET-uri 120 120 NA -128,347 -137,662 5% Resturi de NA 1,590,000 0 2,268,020 53,7% Resturi de NA 556,5 1,033,500 589,52 -1,678,500 59% alimente alimente Lemn NA 90 0 6,661 0,2% Lemn NA 31,5 58,5 -9,232 -15,893 1% Hârtie 0 330 NA 446,055 10,6% Hârtie 165 165 NA -357,417 -803,472 28% amestecată amestecată Metale 0 90 NA 3,493 0,1% Metale 45 45 NA -177,054 -180,548 6% amestecate amestecate Deşeuri NA 480 NA 1,485,878 35.2% Deşeuri NA 480 NA 1,485,878 0 0% municipale municipale solide solide amestecate amestecate Total 0 3,000,000 0 4,226,409 Total 420 1,488,000 1,092,000 1,381,80$ -2,844,600 Reducerile totale de emisii, raportat la 673% nivelul de referinţă Scenariul 2: Nivelurile de performanţă în San Francisco Deşeu Numărul de Numărul de Numărul de Milioane Modificarea Procentul tone tone tone tone CO2 estimată a reducerii reciclate direcţionate compostate echivalent nivelurilor GES emisiilor de către faţă de nivelul GES depozitele de referinţă de deşeuri Sticlă 147,6 32,4 NA -39,795 -46,781 2% PET-uri 33,6 206,4 NA -29,23 -38,545 2% Resturi de NA 1,144,800 445,2 1,544,974 -723,046 33% alimente Lemn NA 90 0 6,661 0 0% Hârtie 247,5 82,5 NA -759,153 -1,205,208 55% amestecată Metale 43,2 46,8 NA -169,832 -173,326 8% amestecate Deşeuri NA 480 NA 1,485,878 0 0% municipale solide amestecate Total 471,9 1082,9 445,2 2,039,503 -2,186,906 Reducerile totale de emisii, raportat la 51.7% nivelul de referinţă 4.4 Opţiuni pentru programul privind deşeurile solide axat pe reducerile de emisii 113. Comparativ cu situaţia de acum 10-15 ani, România a făcut progrese importante în ceea ce priveşte dezvoltarea politicilor, a structurilor pieţei şi a reţelelor de colectare menite să preia şi să direcţioneze produsele reciclabile în afara fluxului de deşeuri. În perioada 2000 - 2010, dimensiunea mâinii de lucru alocate sectorului deşeurilor s-a dublat în România.62 În prezent, există peste 1000 de societăţi la nivelul ţării autorizate să colecteze deşeuri de ambalaj reciclabil.63 Există strategii de monitorizare pentru documentarea mai sistematică a nivelului de direcţionare către reciclare obţinut. Analiza privind mediul efectuată de ONU în 2012 aplaudă aceste schimbări, 62 Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Environmental Performance Reviews – Romania (Second Review). [Analize privind performanţa de mediu – (A doua revizuire)]. Organizaţia Naţiunilor Unite. 2012. 6363 Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Environmental Performance Reviews – Romania (Second Review). [Analize privind performanţa de mediu – (A doua revizuire)]. Organizaţia Naţiunilor Unite. 2012. __________________________________________________________________________ Pagina 66 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban însă observă că există în continuare provocări importante dacă România intenţionează să atingă nivelurile de direcţionare în afara fluxului de deşeuri impuse de diferite directive UE. 114. Este posibil ca mai mulţi factori să joace un rol esenţial care să influenţeze cantitatea de emisii de GES ce poate fi redusă prin sistemul de gestionare a deşeurilor urbane solide. Majoritatea implică mandate sau recomandări politice la nivel naţional ce încurajează regiunile, judeţele şi oraşele să stabilească anumite tipuri de unităţi de procesare a deşeurilor, reguli şi sisteme de colectare sau politici de stabilire a preţurilor care să stimuleze prevenirea obţinerii deşeurilor şi direcţionarea acestora către programe de reutilizare, reciclare sau compostare. Multe dintre aceste opţiuni sunt complementare şi, în mod logic, ar fi mai eficiente dacă ar fi aplicate simultan. a. Prevenirea obţinerii deşeurilor şi reutilizarea materialelor: una dintre strategiile cele mai rentabile de gestionare a deşeurilor constă în prevenirea obţinerii deşeurilor, în cadrul căreia consumatorii sunt încurajaţi să se gândească la produsele pe care doresc să le cumpere, astfel încât să se asigure că (1) sunt necesare, (2) au ambalaj cât mai mic sau corespunzător, şi (3) dacă nu mai sunt necesare, dar sunt în continuare în stare funcţională, pot fi vândute sau cedate altor persoane în vederea refolosirii. Programul Punctul Verde şi Eco-ambalaj din alte părţi ale Europei au avut rezultate bune, prin faptul că i-au obligat pe producători să se gândească la ambalajul produsului, însă în România ar fi necesară o educare mai intensă a consumatorului. b. Cerinţe de triere la sursă : Cerinţele de triere la sursă îi obligă pe generatorii de deşeuri să separe singuri materialele reziduale în containere sau sisteme de colectare diferite. Rezultatul impunerii acestor cerinţe constă în produse mai curate, cu valoare ridicată, a căror vânzare poate contribui la compensarea costului unui sistem de colectare separat, posibil dublu. De asemenea, este posibilă stabilirea preţurilor pentru servicii la diferite niveluri, impunând pentru materiale reziduale tarife mai mari decât pentru materialele reciclabile sau organice separate în containere diferite. România are deja nenumărate reguli de triere la sursă pentru diferite materiale de ambalaj şi deşeuri periculoase, deşi colectarea separată a materialelor organice nu pare a fi o practică foarte comună. În zonele cu volume foarte ridicate de materiale reciclabile sau organice, aceste materiale pot deveni practic punctul central al demersurilor locale de colectare a deşeurilor, reducând nevoia de a colecta frecvent materiale reziduale. În 2011, de exemplu, Oraşul Portland, Oregon, a redus frecvenţa colectării gunoiului la două săptămâni, menţinând serviciul de colectare săptămânal doar pentru deşeurile de alimente şi de grădină generate de gospodării, colectate împreună într-un singur container. Deoarece deşeurile de alimente sunt în mod tradiţional materialul care atrage rozătoare sau alţi agenţi patogeni, gospodăriile sunt stimulate să crească la maximum direcţionarea deşeurilor către containere de deşeuri organice. În consecinţă, au crescut şi ratele de colectare, oraşul raportând niveluri de colectare de trei ori mai mari decât anticipase iniţial,64 generând, pentru municipalitate, economii considerabile în ceea ce priveşte costurile programatice. În general, sistemele de acest tip ar trebui să fie instituite 64 Millman J, "Portland puts new twist on waste collection" (Portland aduce o viziune nouă în domeniul colectării deşeurilor) Wall Street Journal, 27 iunie 2012. __________________________________________________________________________ Pagina 67 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban de către autorităţile locale, în parteneriat cu reţelele publice sau private de colectare a deşeurilor aflate sub controlul lor direct. c. Dezvoltare unor unităţi noi de procesare a materialelor organice: Regulile privind separarea la sursă presupun disponibilitatea unităţilor de compostare şi a celor de digestie anaerobă ca situri de eliminare alternative. Compostarea poate fi efectuată în spaţii interioare sau în aer liber, implicând echipamente de transformare foarte tehnice sau foarte simpliste pentru a accelera descompunerea materialelor organice. Unităţile sofisticate dispun deseori de personal instruit care monitorizează temperatura sau umiditatea materialelor organice, încercând să optimizeze condiţiile pentru accelerarea conversiei deşeurilor organice într-un material util, similar humusului, care poate fi vândut sau dat agricultorilor sau grădinarilor pentru a-l aplica pe sol. În general, unităţile de digestie anaerobă au costuri mult mai mari în ceea ce priveşte construcţia şi exploatarea, însă acestea descompun deşeurile doar în câteva zile (faţă de câteva săptămâni, cum se întâmplă în cazul unităţilor de compostare), evacuând prin sifonare metanul generat în timpul procesului de descompunere într-o cameră complet închisă în vederea utilizării de către consumatori casnici, agenţi economici sau industrie. Unele unităţi ard metanul pe teren, generând electricitate ce poate fi vândută înapoi către reţeaua locală de energie electrică. Decizia privind abordarea care trebuie aplicată revine autorităţilor regionale şi judeţene din România care sunt responsabile de operaţiunile legate de unităţile de eliminare a deşeurilor. Decizia se va baza, în mare măsură, pe disponibilitatea terenului, prezenţa pieţelor pentru produsul (produsele) obţinut (obţinute) de aceste unităţi, precum şi resursele umane şi financiare disponibile. Programul FARMAGAS finanţat de CE/Intelligent Energy Europe, care îşi propune să promoveze utilizarea digestiei anaerobe pentru deşeurilor agricole/zootehnice din România, poate să ofere viziuni utile în această privinţă. În prezent nu există niciun program comparabil care să susţină dezvoltarea programelor DA pentru deşeuri alimentare sau alte deşeuri organice din zonele urbane ale României, iar acesta ar putea reprezenta un domeniu în privinţa căruia Guvernul României să ia măsuri. Un partener potenţial este Asociaţia Română Biomasă şi Biogaz– ARBIO65, o asociaţie comercială formată de curând pentru a promova dezvoltarea proiectelor de DA în ţară. În ceea ce priveşte problema legată de calitatea compostului menţionată anterior, este posibil să existe o dorinţă din partea Guvernului României în legătură cu stabilirea unui tip de program de subvenţii pe bază de rezultate, pe o perioadă de mai mulţi ani. Doar compostul care depăşeşte un anumit standard de calitate minim ar fi eligibil pentru subvenţii, încurajând astfel operatorii unităţilor să promoveze dezvoltarea unor reţele de colectare a materialelor organice cu triere la sursă, pentru a reduce la minimum contaminarea. Subvenţiile ar putea fi oferite pentru o perioadă suficient de lungă pentru a genera cererea de compost de calitate ridicată şi pentru a permite societăţilor de exploatare şi colectare să stabilească traseele şi programele educaţionale ce pot aduce materiale de calitate ridicată. 65 Pentru mai multe informaţii, a se vedea www.arbio.ro __________________________________________________________________________ Pagina 68 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban d. Interdicţii de eliminare: O strategie complementară, în mare măsură, acestor politici ar fi introducerea unor interdicţii semnificative menite să asigure direcţionarea unor materiale reziduale specifice către alte alternative de eliminare (deseori mai sigure). Interdicţiile pot viza materialele periculoase sau materialele care pot fi mai problematice din perspectiva gestionării, precum materialele organice care se descompun lent într-un depozit de deşeuri, formând levigat sau metan. Directiva UE privind depozitele de deşeuri nu impune în mod explicit interzicerea totală a materialelor organice în depozitele de deşeuri, ci impune doar gestionarea în acestea a unui număr mai redus de materiale. Totuşi, multe oraşe şi ţări din lume au luat această măsură suplimentară, ca modalitate prin care să se asigure că astfel de materiale sunt gestionate fie în punctul de generare, fie prin facilităţi mai specializate şi mai adecvate pentru gestionarea materialelor organice cu conţinut ridicat de umiditate. De exemplu, Olanda a interzis introducerea materialelor organice în depozitele de deşeuri în 199866, în timp ce Austria a adoptat o măsură similară în 2004.67 La nivelul oraşului, Metropolitan Vancouver va interzice introducerea deşeurilor alimentare şi a deşeurilor organice compostabile în depozitele de deşeuri începând cu 2015.68 În 2008, Buenos Aires a adoptat o lege prin care este interzisă introducerea deşeurilor organice în depozitele de deşeuri începând cu 2020,69 oferind regiunii un interval de timp suficient pentru a dezvolta căi de eliminare alternative, reţele de colectare şi strategii de stabilire a preţurilor. În România, aceste politici ar putea fi impuse la nivel naţional, regional sau judeţean. Interdicţiile joacă, de asemenea, un rol de „formare a pieţei�, propunându-şi să asigure că produsele valoroase sunt în continuare disponibile pentru reciclare sau reutilizare în loc să fie incinerate sau îngropate într-un depozit de deşeuri. De obicei, aceste interdicţii sunt însoţite de politici complementare menite să susţină dezvoltarea unor unităţi specializate de gestionare/procesare, sau impunerea unor termene de introducere prelungite pentru a asigura că generatorii de deşeuri (sau societăţile de colectare a deşeurilor produse de aceştia) pot găsi alternative adecvate de eliminare. Experienţa recentă din Hong Kong, unde noile unităţi de procesare a deşeurilor alimentare au fost folosite într-o măsură restrânsă evidenţiază problemele ce pot să apară în cazul în care nu se acordă o atenţie suficientă acestor activităţi complementare de dezvoltare a pieţei.70 e. Modalităţi alternative de colectare: Oraşele care dispun de unităţi mai noi de tratare a apelor uzate pot avea în vedere utilizarea sistemului existent de tratare a apelor uzate ca mijloc pentru a transporta şi în cele din urmă a procesa deşeurile alimentare aruncate de gospodării sau restaurante. Această strategie presupune ca generatorul de deşeuri să instaleze un dispozitiv de macerare în chiuvetă care să sfărâme alimentele în particule mici ce pot fi transportate prin conducta de canal obişnuită. Materialul este procesat în 66 Agenţia Europeană de Mediu, Municipal Waste Management in the Netherlands. (Gestionarea deşeurilor municipale în Olanda) 2013 67 Agenţia Europeană de Mediu, Municipal Waste Management in Austria. (Gestionarea deşeurilor municipale în Olanda) 2013 68 Interzicerea eliminării deşeurilor alimentare şi a material elor organice compostabile. Site-ul internet al Metro Vancouver. A se vedea http://www.metrovancouver.org/services/solidwaste/businesses/organicsban/Pages/default.aspx 69 Goldstein N, "Zero Waste in Buenos Aires" (Fără deşeuri în Buenos Aires) BioCycle, 49(6) iunie 2008. 70 Pentru mai multe informaţii, a se vedea http://www.scmp.com/lifestyle/family - education/article/1218410/dealing-hong-kongs-food-waste __________________________________________________________________________ Pagina 69 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban unitatea de tratare a apelor uzate, unde gazul metan poate fi captat pentru generarea de energie electrică, iar nămolul de epurare rezultat poate fi compostat pentru o eventuală aplicare pe sol. Există un interes tot mai mare faţă de această tehnică, şi tot mai multe analize privind ciclul de viaţă concluzionează că această strategie poate aduce avantaje financiare sau ecologice în multe oraşe.7172 În Stockholm, de exemplu, comitetul local pentru apă a eliminat o taxă aferentă instalării echipamentelor de colectare a deşeurilor după ce a concluzionat că acest lucru ar putea aduce beneficii prin faptul că ar ajuta sistemul de tratare a apelor uzate să producă biogaz suplimentar.73 Două regiuni din Marea Britanie (Worcestershire şi Herefordshire) au început să subvenţioneze achiziţionarea de unităţi de eliminare a gunoiului de către gospodării după ce cercetările au arătat că în trei ani, costul mai redus al gestionării deşeurilor ar compensa costul subvenţiei.74 Măsura în care această opţiune ar fi adecvată în contextul unui oraş din România depinde foarte mult de vârsta şi nivelul de complexitate a unităţilor de tratare a apelor uzate şi a reţelei de conducte din oraş, precum şi de costul de achiziţie şi instalare a dispozitivului de eliminare. Acesta ar putea fi prea costisitor pentru gospodăriile cu venit redus, însă în timp, reducerea cheltuielilor cu taxele de colectare a deşeurilor ar putea compensa acest preţ.75 Măsura în care se vor obţine beneficii din punct de vedere al reducerii emisiilor de dioxid de carbon ca urmare a acestei treceri va depinde foarte mult de natura unităţii de tratare a apei uzate, inclusiv de măsura în care compostează nămolul de epurare sau captează gazul metan generat de materialele reziduale în timpul procesului de tratare a apei uzate. 4.5 Estimări privind costul direcţionării către reciclare şi compostare 115. Nu există date locale disponibile privind costul opţiunilor privind sistemele de deşeuri alternative în România. În acest sens, ar fi util dacă Guvernul României ar colabora cu autorităţile regionale şi locale pentru a elabora şi publica informaţii privind costurile de capital şi de exploatare privind diferitele tipuri de unităţi de gestionare a deşeurilor solide care au fost puse în funcţionare în ultimii ani. 71 Local Government Association (UK), The Potential of Food Waste Disposal Units to Reduce Costs: A Literature Review. (Potenţialul de reducere a costurilor al unităţilor de eliminare a deşeurilor alimentare: O analiză a literaturii de specialitate) 2012. 72 The Chartered Institution of Water and Environmental Management. Food Waste Disposers -- Policy Position Statement (Dispozitive de eliminare a deşeurilor alimentare – Declaraţie de poziţie). 2011. 73 Anna Gustafsson, “Slopadavgiftföravfallskvarn� (Eliminarea taxei pentru dispozitivele de eliminare a deşeurilor).SvD NYHETER. Vizualizat la http://www.svd.se/nyheter/stockholm/slopad-avgift-for- avfallskvarn_1646675.svd 74 Brat I, “Going global by going green� (Cum devenim globali devenind ecologici) Wall Street Journal. 26 februarie 2008. 75 În România, implementarea acestei strategii ar impune colaborarea între o municipalitate şi operatorul sistemului de tratare a apei reziduale. Dacă sistemul de tratare a apei este privatizat, implementarea acestui program poate fi mai dificilă din punct de vedere logistic sau financiar, deoarece beneficiile financiare pot să apară pentru operatorul sistemului de gestionare a deşeurilor solide sau pentru clientul acestuia, în timp ce costurile ar putea să cadă în sarcina operatorului sistemului de tratare a apelor uzate sau a clientului acestuia. __________________________________________________________________________ Pagina 70 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 116. Există unele surse internaţionale de date ce oferă intervale de cost foarte largi pentru diferite opţiuni de tratare a deşeurilor solide. Raportul Băncii Mondiale din 2012 What a Waste a prezentat date ce indică faptul că facilităţile de compostare sunt în general foarte competitive din punct de vedere al costurilor cu depozitele de deşeuri, construcţia şi exploatarea unităţilor de digestie anaerobă costând puţin mai mult. Un element care nu a fost introdus în cadrul acestor estimări este valoarea compostului sau a gazului/electricităţii ce pot fi vândute de unităţile de compostare şi digestie anaerobă. Acest flux de venituri poate compensa semnificativ costurile sau chiar le poate depăşi, oferind în general un avantaj semnificativ din punct de vedere al costurilor faţă de strategia de eliminare directă în depozitele de deşeuri. De exemplu, în funcţie de calitatea produsului final, compostul poate fi vândut la preţuri de până la 100$/tonă;76 normele locale privind vânzarea energiei din unităţile independente de producere a energiei electrice de acest tip vor determina venitul potenţial al acestora. Tabelul 4.5: Costurile estimate ale gestionării deşeurilor solide (Notă: marcajul galben indică categoria pentru România) Sursă: Hoornweg&Bhada-Tata (2012) What a Waste: A Global Review of Solid Waste Management (Ce risipă: Analiză globală a managementului deşeurilor solide) . World Bank Urban Development Series Knowledge Papers. (Banca Mondială, seria de lucrări în domeniul cunoaşterii referitoare la dezvoltarea urbană) $/tonă Ţări cu venit Ţări cu venit Ţări cu venit mediu- Ţări cu venit redus mediu superior ridicat Colectare 20-50 30-75 40-90 85-250 Depozit ce respectă 10-30 15-40 25-65 40-100 condiţiile de salubritate Rampe de colectare 2-8 3-10 n/a n/a deschise Compostare 5-30 10-40 20-75 35-90 Valorificarea n/a 40-100 60-150 70-200 energetică a deşeurilor/Incinerare Digestie anaerobă n/a 20-80 50-100 65-150 117. Analiza privind deşeurile solide din regiunea Bacău77 a oferit unele estimări ale costurilor specifice României pentru unităţile noi de compostare din diferite ţări, deşi capacitatea de exploatare a acestor unităţi nu a fost observată întotdeauna. Astfel de informaţii ne-ar fi permis să comparăm preţul pe baza costului pe tonă cu alte strategii de gestionare a deşeurilor: 76 Hoornweg D and P Bhada-Tata (2012) What a Waste: A Global Review of Solid Waste Management . (Ce risipă: Analiză globală a managementului deşeurilor solide) . World Bank Urban Development Series Knowledge Papers. (Banca Mondială, seria de lucrări în domeniul cunoaşterii referitoare la dezvoltarea urbană) 77 Uniunea Europeană (2010) Establishment of Waste Network for Sustainable Solid Waste Management Planning and Promotion of Integrated Decision Tools in the Balkan Region ( Stabilirea unei reţele a deşeurilor pentru planificarea gestionării durabile a deşeurilor solide şi promovarea unor instrumente decizionale integrate în zona Balcanilor) (BALKWASTE) LIFE07/ENV/RO/686: Acţiunea 3—Evaluarea infrastructurii pentru deşeuri în Regiunea 1 Nord-est, România. Bacău, decembrie 2010, a doua revizie __________________________________________________________________________ Pagina 71 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban __________________________________________________________________________ Pagina 72 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Tabelul 4.6: Costul construirii unei unităţi de compostare a deşeurilor în Regiunea 1 (Nord-est), România Sursă: Uniunea Europeană (2010) Establishment of Waste Network for Sustainable Solid Waste Management Planning and Promotion of Integrated Decision Tools in the Balkan Region (Stabilirea unei reţele a deşeurilor pentru planificarea gestionării durabile a deşeurilor solide şi promovarea unor instrumente decizionale integrate în zona Balcanilor) (BALKWASTE) LIFE07/ENV/RO/686: Acţiunea 3— Evaluarea infrastructurii pentru deşeuri în Regiunea 1 Nord-est, România. Bacău, decembrie 2010, a doua revizie Costul construirii unei Oraş unităţi de compostare Capacitatea unităţii Onesti 2 860 000 Euro -- Bacau 4 700 000 Euro 1 100 tone/an Iasi 2 250 000 Euro -- 118. Acelaşi raport78 a menţionat scopul distribuirii, către gospodăriile din mai multe judeţe, a containerelor de compostare pentru curţi, ca modalitate de gestionare a deşeurilor organice la locul producerii. Din nou, deşi au fost furnizate informaţii despre cost, numărul gospodăriilor care vor primi containere nu a fost inclus în raport. Tabelul 4.7: Costurile programelor privind sistemele de compostare pentru curţi în Regiunea 1 (Nord-est) din România Sursă: Uniunea Europeană (2010) Establishment of Waste Network for Sustainable Solid Waste Management Planning and Promotion of Integrated Decision Tools in the Balkan Region (Stabilirea unei reţele a deşeurilor pentru planificarea gestionării durabile a deşeurilor solide şi promovarea unor instrumente decizionale integrate în zona Balcanilor) (BALKWASTE) LIFE07/ENV/RO/686: Acţiunea 3— Evaluarea infrastructurii pentru deşeuri în Regiunea 1 Nord-est, România, Bacău, decembrie 2010, a doua revizie Costul containerelor de # de gospodării care Oraş compostare pentru curţi vor primi containere Bacau 2 690 000 Euro -- Suceara 5 107 968 Euro -- Vaslui 1 681 088 Euro -- 4.6 Pregătirea sistemului de deşeuri solide din România în vederea adaptării la schimbările climatice 119. Este dificil să discutăm în termeni specifici despre modul în care sistemele de deşeuri din România ar putea fi afectate de schimbările climatice, deoarece riscurile specifice cu care se confruntă unităţile de eliminare a deşeurilor sau sistemele de colectare vor avea o natură locală 78 Uniunea Europeană (2010) Establishment of Waste Network for Sustainable Solid Waste Management Planning and Promotion of Integrated Decision Tools in the Balkan Region (Stabilirea unei reţele a deşeurilor pentru planificarea gestionării durabile a deşeurilor solide şi promovarea unor instrumente decizionale integrate în zona Balcanilor) (BALKWASTE) LIFE07/ENV/RO/686: Acţiunea 3—Evaluarea infrastructurii pentru deşeuri în Regiunea 1 Nord-est, România, Bacău, decembrie 2010, a doua revizie __________________________________________________________________________ Pagina 73 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban puternică. Banca Mondială79 şi alte entităţi au identificat mai multe probleme ce ar putea să apară, corelate cu riscurile specifice reprezentate de schimbările climatice. Guvernul României şi autorităţile regionale ar putea să dorească să solicite municipalităţilor să includă aspectele privind adaptarea la schimbările climatice în planul local de gestionare a deşeurilor solide, ca mijloc de atenuare a acestor riscuri. a. Avariere în urma inundaţiilor: inundaţiile, provocate fie de creşterea nivelului mării, fie de precipitaţiile extreme, pot crea mai multe probleme pentru unităţile existente de eliminare a deşeurilor solide. Unităţile de compostare din zonele joase pot fi distruse complet de ape. Apa în exces poate satura sau eroda taluzurile pe care se află depozitele de deşeuri, expunând deşeurile acoperite anterior, provocând mici alunecări de teren în unităţile proiectate incorect, deteriorând echipamentele de colectare a gazului metan sau distrugând sistemele de colectare a levigatului. În SUA, regulile privind deşeurile solide impun ca toate unităţile noi pentru deşeuri solide să fie construite în afara zonelor inundabile vechi de 100 de ani; de asemenea, unităţile nu pot fi instalate în zone instabile din punct de vedere geologic. În mod similar, unităţile noi din România ar trebui să fie situate în cea mai mare măsură posibilă în afara zonelor expuse riscurilor, în timp ce unităţile existente sau închise ar trebui să fie examinate pentru a evalua dacă tipul de peisaj sau alte elemente de proiectare ar putea să protejeze unitatea împotriva deteriorării. b. Containere de colectare: inundaţiile pot să întârzie colectarea materialelor reziduale ca urmare a evenimentelor meteorologice extreme sau pot să distrugă materialele rezervate pentru colectare, contribuind la probleme legate de transmiterea bolilor prin vectori, contaminarea zonelor populate sau alte riscuri pentru sănătatea publică. Utilizarea unor containere de colectare mai robuste şi rezistente la apă ar contribui la reducerea acestei probleme, însă este puţin probabil să o elimine în totalitate. c. Reziduuri în urma furtunilor: în zonele puternic deteriorate de evenimentele meteorologice extreme provocate de schimbările climatice, volumul materialelor reziduale poate să crească semnificativ, impunând colectări de urgenţă sau găsirea unor zone de adăpostire provizorie pentru depozitarea sau procesarea tuturor materialelor reziduale. Este posibil ca autorităţile locale sau regionale să dorească să identifice zonele ce pot fi folosite în acest scop şi să elaboreze strategii de colectare în situaţii de urgenţă legate de modul de deplasare sau gestionare a acestor materiale. Literatura de specialitate, academică şi comercială, nu menţionează nimic în legătură cu aceste subiecte, ceea ce înseamnă că există foarte puţine exemple de cele mai bune practici din alte oraşe pe care am putea să le folosim pentru a analiza economiile de cost sau daunele evitate în urma unei planificări proactive. Un domeniu ce ar putea fi subapreciat constă în rolul pe care practicile inadecvate de colectare a deşeurilor îl poate juca în exacerbarea problemelor cauzate de inundaţiile rezultate în urma schimbărilor climatice, în oraşe. În BandurLampang, un oraş de 800 000 de locuitori din Indonezia, a fost elaborat un plan nou privind deşeurile solide ca element 79 Banca Mondială, Guide to Climate Change Adaptation in Cities. (Ghid de adaptare la schimbările climatice în oraşe) 2011. __________________________________________________________________________ Pagina 74 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban esenţial al strategiei de adaptare la schimbările climatice. Materialele reziduale necolectate blocau canalele locale de evacuare a apei pluviale, generând inundaţii puternice la fiecare ploaie. Prin stabilirea unor proceduri îmbunătăţite de colectare şi prevenire a deşeurilor, oraşul preconizează că va reduce incidenţa inundaţiilor, aducând foarte multe beneficii economice şi pentru sănătate rezidenţilor locali.80 4.7 Recomandări 120. Investiţiile în îmbunătăţirea sistemelor pentru deşeurile solide au reprezentat o prioritate importantă a Axei 2 a Programului Operațional Mediu în ultimii 6 ani, însă, după cum am subliniat mai sus, sarcinile ce trebuie duse la îndeplinire în viitor sunt ample şi costisitoare. În special, direcţionarea materialelor organice în afara fluxului de deşeuri creează oportunităţi de dezvoltare a unor pieţe pentru produse noi, determinând o ameliorare a solului datorită căreia substanţele nutritive pot reveni pe terenurile agricole şi solurile marginale în mod natural, nu prin folosirea îngrăşămintelor chimice. Direcţionarea materialelor organice către sistemele de compostare poate aduce beneficii şi din punct de vedere al atenuării schimbărilor climatice, deşi impacturile sunt relativ reduse comparativ cu alte sectoare. Cu toate acestea, Guvernul României este încurajat să intensifice în continuare demersurile din cadrul programului privind deşeurile solide datorită multitudinii de beneficii ce pot fi obţinute la nivelul ţării. 121. Mai puţin clară este necesitatea de a aborda impacturile schimbărilor climatice asupra unităţilor şi programelor privind deşeurile solide din România. Acesta este un domeniu relativ nou şi ar putea fi utilă implicarea în iniţiative de cercetare şi planificare pentru a asigura că astfel de probleme nu vor apărea în viitor. Unităţile pentru deşeuri solide au fost dintotdeauna situate pe terenuri marginale, ceea ce ar putea să le facă vulnerabile în faţa inundaţiilor provocate de precipitaţii extreme. 122. Deoarece această analiză nu s-a axat asupra logicii şi structurii generale a eforturilor de planificare ale României în domeniul deşeurilor solide, nu am insistat foarte mult pe aspecte legate de structurile tarifare care par a fi problematice. Aplicarea de către România a principiului poluatorul plăteşte trebuie aplaudată, însă structura actuală de tarifare ce pare să se bazeze pe un tarif fix, foarte scăzut, pe persoană, pe lună, nu susţine pe deplin acest principiu. Trecerea către o abordare bazată pe volum sau greutate, folosită frecvent în multe părţi ale lumii, ar contribui la transferul real al poverii costurilor către persoanele care generează nivelurile cele mai mari de deşeuri, oferindu-le un stimulent economic pentru a reduce cantitatea de deşeuri. În plus, o structură tarifară revizuită, care să impună pentru materialele reziduale preţuri diferite de cele pentru produsele valoroase (precum materiale reciclabile sau deşeuri organice triate la sursă) poate stimula gospodăriile să crească la maximum direcţionarea în afara fluxului de deşeuri a materialelor asupra cărora Comisia Europeană pune accentul. 123. În recomandările de mai jos, vom include aceste sugestii, precum şi alte sugestii ce ar trebui să fie avute în vedere de către Guvernul României, în intenţia de a construi capacitate locală, a reduce ineficienţa economică şi a crea locuri de muncă ecologice axate pe preluarea produselor valoroase din fluxul de deşeuri local. 80 Asian Cities Climate Change Resilience Network.ACCCRN City Projects (Proiecte orăşeneşti ACCCRN). mai 2013. P 20. __________________________________________________________________________ Pagina 75 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Acţiuni cu prioritate ridicată/pe termen scurt Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Conştientizar Susţinerea acţiunilor de promovare a unor Educaţie/ formare Ridicată ea / informări extinse la nivelul autorităţii pregătirea în judeţene/locale în ceea ce priveşte legătura dintre vederea schimbările climatice şi operaţiunile de gestionare schimbărilor a deşeurilor solide climatice Organizarea unor programe de formare pentru Educaţie/ formare Ridicată operatorii unităţilor de gestionare a deşeurilor privind proiectarea echipamentelor şi operaţiunile care iau în considerare schimbările climatice Finanţarea cercetărilor care să reducă scara Cercetare/analiză Ridicată modelelor climatice globale pentru a oferi evaluări mai localizate ale impacturilor schimbărilor climatice în diferite regiuni, permiţând operatorilor de unităţi pentru deşeuri solide să analizeze vulnerabilitatea activităţii lor la viitoare şocuri climatice Impunerea, pentru operatorii sistemelor de Supravegherea Ridicată gestionare a deşeurilor solide, a obligaţiei de a politicii întocmi, pentru activităţile lor, planuri de acţiune ce iau în considerare schimbările climatice. Gestionarea Continuarea finanţării modernizărilor în domeniul Investiţii directe Ridicată deşeurilor gestionării deşeurilor solide (inclusiv unităţi de organice şi compostare, unităţi de digestie anaerobă şi reciclabile programe de reciclare) în oraşe/regiuni pentru a asigura respectarea directivelor UE relevante. Acţiuni pe termen mediu şi lung Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Economia Efectuarea unor studii privind nivelurile tarifelor, în Supravegherea Medie sistemului vederea evaluării măsurii în care acestea susţin cu politicii succes principiul „poluatorul plăteşte� Efectuarea şi publicarea unor studii privind Policy analysis/ Medie practicile de gestionare a materialelor organice oversight derulate până în prezent pentru evaluarea rentabilităţii diferitelor abordări. Efectuarea unor evaluări ale potenţialului de a Cercetare/analiză Medie realiza economii de costuri prin înlocuirea vehiculelor de colectare, optimizarea traseelor sau trecerea la metodele alternative de transport Conştientizar Stabilirea unor programe universitare pentru Educaţie/ formare Redusă ea/ pregătire formarea viitorilor ingineri civili/în domeniul în vederea gestionării deşeurilor solide în legătură cu schimbărilor proiectarea sistemelor de gestionare a deşeurilor şi climatice operaţiunile în materie de gestionare a deşeurilor care iau în considerare schimbările climatice Gestionarea Finanţarea studiilor privind compoziţia deşeurilor Supravegherea Medie materialelor în oraşele şi judeţele care au introdus containere politicii __________________________________________________________________________ Pagina 76 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban organice şi de compostare pentru curţi, în vederea evaluării reciclabile măsurii în care astfel de programe sunt eficiente pentru direcţionarea deşeurilor organice în afara fluxului de deşeuri. Stabilirea unor programe de educaţie publică Educaţie/ Redusă pentru promovarea prevenirii, reutilizării, formare compostării şi reciclării deşeurilor. Oferirea unor subvenţii pentru a pune la dispoziţia Investiţii directe Redusă gospodăriilor containere de compostare Studiu de fezabilitate privind utilizarea reţelei de Cercetare/analiză Redusă tratare a apei reziduale şi a unităţilor de procesare a deşeurilor organice Analiza eficienţei serviciilor de colectare în vederea Cercetare/analiză Medie reciclării în blocurile turn, unde acestea sunt dificil de furnizat, cu scopul de a identifica cele mai bune modele de program în oraşele din România. Organizarea unor programe de conferinţe/formare Educaţie/ Medie pentru operatorii sistemului de gestionare a formare deşeurilor şi oficialii autorităţilor locale în legătură cu „cele mai bune practici� în domeniul strategiilor de gestionare a deşeurilor solide în România __________________________________________________________________________ Pagina 77 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Secţiunea 5: Analiza sectorului apei 5.1 Imagine de ansamblu 124. Comparativ cu majoritatea ţărilor europene, resursele de apă dulce ale României sunt destul de reduse. Deşi Dunărea asigură cantităţi extrem de mari de apă de-a lungul ţărmului românesc, resursele de apă din ale părţi ale ţării au fost caracterizate ca fiind insuficiente, România având o medie de doar 2 660 m3 apă/persoană/an, comparativ cu media europeană care este de 4000m3/persoană/an.81 Unele statistici medii mai recente, efectuate pe termen lung şi publicate de Eurostat situează alimentarea cu apă în România la aproape 2 000m3/persoană/an.82 125. Munţii Carpaţi din centrul României exercită o influenţă semnificativă asupra resurselor de apă dulce ale ţării, topografia lor creând sau influenţând tiparele meteorologice care afectează disponibilitatea apei în cele 11 bazine hidrografice din ţară. Alimentarea cu apă este instabilă din punct de vedere temporal, precipitaţiile cele mai masive producându-se în lunile de vară. Cu toate acestea, există variaţii naturale de la un an la altul, o situaţie care va deveni mai proeminentă ca urmare a schimbărilor climatice. În România, există 400 de baraje care captează apa de şiroire în munţi, oferind protecţie prin controlul inundaţiilor şi echilibrând disponibilitatea surselor de alimentare cu apă pe parcursul anului. Barajele sunt folosite, de asemenea, pentru producerea de hidroenergie. 126. Barajele reprezintă un element esenţial al caracteristicii celei mai importante a sistemului de apă din România – dependenţa ridicată de apele de suprafaţă. Din cei 125 de miliarde de metri cubi de resurse de apă dulce disponibili în România în fiecare an, aproximativ 93% provin din surse de suprafaţă—în special fluviul Dunărea şi râurile interioare—în timp ce restul de 7% este asigurat din ape subterane.83 Dat fiind faptul că râurile interioare sunt alimentate în primul rând din zăpadă şi ploi, alimentarea cu apă a României depinde foarte mult de sistemele meteorologice, existând o oarecare vulnerabilitate la evenimentele extreme şi orice modificare pe termen lung a tiparelor meteorologice. Acest lucru ar putea avea un efect disproporţionat asupra anumitor oraşe şi regiuni din România. 5.2 Politica în domeniul apei şi mediul pieţei 127. Politica în domeniul alimentării cu apă sau alocarea apei între diferite utilizări aflate în concurenţă (industrie, agricultură, gospodării, etc.) atât în anii cu precipitaţii, cât şi în anii secetoşi, este responsabilitatea Administraţiei Naţionale “Apele Române�, o unitate a Ministerului Mediului 81 Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile din România.(2007) Programul operaţional sectorial – Mediu 2007-2013. 82 EuroStats.(2012) Water Statistics.Source data for tables and figures (Statistici privind apa. Date sursă pentru tabele şi grafice) (MS Excel). Water.Statistics.YB2013.xls vizualizat la http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/index.php/Water_statistics. 83 Agenţia Europeană de Mediu (2010).Freshwater (Romania) [Apă dulce (România)]. Vizualizat la: http://www.eea.europa.eu/soer/countries/ro/soertopic_view?topic=freshwater __________________________________________________________________________ Pagina 78 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban şi Schimbărilor Climatice. În perioadele de secetă, actuala politică acordă prioritate apei destinate consumului uman, apoi apei pentru animale şi protejarea ecosistemului, urmând alte scopuri.84 128. Preocupările legate de calitate sunt generate de Acordul de aderare la UE iniţial care impune respectarea Directivei privind tratarea apelor uzate urbane (1991/271/CE), a Directivei-cadru a Comisiei Europene în domeniul apei (2000/60/CE), a Directivei în domeniul apelor subterane (Directiva 2006/118/CE) şi a Directivei privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei (Directiva 2008/105/CE), toate acestea fiind elementele esenţiale ale politicii de tratare a apei şi de alimentare cu apă în România, în ultimii zece ani. Directivele se axează pe nevoia de a asigura protecţie împotriva emisiilor de efluenţi şi calitatea biologică a apelor de suprafaţă şi subterane, specificând pragul de concentraţii pentru anumite substanţe poluante. Se consideră că apele care depăşesc aceste niveluri nu au o „stare ecologică bună�. În prezent, 80% din corpurile de apă din România sunt clasificate ca având o stare ecologică bună, deşi există diferenţe semnificative între regiuni. De exemplul, în bazinul hidrografic Someş - Tisa (unde sunt situate oraşele Cluj-Napoca, Baia Mare, şi Satu Mare), 93% dintre corpurile de apă sunt în stare bună, în timp ce în bazinul Argeş - Vedea (unde este situat oraşul Piteşti), doar 7% dintre corpurile de apă sunt considerate ca având o calitate bună. 129. Directivele UE au fost puse în aplicare prin HG 188/2002 (tratarea apelor reziduale urbane) şi Legea nr. 458/2002 (calitatea apei potabile). Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă din 2008 a stabilit termene esenţiale pentru extinderea accesului la apa potabilă şi îmbunătăţirea infrastructurii de gestionare a apei potabile şi calităţii acesteia în România. Obiectivele specifice de politică includ asigurarea accesului la reţelele formale de distribuţie a apei pentru 70% din populaţie până în 2015, şi asigurarea accesului la reţelele formale de tratare a apei uzate pentru 100% dintre aglomerările cu o populaţie de peste 2000 de locuitori, până în 2018. În prezent, doar 50% dintre români au acces la sisteme de canalizare, iar 90% dintre aceştia locuiesc în oraşe.85 (Cifrele scad semnificativ în zonele rurale, unde doar 33% dintre gospodării sunt racordate la reţelele formale de alimentare cu apă, în timp ce 10% dintre gospodăriile rurale au acces la reţelele moderne de canalizare şi unităţile de tratare a apei.86) Chiar şi în unele oraşe cu sisteme de tratare a apelor uzate, calitatea este oarecum îndoielnică, Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite estimând că doar aproximativ 25% dintre întreaga cantitate de apă reziduală este tratată corespunzător, 35% fiind tratată insuficient, iar 40% nefiind tratată deloc.87 130. Pentru a respecta diferitele directive ale UE, România va trebui să construiască peste 2000 de staţii de tratare a apelor uzate până în 2018.88POS Mediu 2007-2013 a estimat că pentru respectarea diferitelor directive, ar fi necesară o sumă totală de 9,5 miliarde €, împărţită în 5,7 84 Comunicare personală cu Dr. Vasile Pintilie, ANAR, iunie 2013. 85 Agenţia Europeană de Mediu (2010).Freshwater (Romania). [Apă dulce (România)]. Vizualizat la: http://www.eea.europa.eu/soer/countries/ro/soertopic_view?topic=freshwater 86 European Environment Agency (2010).Freshwater (Romania). [Apă dulce (România)]. Vizualizat la: http://www.eea.europa.eu/soer/countries/ro/soertopic_view?topic=freshwater 87 Sursă: Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite (2012). Environmental Performance Reviews – Romania.Second Review. [Analize ale performanţei de mediu – România (a doua revizie)] Seria de analize ale performanţei de mediu nr. 37. 88 Global Water Intel (2014) Global Water Market 2014. Chapter 56. Romania (Piaţa mondială a apei 2014. Capitolul 56. România) __________________________________________________________________________ Pagina 79 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban miliarde € pentru tratarea apei uzate şi 3,8 miliarde € pentru sistemele de canalizare.89 POS 2007- 2013 a stabilit că îmbunătăţirea sistemului de alimentare cu apă şi a sistemului de tratare a apei uzate reprezintă Axa prioritară 1, alocând aproape 60% (2,8 miliarde Euro) din totalul fondurilor PO disponibile pentru modernizarea sistemului de alimentare cu apă şi a celui de tratare a apei uzate; Guvernul României a oferit o altă finanţare de 490 € în acelaşi scop. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a fost un aliat important pentru multe proiecte de modernizare, stabilind o iniţiativă de cofinanţare de 200 milioane € care să acopere 15% din costul de capital al proiectului.90 Finanţările suplimentare pot fi oferite de autorităţile locale sau prin tarife pentru apă şi apă uzată colectate de operatorul sistemului. În cadrul noului Program Operaţional 2014-2020 vor fi necesare mai multe fonduri în vederea îndeplinirii acestor obiective. 131. Înainte de 1990, utilităţile de apă erau exploatate la nivel judeţean, în general în cadrul unei companii mari de utilităţi, centralizate, care îndeplinea funcţii multiple de servicii publice (apă, deşeuri, energie, etc.). Totuşi, după această dată, România a demarat descentralizarea gestionării sistemului de alimentare cu apă şi a celui de tratare a apei, în funcţie de preferinţele constituţionale care au urmărit să readucă sub controlul autorităţii locale responsabilităţi semnificative. Totuşi, una dintre problemele legate de descentralizare a constat în faptul că oraşele mici şi medii nu au putut să atragă fonduri de la instituţiile financiare internaţionale, ceea ce a determinat o lipsă a investiţiilor şi scăderea treptată a calităţii acestor sisteme.91 132. O soluţie a venit sub forma Legii nr. 215/2001, care a permis autorităţilor locale să se alăture pentru a forma o Asociaţie de Dezvoltare Intercomunitară (ADI), să organizeze o licitaţie comună şi să delege gestionarea sistemelor de apă către Compania Regională de Apă (CRA). Municipalităţile sunt în continuare proprietarele sistemelor lor, deşi CRA poate fi structurată şi ca parteneriat public-privat cu proprietate comună, aşa cum se întâmplă în Bucureşti şi Ploieşti. CRA primeşte autorizaţii de funcţionare de la Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), o unitate a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP). Agenţia de reglementare are abilitatea de a controla preţurile şi a stabili aşteptările privind nivelul serviciilor în vederea asigurării conformităţii cu normele UE. Cadrul juridic privind utilităţile de apă şi canalizare este format din Legea nr. 326/2001, Legea nr.51/2006, HG nr. 32/2002, Legea nr. 241/2006 şi HG nr. 246/2006. 133. Rezultatul general al acestor politici a constat în reorganizarea semnificativă a sectorului apelor, trecând de la un sistem foarte fragmentat la unul caracterizat de o regionalizare mai puternică a activităţilor în domeniu. În România, funcţionează în prezent 44 de CRA, unele dintre acestea fiind entităţi responsabile doar de alimentarea cu apă, în timp ce altele exploatează şi unităţile de tratare a apelor uzate. 89 Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile din România .(2007) Programul Operaţional Sectorial – Mediu 2007-2013. 90 Global Water Intel (2014) Global Water Market 2014. Chapter 56. Romania (Piaţa mondială a apei 2014. Capitolul 56. România) 91 Vinke-de Kruijf J, Dinica V, DCM Augustijn. “Reorganization of water and waste water management in Romania: from local to regional water governance� (Reorganizarea gospodăririi apei şi a apelor uzate în România: de la guvernanţă locală la guvernanţă regională în domeniul apei) Environmental Engineering and Management Journal. sept/oct 2009, Vol 8, nr. 5, 1061-1071. __________________________________________________________________________ Pagina 80 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban 134. Preţurile percepute pentru serviciile de apă în România reprezintă un echilibru între două obiective – necesitatea de a acoperi costul integral al sistemului, inclusiv rambursarea împrumuturilor şi extinderea sistemului – şi obiectivul de a menţine preţurile la un nivel acceptabil. În prezent, guvernul a stabilit un plafon pentru tarife, respectiv 4% din venitul celor mai sărace 10% dintre gospodării.92 Cu toate acestea, există o variabilitate destul de mare în ceea ce priveşte preţurile la nivelul ţării [a se vedea tabelul 5.2], inclusiv în cadrul aceluiaşi teritoriu de servicii, oraşele limitrofe unui oraş mare putând să plătească tarife diferite pentru serviciile de alimentare cu apă şi tratare a apelor uzate. Un obiectiv prezent este de a armoniza tarifele în cadrul fiecărui teritoriu de servicii al CRA, iar în acest sens se înregistrează un progres lent, însă constant. 92 Global Water Intel (2014) Global Water Market 2014. Chapter 56. Romania (Piaţa globală a apei 2014. Capitolul 56. România) __________________________________________________________________________ Pagina 81 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Tabelul 5.2: Tarifele pentru apă în România Sursă: Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, 2011 Costurile pentru alimentarea cu apă Costurile pentru tratarea apei uzate 3 3 Tarif mediu (la 2,49 RON/m 1,33 RON/m nivelul întregului teritoriu al ţării) 3 3 Tariful cel mai ridicat 3,10 RON/m 2,60 RON/m (S.C. Aquserve S.A. Tulcea) (S.C. Compania de Apa Arad S.A.) 3 3 Tariful cel mai scăzut 1,37 RON/m 0,29 RON/m (S.C. AparegioGorj S.A. TarguJiu) (S.C. Secom S.A. DrobetaTurnuSeverin) 135. În general, tarifele au crescut în ultimii zece ani, însă observatorii industriei remarcă, totuşi, că în lipsa sprijinului din partea UE, tarifele sunt prea scăzute pentru a acoperi costurile actuale ale sistemului.93 Fără îndoială, o parte a problemei este nivelul ridicat al apei „negeneratoare de venit�, respectiv apa care intră în reţeaua de distribuţie, însă nu este plătită niciodată de consumatori, fie din cauza furturilor, fie din cauza scurgerilor din reţeaua de conducte. În 2007, 19 companii de utilităţi din România au raportat propriul nivel al apei negeneratoare de venit într-un set de date global (IB-NET) exploatat în colaborare cu Banca Mondială. Aceste companii de utilităţi au raportat, în medie, că procentul apei negeneratoare de venit este puţin peste 40%, procent ce le-a plasat în partea superioară a intervalului, comparativ cu alte ţări din estul Europei.94 [a se vedea tabelul 5.3] Tabelul 5.3: % apei negeneratoare de venit pentru companiile de utilităţi (2007) Sursă: Analiza Băncii Mondiale privind datele de referinţă IB-NET raportate de companiile de utilităţi Media apei # total raportat de negeneratoare de companiile de venit utilităţi Bosnia-Herţegovina 59,3% 20 Republica Cehă 19,7% 23 Ungaria 25,4% 20 Polonia 21,4% 36 România 40,2% 19 136. Una dintre problemele care ar putea afecta nivelul veniturilor este capacitatea companiilor de utilităţi de a contoriza adecvat consumul. În oraşele din România, nu există o documentare sistematică a nivelului actual al contorizării apei sau a nivelului de detaliere al capacităţii de contorizare. Deşi se presupune că au fost montate contoare în cadrul proiectelor de modernizare 93 Global Water Intel (2014) Global Water Market 2014. Chapter 56. Romania (Piaţa globală a apei 2014. Capitolul 56. România) 94 Sursă: Baza de date International Benchmarking Network for Water and Sanitation Facilities (Reţeaua Internaţională de Referinţe pentru Apă şi Salubrizare ) (IB-NET). Vizualizată la www.ib-net.org în septembrie 2013. 2007 a fost selectat ca fiind anul analizei, deoarece acest lucru a crescut la maximum numărul companiilor de utilităţi reprezentate în baza de date la nivelul acestor cinci ţări. În urma raportării datelor pentru 2010 de către cele 17 companii de utilităţi, s-a obţinut o medie de 43,4% în ceea ce priveşte apa negeneratoare de venit, ceea ce înseamnă că nivelul a crescut uşor faţă de 2007. __________________________________________________________________________ Pagina 82 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban a sistemului, finanţate prin Programul Operaţional 2007-2013, nu s-au publicat informaţii privind dimensiunea acestei activităţi. 137. Nevoia unei contorizări pe scară mai largă şi mai detaliate este evidentă. Un studiu din 2007, în prezent depăşit, referitor la situaţia din Ploieşti, a arătat că sistemul de contorizare este introdus aproape la nivelul întregului oraş, însă mai degrabă în clădiri, decât în locuinţele individuale.95 Acest lucru a limitat capacitatea companiei locale de apă de a folosi sistemul tarifar pentru a-i face pe consumatori să plătească pentru nivelurile ridicate de consum, deoarece impactul preţului nu este suportat integral de cei responsabil de un nivel ridicat de consum. Acelaşi raport arată că un număr necunoscut de consumatori este racordat ilegal la sistemul de alimentare cu apă şi la cel de tratare a apelor reziduale, ceea ce face imposibilă tarifarea acestor pentru utilizarea sistemelor. Aceeaşi concluzie a fost desprinsă şi dintr-un alt studiu de documentare a situaţiei din Bucureşti, efectuat înainte de anul 2000, care a menţionat că în mod obişnuit consumul de apă nu este contorizat, ci mai degrabă evaluat pe baza ratelor de consum estimate la nivelul gospodăriilor, în special în blocurile de apartamente.96 5.3 Legătura dintre sistemele de alimentare cu apă şi tratare a apelor reziduale şi schimbările climatice 138. Comparativ cu alte sectoare precum construcţiile şi transportul, s-a constatat că sistemele de alimentare cu apă şi tratare a apelor reziduale se bucură de o atenţie redusă în planurile privind atenuarea schimbărilor climatice elaborate la nivelul oraşelor sau la nivel naţional. Se pare că această lipsă de atenţie în privinţa legăturii dintre sistemele de alimentare cu apă şi tratare a apelor reziduale este proporţională cu măsura relativ mică în care aceste sisteme contribuie la emisiile totale de GES în mediul urban. Acest lucru nu înseamnă, însă, că nu există nicio legătură. În ceea ce priveşte reducerea emisiilor de carbon, necesarul de energie pentru extragerea, pre- epurarea, distribuţia şi tratarea apelor reziduale poate contribui la emisiile de gaze cu efect de seră, deşi, dată fiind cantitatea mică a datelor, nu există nicio modalitate clară prin care să se afle cât de semnificativă este această contribuţie. 139. Deşi datele disponibile privind performanţa energetică a companiilor de apă sunt limitate, cele 19 companii de utilităţi din România care au raportat date în baza de date globală IB-Net par să indice o reducere a cheltuielilor cu energia, deşi modul în care sunt raportate datele nu arată în mod clar dacă a avut loc o scădere efectivă a cheltuielilor cu energia, sau dacă alte costuri sunt în creştere. [A se vedea figura 5.1] Presupunem că prima ipoteză este corectă, deoarece oficialii din cadrul companiilor de utilităţi intervievaţi pentru acest proiect au precizat în mod clar că asigurarea unui control al costurilor la energie este o prioritate, deoarece le afectează rezultatul financiar. 95 Morris G, Kis A, M Dumitru (2007) Water Tariffs and Related Management Reforms in the Pitesti, Romania Water Utility: Recent History and Future Prospects. Final Report.(Reforme în domeniul tarifelor la apă şi gospodării apei în Piteşti. Apa ca utilitate publică în România: istorie recentă şi perspective ) UNDP/GEF. 96 Banca Mondială (2002) Implementation Completion Report (TF-20515; SCL-40790) on a Loan in the Amount of US$25.0 million to Romania for a Bucharest Water Supply Project . [Raport privind finalizarea implementării (TF-20515; SCL-40790) în cadrul unui împrumut în valoare de 25,0 milioane USD acordat României pentru un proiect de alimentare cu apă derulat în Bucureşti] 24 iunie 2002 __________________________________________________________________________ Pagina 83 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Figura 5.1: Costurile la energie ca procent din costurile de exploatare totale ale companiilor de utilităţi Sursă: IB-NET.org. Indicatorul 13.2 Cheltuielile cu energia electrică vs cheltuielile de exploatare. Vizualizat la 13 septembrie 2013 Costurile totale cu energia, ca procentaj din cheltuielile totale ale companiilor de utilităţi 140. Studiile privind eficienţa energetică derulate de către o echipă a Băncii Mondiale în Braşov, Cluj-Napoca şi Ploieşti au indicato situaţie destul de favorabilă în ceea ce priveşte cantitatea de energie necesară atât pentru a produce apă potabilă, cât şi pentru a trata apele uzate în oraşe, comparativ cu alte oraşe incluse în baza de date de referinţă TRACE a Băncii. În special, sistemele de tratare a apelor uzate în Braşov şi Ploieşti se numără printre cele mai bune dintre sistemele existente în oraşele incluse în baza de date TRACE,979899 ceea ce reprezintă, probabil, o consecinţă a proiectelor recente de modernizare a sistemului în aceste oraşe, prin care s-au înlocuit pompele de apă, iar gazul metan a fost captat şi reutilizat pe teren, etc. 141. Un domeniu în care se cunosc mai multe date la nivel agregat este cel legat de emisiile de GES produse de unităţile de tratare a apelor uzate. Conform ultimului inventar naţional privind GES, în România este emanată anual o cantitate totală de aproximativ 2538 GgCO2e de metan şi 627 GgCO2e de protoxid de azot de către unităţile de tratare a apelor uzate ce deservesc consumatori industriali şi agenţi economic/consumatori casnici.100 Această cifră se ridică la un total de 2,34% din totalul emisiilor de GES din România. 142. Emisiile sunt generate atunci când materialul biologic din nămolul de epurare se descompune. În conductele sau sistemele de tratare complet închise, descompunerea anaerobă a 97 Programul de Dezvoltare Regională a României/Banca Mondială ESMAP, Îmbunătăţirea eficienţei energetice în Cluj-Napoca, România – Studiul TRACE de diagnosticare a eficienţei energetice urbane . 2013. 98 Programul de Dezvoltare Regională a României/Banca Mondială ESMAP, Îmbunătăţirea eficienţei energetice în Ploieşti, România – Studiul TRACE de diagnosticare a eficienţei energetice urbane . 2013. 99 Programul de Dezvoltare Regională a României/Banca Mondială ESMAP, Îmbunătăţirea eficienţei energetice în Braşov, România – Studiul TRACE de diagnosticare a eficienţei energetice urbane . 2013. 100 Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice din România. (2013) Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră al României 1989 -2011: Raport la inventarul naţional. __________________________________________________________________________ Pagina 84 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban deşeurilor generează metan; în cadrul proceselor aerobe, CO2 este produs prin descompunerea materiei organice din nămolul activat şi prin decantoarele primare. Protoxidul de azot este asociat cu degradarea componenţilor ce conţin azot din apele reziduale (de exemplu uree, nitrat şi proteine) şi poate fi eliberat în cadrul procesului de denitrificare de la unitatea de epurare, sau în apa care primeşte efluentul eliberat de unitatea respectivă. Soluţiile ar putea include proiectarea sau reproiectarea unui sistem care să permită captarea şi arderea gazelor; sau folosirea unităţilor de tratare a apelor reziduale pe cale aerobă, cu tratarea nămolului activat sau a straturilor de filtrare. 143. Există foarte puţine informaţii publicate privind proiectarea practicilor de gestionare a GES sau practicile existente de gestionare a GES la unităţile de tratare a apelor uzate din România, prin urmare este dificil să discutăm despre cât de uşoară va fi modificarea acestora pentru a reduce la minimum emisiile în viitor. Este clar că în cadrul investiţiilor făcute în multe oraşe pentru modernizarea sistemelor de tratare a apelor uzate, captarea şi arderea gazului reprezintă deseori un obiectiv al noilor proiecte pentru unităţi, astfel încât acestea să devină parţial autonome din punct de vedere energetic. 144. Au fost elaborate studii privind schimbările climatice ce analizează viitoarele condiţii hidrologice pentru trei dintre cele 11 bazine hidrografice (Buzău Ialomiţa, Argeş-Vedea şi Mureş), anticipându-se că fiecare dintre acestea va asista la reduceri considerabile ale debitului anual mediu. În bazinul Buzău Ialomiţa, de exemplu, se preconizează că debitul mediu anual va scădea cu 15-20% în perioada 2021-2050, urmând să ajungă la 30-40% pentru perioada 2070-2100. Se aşteaptă ca decalajul dintre cerere şi ofertă să fie controlat în următorii 15-20 de ani, însă ulterior vor fi necesare măsuri semnificative pentru reducerea cererii sau o capacitate nouă de alimentare. În bazinele hidrografice Argeş-Vedea şi Mureş, se preconizează că debitele anuale medii vor scădea cu 10-15% pentru perioada 2021-2050, putând să împiedice navigabilitatea pe râul Mureş şi pe cursul inferior al Dunării. 145. Adaptarea sistemelor de apă la schimbările climatice reprezintă un subiect ce suscită din ce în ce mai mult interesul la nivel mondial, în mare parte datorită implicaţiilor pe care le poate avea pentru disponibilitatea apei. În România, bazinele hidrografice Jiu, Argeş-Vedea, Buzău-Ialomiţa, Siret, Prut-Bârlad şi Dobrogea se confruntă deja cu probleme legate de posibilitatea de alimentare cu apă în lunile de vară, mai ales în anii secetoşi. Unele dintre cele mai mari oraşe din aceste regiuni sunt Craiova (Jiu), Piteşti (Argeş-Vedea), Buzău (Buzău Ialomiţa), Bacău (Siret), Iaşi (Prut- Bârlad), şi Constanţa (Dobrogea). Sistemul din Dobrogea este cel mai grav afectat, apa de alimentare pentru Constanţa provenind în proporţie de 95% din apa subterană. 146. Schimbările climatice pot avea impacte şi asupra sistemelor de distribuţie şi tratare. Seceta sau căldurile extreme pot modifica temperatura apelor de suprafaţă, determinând creşterea algelor care colmatează conductele de admisie sau conductele de evacuare. Seceta poate determina modificarea solului, ceea ce duce la spargerea conductelor îngropate. Sistemele de alimentare cu energie pot suferi avarii din cauza căldurilor extreme, împiedicând funcţionarea adecvată a staţiilor de pompare sau a unităţilor de tratare. 147. Inundaţiile pot distruge unităţile de tratare care sunt situate de obicei în zone joase, în vecinătatea cursurilor de apă unde este eliminată definitiv apa tratată. În funcţie de modul de proiectare a sistemului de captare a apelor pluviale dintr-un oraş – gestionat împreună cu sistemul de canalizare sau separat– precipitaţiile extreme pot afecta şi capacitatea proiectată a unui sistem __________________________________________________________________________ Pagina 85 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban de tratare a apelor uzate. În aceste cazuri, nămolul de epurare în stare brută este, de obicei, eliminat în cursurile de apă învecinate, subminând investiţiile efectuate pentru a preveni această situaţie. 148. Proiectele pentru sistemele de apă adaptate la schimbările climatice înglobează, de obicei, următoarele caracteristici care abordează aceste probleme: Tabelul 5.4: Strategii de creştere a adaptabilităţii sistemelor de apă Sursă: parţial, ICLEI (2011): Adapting Urban Water Systems to Climate Change: A handbook for decisionmakers at the local level (Adaptarea sistemelor urbane de alimentare cu apă şi tratare a apei în vederea schimbărilor climatice: manual pentru decidenţii locali) Categorie Strategie Agenţia/partea responsabilă din România Alimentare cu Crearea unei capacităţi de stocare  În general, aceasta nu este o responsabilitate apă suplimentare care să asigure a autorităţii locale, însă ar necesita acţiuni şi disponibilitatea apei în perioadele investiţii semnificative din partea Apelor de secetă Romane Remedierea scurgerilor din  Operatorul utilităţii de apă sistemul de distribuţie pentru a  Intensificarea supravegherii de către CRA reduce la minimum pierderile de şi/sau Autoritatea Naţională de Reglementare apă, crescând cantitatea de apă pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi disponibilă pentru distribuţie Publice (ANRSC), Promovarea strategiilor de  Autoritatea locală, prin intermediul reducere a cererii, pentru a scădea modificării codului construcţiilor, s-a dependenţa de apă şi a atenua concentrat pe regulile privind consumul de impactul disponibilităţii reduse a apă pe teren (de exemplu limitatori de debit, apei pentru distribuţie reutilizarea „apelor gri� pe teren) sau alte reguli privind consumul de apă în vederea amenajării peisajului, etc.  Operatorul de apă, prin instalarea unor contoare pentru apă care să monitorizeze consumul la nivelul locuinţei (şi nu la nivelul clădirii). Gospodărirea Consolidarea elementelor  Compania locală de apă apelor reziduale sistemului pentru a asigura protecţie împotriva impacturilor inundaţiilor (de exemplu bariere naturale sau construite care să prevină infiltrarea apei din inundaţii; instalarea unei surse de alimentare cu energie de rezervă; scoaterea elementelor esenţiale ale sistemului din calea pericolelor, etc.) Promovarea strategiilor de  Autoritatea locală, prin intermediul reducere a cererii pentru a scădea modificărilor codului construcţiilor (de dependenţa de apă şi a reduce exemplu, limitatori de debit, permiterea cantitatea de apă uzată generată utilizării sistemelor pentru „ape gri� în clădiri) la final Gestionarea Reproiectarea sistemului de  Compania locală de apă apelor pluviale gestionare a apelor pluviale  CRA/autoritatea locală __________________________________________________________________________ Pagina 86 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban pentru a elimina amestecarea apelor pluviale cu nămolul de epurare destinat staţiilor de tratare a apelor uzate Promovarea proiectării unor  Autoritatea locală, prin intermediul clădiri ecologice (acoperişuri modificărilor codului construcţiilor şi a ecologice) şi a altor elemente practicilor de planificare a utilizării terenurilor publice peisagistice pentru a creşte numărul de suprafeţe permeabile dintr-un oraş (de exemplu pavaje poroase, rigole, lărgirea spaţiului verde public) 5.4 Costul proiectării sistemelor alternative 149. Nu există un răspuns sistematic la întrebarea referitoare la costul suportat de autoritatea pentru diferitele modificări aduse sistemului. Proiectele se derulează rareori izolat, ceea ce înseamnă că modernizările aduse sistemului de distribuţie au loc în mod obişnuit concomitent cu modernizarea unităţilor de tratare a apelor uzate, iar proiectele au deseori în vedere îmbunătăţiri în mai multe oraşe. Trei proiecte finalizate de curând în România implică următoarele modificări ale sistemului şi următoarele costuri:101102103 101 Uniunea Europeană, Direcţia Generală Politică Regională şi Urbană (2011) Ridicarea ştachetei pentru sistemele de apă şi apă uzată. Vizualizat la http://ec.europa.eu/regional_policy/projects/stories/pdf.cfm?sto=2334&lan=7&country=RO 102 Uniunea Europeană, Direcţia Generală Politică Regională şi Urbană (fără dată) Extension and the rehabilitation of water and wastewater systems in Cluj – Salaj Counties area. (Extinderea şi reabilitarea sistemelor de apă şi apă uzată în judeţele Cluj -Sălaj). Vizualizat la http://ec.europa.eu/regional_policy/projects/stories/details_new.cfm?pay=RO&the=72&sto=1598&lan=7& region=ALL&obj=ALL&per=2&defL=EN 103 Uniunea Europeană, Direcţia Generală Politică Regională şi Urbană (2011) Îmbunătăţirea alimentării cu apă şi a tratării apei uzate în judeţul Prahova . Vizualizat la http://ec.europa.eu/regional_policy/projects/stories/details_new.cfm?pay=RO&the=72&sto=2496&lan=7& region=ALL&obj=ALL&per=2&defL=EN __________________________________________________________________________ Pagina 87 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Tabelul 5.5: Proiecte recente de modernizare a sistemelor de apă în România Sursă: Direcţia Generală Politică Regională şi Urbană a UE Operatorul sistemului ------------- Comunităţile deservite de modernizarea sistemului Descrierea modernizării sistemului ---------------- Populaţia afectată de (Obţinută din descrierile proiectelor efectuate de Costul total al proiectului modernizarea sistemului Direcţia Generală Politică Regională şi Urbană) Compania regională de 389 600 de locuitori din Proiectul implică reabilitarea şi extinderea exploatare: regiune. surselor de apă, a conductelor de aducţiune, a S.C Compania de Apa Oltenia SA rezervoarelor şi a reţelei de distribuţie (inclusiv a Procentul de racordare la staţiilor de pompare) în Călăraşi, Dăbulenu şi Craiova, Calafat, Bailesti, Filiasi, reţeaua de canalizare după Bechet. De asemenea, proiectul va include Segarcea, Dabuleni, Bechet, finalizarea proiectului: construirea unei platforme de stocare a Ciupercenii, Vechi, Poiana Mare, 93,7% nămolului în Craiova; reconstrucţia staţiei de Tunarii Vechi şi Calarasi. epurare a apei uzate în Filiaşi; modernizarea Procentul de racordare la staţiei de epurare a apei uzate în Calafat şi Costul total al proiectului = sistemul de alimentare cu Ciupercenii Vechi; reabilitarea puţurilor şi a 150 281 399 Euro apă potabilă după staţiei de clorurare din Brăileşti şi Poiana Mare; şi finalizarea proiectului: construirea unei staţii de epurare a apei uzate în 99,8% Segarcea. Compania regională de 500 000 de locuitori din Proiectul include reabilitarea surselor de apă exploatare: regiune. subterană; extinderea a 22 km de conducte de S.C. Compania de APA Somes aducţiune şi înlocuirea a 19 km de conducte de S.A.(CASSA) Procentul de racordare la aducţiune; înlocuirea şi construcţia a 143 km de reţeaua de canalizare după conducte de distribuţie noi; reabilitarea unei Cluj-Napoca, Zalau, Dej, Gherla, finalizarea proiectului: 79% staţii de tratare a apei potabile şi a 14 rezervoare SimleuSilvaniei, Jibou, Huedin şi de apă. Proiectul implică, de asemenea, Cehu Silvaniei Procentul de racordare la reabilitarea şi extinderea a 120 km de colectori sistemul de alimentare cu de nămol, construirea şi reabilitarea a 30 de staţii Costul total al proiectului = apă potabilă după de pompare şi reabilitarea a opt staţii de tratare 196 911 998 Euro finalizarea proiectului: 96% a apei uzate. Compania regională de 167 000 de locuitori din Proiectul implică introducerea unei surse de exploatare: regiune. captare în râu pentru alimentarea cu apă; 21 km HidroPrahova noi de reţea de aducţiune; 36 km noi şi Procentul de racordare la modernizaţi de reţea de distribuţie; 14 staţii de Câmpina, Breaza, Sinaia, Baicoi, reţeaua de canalizare după pompare noi; şi 12 staţii noi şi reabilitate de pre- Mizil, Valenii de Munte, Plopeni finalizarea proiectului: 91% epurare a apei. În ceea ce priveşte apa uzată, în and Urlati. cadrul proiectului se vor construi 280 km noi de Procentul de racordare la reţea de canalizare; 25 km noi de conducte de Costul total al proiectului = sistemul de alimentare cu joasă presiune; 76 de staţii noi de pompare a 146 234 623 Euro apă potabilă după apei uzate şi şapte staţii noi şi modernizate de finalizarea proiectului: 96% tratare a apei uzate. 150. Strategiile de reducere a cererii concepute pentru a reduce consumul de apă au tendinţa de a fi relativ ieftine, şi în general ar cădea direct în sarcina consumatorului, deşi Guvernul României ar putea să subvenţioneze costul pentru a asigura preluarea pe scară largă a tehnologiei cu debit redus precum toalete sau maşini de spălat, sau a sistemelor de captare a apei pluviale care pot reduce costurile legate de depozitarea apei în peisaj, la consumatorii casnici. Şi companiile de utilităţi ar putea fi încurajate să ofere subvenţii consumatorilor casnici pentru instalarea unor dispozitive mai eficiente în privinţa consumului de apă, întrucât reducerea consumului ar putea să __________________________________________________________________________ Pagina 88 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban întârzie sau chiar să elimine necesitatea de extindere sau chiar modernizare a capacităţii locale de alimentare cu apă. 5.5 Recomandări 151. În ultimii zece ani, s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce priveşte extinderea şi îmbunătăţirea accesului la sistemele de alimentare cu apă şi tratare a apei uzate din România, precum şi a calităţii acestora. Aceste beneficii au fost obţinute în mare măsură în urma acordului de aderare la UE care a obligat România să aducă sistemele la standarde de performanţă mai ridicate. 152. În continuare, va fi necesară obţinerea unor astfel de beneficii în regiunile în care modernizarea sistemelor nu a fost efectuată încă. Deşi sistemele urbane de apă nu sunt afectate de schimbările climatice în aceeaşi măsură ca alte sectoare, precum transportul urban, energie şi clădiri, modernizarea sistemelor de apă trebuie continuată ca prioritate ridicată de investiţie. În acelaşi timp, investiţiile sunt necesare din motive legate de calitatea mediului şi rentabilitate, întrucât aceste modernizări ale sistemului aduc beneficii din punct de vedere al atenuării schimbărilor climatice, fără niciun cost suplimentar. Din acest motiv, guvernul României ar trebui să poziţioneze aceste proiecte în cadrul investiţiilor legate de schimbările climatice. Astfel, ar contribui la îndeplinirea obligaţiei României de a cheltui cel puţin 20% din fondurile alocate prin programul operaţional pe investiţii legate de schimbările climatice. 153. Alte demersuri pe care guvernul ar trebui să le aibă în vedere sunt descrise mai jos. Acţiuni cu prioritate ridicată/pe termen scurt Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Aspecte Solicitarea/susţinerea acţiunilor de promovare a Educaţie/ formare Ridicată generale unor informări extinse la nivelul ADI/autorităţii locale în ceea ce priveşte proiectarea sistemelor de apă şi operaţiuni în acest sens care să ia în considerare schimbările climatice Organizarea de programe de formare pentru Educaţie/ formare Ridicată operatorii sistemelor de apă în legătură cu proiectarea sistemelor şi operaţiuni în acest sens care să ia în considerare schimbările climatice Finanţarea cercetărilor care să reducă scara Cercetare/analiză Ridicată modelelor climatice globale pentru a oferi evaluări mai localizate ale impacturilor schimbărilor climatice în diferite bazine hidrografice/regiuni, permiţând planificarea îmbunătăţită şi pe termen lung a alimentării cu apă şi a activităţilor companiilor de apă.. Impunerea obligaţiei companiilor de apă /CRA de a Supravegherea Ridicată întocmi,pentru activitatea lor, planuri de acţiune politicii care să ia în considerare schimbările climatice Asigurarea unor fonduri pentru asistenţă tehnică Asistenţă tehnică Ridicată care să susţină analiza vulnerabilităţilor legate de climă din cadrul sistemelor locale de apă şi __________________________________________________________________________ Pagina 89 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban elaborarea unui plan de acţiune pentru abordarea acestor provocări Finanţarea în continuare a modernizării sistemului Investiţii directe Ridicată de alimentare cu apă, distribuţiei a apei şi tratare a apei uzate în oraşe/regiuni pentru a asigura conformitatea cu cerinţele relevante ale UE în materie de calitate a apei şi grad de acoperire al serviciilor. Modernizările sistemului ar trebui să se axeze pe creşterea la maximum a eficienţei şi reducerea la minimum a emisiilor de GES, prin îmbunătăţirea gestionării gazelor şi a tratamentului nămolului de epurare. Modernizările ar trebui să se axeze, de asemenea, asupra maximizării capacităţii de adaptare a acestor sisteme la schimbările climatice. Acţiuni pe termen mediu şi lung Focalizare Tipul de iniţiativă sectorială Propunere în materie de politică politică Prioritate Aspecte Stabilirea unor programe universitare pentru Educaţie/ formare Redusă generale formarea viitorilor ingineri civili/în domeniul sistemelor de apă în legătură cu proiectarea sistemelor de apă şi operaţiunile în acest sens care iau în considerare schimbările climatice Cererea de Dezvoltarea/promovarea modificării codului Supravegherea Medie apă construcţiilor pentru a reduce cererea de apă pe politicii teren. Stabilirea unor program de educaţie publică pentru Educaţie/ Redusă reducerea consumului de apă pe teren formare Oferirea unor subvenţii consumatorilor casnici Investiţii directe Redusă pentru a înlocui aparatura cu consum ridicat de apă cu modele mai eficiente Stimularea/obligarea ADI/a companiilor de Supravegherea Medie apă/CRA să elaboreze programe de subvenţionare politicii pentru înlocuirea aparaturii cu consum ridicat de apă cu modele mai eficiente Stimularea/obligarea ADI/a companiilor de Supravegherea Medie apă/CRA să monteze contoare la nivel de politicii locuinţă/consumator, îmbunătăţind capacitatea de a tarifa consumatorii pe baza nivelului efectiv de cerere de apă. Sisteme Solicitarea ca ADI/companiile de apă /CRA să Supravegherea Medie pentru elimine modelele de „deversoare de preaplin� politicii tratarea apei oriunde se urmăreşte extinderea sistemului, uzate micşorând cantitatea totală de materiale ce trebuie procesate în mod regulat şi reducând cererea de energie. __________________________________________________________________________ Pagina 90 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban __________________________________________________________________________ Pagina 91 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban Secţiunea 6: Concluzie 154. Abordarea schimbărilor climatice din perspectivă urbană impune anumite limite subiectului, diferite de orientarea naţională sau sectorială aplicată în mod tradiţional. Utilizarea limitelor urbane schimbă semnificativ discuţia, deoarece impacturile asupra unei economii specifice, unui element de infrastructură sau unei vecinătăţi devin mult mai palpabile. 155. În perioada Programului Operaţional 2014-2020, Guvernul României are ocazia excelentă de a aborda în mod direcţionat nevoile oraşelor ţării în legătură cu atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea. Unele dintre aceste fonduri ar trebui să reprezinte în mod necesar o continuare a iniţiativelor din cadrul perioadei de programare anterioare, axându-se pe modernizarea sistemului public de energie, îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor, extinderea sistemelor de transport în comun, îmbunătăţirea sistemelor de distribuţie a apei şi de tratare a apelor reziduale, precum şi dezvoltarea unor unităţi mai bune pentru eliminarea deşeurilor solide. 156. Cu toate acestea, eforturile ar trebui să se îndrepte în primul rând către sectorul energiei şi al transporturilor. Acestea sunt sectoarele care contribuie cel mai mult la emisiile totale de GES din România şi se confruntă cu vulnerabilităţi mai mari ca urmare a schimbărilor climatice. Sectorul deşeurilor solide şi al apei necesită, de asemenea, atenţie, pentru a asigura că România atinge obiectivele în materie de mediu şi respectă alte angajamente asumate cu câţiva ani în urmă, când a aderat la Uniunea Europeană. Demersurile privind aceste sectoare pot fi în continuare poziţionate ca investiţii legate de schimbările climatice, contribuind la îndeplinirea obligaţiei României de a consuma cel puţin 20% din fondurile alocate în cadrul programului operaţional pentru activităţi axate asupra schimbărilor climatice. 157. De asemenea, prezentul raport a scos în evidenţă lacune semnificative în materie de date şi planificare ce trebuie abordate. Se cunosc prea puţine date despre profilul emisiilor de GES în majoritatea oraşelor din România sau despre riscurile specifice reprezentate de schimbările climatice cu care se vor confrunta aceste oraşe în deceniile următoare. Folosirea fondurilor din cadrul Programului Operaţional UE pentru susţinerea acestor analize ar asigura fundamentul unor activităţi de planificare cuprinzătoare, esenţiale pentru viitorul oraşelor din România. Aceste planuri legate de schimbările climatice ar trebui integrate, în cea mai mare măsură posibilă, în orice strategii de dezvoltare economică şi teritorială pe termen lung pe care oficialii administraţiei publice centrale şi ai administraţiilor locale le pun deja în aplicare. Acest lucru este esenţial pentru a asigura că România nu-şi va bloca oraşele pe un traseu cu conţinut ridicat de carbon, sau că politicile şi investiţiile de astăzi nu vor pune în pericol în viitor activitatea economică sau viaţa oamenilor de îndată ce impacturile schimbărilor climatice devin mai evidente. __________________________________________________________________________ Pagina 92 din 92 Raport de evaluare rapidă a sectorului urban